Decizia civilă nr. 150/2013. Anulare proces verbal de contravenție

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 150/R/2013

Ședința publică de la 06 Februarie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE A. G. C.

Judecător I. N. B. Judecător S. T.

Grefier L. B.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurenta V. M. împotriva sentinței civile nr. 5326 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca privind și pe intimat M. C. -N. - DP C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima strigare cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța în temeiul art.1591alin.4 Cod procedură civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competent general, material și teritorial să judece prezenta cauză; recursul a fost declarat în termen, motivat și comunicat cu intimatul.

Instanța, apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată, și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Prin sentința civilă nr. 5326/_ a Judecătoriei C. -N. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul M. V., în calitate de avocat titular al Cabinetului Individual de avocatură M. n Maideanu, cu sediul în C. -N., b.-ul 21 D. 1989, nr. 38, ap. 1, jud. C. în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. - DP C. C. -N. , cu sediul în mun.

C. -N., str. M., nr. 1-3, jud. C. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției nr. 1. încheiat la data de_ de P. C. C. -N. .

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub dosar nr._ petentul M. V. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul M. C.

-N. - DP C. C., anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1. încheiat la data de_ de P. C. C. -

N. .

În motivarea plângerii contravenționale formulate petentul M. V. a arătat că, la întocmirea procesului verbal agentul constatator a nesocotit dispoz. Art. 16 din O.G. nr. 2/2001, care prevăd obligația de a se menționa în procesul verbal descrierea faptei contravenționale, agentul limitându-se doar la invocarea unui text de lege dintr-o hotărâre a Consiliului Local. De asemenea, deși contravenientul este Cabinet de avocatură, la rubrica C.U.I. al cabinetului este trecut un CNP iar numele reprezentantului legal al Cabinetului de avocatură lipsește. Pe de altă parte, în H.C.L. nr. 26/2010 nu se face referire la modul în care se aplică sancțiunea unei persoane juridice.

De asemenea, precizează petenta, procesul verbal nu i-a fost comunicat în termenul de o lună de la data întocmirii acestuia conform dispoz. art. 25, alin. 2 din O. G. nr. 2/2001.

Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile O.G 2/2001.

La plângere a fost atașată copia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1. încheiat la data de_ de P. C. C. -

N. .

Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.

Intimata DP C. C. nu a formulat întâmpinare, prin care să-și exprime poziția procesuală față de solicitările petentului însă a anexat în probațiune înscrisuri, respectiv imaginea foto a momentului săvârșirii contravenției și dovada datei la care a fost comunicat actul constatator.

Examinând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele

:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1. încheiat la data de_ de P. C. C. -N. a fost sancționat contravențional petentul Cabinet Avocat M. V. pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 10, lit. a din H.C.L. 26/2010.

În fapt, s-a reținut că la data efectuării controlului în_, pe domeniul public aparținând M. ui C. -N., str. Dorobanților, nr. 3, amenajat ca loc de parcare cu plată, proprietarul autoturismului cu nr. De înmatriculare_ a încălcat prevederile art. 10 din H.C.L. nr. 26/2010.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei, A. c. României, s.a.), materia contravențională a fost privită ca încadrându-se în noțiunea de "acuzație în materie penală";, în sensul art. 6 par. 1 din CEDO.

În consecința, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în cadrul proceselor având ca obiect plângere contravențională, întrucât contravenientul se vede pus în fața unei "acuzații de natură penală"; în sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie să beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 în ansamblul sau, cu referire speciala la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.

Instanța a reținut că în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de "prezumție de nevinovăție"; presupune că nu trebuie pornit de la ideea

preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.

În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169

  1. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.

    În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției - actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege - și cu prezumția de veridicitate - actul reflecta în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă - prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.

    În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța de fond a considerat ca una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față - fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator - procesul verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.

    Instanța de fond a apreciat că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt pe care constituie o limita rezonabilă în aplicarea prezumției.

    În cauză, instanța de fond procedând potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției a constatat că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 16 din același act normativ și că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001.

    Așa cum rezultă fără nici o urmă de echivoc din cuprinsul acestuia, contrar susținerilor petentului, agentul constatator a descris în mod corect fapta săvârșită indicând și textul legal încălcat și a menționat numele persoanei reprezentante a cabinetului de avocatură.

    În ceea ce privește lipsa mențiunii privind C.U.I pentru persoana juridică sancționată instanța de fond a reținut că o atare omisiune nu ar putea să atragă decât nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției ce a fost încheiat în astfel de condiții.

    Or, fiind vorba de o nulitate relativă, pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției este necesar ca reclamantul- contravenient sa dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația

    de a însera în actul constatator aceste mențiuni, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, vătămare pe care petentul nu a dovedit-o în prezenta cauză.

    De asemenea, prin plângerea formulat petenta a arătat procesul verbal nu i- a fost comunicat în termenul de o lună prev. de dispozițiile legale în vigoare, fapt infirmat de dovada de comunicare anexată la dosarul cauzei de intimată: f. 14.

    Pe cale de consecință, instanța de fond a constatat că procesul-verbal de constatare a contravenției atacat este legal întocmit, bucurându-se astfel de prezumția de temeinicie astfel încât revine petentului sarcina de a dovedi netemeinicia acestuia.

    Analizând temeinicia procesului verbal, instanța a avut în vedere dispozițiile articolului 3 aliniatul 2 din OG nr.2/2001, conform cărora persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții.

    Sub aspectul tehnicii de reglementare, răspunderea poate fi instituită prin normele speciale, fie în mod expres - când se precizează explicit în norma contravențională că persoana juridică răspunde pentru săvârșirea respectivei contravenții și care este sancțiunea aplicabilă, fie implicit - când este evident, chiar în lipsa unei prevederi exprese, că acea contravenție poate fi comisă numai de către o persoana juridică, în funcție de specificul faptei prevăzute în actul normativ care stabilește fapta contravențională si sancțiunea aplicabilă.

    Instanța de fond a reținut totodată că în materie contravențională, deși nu este prevăzut în mod expres principiul caracterului personal al răspunderii contravenționale, acest principiu poate fi dedus pe de o parte din prevederile articolului 1 din OG nr.2/2001, care definește contravenția drept o faptă săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță sau alte acte cu caracter normativ, iar pe de altă parte, din scopul aplicării sancțiunilor pentru această formă de ilicit, un scop preventiv si punitiv, iar nu unul reparator.

    Or, în prezenta cauză, contrar susținerilor petentului, prin dispoz. art. 11 din H.C.L. 26/2010 se prevăd următoarele: ‚’’ Persoana fizică sau juridică sancționată contravențional…’’.

    Astfel, având în vedere că potrivit normei speciale pentru fapta constatată prin procesul verbal poate răspunde și persoana juridică, instanța de fond nu a reținut ca temeinice susținerile petentului.

    Pe de altă parte, prin încheierea actului de constatare, - anexat în copie la dosar - anterior întocmirii procesului verbal, care a fost lăsat pe parbrizul autovehiculului, s-a asigurat petentului posibilitatea comunicării către intimată a persoanei vinovate de săvârșirea contravenției, posibilitate, de care petentul nu a uzat.

    Față de cele expuse anterior, instanța de fond în temeiul dispoz. art. 32 și urm. C.pr.civilă a respins ca neîntemeiată plângerea petentului.

    Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta V. M. solicitând în principal casarea sentinței atacate și rejudecând cauza în fond ,să se dispună anularea procesului verbal nr. 1. /_, în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale și constatarea nulității

    procesului-verbal nr. 1. /_, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

    În motivare arată că, procesul verbal de contravenție este întocmit cu încălcarea principiului egalității armelor în proces, iar soluționarea plângerii contravenționale doar pe baza constatărilor personale ale agentului constatator nu poate reprezenta nicidecum un proces echitabil.

    Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constată că, recursul este fondat, însă pentru alte motive.

    Astfel, potrivit disp. art.25 al.2 din OG 2/2001, comunicarea procesului verbal de contravenție se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia; ori, în speță, procesul verbal în discuție a fost întocmit la data de_, fiind comunicat petentei abia la data de_, peste termenul legal (f.13 dos. fond) mai sus menționat.

    Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art.312 C.pr.civ., va admite recursul declarat de recurenta V. M. împotriva sentinței civile nr. 5326 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o va modifica în întregime în sensul că va admite plângerea petentei și va anula procesul verbal de contravenție nr.1. /_ .

    PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII

    D E C I D E

    Admite recursul declarat de recurenta V. M., cu sediul profesional în C. -N., Bd. 21 D. 1989 nr. 38, ap. 1, jud. C. împotriva sentinței civile nr. 5326 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o modifică în întregime în sensul că admite plângerea petentei și anulează p.v. de contravenție nr. 1. /_ .

    Decizia este irevocabilă.

    Dată și pronunțată în ședința publică din_ .

    PREȘEDINTE JUDECĂTORI

    1. G. C. I. N. B. S. T.

GREFIER

L. B.

Red. 2 ex./I.N.B./D.M.

_

Jud. fond: A. Moș

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 150/2013. Anulare proces verbal de contravenție