Decizia civilă nr. 16/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 16/2013
Ședința publică din data de 24 octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. JUDECĂTOR: L. T. B.
GREFIER: M. DP
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta C.N.A.D.N.R. S.A. - C. împotriva Sentinței civile nr.3840/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata SC S. T. S. , având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Cauza s-a dezbătut la data de 10 octombrie 2013, încheierea de ședință de la acea dată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.3854/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul SC S. T. S., în contradictoriu cu intimata C. - C., și s-a dispus anularea procesului-verbal de constatare a contravenției seria R13 nr.0024883/_, fiind respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de petentă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de_ a fost emis procesul-verbal de constatare a contravenției atacat, prin care s-a reținut în sarcina petentei că în data de_, ora 10,10, pe DN 17, km. 85+380m, Tiha Bârgăului, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă.
În conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 2/2001 constituie contravenție fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și prevăzută de lege în mod expres ca și contravenție.
Din analiza prevederilor textului mai sus menționat rezultă faptul că, pentru a caracteriza o faptă ilicită ca fiind contravenție, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative, printre care și aceea de a fi prevăzută de un act normativ în mod expres ca fiind contravenție.
Această cerință cumulativă este una fundamentală, deoarece, în lipsa acesteia, fapta nu poate constitui contravenție, ci o faptă cu caracter mai puțin periculos ce poate da naștere unei răspunderi civile în locul răspunderii contravenționale sau o faptă cu un grad de pericol social mai ridicat, respectiv o faptă penală.
Prin urmare, o primă sarcină a instanței de judecată care este sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale este aceea de a determina dacă fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută sau nu de o lege specială ca fiind contravenție, demers care presupune realizarea a două obiective.
Astfel, în primul rând, instanța trebuie să verifice dacă la data comiterii faptei era sau nu în vigoare acel text legal care a fost reținut de organul constatator ca fiind temeiul de drept al sancționării faptei și, în al doilea rând, dacă aceasta stabilește sau nu anumite fapte ilicite ca fiind contravenții.
În consecință, instanța, cercetând conținutul procesului-verbal atacat, a constatat că textul legal reținut de către agenții constatatori ca fiind temeiul legal pentru sancționarea faptei constatate ca fiind contravenție, este în vigoare.
Sub aspectul temeiniciei acestuia, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța reține că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31 - 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu pe cale de excepție, însă în procedura analizării legalității actului constatator, plângerea contravențională pendinte apare ca fiind fondată în considerarea argumentelor ce vizează neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de dispozițiile OG nr. 2/2001.
Astfel, art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ stipulează că este act administrativ "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ";.
De asemenea, art. 34 alin. (2) din OG nr. 2/2001 prevede că "Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului";, dând așadar caracter administrativ proceselor-verbal de constatare a contravențiilor și subrogând această categorie de acte raporturilor de autoritate.
Totodată, din economia prevederilor art. 3 și art. 4 din Legea nr. 455/2001, instanța reține că înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, atât înscrisul electronic, cât și semnătura electronică atașată acestora putând fi aplicate raporturilor juridice de drept privat. Că este așa o confirmă și prevederile art. 5 din Legea nr. 455/2001 în conformitate cu care "înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată";.
Actul constatator atacat în cauză reprezintă o dovadă că intimata a încheiat în sarcina societății petente în format electronic un proces-verbal de constatare a contravenției pe care nu l-a comunicat petentei în modalitatea prevăzută în Legea nr. 455/2001, adică prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, ci prin procedura prevăzută în OG nr. 2/2001. Or, nici dispozițiile OG nr. 2/2001 și nici cele ale OG nr. 15/2002 nu prevăd expressis verbis posibilitatea întocmirii de către agentul constatator în formă electronică a proceselor-verbale, fiind arhicunoscut aspectul că acolo unde legiuitorul nu prevede în mod expres nici interpretul nu poate să adauge.
Rezultă, așadar, că dispozițiile legale imperative privind modalitatea de întocmire a actelor administrative constatatoare nu au fost respectate în cauză, aspect pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 34 din OG 2/2001, instanța a admis ca fiind fondată plângerea contravențională, sens în care a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției seria R13 nr. 0024883 încheiat la data de_ de către CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - C.
ca fiind nelegal întocmit.
Având în vedere analiza efectuată de instanță cu ocazia deliberării cu privire la legalitatea procesului verbal și soluția ce urmează a fi dată, instanța a reținut că ar fi de prisos analizarea restului de motive și susțineri invocate.
Instanța a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reținând că partea care a pretins aceste cheltuieli, respectiv petentul, nu a făcut dovada existenței și a întinderii lor așa cum prevede art. 452 cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, apelanta C.N.A.D.N.R. S.A. - C.
,
solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii și menținerii procesului verbal de constatare a contravenției ca temeinic și legal întocmit.
În motivare s-a arătat că Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică - C. întocmește procesele verbale de constatare a contravențiilor accesând baza de date a Ministerului Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise Conducere si înmatriculări Vehicule, baza de date ce conține numele proprietarilor autovehiculelor, in urma declarațiilor acestora si cuprind numele, adresa si datele tehnice ale fiecărui proprietar si autovehicul.
Din interpretarea OG 2/2001, art. 34, procesul verbal mai sus menționat a fost întocmit respectând condițiile de formă impuse, la data constatării contravenției, pentru autovehiculul în cauză neexistând rovinietă valabilă.
De aceea, se solicită a se lua în considerație faptul că Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C., întocmește, prin angajații acestuia, procesele verbale de constatare a contravențiilor în funcție de datele furnizate, neavând competențe să verifice în alte sisteme informatice, înregistrarea altor mențiuni si/sau acte legale, astfel că, din punct de vedere al întocmirii și comunicării actului administrativ de sancționare, s-a procedat respectând legislația în vigoare.
Mai mult, potrivit art. 4 din Legea 455/2001 privind semnătura electronică, înscris în forma electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar potrivit art. 5 din aceeași lege înscrisul în forma electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătura privată.
Prin urmare, dispozițiile legale se aplică înscrisurilor generate în forma electronică, iar înscrisul semnat electronic este asimilat cu privire la condiții, altele decât semnătura și efecte înscrisului sub semnătură privată. Semnătura este o condiție a înscrisului, dar nu se poate susține că semnătura este validată de însăși semnătura în această situație. Astfel, semnătura electronică este un element independent de înscris, fie că este sub semnătură privată sau autentică, fie că este o simplă declarație pe propria răspundere.
Semnătura electronică reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătură olografă, servind la identificarea semnatarului si atestarea, precum în prezenta cauza, de către agentul constatator investit cu autoritatea statală, ca cele constatate în procesul verbal corespund intru-totul stării de fapt și de drept celor reținute, investind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate si temeinicie.
Nici o dispoziție legală nu interzice ca semnătura electronică să poată fi aplicată pe înscrisuri autentice.
Se realizează o confuzie între generarea unui înscris în formă electronică și materializarea pe suport de hârtie a acestor date și informații astfel generate.
De asemenea, contravenientului nu i se comunica originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin. 1 din O.G. 2/2001 procesul verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie contravenientului.
Pentru persoana căreia i se adresează, înscrisul în forma electronica poate fi citit tot informatic, sau în mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat si semnat electronic, fără îndoiala înscrisul electronic poate dobândi o existență fizică, palpabilă, pe suport de hârtie și destinat a fi citit cu ochiul liber.
Astfel, un înscris care are asociata o semnătură electronică extinsă, cum este și procesul verbal contestat, nu își pierde valabilitatea prin imprimare pe suport de hârtie, deoarece întotdeauna un asemenea act va fi disponibil și accesibil să fie citit în format electronic, unde se va putea vizualiza și semnătura electronică. Prin urmare, nu este necesar ca pe forma scrisă a procesului verbal de constatare a contravenției, care în forma electronică are atașată semnătura electronică a agentului constatator, să existe și semnătura olografă a acestuia.
Procesul verbal de contravenție este un înscris generat și semnat în forma electronică, cu respectarea prevederilor legale in materie, iar sub aspectul naturii lor juridice se mai reține că legea privind semnătura electronica trebuie interpretată sistematic, art. 6 si art. 7 din acest act normative prevăzând expres efectul identic cu cel al actului autentic pentru înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică.
Ca argument suplimentar, chiar dacă ar fi fost concepută să fie aplicată în raporturile dintre privați, privați - autoritate și numai în format electronic, semnarea electronică a proceselor verbale de contravenție de către agentul constatator valorează totuși asumare celor consemnate în acestea.
In plus, O.G. nr. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se alică pe procesele verbale de contravenție, olografa sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice. Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin S. ul informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control a rovinietei SIEGMCR, iar proprietarul/utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației si Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor, in baza protocolului dintre aceasta instituție si C.N.A.D.N.R. SA, astfel că, încheierea lui se face în lipsa martorului, conform art. 9, alin .(2) și (3)
- OG 15/2002.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, conform dispozițiilor art. 476- 478 Cod procedură civilă,
tribunalul constată că este fondat pentru considerentele ce vor fi relevate: Prin procesul-verbal de constatare a contravenției seria R13 nr.0024883/_, încheiat de apelanta C.N.A.D.N.R. S.A. prin CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI
INFORMATICĂ - C., petenta intimată a fost sancționată cu amendă în cuantum de 750 lei, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de art.8 alin.1 din O.G. nr.15/2002, constând în aceea că în data de_, ora 10,10, pe DN 17, km. 85+380m, Tiha Bârgăului, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei a circulat fără a deține rovinieta valabilă. Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, acesta a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr.455/2011 și a HG nr.1259/2001 de către un agent constatator al intimatei apelante pe baza certificatului din data de_ emis de Certsign
SA- furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.
Potrivit art. 4 pct. 2 și 3 din Legea nr. 455 din 18 iulie 2001 privind semnătura electronică, înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar; iar semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.
Regimul juridic al înscrisurilor în formă electronică este reglementat în capitolul 2 în cuprinsul articolelor 5-11. Din interpretarea acestor prevederi rezultă că înscrisurile în formă electronică cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate, în ceea ce privește condițiile și efectele lor, cu înscrisurile sub semnătură privată, iar între cei care le-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile are același efect ca actul autentic.
Având în vedere și dispozițiile art. 2 și art. 3 din legea privind semnătura electronică, conform cărora această lege se completează cu dispozițiile legale privind încheierea, validitatea și efectele actelor juridice, nici o dispoziție a prezentei legi neputând fi interpretată în sensul limitării autonomiei de voință și a libertății contractuale a părților, se desprinde concluzia că înscrisurile electronice și semnătura electronică sunt aplicabile raporturilor juridice de drept privat și nu
raporturilor juridice de drept public
cărora li se circumscrie și procesul-verbal de constatare a contravenției.
Astfel, tribunalul reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate cu caracter individual întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege. Din această perspectivă, procesul-verbal de constatare a contravenție contestat trebuie să îndeplinească condițiile specifice de fond și de formă ale actului administrativ individual, în speță cele prevăzute de OG nr.2/2001 aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002.
Reținând că procesului-verbal de contravenție, ce are natura juridică a unui act administrativ, de drept public, nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 455 din 18 iulie 2001 privind semnătura electronică, atâta vreme cât legiuitorul, prin OG nr.15/2002, nu a înțeles să deroge sub acest aspect de la dreptul comun în materia contravențiilor, tribunalul apreciază că actul sancționator contestat de petent este lovit de nulitate absolută, acesta fiind întocmit într-o altă formă decât cea prevăzută de lege.
Raportat la considerentele de fapt și de drept relevate mai sus, tribunalul, în baza art. 480 din Codul de procedură civilă, va respinge apelul declarat de C.N.A.D.N.R. S.A. - C. împotriva sentinței civile nr. 3854/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul nr._ .
Față de prev. art.452 Cod procedură civilă, nu se vor acorda cheltuielile de judecată solicitate de intimată, dovada existenței și a întinderii acestora nefiind făcută până cel târziu la închiderea dezbaterilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta C.N.A.D.N.R. S.A. - C. , cu sediul în
B., B-dul I. M., nr. 401A, sector 6, CUI 16054368, număr de înregistrare în Oficiu Registrului Comerțului J40/552/_, împotriva sentinței civile nr.3854/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata SC S. T. S., CIF RO nr. 14073444, cu sediul procesual ales la cab. av. L. B., din I., blv. A. P., nr.21, bloc 7 noiembrie, sc. B, ap. 11, județul I. .
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 24 octombrie 2013, prin punerea soluției la dispoziția părților, conform art.396 alin.2 Codul de procedură civilă.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||||
D. | E. L. | L. | T. B. M. | D. | P. |
Red/dact DEL/HAV_ /4 ex.
Jud. fond. B.M.A.
