Decizia civilă nr. 186/2013. Anulare proces verbal de contravenție

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

cod operator 4204

Dosar nr. _

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 186/R

Ședința publică din 15 Februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. P.

J. ecător M. H.

J. ecător C. G.

G. ier A. H.

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul-petent M. A.

M., cu domiciliul în B. M., str. G., bl. 12, ap. 39, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 9348 din_ a Judecătoriei B. M., jud. M., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL J. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică în reprezentarea intimatului se prezintă Inspector principal Paul M., recurentul fiind lipsă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Reprezentantul intimatului arată că nu are alte cereri, nici nu invocă motive prealabile.

Deliberând, instanța reținând că nu s-au formulat cereri, nici nu s-au invocat chestiuni prealabile, raportat la actele și lucrările dosarului, acordă cuvântul părților în dezbaterea cauzei.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, având în vedere probatoriul administrat în cauză de instanța de fond. Fapta săvârșită de petent a fost încadrată corect din punct de vedere juridic, procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale, neimpunându-se în situația de față înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.

Instanța reține cauza în pronunțare.

T.

Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele :

Prin sentința civilă nr. 9348 din 10 octombrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. M. a fost respinsă ca nefondată, plângerea formulată de petentul M. A. M. cu domiciliul în B. M., str. G., bl.12,ap.39, județul M., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL J. M., cu sediul în localitatea B. M., str. 22 D., nr.37, județul

  1. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria C.P., nr. 1573309, întocmit la data de_, de un agent constatator din cadrul intimatului.

    În considerentele sentinței se reține că prin procesul verbal de contravenție seria C.P., nr. 1573309, întocmit la data de_, de un agent constatator din cadrul intimatului, (fila 4 dosar), petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 630 lei și avertisment, și s-a dispus împotriva acestuia măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, reținându-se în sarcina acestuia încălcarea dispozițiilor art. 48 și cele ale art. 36 alin.1 din OUG nr. 195/2002, motivat de faptul că la data de_ a condus autoturismul cu numărul_, pe str. 22 D. din B. M., fiind înregistrat de aparatul radar cu o viteză de 108 km/h(+58 km/h) și fără a purta centura de siguranță.

    Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii aplicate prin același act.

    Sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16, 17 și 19 din O.G. nr. 2

    /2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.

    În consecință, în opinia instanței procesul verbal atacat a fost legal întocmit.

    Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a purces la analiză din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului. Conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului prevăzute în normele legale interne.

    Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, Anghel vs România), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G. nr. 2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.

    Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident este datoare să analizeze prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.

    Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție.

    Această prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea cauzei cât și sarcina probei.

    Referitor la procesul-verbal, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuia să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.

    În acest sens era de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției.

    Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28).

    Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de "acuzare"; instanța nu poate fi convinsă de vinovăția

    "acuzatului";, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

    În cauza de față, aspectele reținute de agentul constatator în sarcina petentului, respectiv faptul că acesta ar fi circulat cu viteza de 108 km/h în localitate, au fost confirmat prin înregistrarea video a faptei, efectuată cu aparatul radar.

    Din înregistrarea efectuată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, de către intimat, depusă la dosarul cauzei, se observă în data de _

    , la ora 18:16:02, o mașina ce intră în cadru, viteza înregistrată de respectivul autovehicul fiind 107 km/h, la ora. La ora 18:16:03 viteza este de 110 km/h, ca apoi să scadă la 98 km/h la ora 18:16:04, respectiv 79 km/h la ora 18:16:05. De asemenea, pe înregistrare se vede, la ora 18:16:04, nr. de înmatriculare al autovehiculului ca fiind_ .

    Prima instanță reține că din înregistrarea video a faptei efectuată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, conform buletinului de verificare metrologică fila 14, și certificatului de omologare model, fila 15, depuse la dosarul cauzei de intimat, rezultă că petentul a condus autoturismul în localitate având viteza de deplasare de 108 km/oră.

    Măsurătorile efectuate cu cinemometrul verificat metrologic sunt legale și asupra lor nu se poate interveni, iar operatorul cinemometrului, atestat în condițiile legii, potrivit înscrisului de la fila 13, nu face decât să constate valoarea măsurată de cinemometru, ceea ce s-a făcut de către agentul constatator din cadrul intimatului.

    De asemenea, potrivit art. 36 alin. 1 din același act normativ "conducatorii de autovehicule si persoanele care ocupa locuri prevazute prin constructie cu centuri sau dispozitive de siguranta omologate trebuie sa le poarte in timpul circulatiei pe drumurile publice, cu exceptia cazurilor prevazute in regulament";.

    Petentul, prin probatoriu solicitat a fi administrat în cauză, nu a reușit să facă dovada contrarie aspectelor menționate în procesul verbal de contravenție privind lipsa centurii, pe care de altfel nici nu le-a contestat, nici cu ocazia întocmirii acestuia semnând fără obiecțiuni procesul verbal, și nici prin intermediul plângerii formulate, astfel încât în ceea ce privește această faptă procesul verbal se bucură de o prezumție relativă de adevăr.

    Raportând starea de fapt rezultată din probele administrate, la dispozițiile legale menționate rezultă că petentul se face vinovat de încălcarea acestora și de săvârșirea faptelor imputate.

    In raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 5 al. 5, art. 7 și art. 21 al. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunile aplicate petentului în limite legale, constând în amendă în cuantum de 630 lei, avertisment și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, corespund gradului de pericol social al faptei și nu se impune o reindividualizare a acestora. Nerespectarea limitei maxime de viteză prezintă o gravitate sporită, scopul instituirii acesteia fiind acela al siguranței circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului, fiind de notorietate că o principala cauză a accidentelor rutiere o constituie neacordarea priorității de trecere pietonilor.

    Împotriva sentinței a declarat recurs petentul solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii în parte a plângerii cu consecința înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.

    Motivele de recurs nu au fost inserate în cuprinsul cererii de recurs, acestea nu au fost susținute nici oral în fața instanței.

    Examinând cererea de recurs și hotărârea recurată sub toate aspectele potrivit dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:

    Prin procesul verbal de constatare s-a reținut în sarcina petentului nerespectarea dispozițiilor art. 64 din OUG nr. 195/2002, text de lege potrivit căruia conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, iar la art. 49 alin. 1 din același act normativ se prevede că limita maximă de viteză în localități este cea de 50 km/h..

    Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din același act normativ constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de

    sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de

    50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

    De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ,,constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contravenției";, iar prevederile art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, stabilesc că "nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic";.

    Din analiza textelor de lege menționate anterior rezultă că petentul avea obligația să respecte limita maximă de viteză în localitate, faptul că acesta se afla în localitate rezultând fără putere de tăgadă din înregistrarea video a faptei.

    Prin același proces verbal de constatare se reține și nerespectarea dispozițiilor art. 36 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, potrivit cărora "conducatorii de autovehicule si persoanele care ocupa locuri prevazute prin constructie cu centuri sau dispozitive de siguranta omologate trebuie sa le poarte in timpul circulatiei pe drumurile publice, cu exceptia cazurilor prevazute in regulament";.

    În situația de față din probațiunea administrată în fața primei instanțe, respectiv din înregistrarea video a faptei efectuată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, conform buletinului de verificare metrologică fila 14, și certificatului de omologare model, fila 15, depuse la dosarul cauzei de intimat, rezultă că petentul a condus autoturismul în localitate având viteza de deplasare de 108 km/oră.

    În ceea ce privește cea de a doua faptă contravențională petentul nu a reușit să facă dovada contrarie aspectelor menționate în procesul verbal de constatare.

    Răspunderea contravențională a persoanei sancționată contravențional poate fi circumstanțiată de instanța investită cu soluționarea plângerii, în prim grad în fond sau în recurs, conform criteriilor prevăzute la art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului.

    În situația de față, nu a fost identificat nici un element de circumstanțiere care să determine instanța să reindividualizeze sancțiunea amenzii aplicate.

    Pentru considerentele sus menționate și în absența vreunui motiv de casare sau modificare a hotărârii, aceasta va fi menținută ca legală și temeinică iar recursul va fi respins potrivit dispozitivului.

    PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

    Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul M. A. M., cu domiciliul în B. M., str. G., bl. 12, ap. 39, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 9348 din_ a Judecătoriei B. M., jud. M. .

    IREVOCABILĂ.

    Pronunțată în ședința publică de azi,_ .

    Președinte,

    J. ecător,

    J. ecător,

    M. P.

    M. H.

    C.

    G.

    G. ier,

    1. H.

Red. M.P./_

Tehnored.T.H.-_ /2 ex.

J. ECĂTOR LA FOND DAN Ș.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 186/2013. Anulare proces verbal de contravenție