Decizia civilă nr. 2/2013. Contencios. Ordonanță președințială
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA Nr. 2/A/2013
Ședința publică de la 29 Aprilie 2013
Completul compus din: Președinte: B. G. Z.
Judecător: R. -M. V. Grefier: C. -A. B.
Pe rol se află apelul formulat de către apelant D. A. CU DP A. LA C. A. I. M. împotriva încheierii civile pronunțată in dosar nr._ la data de_ de către Judecatoria C. -N., prin care s-a respins cererea de pronunțare ordonanță presedentială, privind și pe intimatul I. J. DE P. AL J. C. .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul apelantului av. I. M., lipsă fiind intimatul. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
T. ul, în temeiul art.131 raportat la art. 482 din Noul C. pr.civ., verificându-și din oficiu competența, constată că este competent general, material și teritorial să judece prezenta cauză, potrivit art. 95 alin.2 și art.99 alin. 1 Noul C.pr.civ.
Reprezentantul apelantului arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe apelul formulat.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului formulat, iar în consecință admiterea cererii de ordonanță presedentială și obligarea intimatului la restituirea certificatului și plăcutelor de înmatriculare a autoturismului marca Seat Cordoba, cu nr. de înmatriculare_, până la solutionarea irevocabilă a dosarului nr._ al J. i C. -N., având ca obiect plângere împotriva procesului- verbal de contraventie prin care au fost dispuse aceste sancțiuni de reținere a certificatului și plăcutelor de înmatriculare. Apreciază că, raportat la motivarea instanței de fond, art.202 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 prevede că certificatul și plăcutele de înmatriculare a autoturismului nu se restittuie decât în baza unei ordonante presedentiale, că pe perioada solutionării dosarului având ca obiect plângerea contraventională există prezumtia de nevinovătie care suspendă de drept sanctiunile prevăzute în procesul-verbal, care nu s-au suspendat direct ci la cererea reclamantului. Pe fondul ordonanței presedentiale, apreciază că aceasta este întemeiată, fiind îndeplinite conditiile uregentei, neprejudecarii fondului și vremelniciei. Nu solicită cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Deliberând asupra apelului de față tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4749/_ pronunțată în dos. nr._ Judecătoria Cluj-Napoca a respins cererea de emitere a ordonanței președințiale formulată de reclamantul D. A. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL J. C., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut în esență următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție seria CP nr. 3643787/_ reclamantul a fost sancționat cu amendă în sumă de 1000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 20 alin. 7 și sancționate de art. 55 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 38/2003; în temeiul art. 58¹ din Legea nr. 38/2003 s-a dispus reținerea certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor de înmatriculare ale autoturismului cu nr. de înmatriculare_ ; în drept judecătoria a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 996 al. 1 N. Cpr.civ.
Raportat la prima condiție de admisibilitate, aparența de drept, instanța a constatat că măsurile contestate au fost luate ca urmare a reținerii unei contravenții in sarcina reclamantului; raportat la conținutul art. 58¹ din Legea nr. 38/2003, măsura reținerii certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor de înmatriculare ale autovehiculului, reprezintă mijloace prin care se executa sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a utiliza autovehiculul, care se dispune in cazul contravențiilor de efectuare activități de transport în regim taxi fără a deține autorizație in acest sens, și care durează timp de 6 luni de la data încheierii procesului verbal de reținere al plăcuțelor și certificatului sau pana la data solicitării restituirii din partea persoanei interesate, daca se face dovada achitării amenzii; art. 58¹ din Legea nr. 38/2003 a fost introdus prin OUG nr. 34/2010 care, în art. V, prevede o cale specială de atac împotriva măsurii de suspendare a dreptului de utilizare a unui autovehicul prin reținerea certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor de înmatriculare; potrivit art.32 al.3 din OG nr.2/2001, plângerea contravențională suspendă executarea; conform art. 57 din Legea nr. 38/2003, aceasta se completează cu prevederile OG nr. 2/2001; însă, dispozițiile art. V din OUG nr. 34/2010 amintite mai sus, sunt speciale și derogatorii de la dreptul comun in ceea ce privește efectele plângerii contravențională asupra măsurii de suspendare a dreptului de utilizare al autovehiculului.
Sub aspectul vremelniciei, judecătoria a apreciat că, deși reclamantul a încercat să sublinieze vremelnicia măsurii solicitate prin indicarea unei limite temporale a acesteia, respectiv soluționarea plângerii contravenționale, vremelnicia este în acest caz discutabilă întrucât cererea reclamantului tinde spre obținerea unei măsuri cu caracter definitiv pentru că restituirea certificatului și plăcuțelor de înmatriculare reprezintă o măsură care odată executată, situația anterioară n-ar mai putea fi restabilită decât prin luarea unei alte măsuri distincte, de ridicare a acestora de către intimat; judecătoria nu a reținut, așadar, caracterul vremelnic al măsurii invocate de reclamant întrucât o astfel de măsură nu ar putea fi limitată temporal prin natura ei. Sub aspectul urgenței, instanța a reținut că susținerile reclamantului referitoare la posibilitățile sale financiare nu au fost dovedite.
Având în vedere că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale cererii reclamantului, instanța a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamant, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul D. A. . În motivarea apelului reclamantul a arătat că deși a solicitat ca pronunțarea să se facă potrivit art. 996 din Codul de procedură civilă, de urgență și fără citarea părților, instanța de fond nu i-a soluționat cererea cu prioritate ci a procedat neîntemeiat la acordarea unui termen și citarea intimatului. Apelantul a mai arătat și că în mod neîntemeiat prima instanță i-a respins cererea de preschimbare a termenului, subordonând gradului de încărcare a instanței caracterul urgent al cererii sale.
Reclamantul a mai arătat că în mod nelegal nu i s-a comunicat motivarea instanței în privința ordonanței președințiale.
Pe fond apelantul a arătat că din dispozițiile OG nr. 2/2001 rezultă că sancțiunea aplicată reclamantului s-a suspendat odată cu formularea plângerii
împotriva procesului verbal de contravenție, iar Legea taximetriei nu derogă de la această regulă. Cu toate acestea, plăcuțele de înmatriculare și talonul i s-au reținut, ceea ce echivalează cu încălcare dreptului său la muncă. Apelantul a mai arătat că în speță nu au aplicabilitate dispozițiile art. 202 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 invocate de intimat, întrucât acestea nu se raportează la Legea nr. 38/2003. Apelantul a arătat că din specificul situației în care se află rezultă îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a ordonanței președințiale. Astfel, apelantul a arătat că în speță până la soluționarea plângerii formulate împotriva procesului verbal el este în drept să utilizeze autovehiculul, iar activitatea de taximetrie reprezintă singura lui sursă de venit în prezent. Vremelnicia este conferită de faptul că doar la soluționarea a plângerii sale contravenționale se va statua asupra fondului dreptului său. Cu privire la neprejudecarea fondului apelantul a arătat că prin restituirea plăcuțelor și a certificatului nu se statuează asupra fondului plângerii contravenționale ci se asigură conservarea dreptului în perioada controlului judiciar.
Analizând actele și lucrările cauzei, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Referitor la aspectele privind procedura de judecată în fața instanței de fond criticate de reclamant, tribunalul constată în primul rând că acestea sunt irelevante pentru soluția care o va pronunța tribunalul pe fondul apelului. Astfel, corectitudinea soluției primei instanțe nu este afectată, în speță, nici de aprecierea acesteia cu privire la procedura de citare și nici de termenul în care a fost soluționată cauza.
De dragul unei argumentări complete tribunalul arată totuși că, în aprecierea sa, prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile referitoare la citare în procedura ordonanței președințiale. Astfel, din modalitatea de formulare a art. 998 alin. 2 din codul de procedură civilă ("Ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților";) rezultă că regula în materia este cea a citării părților într-un termen scurt și numai în caz de urgență deosebită ordonanța se va putea pronunța fără citarea părților și chiar în aceeași zi. Or, circumstanțele prezentului litigiu nu ar fi justificat pronunțarea într-un regim de urgență deosebită a ordonanței președințiale, prin derogare de la regula citării părților.
Cu privire la comunicarea motivării sentinței primei instanțe, tribunalul apreciază că petentului nu i s-a creat niciun prejudiciu, având în vedere că până la data judecării apelului acesta a avut suficient timp pentru a lua cunoștință de aceste motive.
Pe fond instanța constată următoarele:
T. ul nu împărtășește opinia primei instanțe referitoare la condițiile vremelniciei și a urgenței.
Astfel, faptul că după restituirea plăcuțelor de înmatriculare și a talonului ar fi necesară o nouă măsură de ridicare a acestora nu înlătură caracterul vremelnic al restituirii lor. Vremelnicia nu presupune în mod necesar încetarea automată a măsurii dispuse pe calea ordonanței președințiale. Necesitatea unei noi măsuri de ridicare nu este în discordanță cu vremelnicia măsurii dispuse, și, de altfel, nici nu ar reprezenta un efort deosebit pentru intimat.
La fel, tribunalul apreciază că reclamantului i s-ar putea cauza un prejudiciu prin eventuala reținere nejustificată a plăcuțelor de înmatriculare și a talonului. Astfel, din faptul că acesta desfășoară activitate de taximetrie, se instalează o puternică prezumție în sensul că prin această activitate reclamantul își procură veniturile necesare traiului, și implicit, că imposibilitatea exercitării acestei activități îi creează un prejudiciu.
T. ul apreciază, însă, că esențial pentru prezenta cauză este faptul că, după cum a arătat prima instanță, în speță există o cale separată specială prevăzută de lege pentru a se soluționa situațiile de tipul celei din prezenta speță.
Astfel, OUG nr. 34/2010 prevede că împotriva măsurii de suspendare a dreptului de utilizare a unui autovehicul prin reținerea certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor de înmatriculare se poate formula plângere la instanța
de contencios administrativ, în condițiile legii. În consecință, în această materie sunt aplicabile prevederile cuprinse în Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Această lege cuprinde și o procedură specială pentru situațiile urgente, corespunzătoare ordonanței de urgență din dreptul comun, respectiv suspendarea executării actului administrativ prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Este adevărat că din punctul de vedere al tehnicii legislative este greu de înțeles de ce a preferat legiuitorul ca în OUG nr. 34/2010, un act de modificare a Legii nr. 38/2003 să prevadă o ale de atac pentru o măsură care a fost încorporată în textul legii modificate, fără ca această cale de atac să fie și ea încorporată în textul acestei legi. Cu toate acestea, caracterul obligatoriu al legii nu este afectat de aceste aspecte de tehnică legislativă, art. V din OUG nr. 34/2010 fiind pe deplin aplicabil în speță.
În consecință, tribunalul apreciază că în speță cererea de ordonanță președințială întemeiată pe dispozițiile dreptului comun respectiv art. 998 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) este inadmisibilă, fiind corectă soluția pronunțată de prima instanță.
Pentru aceste motive tribunalul va respinge ca neîntemeiat apelul formulat în cauză în temeiul art. 999 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010).
În temeiul art. 427 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prezenta decizie se va comunica din oficiu părților.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul D. A. în contradictoriu cu intimatul I. J. DE P. AL J. C. împotriva sentinței civile nr. 4749/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 aprilie 2013.
Președinte,
B. G. Z.
Judecător,
R. -M. V.
Grefier,
C. -A. B.
în concediu de odihnă semnează grefier șef de secție
M. -M. C.
Red. 4 ex, BGZ/CB, 30 aprilie 2013
