Decizia civilă nr. 2136/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA NR. 2136/2013
Ședința publică din 15 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE | S. | AL H. | |
JUDECĂTOR | M. | B. | |
JUDECĂTOR | G. | -A. | N. |
GREFIER | A. | B. |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta I. P. J. S.
- S. P. C. R. P. de C. și Î. a V., împotriva sentinței civile nr. 2826/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu reclamantul/a O. A., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - înmatriculare auto fără plata taxei de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru. Componența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea
Colegiului de C. a Curții de A. C. nr. 57/2012.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2826/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._,
s-a admis acțiunea reclamantului O. A. în contradictoriu cu pârâta I. P. J. S. - S. P. C. R. P. de C. și Î. a V., fiind obligată pârâta să înmatriculeze, fără plata taxei pe poluare, autovehiculul marca Crysler, identificat cu serie șasiu 1C4GHN4M2SU117348.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că reclamantul/a a solicitat înmatricularea autoturismului proprietatea sa fără plata taxei de poluare și procedând la analizarea actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008, Tribunalul a reținut că acesta încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta I. P. județului S.
.
În motivarea recursului se arată că prima instanță își motivează hotărârea
atacată pe prevederile O.U.G. nr. 50/2008, act normativ care nu mai era incident speței deduse judecății, acesta fiind abrogat prin Legea nr. 9/2012.
În esență, prin hotărârea atacată, prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamant/a și în consecință, a obligat serviciul specializat din cadrul P. J. la înmatricularea autoturismului proprietate personală, fără achitarea taxei de poluare.
Pârâtul consideră criticabil acest mod de interpretare a legii, deoarece
O.U.G. nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care se constituie venit la fondul pentru mediu și se gestionează de către Administrația Fondului Pentru Mediu, în vederea finanțării proiectelor și programelor pentru protecția mediului susținând că nu contravine dreptului comunitar și că prevederile naționale se impun a fi respectate.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J. că art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul Uniunii Europene are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Așa cum rezultă din dispozițiile legale pertinente taxa pe poluare se datorează la prima înmatriculare a vehiculului (art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008) încât dreptul intern aplicabil raportului juridic de drept material se circumscrie normelor juridice în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare, orice referire la incidența Legii nr. 9/2012 fiind, din această perspectivă, neavenită.
Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O.U.G. 50/2008, constată faptul ca solicitarea de înmatriculare a autoturismului și refuzul autorității administrative de a înmatricula acel autoturism, în absenta dovezii de achitare a taxei de poluare, a avut loc după data modificării O.U.G. 50/2008 prin
O.U.G. 218/2008 și respectiv OUG 7/2009. În consecință, compatibilitatea
O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE, incidente, trebuie analizata la normele în vigoare la momentul plății taxei, prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de
7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C- 263/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare în procedura privind pe reclamantul I. Nisipeanu.
În această cauză, CJUE a făcut trimitere la jurisprudența sa anterioară în materie, statuând următoarele: "Astfel cum a arătat Curtea la punctul 58 din Hotărârea Tatu, citată anterior, o reglementare precum OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre. Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează
printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Pe de altă parte, cu ocazia ședinței, care a avut loc după pronunțarea Hotărârii Tatu, citată anterior, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă, în scopul examinării compatibilității cu articolul 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008, între versiunea inițială a OUG nr. 50/2008 și versiunile ulterioare ale acesteia.";
Prin cele două hotărâri, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Or, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 50/2008 în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului Uniunii, respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE.
Pentru a aprecia astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății.
Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Din această perspectivă, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 rap. la 312 C.pr.civ. să respingă recursul ca nefondat și să mențină în întregime hotărârea recurată.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta I. | P. | J. S. - S. P. | ||
C. | R. P. DE C. ȘI Î. | A V. | , împotriva sentinței civile |
numărul 2826/_ , pronunțată în dosarul numărul _ al Tribunalului S.
, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
S. | AL H. M. | B. | G. | -A. N. A. | B. |
red.MB/dact.MS
2 ex./_ /Jud.fond: D.B.Ț.
