Decizia civilă nr. 2309/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2309/2013
Ședința publică din data de 20 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta A. F. P. B.
împotriva sentinței civile nr. 1500 din data de_ pronunțată de Tribunalul
B. -Năsăud, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul H. H A.
, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul-reclamant prin avocat Handra O. I. n, care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsind recurenta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 218 din OG 92/2003, și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
La întrebarea instanței reprezentantul intimatului-reclamant arată că la judecata în fond a pricinii nu s-a solicitat și nu s-a efectuat o expertiză grafică, ci s-a procedat la compararea de scripte, raportat la înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului declarat de pârâta A. F. P. B., apreciind că motivele invocate de recurent nu sunt întemeiate, criticile formulate sunt doar o preluare a apărărilor din
întâmpinarea depusă la fondul cauzei.
Cu privire la fondul cauzei se relevă că pârâta A. F. P. B. a respins ca tardiv formulată contestația împotriva deciziei de impunere nr. 396/6/C/_ emisă de pârâtă, însă așa cum în mod corect a constatat
instanța, procedând la o comparare de scripte și la audierea martorilor, că semnătura de pe dovada de primire a comunicării nu aparține reclamantului H. H A. și ca atare procedura de comunicare directă a fost viciată.
În privința cheltuielilor de judecată solicită a fi obligată recurenta la plata acestora și depune la dosar chitanța nr. 21/_ .
Reținând poziția procesuală exprimată de apărătorul intimatei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza
în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1500 pronunțată la_ în dosar nr._ al Tribunalului B. Năsăud a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Haboș A. în contradictoriu cu A. F. P. B. și în consecință a fost obligată A. F. P. să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamant și înregistrată sub nr.9796/_ ; respinsă cererea vizând petitul subsidiar.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prin decizia de impunere nr. 396/6/C/_, A. F. P. a municipiului B. a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantului H. h A. pentru suma de
104.470 lei reprezentând obligație fiscală stabilită în sarcina SC ADRISIFOREST SRL. Astfel, s-a reținut în motivarea deciziei de impunere că societatea menționată datorează bugetului general consolidat la data de_ suma de
104.470 lei, iar conform balanței de verificare la_, în debitul contului 542
"avansuri de trezorerie"; este înregistrată suma de 248.951 lei nejustificat, făcându-se vinovați administratorii societății (f. 19).
Această decizie a fost comunicată la data de_, la domiciliul reclamantului din localitatea C. nr. 261, conform confirmării de primire depusă la dosar la fila 18.
Susținând că a luat la cunoștință despre emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare abia la data de_, în urma unei convocări telefonice la AFP Beclean, reclamantul a depus la AFP B. contestația înregistrată sub nr. 9796 din_, prin care a solicitat anularea deciziei de impunere sus menționată motivat de faptul că nu mai deține calitatea de administrator al SC Adrisiforest SRL încă de la data de_, conform acordului de reziliere nr. 12/_ .
Prin Decizia nr. 9796/_ (f. 4), contestația astfel formulată a fost respinsă ca fiind tardiv introdusă (f. 4).
În termenul legal de contestare (conform prevederilor art. 218 C.pr.fiscală rap. la art. 11 din Legea nr. 554/2004), reclamantul a exercitat acțiunea în contencios administrativ fiscal împotriva deciziei nr. 9796/_, aceasta făcând obiectul prezentului dosar.
În cauză, probatoriul administrat în cauză, respectiv declarația martorului audiat și înscrisurile conținând semnătura reclamantului atestă veridicitatea susținerilor acestuia în sensul în care nu aparține acestuia semnătura executată pe confirmarea de primire a deciziei de impunere privind atragerea răspunderii solidare, fiind facil de constatat evidenta neconcordanță dintre semnăturile executate în mod cert de către reclamant în perioada anterioară celei în care s-a realizat comunicarea contestată în cauză (semnături aflate pe înscrisurile depuse
la filele 30, 33, 34, 36) și cea conținută de dovada de comunicare de la fila 18..
În atare condiții, tribunalul reține că imperativul asigurării accesului contribuabilului în fața administrației în vederea soluționării pe fond a contestației sale, prevalează celui de a analiza pur formal respectarea termenului de contestare, în condițiile concrete ale speței, în care nu s-a probat că acesta ar fi avut o conduită ilicită în raport cu administrația fiscală și nici că ar fi exercitat drepturile deturnându-le de la scopurile în vederea cărora au fost edictate, dar și că procedura de comunicare directă a actului administrativ fiscal a fost viciată, respingerea contestației reclamantului motivat de nerespectarea termenului legal de formulare a acesteia apărând ca nelegală.
Tribunalul a mai reținut că, în speță, este real că organul fiscal competent, în procedura administrativă prealabilă de soluționare a contestației reglementată
de prevederile art. 205 și urm. C.pr.fiscală - și care are caracter obligatoriu și nicidecum facultativ (regimul juridic al acesteia nefiind similar cu cel al unei proceduri administrativ-jurisdicționale) - a emis decizia nr. 9796/_, însă aceasta nu conține o soluție cu privire la fondul contestației reclamantului, nefiind analizate motivele invocate de contestator.
Or, în atare condiții, organul fiscal competent nu este absolvit de obligația de a soluționa pe fond contestația formulată în condițiile art. 205 și urm. C.pr.fiscală, instanța de judecată neputând fi abilitată să interfereze ea însăși cu activitatea administrației, să se substituie acesteia și prin hotărârea pronunțată să se pronunțe pe cale directă, în substanță, asupra contestației exercitate pe calea administrativă.
Eventualele prejudicii pe care contribuabilul ar fi în măsură a le reclama în raport cu tergiversarea, din culpa administrației, a soluționării fondului contestației sale, pot fi suspuse analizei într-un alt cadru procesual și nu legitimează, în nici un caz, actul de substituire în procedura administrativă obligatorie reglementată de prevederile art.205 și urm. C.pr.fiscală în sensul tezei avansate de reclamantul contestator în petitul subsidiar formulat, refuzul analizării motivelor contestației prin prisma încălcării termenului legal de contestare neechivalând, în mod cert, cu o soluționare a contestației în sensul prevederilor art. 216 C.pr.fiscală. Dimpotrivă, o interpretare contrară apare ca fiind aptă a deschide calea unor posibile abuzuri din partea administrației care, încercând a se eschiva de obligația legală de a soluționa pe fond contestația formulată împotriva actului administrativ fiscal, s-ar putea prevala, cu ușurință, de incidente procedurale care să lipsească de efectivitate demersul contestatorului.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs A. F. P. solicitând
admiterea recursului, respingerea acțiunii și menținerea ca temeinică și legală a deciziei de soluționare a contestației.
În susținerea celor solicitate se arată că în conformitate cu OG nr.92/2003 a procedat la executarea silită a societății debitoare Adrisirforest SRL B. respectiv a înființat poprirea la terți, comunicată reclamantului cu confirmare de primire la_ . P. rirea a fost emisă împotriva contestatorului având în vedere că societatea datorează bugetului de stat suma de 104.470 lei, iar conform din balanța de verificare a societății debitoare la data de_, rezultă că în debitul contului 542 avansuri de trezorerie"; este înregistrată suma de 248.951 lei, în mod nejustificat, făcându-se vinovați administratorii societății de la acea dată.
În executare s-a avut în vedere prevederile art.149-150 din actul normativ arătat. Raportat la norme dacă terțul poprit înștiințează organul de executare ca nu datorează vreo sumă de bani debitorul urmărit, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, va pronunța menținerea sau desființarea popririi.
Având în vedere că în speța de față, terțul poprit H. A. nu a respectat nici prevederile art.149 și nici cele ale art.150 C.pr.fiscală organul fiscal a procedat la aplicarea art.27-28 C.pr.fiscală.
Contestatorul a solicitat anularea actelor fiscale în considerarea că nu are calitatea de administrator al societății debitoare însă la data emiterii adresei de înființare a popririi la terți cât și la data stabilirii răspunderii solidare a terțului poprit, reclamantul figura în evidențele Registrului Comerțului în calitate de administrator al societății Adrisirforest SRL în baza procurei de administrate autentificată sub nr.5221/_ .
În urma emiterii deciziei de impunere potrivit prevederilor art.44 din OG nr.92/2003 s-a procedat la comunicarea acesteia către contestator prin posta cu confirmare de primire la adresa de domiciliu declarată la organul fiscal de către acesta, confirmarea fiind semnată în data de_ .
În conformitate cu art.207 C.pr.fiscală contestația formulată împotriva actelor administrativ fiscale, se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal sub sancțiunea decăderii. Or, în cazul din speță contestația a fost înregistrată cu mult după trecerea celor 30 de zile prevăzute de lege, respectiv la data de_ introducerea contestației.
Prin urmare organul fiscal în mod legal și temeinic prin decizia nr.9796/_
, a respins contestația ca tardiv formulată.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului cu cheltuieli de judecată în considerarea în esență că reținerile instanței sunt corecte, că singurul motiv de recurs ar fi menționarea art.207 C.pr.fiscală.
Sub acest din urmă aspect arată intimatul că aspectul este pur formal fără a contracararea obiectivă și pertinentă a constatărilor instanței, că a confirmat primirea deciziei de impunere privind atragerea răspunderii solidare și nici nu oferea un răspuns plauzibil la constatarea că nu a fost soluționată contestația.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
Prin demersul introductiv de instanță intimatul a susținut în esență că nu a primit decizia autorității dată în privința obligațiilor fiscale, că nu a semnat de primire și prin urmare nu se poate reține tardivitatea contestației.
Recurenta a susținut dimpotrivă că încunoștințarea s-a făcut conform normelor procedurale respectiv decizia și actele emise au fost înaintate cu confirmare de primire pentru care s-a semnat și raportat la aceasta demersul în fața organelor fiscale este tardiv.
În condițiile contestării prima instanță a procedat la verificarea prin compararea semnăturii de pe recipisa consemnare primire cu semnătura din alte înscrisuri depuse la dosar respectiv acord reziliere, declarație (f.30,33) permis de conducere (f.34).
Din înscrisurile depuse (xerocopie) la dosar în susținere de către intimat se observă că semnătura de pe actul numit declarație și semnătura din permisul de conducere (ambele emise în 2010) nu sunt identice.
Ori în condițiile în care nici chiar cele două semnături date de intimat nu par să fie aceleași, nu se poate vorbi de o lămurire în sensul reținut de prima instanță. O corectă verificare, determinare, poate fi făcută de un specialist prin intermediul expertizei în condițiile reglementate de art.178, art.179 și urmt. C.pr.civ.
Așadar față de cele arătate în baza art.312 C.pr.civ. Curtea va admite recursul, va casa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare.
Cu prilejul rejudecării instanța va pune în discuție necesitatea suplimentării procedurii și va proceda la verificarea în condițiile art.179 C.pr.civ. iar apoi va analiza și susținerile părților în privința celor stabilite prin actele contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. B. împotriva sentinței civile nr. 1500 din_, pronunțată în dosarul nr._ al
Tribunalului B. -Năsăud pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. H. D. M. F. T.
GREFIER
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.A. M.
