Decizia civilă nr. 9446/2013. Contestație act administrativ fiscal

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 9446/2013

Ședința publică din data de 7 octombrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: V. G.

A. A. M.

G.: M. V. -G.

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind recursul declarat de recurenta- reclamantă SC A. -T. SA în insolventa prin administrator special împotriva sentinței civile nr.3026 din_, pronunțată în dosarul nr._ al

T. ui M., în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. G. A F. P.

M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal Decizia de impunere nr. F-MM 1115/_ emisă de DGFP M. .

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 septembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 3026/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC "A. TC"; SA, prin administrator special, - în insolvență, având desemnat administrator judiciar PRO I. I. B. M., în contradictoriu cu pârâta D. G. a F.

P. M. .

Pentru a dispune în acest sens, tribunalul a reținut că prin acțiunea sa, reclamanta SC "A. TC"; SA în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P.

M. a solicitat: anularea Deciziei nr. 1587 din_, privind soluționarea contestației, și, pe cale de consecință, anularea în parte a Deciziei de impunere nr. F-MM 1115/_, în sensul anulării obligațiilor fiscale suplimentare de plată a următoarelor sume: 58.676,56 lei, reprezentând TVA stabilită suplimentar la control, 23.899 lei, reprezentând majorări de întârziere la TVA stabilită suplimentar, aferente sumei de 58.676,56 lei, calculate pe perioada _

-_, 237.336 lei, reprezentând majorări de întârziere la TVA stabilită suplimentar aferente sumei de 539.407 lei, calculate pe perioada_ -_ ; anulare în parte a Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. 1116 din_, urmare anulării în parte a Deciziei de impunere nr. 1115/_ ; anularea în parte a Raportului de inspecție fiscală nr. 4.507/_, în sensul celor solicitate cu privire la anularea în parte a deciziei de impunere, și să se constate că agentul economic nu datorează sumele arătate mai sus.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că Decizia nr. 1587 din_, privind soluționarea contestației împotriva Deciziei de impunere nr. F-MM 1115/_ și a Raportului de inspecție fiscală nr. 4.507 din_ în sensul respingerii contestației, este nelegală, iar constatările făcute în Raportul de inspecție fiscală nr. 4.507/_, respectiv cap. III, Constatări fiscale 1 și 3 privind TVA, nefondate.

S-a solicitat intimatei, pe calea procedurii prealabile, să constate că societatea nu datorează sumele imputate, însă contestația a fost respinsă.

Cu privire la constatările referitoare la suma de 58.676,56 lei, reprezentând TVA stabilită suplimentar la control și suma de 23.899 lei, reprezentând majorări de întârziere la TVA de 58.676,56 lei, s-a apreciat că actele atacate nu sunt fondate.

În realitate, societatea reclamantă deține acte doveditoare din care rezultă că a cumpărat cele două autobuze cu nr. ID VS 9315HD0S1001103 ș nr. ID VS 9315HD0S1001109.

S-a arătat că corespunde realității că facturile LFN nr. 55 și nr. 56 din_ nu au fost achitate de societatea reclamantă societății comerciale Libra Forest SRL, dar aceasta din urmă a cesionat creanța rezultată din cele două facturi fiscale, însumând 367.500,56 lei, TVA inclusă, pe care o avea față de societatea reclamantă, la SC Prodconsult SA, iar aceasta din urmă s-a înscris cu această creanță la masa credală a debitoarei SC A. - TC SA.

Contractul de cesiune de creanță dintre SC Libra Forest SRL și SC Prodconsult SA având creanța rezultată din cele două facturi, a fost încheiat la_ .

Astfel, în mod greșit, s-a susținut că s-a reținut în Raportul de inspecție fiscală că cele două facturi fiscale nu au la bază operațiuni reale. Cele două autovehicule erau deținute de societatea reclamantă, cu care efectua transport de călători.

S-a mai arătat că s-au depus la intimată următoarele documente justificative din care rezultă că au cumpărat cele două autobuze cu nr. ID VS 9315HD0S1001103 ș nr. ID VS 9315HD0S1001109 reținute în RIF: facturile fiscale seria LFN nr. 55 și nr. 56 din_ ; cărțile de identitate ale celor două autovehicule (seria C nr. 9. și nr. 9. ) din care rezultă înmatricularea acestora pe numele SC A. - TC SA, încă din ziua de 21 martie 2008; contractul de cesiune de creanță dintre SC Libra Forest SRL și SC Prodconsult SA având ca obiect creanța rezultată din facturile fiscale seria LFN nr. 55 și nr. 56 din_, însumând 367.500,56 lei, TVA inclus, contract încheiat la_ ; declarația de creanță a SC Prodconsult SA, prin care a solicitat înscrierea la masa credală a SC

A. - TC SA cu suma reprezentând contravaloarea celor două autobuze neachitate până la data deschiderii procedurii insolvenței împotriva societății reclamante.

În ceea ce privește suma de 539.407 lei, reprezentând TVA, stabilită suplimentar la control și suma de 237.336 lei, reprezentând majorări de întârziere la TVA de 539.407 lei, calculate pe perioada_ -_, s-a arătat că nu au fost fondate constatările din actele atacate.

Suma de 539.407 lei, reprezentând TVA stabilită suplimentar la control, aferentă facturii seria B-PDC nr. 202/V-C/_, avea ca obiect vânzarea unor utilaje generale pentru construcții civile și industriale emisă de SC Prodconsult T SA B. .

Utilajele menționate în factura seria B-PDC nr. 202/V-C/_ erau înregistrate în evidența contabilă a societății în contul 371 - mărfuri, încă din luna octombrie 2008. Factura fiscală seria B-PDC nr. 202/V-C/_ n-a fost

achitată SC Prodconsult SA, însă, cu valoarea acestei facturi vânzătoarea s-a înscris la masa credală a SC A. - TC SA.

Utilajele nu au fost deținute în fapt de societatea reclamantă (nu se găsesc fizic la SC A. TC) întrucât, prin actul adițional la contractul de gaj nr. 1575/_

, utilajele au fost predate societății vânzătoare (gaj cu deposedare în favoarea SC Prodconsult SA). Cu actul adițional la contractul de gaj nr. 1575/_, s-a arătat că se dorește a se dovedi lipsa utilajelor din posesia SC A. TC SA (gaj cu deposedare în favoarea SC Prodconsult SA).

Utilajele au fost inventariate de societatea reclamantă după data efectuării controlului fiscal.

S-a mai arătat că la pârâtă au fost depuse următoarele documente justificative din care rezultă cumpărarea utilajelor generale pentru construcții civile și industriale de la SC Prodconsult SA B.: contract de vânzare - cumpărare; factura seria B-PDC nr. 202/V-C/_ ; contract de gaj nr. 1558/_ ; act adițional la contractul de gaj nr. 1575/_, anexa A la actul adițional la contractul de gaj nr. 1575/_ ; declarația de creanță a SC Prodconsult SA, prin care s-a solicitat și s-a obținut înscrierea la masa credală a SC A. TC SA cu suma reprezentând contravaloarea facturii seria B-PDC nr. 202/V-C/_, neachitată până la data deschiderii procedurii insolvenței

împotriva societății reclamante, documente ce îndeplinesc toate condițiile cerute de Legea nr. 82/1991, pentru a se constitui în documente justificative, care stau la baza înregistrărilor contabile.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1 și urm. L. 554/2004; art. 6 din L.

82/1991; art. 145, 146 și 155 Cod fiscal și art. 218 (1) din OG nr. 92/2003.

Pârâta D. G. A F. P. M., prin întâmpinarea depusă la data de_, a solicitat respingerea contestației și menținerea ca legală și temeinică a Deciziei nr. 1587 din data de 18 august 2011 emisă de Biroul Soluționarea Contestațiilor din cadrul DGFP M., pentru următoarele considerente:

Prin raportul de inspecție fiscală încheiat în data de_, organele de inspecție fiscală din cadrul Activității de I. Fiscală au constatat că forma inspecției fiscale a fost generală și a vizat perioada_ -_ .

SC A. TC SA are ca obiect principal de activitate: alte transporturi terestre de călători, cod CAEN 4939.

Inspecția fiscală a fost efectuată ca urmare a adresei Inspectoratului de Poliție al județului M. - Serviciul de Investigare a Fraudelor nr. 521/P/38680/2009/ec., înregistrată la D. G. a F. P. a județului

M. sub nr. 3726/_, prin care s-a solicitat verificarea relațiilor comerciale dintre SC A. TC SA și SC Prodconsult SRL din B., reprezentând achiziția a 14 utilaje destinate lucrărilor de construcții și dintre SC A. TC SA și SC Libra Forest SRL din B. .

În fapt s-a arătat că prin raportul de inspecție fiscală încheiat în data de_, organele de inspecție fiscală au constatat că în luna martie 2008, SC A. TC SA a dedus taxa pe valoarea adăugată în sumă de 58.676 lei în baza facturilor fiscale seria LFN nr. 0000055 și nr. 0000056 din data de_ emise de SC

Libra Forest SRL Bucrești, reprezentând "Autobuz turistic nr. ID. VS9315HD0S1001103 și nr. ID. VS9315HD0S1001109";.

Cele două facturi nu au fost achitate de SC A. TC SA către SC Libra Forest SRL a cedat dreptul de creanță asupra debitorului SC A. TC SA în favoarea SC Prodconsult SA din B. .

Conform cărților de identitate ale celor două vehicule, proprietarul acestora, anterior înmatriculării pe SC A. TC SA, a fost SC Vip Travel Service

Internat SRL și nu SC Libra Forest SRL, însă această societate nu a declarat livrări către SC A. TC SA:

SC Libra Forest nu a depus decontul de TVA pentru trimestrul I 2008, respectiv în perioada în care au fost emise facturile în cauză și nu a cuprins în declarația 394 livrările către SC A. TC SA, pentru semestrul I 2008 fiind declarată o singură livrare în valoare de 537 lei și taxa pe valoarea adăugată aferentă în sumă de 102 lei.

De asemenea, obiectul principal de activitate la SC Libra Forest SRL era

"Comerț cu ridicata al materialului lemnos și al materialelor de construcții";.

Unul din asociații SC Libra Forest SRL era domnul R. Ș., fiul domnului

G., care în perioada verificată era administrator al SC A. TC SA.
Luând în considerare cele menționate, organele de inspecție fiscală au avut suspiciuni cu privire la legalitatea și realitatea operațiunilor economice derulate între SC Libra Forest SRL și SC A. - TC SA, fapt care s-a arătat că duce la concluzia că cele două facturi emise de SC Libra Forest SRL nu au la bază operațiuni reale.
Conform cărților de identitate ale autovehiculelor, exista posibilitatea ca cele două autobuze turistice să fi fost achiziționate de la alt furnizor, respectiv SC Vip Travel Service Internat SRL, în baza unui contract care a permis înmatricularea, dar acest furnizor nu a emis factură către SC A. - TC SA și în același timp SC A. - TC SA să fi acoperit intrarea cu cele două facturi emise de SC Libra Forest SRL, furnizor care nu le-a înregistrat și nu le-a declarat.
Astfel, organele de inspecție fiscală au stabilit că SC A. - TC nu avea dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată în sumă de 58.676 lei.
Întrucât contestația formulată de SC A. TC SA nu conținea motivele de drept pe care se întemeiază, prin adresa nr. 18519 din_, Biroul Soluționarea Contestațiilor a solicitat societății să le precizeze, sub sancțiunea respingerii contestației ca nemotivată.
Prin adresa nr. 970 din_, înregistrată la D. G. a F. P. a județului M. sub nr. 2189 din_, SC A. TC SA a precizat că își întemeiază susținerile pe prevederile art. 15, art. 146, art. 147 ind. 1, art. 147 și art. 155 din Codul fiscal și a transmis facturile fiscale de achiziție a autovehiculelor, cărțile de identitate ale acestora, contractul de cesiune de creanță încheiat între SC Libra Forest SRL și SC Prodconsult SA declarația de creanță a SC Prodconsult SA.
Din facturile prezentate de contestatoare a rezultat că autovehiculele în cauză au fost livrate de SC Libra Forst SRL, însă conform cărților de identitate, proprietarul acestora era SC Vip TRavel Service Internat. SRL.
De asemenea, conform contractului de cesiune de creanță încheiat în data de_, SC Libra Forest SRL a cedat SC Prodconsult SA dreptul de creanță asupra SC A. - TC SA în sumă totală de 367.500,56 lei, provenit din facturile fiscale nr. 55 și nr. 56 din data de_, de unde a rezultat că SC A. TC SA nu a achitat cele două facturi către SC Libra Forest SRL.
În drept, dispozițiile art. 145 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precizează "(2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni:
1. operațiuni taxabile;";

Art. 146 alin. 1 lit. a același act normativ prevede:

(1) pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate

în beneficiul său, să dețină o factură care să cuprindă informațiile prevăzute la art. 155 alin. (5)";;

Art. 155 alin. 5 lit. c din Legea nr. 571/2003 precizează:

"(5) Factura cuprinde în mod obligatoriu următoarele informații:

c) denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare prevăzut la art. 153, după caz, ale persoanei impozabile care emite factura;";

În temeiul prevederilor legale citate și având în vedere cele arătate în conținutul deciziei s-a reținut că SC A. TC SA nu are dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată în sumă de 58.676 lei din facturile emise de SC Libra Forest SRL, în condițiile în care, așa cum s-a arătat în conținutul decizie, din cărțile de identitate ale vehiculelor în cauză, a rezultat că proprietarul acestora era o altă societate, respectiv SC Vip Travel Service Internat. SRL și nu SC Libra Forest SRL.

Mai mult, SC Libra Forest SRL avea ca obiect principal de activitate comerțul cu ridicata al materialului lemnos și al materialelor de construcții, astfel că nu putea livra autobuzele în cauză și nici nu a declarat livrările către SC A. TC SA.

Susținerea contestatoarei că deținea acte doveditoare din care rezulta că a cumpărat cele două autobuze s-a apreciat că nu poate fi reținută în soluționarea favorabilă a cauzei deoarece, așa cum s-a arătat în cuprinsul deciziei, conform cărților de identitate ale vehiculelor proprietarul acestora a fost SC Vip Travel Service Internat SRL și nu SC Libra Forest SRL, emitentul facturilor.

În luna octombrie 2008, SC A. TC SA a dedus taxa pe valoare adăugată în sumă de 539.406 lei, în baza facturii seria B-PDC nr. 202/V-C/_, reprezentând "Utilaje generale pentru construcții civile/industriale Anexa factura

- LOT 2";, emisă de SC Prodconsult SA din B. în baza Contractului de livrări și servicii suport/parteneriat nr. 1640/_ .

Utilajele în valoare de 2.838.982 lei au fost înregistrate de SC A. TC SA în contul 371 "Mărfuri"; în luna octombrie 2008 și nu au fost achitate furnizorului până la data controlului.

În data de_, SC A. TC SA a încheiat un Acord - tranzacție cu SC Libra Forest SRL pentru o perioadă de un an, prin care "se obligă să predea, în sensul de a pune la dispoziția SC Libra Forest SRL un număr de 14 utilaje pentru lucrări generale de construcții";, printre care și cele 11 utilaje din factura fiscală seria B-PDC nr. 202/V-C/_ .

Conform capitolului V din Acord, "pentru dreptul acordat și beneficiile

folosinței bunurilor încredințate, SC Libra Forst SRL se obligă să plătească o contraprestație (taxa anuală de folosință/administrare)";.

SC A. - TC SA trebuia, potrivit acordului încheiat, să emită semestrial facturi reprezentând ½ din taxa anuală, dar de la încheierea acordului și până la data controlului, societatea verificată nu a emis nici o factură către SC Libra Forest SRL.

P. rea - primirea utilajelor a fost consemnată în Protocolul încheiat între cele două părți în data de_ .

Acordul - tranzacție încheiat în data de_ a încetat în luna mai 2010 și nu a fost prelungit, însă utilajele nu au mai fost returnate către SC A. - TC SA până la data controlului.

Cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului, efectuată de SC A. - TC SA la data de_, nu s-a putut constata existența faptică a stocului de utilaje în valoare totală de 2.838.982 lei, iar în lista de inventariere la "loc de depozitate a utilajelor"; a fost înscris "închiriate";.

În procesul verbal încheiat în data de_, cu ocazia finalizării inventarului dispus prin Decizia nr. 167 din_, s-a menționat că "nu s-au

putut număra și verifica utilajele prezentate în anexă deoarece acestea sunt închiriate conform contract.";

Deși în nota explicativă dată organelor de inspecție fiscală în data de _

, la întrebarea unde se găsesc utilajele care au făcut obiectul acordului - tranzacție încheiat cu SC Libra Forest SRL, domnul Drule D. C., în calitate de director general al SC A. - TC SA, a precizat că "nu cunosc și nu dețin informații legate de utilaje";, în contestația formulată în data de_, acesta a menționat că utilajele nu erau deținute de SC A. TC SA, fiind date în custodia altei societăți.

Luând în considerare prevederile art. 145 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003 citate în conținutul deciziei, s-a mai reținut că SC A. TC SA nu avea dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată în sumă de 539.406 lei aferentă achizițiilor de utilaje în baza facturii seria B-PDC nr. 202/V-C/_ emisă de SC Prodconsult SA deoarece achizițiile în cauză nu au fost destinate realizării de operațiuni taxabile.

Astfel, conform Acordului - tranzacție din data de_, utilajele achiziționate au fost puse de SC A. TC SA la dispoziția SC Libra Forest SRL din

, în schimbul unei contraprestații denumită "taxa anuală de folosință/administrare";, reprezentând 1/5 din valoarea de referință pentru fiecare utilaj în parte, însă deși conform capitalului V din acord, SC A. - TC SA trebuia să emită semestrial o factură pentru 1/2 din cuantumul taxei anuale, societatea nu a emis nici o astfel de factură.
Mai mult, așa cum s-a arătat în conținutul deciziei, după expirarea acordului, utilajele nu au fost returnate de către SC Libra Forest SRL iar directorul general al SC A. - TC SA, persoana însărcinată cu administrarea societății, a declarat că nu deține informații legate de acestea.
Cu adresa nr. 970 din_, înregistrată la D. G. a F. P. a Județului M. sub nr. 21891 din_, SC A. TC SA a transmis Actul adițional la Contractul de gaj din_, conform căruia societatea a garantat o creanță în sumă de 367.500 lei cu utilajele achiziționate cu factura seria B-PDC nr. 202/V-C/_, acestea fiind preluate de creditorul gajist, SC Prodconsult SA.
În concluzie s-a solicitat, pentru capătul de cerere reprezentând taxa pe valoarea adăugată în sumă de 598.082 lei, respingerea cererii ca neîntemeiată.
În fapt, așa cum s-a arătat la capătul de cerere soluționat anterior, SC A.
- TC SA a datorat taxa pe valoarea adăugată în sumă de 598.082 lei.
Pentru neachitarea la scadență a taxei pe valoarea adăugată, organele de inspecție fiscală au calculat majorări de întârziere în sumă de 261.235 lei, pentru perioada_ -_ .
În drept, art. 119 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, în vigoare până la data de_, precizează: "pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere";.
Art. 120 alin. 1 și alin. 7 din același act normativ, în vigoare până la data de_, prevede:
1. Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv";,

(7) Nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale";.

Luând în considerare prevederile legale citate, s-a reținut că pentru taxa pe valoarea adăugată în sumă de 598.082 lei neachitată la scadență, SC A. - TC SA datorează majorările de întârziere în sumă de 261.235 lei.

În concluzie, s-a solicitat, pentru capătul de cerere reprezentând majorări de întârziere în sumă de 261.235 lei aferente taxei pe valoarea adăugată, respingerea cererii ca neîntemeiată.

Potrivit art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, "evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la baza operațiuni reale ori evidențierea unor operațiunii fictive constituie infracțiunea.

Raportul de inspecție fiscală încheiat în data de_ a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr. F-MM 1115 din_ privind obligațiile fiscale contestate de SC A. - TC SA în sumă totală de 859.317 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată în sumă de 598.082 lei și majorări de întârziere aferente în sumă de 261.235 lei.

Cu privire la cheltuielile de judecată s-a solicitat respingerea ca inadmisibil. A mai reținut tribunalul că prin acțiunea formulată, reclamanta S.C. "A.

RC"; S.A. a solicitat anularea Deciziei nr. 1587 din_ și, pe cale de consecință, anularea în parte a Deciziei de impunere nr. F-MM 1115/_, în sensul anulării obligațiilor fiscale suplimentare de plată a sumelor de 58.676,56 lei reprezentând TVA stabilită suplimentar la control, 23.899 lei reprezentând majorări de întârziere la TVA stabilită suplimentar aferente sumei de 58.676,56 lei calculate pe perioada_ -_, 237.336 lei reprezentând majorări de întârziere la TVA stabilită suplimentar aferente sumei de 539.407 lei calculate pe perioada_ -_ ; anularea în parte a Deciziei nr. 1116 din_ urmare a anulării în parte a Deciziei de impunere nr. 1115/_ ; anularea în parte a Raportului de inspecție fiscală nr. 4.507/_ în sensul celor solicitate cu privire la anularea în parte a deciziei de impunere, și constatarea faptului că agentul economic nu datorează sumele anterior menționate.

Prin raportul de inspecție fiscală încheiat în data de_, organele de inspecție fiscală din cadrul Activității de I. Fiscală au constatat că inspecția fiscală (care a avut forma inspecției fiscale generale) a vizat perioada_ -_

, efectuându-se ca urmare a adresei Inspectoratului de Poliție al județului M.

- Serviciul de Investigare a Fraudelor nr. 521/P/38680/2009/ec., înregistrată la

D. G. a F. P. a județului M. sub nr. 3726/_ (adresă prin care s-a solicitat verificarea relațiilor comerciale dintre reclamantă - care are ca obiect principal de activitate: alte transporturi terestre de călători - și SC Prodconsult SRL din B., reprezentând achiziția a 14 utilaje destinate

lucrărilor de construcții și dintre reclamantă și SC Libra Forest SRL din B. ).

S-a constatat că în luna martie 2008 reclamanta a dedus taxa pe valoarea adăugată în sumă de 58.676 lei în baza facturilor fiscale seria LFN nr. 0000055 și nr. 0000056 din data de_ emise de SC Libra Forest SRL B., reprezentând "Autobuz turistic nr. ID. VS9315HD0S1001103 și nr. ID. VS9315HD0S1001109";, cele două facturi nefiind achitate de reclamantă către societatea anterior menționată, aceasta din urmă cedând dreptul de creanță asupra debitorului (reclamanta în cauza de față) în favoarea SC Prodconsult SA din B. .

Din conținutul cărților de identitate ale celor două vehicule a rezultat că proprietarul acestora, anterior înmatriculării pe societatea reclamantă, a fost SC Vip Travel Service Internat SRL și nu SC Libra Forest SRL, însă această societate nu a declarat livrări către reclamantă.

SC Libra Forest SRL (al cărei principal obiect de activitate era "Comerț cu ridicata al materialului lemnos și al materialelor de construcții";), nu a depus decontul de TVA pentru trimestrul I 2008, respectiv în perioada în care au fost emise facturile în cauză și nu a cuprins în declarația 394 livrările către reclamantă, pentru semestrul I 2008 fiind declarată o singură livrare în valoare

de 537 lei și taxa pe valoarea adăugată aferentă în sumă de 102 lei, unul dintre asociații societății fiind R. Ș., fiul domnului R. G., care, în perioada verificată, era administrator al reclamantei.

Luând în considerare cele menționate, organele de inspecție fiscală în mod corect au constatat, referitor la operațiunile economice derulate între SC Libra Forest SRL și reclamantă, că cele două facturi emise de SC Libra Forest SRL nu au la bază operațiuni reale, proprietarul vehiculelor fiind SC Vip Travel Service Internat SRL și nu SC Libra Forest SRL, astfel că în mod corect s-a stabilit că reclamanta nu avea dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată în sumă de 58.676 lei.

În luna octombrie 2008, reclamanta a dedus taxa pe valoare adăugată în sumă de 539.406 lei, în baza facturii seria B-PDC nr. 202/V-C/_, reprezentând "Utilaje generale pentru construcții civile/industriale Anexa factura

- LOT 2";, emisă de SC Prodconsult SA din B. în baza Contractului de livrări și servicii suport/parteneriat nr. 1640/_, utilajele în valoare de 2.838.982 lei fiind înregistrate de reclamanta în contul 371 "Mărfuri"; în luna octombrie 2008 și neachitate furnizorului până la data controlului.

Reclamanta avea obligația, potrivit acordului încheiat, să emită semestrial facturi reprezentând ½ din taxa anuală, dar de la încheierea acordului și până la data controlului nu a emis nici o factură către SC Libra Forest SRL.

Acordul - tranzacție încheiat în data de_ a încetat în luna mai 2010, nemaifiind prelungit, însă utilajele nu au mai fost returnate către reclamantă până la data controlului.

Cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului, efectuată de reclamantă la data de_, nu s-a putut constata existența faptică a stocului de utilaje în valoare totală de 2.838.982 lei, iar în lista de inventariere la "loc de depozitate a utilajelor"; a fost înscris "închiriate";.

În procesul verbal încheiat în data de_, cu ocazia finalizării inventarului dispus prin Decizia nr. 167 din_, s-a menționat că "nu s-au putut număra și verifica utilajele prezentate în anexă deoarece acestea sunt închiriate conform contract.";

Astfel, în mod corect s-a mai reținut că reclamanta nu avea dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată în sumă de 539.406 lei aferentă achizițiilor de utilaje în baza facturii seria B-PDC nr. 202/V-C/_ emisă de SC Prodconsult SA, achizițiile în cauză nefiind destinate realizării de operațiuni taxabile.

Potrivit art. 145 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal:

"(2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: operațiuni taxabile.";

Conform art. 146 alin. 1 lit. a din același act normativ: "(1) pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său, să dețină o factură care să

cuprindă informațiile prevăzute la art. 155 alin. (5)";, iar potrivit art. 155 alin. 5 lit. c din Legea nr. 571/2003: "(5) Factura cuprinde în mod obligatoriu următoarele informații: ...c) denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare prevăzut la art. 153, după caz, ale persoanei impozabile care emite factura.";

În raport de dispozițiile legale anterior menționate, instanța a reținut că în mod corect s-a constatat că reclamanta nu avea dreptul să deducă taxa pe valoare adăugată.

Referitor la majorările de întârziere calculate pentru neachitarea la scadență a taxei pe valoarea adăugată, instanța a reținut că acestea sunt justificate.

Astfel, potrivit art. 119 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, în vigoare până la data de_ ,

"pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere";. Art. 120 alin. 1 și alin. 7 din același act normativ care era în vigoare până la data de_, prevedea: "(1) Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv...(7) Nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale";.

De asemenea, în ce privește decizia de impunere nr. F-MM 1115 din_ privind obligațiile fiscale contestate de reclamantă în sumă totală de 859.317 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată în sumă de 598.082 lei și majorări de întârziere aferente în sumă de 261.235 lei, se reține că aceasta a fost emisă în baza raportului de inspecție fiscală încheiat în data de_ .

În raport de aceste considerente, acțiunea reclamantei a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. A. -T. S.A. in insolvență, solicitând să caseze sentința civilă nr. 3026/10 mai 2013, să se soluționeze cauza potrivit competenței sale; în subsidiar, să se admită recursul, să se modifice în tot Sentința civilă nr. 3026/10 mai 2013 și pe cale de consecință, să se admită acțiunea, să se anuleze Decizia nr. 1587/_, privind soluționarea contestației, și pe cale de consecință: să se anuleze în parte Decizia de impunere nr. F-MM 1115/_, în sensul anulării obligațiilor fiscale suplimentare de plată a următoarelor sume:

58.676,56 lei, reprezentând TVA stabilită suplimentar la control,
23.899 lei, reprezentând majorări de întârziere la TVA stabilită suplimentar, aferente sumei de 58.676,56 lei, calculate pe perioada_ -_
,
539.407 lei, reprezentând TVA stabilită suplimentar la control,
- 237.336 lei, reprezentând majorări de întârziere la TVA stabilită suplimentar aferente sumei de 539.407 lei, calculate pe perioada_ -_ ,
să se anuleze în parte decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr.
1116/_, urmare anulării în parte Deciziei de impunere nr. 1115/_ .
să se anuleze în parte Raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 4.507/_, în sensul celor solicitate cu privire la anularea în parte a deciziei de impunere, să constatați că agentul economic nu datorează sumele arătate mai sus.

În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Tribunalul Maramureș nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei de interes a intimatei-pârât în demersul său de a stabili obligații suplimentare și majorări în sarcina recurentei-reclamantă aflată în procedura de insolvență, excepție invocată prin precizarea de acțiune depusă la f.145, susținută și dezvoltată în cadrul dezbaterii cauzei și în concluziile scrise.

Hotărârea atacată nu este motivată.

Instanța de fond nu a analizat motivele acțiunii invocate de reclamantă, ci a reținut ca și "corecte" motivele invocate de intimată în raportul de inspecție fiscală, în decizia atacată și în întâmpinare, denumite suspiciuni.

Reiterarea motivelor invocate de intimată prin întâmpinare nu constituie "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței" în sensul disp.art. 261 alin.(5) Cod procedură civilă.

Prima instanță a nesocotit disp. art. 1295 Cod civil; le-a omis.

Deși le-a reținut, instanța interpretează greșit disp. art. 145 și 146 Cod fiscal, deși, niciuna dintre cele două categorii de operațiuni comerciale nu au fost atacate în justiție și niciuna dintre facturile evocate (ele fiind acte juridice- contracte în formă simplificată) nu a fost anulată. Facturile fiscale produc efecte

juridice până la anulare.

În cazul de față, n-a fost invocată nulitatea facturilor, ci doar suspiciuni, practică specifică numai D.G.F.P. M. .

Pentru prima instanță, Raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 4.507/_, pe baza căruia se emite Decizia de impunere nr. F-MM 1115/_

, este un "rechizitoriu", reclamanta neavând nicio șansă în fața tribunalului pentru a face dovada contrară:

reclamantei i-a fost respinsă proba cu expertiza fiscală nemotivat,
reclamantei i-au fost înlăturate înscrisurile depuse la dosar, din care rezulta că operațiunea de cumpărare a celor două autobuze era reală și nu fictivă (serviciul de înmatriculări a înmatriculat fictiv cele două autobuze !?; ARR a eliberat licențele de traseu fictiv !?, etc. ),
dovada existenței celor 14 utilaje, făcută cu registre-evidența contabilă a societății reclamante, contul 371-mărfuri-, în luna octombrie 2008, existență confirmată prin nota de constatare a Gărzii Financiare B., seria GR nr. 00157/_ .

În fine, nicio parte aflată în litigiu n-a invocat incidența disp.art.9 din Legea nr. 241/2005.

Cu toate acestea precizăm că recurenta a evidențiat în contabilitate cheltuieli care au la bază operațiuni reale și nu fictive; cele două autobuze sunt deținute în drept și în fapt de recurentă, pe care le exploatează, iar cele 14 utilaje de construcții cumpărate au fost identificate de comisarii gărzii financiare B. pe șantier, fiind utilizate la lucrări de drumuri rutiere și forestiere.

Recurenta contestă interesul promovării prezentei acțiuni, arătând că împotriva S.C. A. -T. S.A. a fost deschisă procedura de insolvență prin încheierea nr. 538/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dos. nr. _

Prin acesta hotărâre a fost fixat și termenul limită pentru depunerea creanțelor, ca fiind_ .

Încheierea nr. 538/_ a rămas irevocabilă, nefiind atacată cu recurs.

Pârâta a înregistrat la Tribunalul Maramureș declarația de creanță pentru suma de 800.873 lei, reprezentând debite scadente la data deschiderii procedurii-_ și accesorii aferente acestor debite, toate anterioare deschiderii procedurii. Interesul reclamantei-debitoare, aflată în procedura de insolvență, de a promova prezenta acțiune, urmărind anularea actelor atacate, ca finalitate a

acestui demers. Reclamanta, prin acțiune, urmărește conservarea masei credale.

Pârâta, prin demersul său, de a calcula în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată, urmărește obținerea unui titlu executoriu, și în final, formularea unei declarații de creanță suplimentară ori de majorare a creanței, invocând titlul de creanță.

Demersul pârâtei este lipsit de finalitate, de efecte. Creditorul fiscal avea dreptul să-și depună o singură declarație de creanțe în care să fie prinse datoriile debitorului, până la data deschiderii procedurii de in solventă.

Conform dispozițiilor art. 76 alin. l din Legea nr. 85/2006, cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. 1 lit. b va fi decăzut, cât privește creanțele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor.

Potrivit acestor dispoziții legale, creanțele anterioare deschiderii procedurii nu se pot înscrie în tabelul creditorilor ulterior termenului limită pentru înregistrarea creanțelor.

Or, creanța invocată de pârâtă în actele atacate, chiar dacă reprezintă o majorare a creanței inițiale, înscrisă în termen în tabelul creanțelor, este anterioară deschiderii procedurii, fiind fără relevanță faptul că a fost stabilită urmare inspecției fiscale efectuate ulterior.

Constatarea unor eventuale datorii ale debitorului, ulterior deschiderii procedurii insolvenței (prin acte de control fiscale și decizii de impunere), nu prezintă relevanță, deoarece prin aceste acte creditoarea își invocă propria culpă.

Mai arată că invocarea unui act de control fiscal întocmit ulterior deschiderii procedurii insolvenței debitorului, nu poate modifica cuantumul creanței în tabelul creanțelor debitorului, iar obligațiile fiscale suplimentare de plată nu au natura juridică a unor creanțe născute în timpul procedurii.

Pe fondul cauzei, recurenta consideră Raportul de inspecție fiscală nr. 4.507/_, respectiv cap. III. Constatări fiscale 1) și 3) privind TVA, ca nefundat, arătând că:

Cu privire la constatările referitoare la suma de 58.676,56 lei, reprezentând TVA stabilită suplimentar la control și suma de 23.899 lei, reprezentând majorări de întârziere la TVA de 58.676,56 lei, actele atacate nu sunt fondate.
În realitate, societatea recurentă deține acte doveditoare din care rezultă că a cumpărat cele două autobuze cu nr. ID VS9315HD0S1001103 și nr. ID. VS9315HD0S1001109.
Este adevărat că facturile LFN nr. 55 și nr. 56 din_ nu au fost achitate de societatea recurentă societății comerciale LIBRA FOREST S.R.L.
Dar, S.C. LIBRA FOREST S.R.L. a cesionat creanța rezultată din cele două facturi fiscale, însumând 367.500,56 lei, TVA inclusă, pe care o avea față de societatea recurentă, la S.C. PRODC. S.A., iar aceasta din urmă s-a înscris cu această creanță la masa credală a debitoarei S.C. A. -TC S.A.
Contractul de cesiune de creanță dintre S.C. LIBRA FOREST S.R.L. și S.C. PRODC. S.A., având ca obiect creanța rezultată din cele două facturi, a fost încheiat la_ .
Astfel, în mod greșit s-a reținut în Raportul de inspecție fiscală că cele două facturi fiscale nu au la bază operațiuni reale. Cele două autovehicule sunt deținute de societatea noastră, cu care efectuează transport de călători.
Recurenta arată că a depus la pârâtă documente justificative din care rezultă că am cumpărat cele două autobuze cu nr. ID VS9315HD0S1001103 și nr. ID. VS9315HD0S1001109 reținute în RIF, menționând actele depuse în acest sens.
Mai arată recurenta că a depus, de asemenea, dovada cumpărării (achiziției) făcută de către S.C. LIBRA FOREST S.R.L. a celor două autobuze de la
S.C. VIP TRAVEL SERVICE INTERNAȚIONAL S.R.L. și dovada înregistrării în contabilitate, respectiv în jurnalul pentru vânzări al vânzătoarei S.C. VIP TRAVEL SERVICE INTERNAȚIONAL S.R.L., a celor două autobuze.
Consideră recurenta că a dovedit transmiterea dreptului de proprietate asupra celor două autobuze, de la S.C. VIP TRAVEL SERVICE INTERNAȚIONAL
S.R.L la S.C. LIBRA FOREST S.R.L. și apoi, la S.C. A. -T. S.A. .
Consideră că neînscrierea S.C. LIBRA FOREST S.R.L. în cartea de identitate a celor două autobuze nu atrage "decăderea" deținătorului din dreptul de deducere a TVA.
In cele trei dispoziții ale codului fiscal invocate în RIF nu se cere aceasta (înregistrarea succesivă a deținătorilor în cartea de identitate), ca o condiție a deducerii TVA-ului.
Cu toate acestea, tribunalul apreciază ca fiind "corecte" constatările organelor de inspecție fiscală, că cele două facturi nu au la bază operațiuni reale, întrucât proprietarul vehiculelor a fost S.C. VIP TRAVEL SERVICE INTERNAȚIONAL S.R.L. și nu S.C. LIBRA FOREST S.R.L., motiv pentru care reclamanta-actualul deținător nu avea dreptul să deducă taxa pe valoare adăugată.
T. a omis să cerceteze cauza sub aspectul că transmiterea dreptului de proprietate asupra autobuzelor s-a făcut, de la S.C. VIP TRAVEL SERVICE INTERNAȚIONAL S.R.L la S.C. LIBRA FOREST S.R.L. și apoi, la S.C. A. -T. S.A. pe bază de factură, Care, în cazul de față, reprezintă contract în formă simplificată.
T. a omis apărarea reclamantei întemeiată pe disp. art. 1295 cod civil din 1864, potrivit cărora "vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat".
În cazul de față, cele două autobuze (bunuri mobile) au fost predate reclamantei S.C. A. -T. S.A., pe care le-a omologat, verificat tehnic, autorizat, asigurat, clasificat și licențiat, pentru a efectua transport de călători.
Toate aceste operațiuni presupune prezentarea lor fizică (omologare, ITP, clasificare, asigurare) la Autoritatea Rutieră Română și la asigurător.
Recurenta menționează actele pe care le-a depus la pârâtă cu ocazia soluționării contestației.
Și cu privire la suma de 539.407 lei, reprezentând TVA stabilită suplimentar la control și suma de 237.336 lei, reprezentând majorări de întârziere la TVA de 539.407 lei, calculate pe perioada_ -_, recurenta consideră că, constatările din actele atacate nu sunt fondate.

Suma de 539.407 lei, reprezintă TVA stabilită suplimentar la control, aferentă facturii seria B-PDC nr. 202/V-C/_, având ca obiect vânzarea unor utilaje generale pentru construcții civile și industriale emisă de S.C. PRODC.

S.A. B. .

Utilajele menționate în factura seria B-PDC nr. 202/V-C/_ sunt înregistrate în evidența contabilă a societății în contul 371 mărfuri, încă din luna octombrie 2008, împrejurare confirmată de pârâtă în actele sale de control și procesuale.

Factura fiscală seria B-PDC nr. 202/V-C/_ n-a fost achitată S.C. PRODC. S.A., însă, cu valoarea acestei facturi, vânzătoarea s-a înscris la masa credală a S.C. A. -TC. S.A.

Utilajele nu sunt deținute în fapt de societatea noastră (nu se găsesc fizic la

S.C. A. -TC), întrucât, prin actul adițional la contractul de gaj nr. 1575/_, utilajelor au fost predate societății vânzătoare {gaj cu deposedare în favoarea S. C. PRODC. S.A.)

Cu actul adițional la contractul de gaj nr. 1575/_, dovedește lipsa utilajelor din posesia S.C. A. -T. SA. (gaj cu deposedare în favoarea S.C. PRODC. S.A.)

Utilajele au fost inventariate de societatea recurenta după data efectuării controlului fiscal.

Recurenta menționează că a depus la intimata documente justificative din care rezultă cumpărarea utilajelor generale pentru construcții civile și industriale de la S.C. PRODC. S.A. B., pe care le enumeră și mai arată că aceste documente îndeplinesc toate condițiile cerute de Legea 82/1991, pentru a se constitui în documente justificative, care stau la baza înregistrărilor contabile.

Mai mult, existența acestor utilaje este confirmată și prin nota de constatare a Gărzii Financiare B., seria GR nr. 00157/_ .

Ele sunt în folosința S.C. LIBRA FOREST S.R.L. pe baza acordului-cadru încheiat între S.C. A. -T. S.A. și S.C. LIBRA FOREST S.R.L. la_, așa cum constată/rețin comisarii gărzii financiare.

Cu privire la înregistrarea celor 14 utilaje în evidența contabilă a societății reclamante, în contul 371-mărfuri-, în luna octombrie 2008:

înregistrarea de această manieră nu constituie faptă contravențională; societatea reclamantă, cu ocazia controlului n-a fost sancționată contravențional pentru nicio faptă;
- înregistrarea utilajelor în contul 371-mărfuri-, profită bugetului de stat; "marfa" nu se amortizează precum imobilizările corporale-mijloace fixe-, (unde mai puteau fi înregistrate utilajele), nefiind diminuată baza impozabilă cu amortizarea (cheltuială).
utilajele se înregistrează corect în contul 371-mărfuri-, întrucât, pentru S.C. A. -T.C, care are obiect de activitate transporturi de călători, acestea constituie marfă, ce urmează a fi vândută de către administratorul judiciar (recurenta fiind în insolvență).

Făcând dovada realității operațiunii de cumpărare a celor 14 utilaje și existența lor, solicităm să constatați că societatea reclamantă are drept de deducere a taxei aferentă achizițiilor efectuate, fiind îndeplinite condițiile art. 145 alin.(2) lit.a), art. 146 alin. (1) lit.a) și art. 155 alin.(5) lit.c) din Codul fiscal și că motivul reținut în RIF/pag.7/7, penultimul aliniat (există suspiciuni întemeiate cu privire la realitatea operațiunilor desfășurate între cele două societăți rezultă că suma de 539.406 lei a fost dedusă eronat de către S.C. A. -T. S.A. în baza facturii nr. 202/_ ) nu este întemeiat.

Niciuna dintre cele două categorii de operațiuni comerciale nu au fost atacate în justiție și niciuna dintre facturile evocate (acte juridice) nu a fost anulată.

Nu a fost invocată vreo lipsă a vreunei informații obligatorie, ce trebuie menționată în facturi, pentru a fi înlăturate de la deducere, ci suspiciuni. Facturile produc efecte juridice până la anulare.

În drept, recurenta își întemeiază recursul pe prevederile art. 1 și următoarele, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art.6 din Legea nr. 82/1991, art. 145 alin.(2) lit.a), art. 146 alin. (1) lit.a) și art. 155 alin.(5) lit.c) Cod fiscal, art. 218 (1) din O.G. nr. 92/2003, art. 312, 304 pct.9, 304/1 C.pr.civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimata D. G. Regionala a F. P.

C. -Napoca prin Administrația Județeană a F. P. M., in nume

propriu, a solicitat respingerea recursului promovat, menținerea sentinței recurate, ca fiind legala si temeinica.

În subsidiar, intimata solicită respingerea acțiunii precizate formulate de reclamanta si menținerea ca legala si temeinica a Deciziei nr.1587din data de 18 august 2011 emisa de Biroul Soluționarea Contestațiilor din cadrul D.G.F.P. M.

, Decizia de impunere nr. F-MM 1115/_ si Raportul de inspecție fiscala nr.4507/_ .

Arată că recurenta - reclamanta a formulat Recurs împotriva Sentinței civile nr.3026/2013, solicitând: Curții de Apel C. sa-si verifice competenta materiala in soluționarea pricinii având in vedere ca obiectul acțiunii îl constituie litigiu care privește taxe si impozite precum si accesorii ale acestora mai mari de

lei, situație in care solicita: admiterea recursului; casarea Sentinței civile nr.3026/2013, soluționarea cauze potrivit competentei sale, in subsidiar: admiterea recursului, modificarea in tot a Sentinței 3026/_ si pe cale de consecința, admiterea acțiunii, anularea Deciziei nr. 1587/2011, anularea in parte a Deciziei de impunere nr. F-MM 1115/2011, in sensul anularii obligațiilor fiscale suplimentare de plata a următoarelor sume: 58.676,56 lei, reprezentând TVA stabilita suplimentar la control, 23.899 lei reprezentând majorări de întârziere la TVA stabilita suplimentar.
Se solicita menținerea Sentinței civile nr.3026/_ ca fiind legala si temeinica, pentru următoarele motive :
- susținerile recurentei reclamante pe care si-a întemeiat si motivat Recursul sunt netemeinice si nelegale,
- in ceea ce privește obiectul acțiunii litigiului - reprezentând taxe si impozite precum si accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, precizează că instanța competenta sa soluționeze litigiul pe fond este Tribunalul Maramureș.

Arată că activitatea de inspecție fiscala este reglementata de acte normative, iar in speța, așa cum s-a mai arătat, inspecția fiscala a fost efectuata ca urmare a adresei Inspectoratului de Politie al județului M. - Serviciul de Investigare a Fraudelor nr. 521/P/3868072009/ec, înregistrata la D. G. a

F. P. a județului M. sub nr. 3726/_, prin care s-a solicitat verificarea relațiilor comerciale dintre SC A. -TC SA si SC PRODC. SRL din B.

, reprezentând achiziția a 14 utilaje destinate lucrărilor de construcții si dintre SC A. -TC SA si SC LIBRA FOREST SRL din B. .

Apreciază că instanța fondului in mod corect a interpretat art. 145 si art.

146.

Mai mult, instanța a citat dispozițiile celor doua articole in pag.11 din

sentința recurată, si având in vedere cele arătate prin înscrisuri depuse la dosar, avute in vedere de instanța, aceasta a reținut ca "in mod corect s-a constatat ca reclamanta nu avea dreptul sa deducă taxa pe valoarea adăugata."

Cu privire la fondul cauzei, se precizează următoarele:

Pentru termenul din data de_ intimata a depus la dosarul cauzei punctele de vedere formulate de către: Biroul Soluționare Contestații nr.37900/_ si de către Activitatea de I. Fiscala nr. 13025/_
, ambele din cadrul D.G.F.P. M. .
raportat la înscrisurile invocate de către recurenta reclamanta si in motivarea recursului, înscrisuri care au fost depuse la dosarul cauzei pentru termenul din data de_, intimata a depus la dosarul cauzei la termenul din_ punctul de vedere formulat de către Biroul de Soluționare a Contestațiilor.
prin înscrisul "întâmpinare", depus la dosarul acțiunii introductive la termenul din data de_ intimata a arătat următoarele :

Prin raportul de inspecție fiscala încheiat in data de_, organele de inspecție fiscala din cadrul Activității de I. Fiscala au constatat următoarele:

Forma inspecției fiscale a fost inspecție fiscala generala si a vizat perioada_ -_ .

SC A. -TC SA are ca obiect principal de activitate: Alte transporturi terestre de calatori, cod CAEN 4939.

Inspecția fiscala a fost efectuata ca urmare a adresei Inspectoratului de Politie al județului M. - Serviciul de Investigare a Fraudelor nr. 521/P/38680/2009/ec, înregistrata la D. G. a F. P. a județului

M. sub nr. 3726/_, prin care s-a solicitat verificarea relațiilor comerciale dintre SC A. -TC SA si SC PRODC. SRL din B., reprezentând achiziția a 14 utilaje destinate lucrărilor de construcții si dintre SC A. -TC SA si SC LIBRA FOREST SRL din B. .

In fapt, prin raportul de inspecție fiscala încheiat in data de_, organele de inspecție fiscala au constatat ca in luna martie 2008, SC A. -TC SA a dedus taxa pe valoarea adăugata in suma de 58.676 lei in baza facturilor fiscale seria LFN nr. 0000055 si nr. 0000056 din data de_ emise de SC LIBRA FOREST SRL din B., reprezentând "Autobuz turistic nr. ID. VS9315HD0S1001103 si nr. ID. VS9315HD0S1001109".

Cele doua facturi nu au fost achitate de SC A. -TC SA către SC LIBRA FOREST SRL iar prin contractul de cesiune de creanța încheiat in data de_ SC LIBRA FOREST SRL a cedat dreptul de creanța asupra debitorului SC A. -TC SA in favoarea SC PRODC. SA din B. .

Conform cărților de identitate ale celor doua vehicule, proprietarul acestora, anterior înmatriculării pe SC A. -TC SA. a fost SC VIP TRAVEL SERVICE INTERNAT. SRL si nu SC LIBRA FOREST SRL, insa aceasta societate nu a declarat livrări către SC A. -TC SA.

SC LIBRA FOREST SRL nu a depus decontul de TVA pentru trimestrul I 2008, respectiv in perioada in care au fost emise facturile in cauza si nu a cuprins in declarația 394 livrările către SC A. -TC SA, pentru semestrul I 2008 fiind declarata o singura livrare in valoare de 537 lei si taxa pe valoarea adăugata aferenta in suma de 102 lei.

De asemenea, obiectul principal de activitate la SC LIBRA FOREST SRL este "Comerț cu ridicata al materialului lemnos si al materialelor de construcții".

Unul din asociații SC LIBRA FOREST SRL este domnul R. Ș., fiul domnului R. G., care in perioada verificata era administrator al SC A. -TC SA.

Luând in considerare cele menționate, organele de inspecție fiscala au avut suspiciuni cu privire la legalitatea si realitatea operațiunilor economice derulate intre SC LIBRA FOREST SRL si SC A. -TC SA, fapt care conduce la concluzia ca cele doua facturi emise de SC LIBRA FOREST SRL nu au la baza operațiuni reale. Conform cărților de identitate ale autovehiculelor, este posibil ca cele doua autobuze turistice sa fi fost achiziționate de la alt furnizor, respectiv SC VIP TRAVEL SERVICE INTERNAT. SRL, in baza unui contract care a permis înmatricularea, dar acest furnizor nu a emis facturi către SC A. -TC SA si in același timp SC A. -TC SA să fi acoperit intrarea cu cele doua facturi emise de SC

LIBRA FOREST SRL, furnizor care nu le-a înregistrat si nu le-a declarat.

Astfel, organele de inspecție fiscala au stabilit ca SC A. -TC SA nu are dreptul sa deducă taxa pe valoarea adăugata in suma de 58.676 lei.

Din facturile prezentate de către recurenta reclamanta rezulta ca autovehiculele in cauza au fost livrate de SC LIBRA FOREST SRL, insa conform cărților de identitate, proprietarul acestora era SC VIP TRAVEL SERVICE INTERNAT. SRL.

De asemenea, conform contractului de cesiune de creanța încheiat in data de_, SC LIBRA FOREST SRL a cedat SC PRODC. SA dreptul de creanța

asupra SC A. -TC SA in suma totala de 367.500,56 lei, provenit din facturile fiscale nr. 55 si nr. 56 din data de_, de unde rezulta ca SC A. -TC SA nu a achitat cele doua facturi către SC LIBRA FOREST SRL.

Conform Acordului-tranzacție din data de_, utilajele achiziționate au fost puse de SC A. -TC SA la dispoziția SC LIBRA FOREST SRL din B., in schimbul unei contraprestații denumita "taxa anuala de folosința/administrare", reprezentând 1/5 din valoarea de referința pentru fiecare utilaj in parte, insa deși conform capitolului V din acord, SC A. -TC SA trebuia sa emită semestrial o factura pentru 1/4 din cuantumul taxei anuale, societatea nu a emis nici o astfel de factura.

Mai mult, după expirarea acordului, utilajele nu au fost returnate de către SC LIBRA FOREST SRL iar directorul general al SC A. -TC SA, a declarat ca nu deține informații cu legate de acestea.

Cu adresa nr. 970/_, înregistrata la D. G. a F. P. a județului M. sub nr. 21891/_, SC A. -TC SA a transmis Actul adițional la Contractul de gaj din_, conform căruia societatea a garantat o creanța in suma de 367.500 lei cu utilajele achiziționate cu factura seria B-PDC nr. 202/V- C/_, acestea fiind preluate de creditorul gajist, SC PRODC. SA.

Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:

Prin raportul de inspecție fiscală din_, organele de inspecție fiscală din cadrul Activității de I. Fiscală au constatat că inspecția fiscală (care a avut forma inspecției fiscale generale) a vizat perioada_ -_, efectuându- se ca urmare a adresei Inspectoratului de Poliție al județului M. - Serviciul de Investigare a Fraudelor nr. 521/P/38680/2009/ec., înregistrată la D. G. a F. P. a județului M. sub nr. 3726/_ . Prin respectiva adresă s- a solicitat verificarea relațiilor comerciale dintre reclamantă - care are ca obiect principal de activitate: alte transporturi terestre de călători - și SC Prodconsult SRL din B., reprezentând achiziția a 14 utilaje destinate lucrărilor de construcții, precum și dintre reclamantă și SC Libra Forest SRL din B. .

Pe baza raportului de inspecție fiscală au fost emise deciziile atacate cu contestația soluționată prin Decizia nr. 1587 din_ și, ulterior, prin prezenta acțiune în contencios fiscal.

Curtea a invocat ca motiv de ordine publică raportat la art. 218 din OG 92/2003 inadmisibilitatea invocării în cererea de recurs și în completarea cererii de chemare în judecată a motivului de nulitate a actelor administrativ fiscal decurgând din efectuarea unei inspecții fiscale anterioare. Potrivit art. 205 alin. 1

C. pr. fisc., împotriva titlului de creanță, precum și împotriva oricăror alte acte administrative fiscale se poate formula contestație, existând abilitată această cale administrativă de atac și pentru ipoteza lipsei act administrativ fiscal (alin. 2 al aceluiași articol), forma și procedura de soluționare fiind detaliate în articolele următoare ale Codului de procedură fiscală. În conformitate cu art. 218 alin. 2 C. pr. fisc., deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.

Din această perspectivă, este necesară o concordanță între motivele contestației administrativ fiscale și motivele acțiunii în contencios, care lipsește în speță pentru motivul de nulitate a actelor administrativ fiscal decurgând din efectuarea unei inspecții fiscale anterioare, iar acesta este, în consecință, inadmisibil.

Prin raportul de inspecție s-a constatat că în luna martie 2008 reclamanta a dedus taxa pe valoarea adăugată în sumă de 58.676 lei în baza facturilor fiscale seria LFN nr. 0000055 și nr. 0000056 din data de_ emise de SC Libra

Forest SRL B., reprezentând "Autobuz turistic nr. ID. VS9315HD0S1001103 și nr. ID. VS9315HD0S1001109";, cele două facturi nefiind achitate de reclamantă către societatea anterior menționată, aceasta din urmă cedând dreptul de creanță asupra debitorului (reclamanta în cauza de față) în favoarea SC Prodconsult SA din B. . Proprietarul acestora, anterior înmatriculării pe societatea reclamantă, a fost SC Vip Travel Service Internat SRL și nu SC Libra Forest SRL, însă această societate nu a declarat livrări către reclamantă. SC Libra Forest SRL (al cărei principal obiect de activitate era "Comerț cu ridicata al materialului lemnos și al materialelor de construcții";), nu a depus decontul de TVA pentru trimestrul I 2008, respectiv în perioada în care au fost emise facturile în cauză și nu a cuprins în declarația 394 livrările către reclamantă, pentru semestrul I 2008 fiind declarată o singură livrare în valoare de 537 lei și taxa pe valoarea adăugată aferentă în sumă de 102 lei.

Față de acest aspect, Curtea consideră că organele de inspecție fiscală în mod corect au constatat, referitor la operațiunile economice derulate între SC Libra Forest SRL și reclamantă, că aceste două facturi emise de SC Libra Forest SRL nu au la bază operațiuni reale, proprietarul vehiculelor fiind SC Vip Travel Service Internat SRL și nu SC Libra Forest SRL. Prin urmare, în mod corect s-a stabilit că reclamanta nu avea dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată în sumă de 58.676 lei.

Spre deosebire de reclamanta recurentă, Curtea consideră că dispozițiile referitoare la vânzare din codul civil în vigoare la acel moment, îndeosebi art. 1295, de care reclamanta se prevalează, nu au relevanță în cauză, deoarece regulile de vânzare prin efectul consimțământului nu sunt opozabile organelor fiscale care stabilesc starea fiscală, ele vizează doar părțile; pe baza aceluiași raționament se înlătură și susținerile recurentei privind demonstrarea stării reale de fapt cu expertiză (nerelevantă în cauză tocmai datorită nepertinenței susținerilor reclamantei materializate în obiectivele expertizei), alte acte, și existența unor facturi neanulate. Totodată, având în vedere caracterul de drept public și regimul imperativ al procedurii fiscale, tribunalul putea reține din oficiu incidența dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 241/2005, așa cum a făcut-o, de altfel, recursul fiind nefondat și în privința acestui motiv.

Curtea mai reține că în octombrie 2008 reclamanta a dedus taxa pe valoare adăugată în sumă de 539.406 lei, în baza facturii seria B-PDC nr. 202/V-C/_

, reprezentând "Utilaje generale pentru construcții civile/industriale Anexa factura - LOT 2";, emisă de SC Prodconsult SA din B. în baza Contractului de livrări și servicii suport/parteneriat nr. 1640/_, utilajele în valoare de 2.838.982 lei fiind înregistrate de reclamanta în contul 371 "Mărfuri"; în luna octombrie 2008 și neachitate furnizorului până la data controlului.

În data de_, reclamanta a încheiat un Acord - tranzacție cu SC Libra Forest SRL pentru o perioadă de un an, prin care "se obligă să predea, în sensul de a pune la dispoziția SC Libra Forest SRL un număr de 14 utilaje pentru lucrări generale de construcții"; (printre care și cele 11 utilaje din factura fiscală seria B-PDC nr. 202/V-C/_ ). În capitolul V se prevedea că "pentru dreptul acordat și beneficiile folosinței bunurilor încredințate, SC Libra Forst SRL se obligă să plătească o contraprestație (taxa anuală de folosință/administrare)";. P. rea - primirea utilajelor a fost consemnată în Protocolul încheiat între cele două părți în data de_ . Reclamanta avea obligația, prevăzută în acord, să emită semestrial facturi reprezentând ½ din taxa anuală, însă de la încheierea acordului și până la data controlului nu a emis nici o factură către SC Libra Forest SRL. Cu toate că acordul - tranzacție încheiat în data de_ a încetat în luna mai 2010, fără a fi prelungit, totuși utilajele nu au mai fost returnate către reclamantă până la data controlului.

Existența faptică a stocului de utilaje în valoare totală de 2.838.982 lei nu a putut fi constatată cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului, efectuată de reclamantă la data de_, iar în lista de inventariere la "loc de depozitare a utilajelor"; a fost înscris "închiriate";. De asemenea, în procesul verbal încheiat în data de_, cu ocazia finalizării inventarului dispus prin Decizia nr. 167 din_, s-a menționat că "nu s-au putut număra și verifica utilajele prezentate în anexă deoarece acestea sunt închiriate conform contract";.

Este relevantă împrejurarea că în nota explicativă dată organelor de inspecție fiscală în data de_, la întrebarea unde se găsesc utilajele care au făcut obiectul acordului-tranzacție încheiat cu SC LIBRA FOREST SRL, directorul general al SC A. -TC SA, a precizat că nu cunoaște și nu deține informații legate de utilaje.

Prin urmare, organele fiscale au reținut în mod corect că reclamanta nu avea dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată în sumă de 539.406 lei aferentă achizițiilor de utilaje în baza facturii seria B-PDC nr. 202/V-C/_ emisă de SC Prodconsult SA, achizițiile în cauză nefiind destinate realizării de operațiuni taxabile.

În acest sens, se reține că în conformitate cu art. 145 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003, orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul unor operațiuni taxabile. Totodată, art. 146 alin. 1 lit. a din Legea nr. 571/2003 prevede că pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă

bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său, să dețină o factură care să cuprindă informațiile prevăzute la art. 155 alin. (5). Potrivit art. 155 alin. 5 lit. c din Legea nr. 571/2003: "(5) Factura cuprinde în mod obligatoriu următoarele informații: ...c) denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare prevăzut la art. 153, după caz, ale persoanei impozabile care emite factura.";

Având în vedere cele expuse, Curtea constată că reclamanta nu avea dreptul să deducă taxa pe valoare adăugată, așa cum corect s-a reținut la prima instanță. Totodată, Curtea mai constată că majorările de întârziere calculate pentru neachitarea la scadență a taxei pe valoarea adăugată sunt datorate din perspectiva art. 119-120 din Codul de procedură fiscală.

Cu privire la decizia de impunere nr. F-MM 1115 din_ privind obligațiile fiscale contestate de reclamantă în sumă totală de 859.317 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată în sumă de 598.082 lei și majorări de întârziere aferente în sumă de 261.235 lei, Curtea reține că această decizie a fost emisă în baza raportului de inspecție fiscală încheiat în data de_ și că reclamanta nu a demonstrat o stare de fapt contrară celei reținute.

Recurenta mai invocă faptul că Tribunalul Maramureș nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei de interes a intimatei-pârât în demersul său de a stabili obligații suplimentare și majorări în sarcina recurentei-reclamantă aflată în procedura de insolvență, excepție invocată prin precizarea de acțiune depusă la f.145, susținută și dezvoltată în cadrul dezbaterii cauzei și în concluziile scrise. Sub acest aspect, Curtea reține că reclamanta alegă o pretinsă lipsă de finalitate, de efect, al demersului organelor fiscale, în raport de procedura specifică aplicabilă creanțelor asupra debitorului în insolvență, însă în proces se discută legalitatea și temeinicia unor acte administrativ fiscale, fără să prezinte importanță soarta subsecventă a acestora.

Cu privire la pretinsa nemotivare a hotărârii atacate, Curtea reține că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de

conținut, și că aceasta trebuie să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar.

Motivarea hotărârii constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu, judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Sub acest aspect, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse (Helle v. Finlanda, 1997).

Din această perspectivă, tribunalul s-a oprit la chestiunile cu privire la care a considerat că atrag respingerea acțiunii, fiind considerate suficiente în acest sens, astfel încât toate eventualele susțineri cărora nu li s-a răspuns distinct trebuie considerate înlăturate implicit.

Curtea mai reține că necompetența materială a primei instanțe nu s-a invocat în fața acesteia, astfel încât invocarea direct în recurs este inadmisibilă potrivit art. 159¹C. pr. civ.

Considerentele prezentate în cuprinsul expunerii realizate de Curte răspund susținerilor pertinente ale părților și le adresează direct sau implicit; Curtea este dispensată de analiza motivelor care nu sunt pertinente șirului logic al raționamentului reținut, îndeosebi cele ale părții câștigătoare în recurs, deoarece cele ale reclamantei recurente au fost adresate punctual, chiar dacă cu o anumită grupare izvorâtă din necesitatea unei exprimări și analize mai facile.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. T. S.A. - în insolvență, împotriva sentinței civile nr. 3026 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

	PREȘEDINTE			JUDECĂTORI
S.	L. R. V.	G.	A.	A. M.

M. V. -G.

Red.SLR/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: C.L.

Decizia civilă nr. 9446/2013. Contestație act administrativ fiscal

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 9446/2013. Contestație act administrativ fiscal