Decizia civilă nr. 232/2013. Anulare proces verbal de contravenție
Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 232/2013
Ședința publică din data de 20 Februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE P. Urs
Judecător A. -C. Ț. Judecător I. -M. L. Grefier S. -I. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta F. "A. C.
R. IA" împotriva sentinței civile nr. 18804 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat M. C. -N., D.
P. L., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentei av. Patricia G. .
P. edura este îndeplinită.
T. ul în temeiul art. 1591 alin.4 Cod procedură civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competentă general, material și teritorial să judece prezentul recurs, recursul a fost declarat în termen, motivat și comunicat cu intimatul.
Reprezentanta recurentei arată că susține recursul așa cum a fost formulat și depune la dosar contractul de asistență juridică și dovada onorariului avocațial. Arată că nu are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta recurentei susține recursul declarat în cauză, solicită admiterea acestuia și în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza pe fond să se constate nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal atacat, pentru motivele expuse pe larg în scris. Solicită obligarea intimatului la cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 18804 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta F. "AJUTAȚI C. ROMÂNIA";, cu sediul în C. -N.
, str. Rene Descartes, nr. 6, județul C., în contradictoriu cu intimata M. C.
-N. DP L., cu sediul în C. -N., str. M., nr. 3-5, județul C., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1607/_ .
A fost modificat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1607/_, în sensul că a fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 800 de lei cu sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 500 lei.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: La data de_ a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul
M. UI C. -N. -DP L. C., procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1607/_ (fila 16), prin care i s-a aplicat petentei sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 800 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 5 punctul 1 din HCL nr. 191/2009, constând în aceea că în data de_, în jurul orelor 09.53, s-a constatat faptul că pe trotuarul din fața imobilului de pe str. C., nr. 9, municipiul C. -N., nu au fost efectuate lucrări de îndepărtare a zăpezii.
P. esul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în lipsa petentei, consemnându-se că "persoanele prezente refuză implicarea";.
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute de către art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele.
Din punct de vedere al temeiniciei înscrisului, se reține că forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, instanța având obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din
O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În consecință, instanța constată că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal, deși acesteia îi incumba sarcina probei în temeiul prezumției relative de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în mai multe rânduri, prin deciziile nr. 197/2003, nr. 259/2007.
În aprecierea sa asupra sancțiunii contravenționale, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, conform cărora
"sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite";, ale art. 21 alin. (3) din același act normativ, potrivit cărora la aplicarea sancțiunii se va ține seama de "împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului";.
Raportat la gradul de pericol social concret scăzut al faptei, apreciind că o sancțiune orientată spre minimul prevăzut de lege pentru contravenția reținută este suficientă pentru a forma convingerea instanței că petenta va respecta pe viitor dispozițiile legale încălcate, instanța a dispus reindividualizarea sancțiunii aplicate, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001.
În consecință, a admis în parte plângerea contravențională, astfel cum a fost formulată de către petentă și a dispus modificarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1607/_, în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 800 de lei cu sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 500 lei.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. și în respectarea principiului disponibilității, instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs în termen legal F. A. Copii România, solicitând în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru nelegala sa citare la instanța de fond iar în subsidiar, modificarea sentinței civile atacate, admiterea plângerii formulate cu consecința anulării procesului verbal contestat, acesta fiind nelegal și netemeinic.
În motivarea cererii principale s-a arătat că procedura de citare nu a fost corect îndeplinită, fapt care a determinat imposibilitatea administrării nici unei probe, încălcându-se dreptul la un proces echitabil al recurentei.
Referitor la cererea subsidiară, a arătat recurenta că la data controlului agentul constatator, prezentându-se la punctul de lucru din C. -N., str. C.
, nr. 9, jud. C., s-a arătat nemulțumit de faptul că trotuarul di n fața clădirii nu este curat, deși acest lucru se realizase anterior zăpada fiind proaspăt așezată iar timpul scurt de la începerea programului a făcut imposibila curățarea trotuarului. S-a considerat că procesul verbal nu a fost legal și temeinic întocmit, fapta fiind descrisă în mod generic, mai mult aceasta nu există, pozele efectuate la data de_, evidențiind o altă stare de fapt, anume că trotuarul a fost curățat, în perioada respectivă având loc căderi masive de zăpadă, care făceau imposibilă o curățare perfectă.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată următoarele:
Sub aspectul solicitării principale a recurentei constatăm că procedura de citare a recurentei pentru termenul de judecată din data de_ a fost legal
îndeplinită, citația fiind afișată la adresa indicată în cuprinsul plângerii formulate, deoarece nici o persoană nu a fost găsită la sediul acesteia, la aceeași adresă având loc și comunicarea sentinței civile atacate cu recurs în prezentul dosar, context în care nu poate fi primită solicitarea recurentei în sensul trimiterii cauzei în rejudecare pentru nelegala sa citare și încălcarea dreptului la un proces echitabil.
Prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției nr. 1607/_ s-a aplicat recurentei sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 800 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 5 punctul 1 din HCL nr. 191/2009, constând în aceea că în data de_, în jurul orelor 09.53, s-a constatat că pe trotuarul din fața imobilului de pe str. C., nr. 9, municipiul C. -N., nu au fost efectuate lucrări de îndepărtare a zăpezii.
Potrivit articolului 34 aliniatul 1 din O.G. nr.2/2001, instanța este ținută, din oficiu, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.
Analizând cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției contestat sub aspectul legalității, tribunalul constată asemenea primei instanțe, că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile articolului 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, instanța neputând identifica nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor articolului 16 din OG nr.2/2001 care să fi cauzat contravenientei o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, fapta imputată acesteia fiind descrisă suficient, astfel încât să permită înțelegerea acesteia și o apărare corespunzătoare.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că recurenta nu a făcut dovada unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal contestat, apreciere corectă în opinia noastră, fotografia depusă la fila 11 a dosarului de fond nefăcând altceva decât să susțină cele constatate, afirmațiile contravenientei în sensul că ningea la momentul controlului fiind fără suport probator.
Așadar, recurentei îi revenea sarcina de a face dovada existenței unei stări de fapt contrare celei reținute în cuprinsul procesului verbal atacat, ceea ce nu
s-a întâmplat.
Pe de altă parte, în temeiul articolului 34 din O.G. nr.2/2001 coroborat cu articolul 38 aliniatul 3 din același act normativ care constituie dreptul comun în materia contravențională, instanța are posibilitatea să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care se constată legalitatea procesului-verbal contestat și existența contravenției în sarcina contestatorului.
În acest context legal, contrar susținerilor instanței de fond care a apreciat oportună doar reducerea cuantumului amenzii aplicate, tribunalul apreciază că sancțiunea avertismentului satisface exigențele art. 5 alin. 5 din
O.G. nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și ale art.21 alin. 3 din același act normativ conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și scopul urmărit.
Drept urmare, tribunalul apreciază că față de criteriile amintite se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate, sens în care sentința civilă atacată urmează să fie modificată în sensul că se va înlocui sancțiunea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, o atare sancțiune fiind în opinia noastră, suficientă pentru ca pe viitor, contravenienta să se abțină de la a săvârși contravenții similare.
Sintetizând, tribunalul va admite recursul declarat de F. "A. C.
R. IA" împotriva sentinței civile nr. 18804 din 3.X.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o va modifica în sensul că va modifica procesul verbal nr. 1607/_ în sensul că va înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În temeiul art. 276 C.p.civ., raportat la soluția adoptată, tribunalul va obliga pe intimat să plătească recurentei suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de F. "A. C. R. IA" împotriva sentinței civile nr. 18804 din 3.X.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.
-N. pe care o modifică în sensul că modifică procesul verbal nr. 1607/_ în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Obligă intimatul că plătească recurentei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2013
Președinte, P. Urs | Judecător, A. -C. Ț. | Judecător, I. -M. L. |
Grefier, S. -I. Ș. |
Red.A.Ț./C.B.
2 ex./_
Jud. fond: P. R.