Decizia civilă nr. 372/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 372/2013
Ședința publică din data de 06 Iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. JUDECĂTOR D. E. L. JUDECĂTOR I. P.
GREFIER I. D. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul C. V. împotriva sentinței civile nr. 11566/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul-petent - C. V., lipsă fiind intimatul - I. BN .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care :
În procedura verificării competenței instituită de dispozițiile Legii nr. 202/2010, în conformitate cu art. 159¹ alin. 4 din Codul de procedură civilă, Tribunalul apreciază că este competent din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, potrivit art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/20012 pct. 3 Cod pr. civilă, raportat la art.2 pct. 3 Cod procedură civilă.
Instanța constată recursul la prim termen de judecată, formulat în termen, motivat și comunicat. La data de_ prin serviciul registratură din cadrul tribunalului intimatul a formulat și depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul susține recursul astfel cum a fost formulat în scris și învederează instanței față de susținerea din cuprinsul întâmpinării în privința inadmisibilității cererii de reindividualizare a sancțiunii, că nu a formulat cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului în fața instanței de fond, din neștiință. Mai arată că a procedat la înregistrarea câinelui ulterior sancționării. Nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind, instanța declară închisă faza probatorie și dispune dezbaterea recursului dând cuvântul recurentului în susținere.
Recurentul C. V. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, a se modifica hotărârea atacată în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 11566/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, a fost respinsă plângere contravențională formulată de petentul C. V., în contradictoriu cu intimatul I. B., și în consecință menținute dispozițiile procesului-verbal de constatare a contravenției seria PA nr.0594223/_ .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că fiul petentului este proprietarul unui câine din rasa rotwailer ( fila 7). Pe durata cât timp a fost plecat din România, proprietarul câinelui l-a lăsat în grijă tatălui său, petent în prezenta plângere contravențională..
După sesizarea instanței, petentul a înregistrat deținerea temporară a câinelui la Asociația chinologică a județului B. -Năsăud( fila 14).
Înainte constatarea contravenției, petentului i-a fost pus în vedere de organele de poliție să-și îndeplinească obligația de înregistrare a câinelui( fila 2-cerere de chemare în judecată).
Petentul a deținut câinele din luna decembrie 2012(fila 12-raport agent constatator), până la constatarea contravenției, luna mai 2012.
Procesul verbal contestat este legal întocmit conținând elementele prevăzute de art. 16 din OG 2/ 2001.Petentul nu a formulat critici de nelegalitate ale procesului verbal.
Primul motiv de netemeinicie invocat de petent, respectiv că nu este el proprietarul câinelui, nu a fost reținut de prima instanță, argumentând că însuși petentul recunoaște că fiul său i-a lăsat în grijă câinele când a plecat în străinătate, deci pe o perioadă mai lungă de timp, astfel încât, în fapt petentul era deținătorul câinelui. Totodată, formularele Asociației chinologice cuprind rubricile
"proprietatea/ deținerea temporară";, așa încât, cum petentul după sesizarea instanței și-a îndeplinit obligația de înregistrare a câinelui, acesta și-a recunoscut astfel obligația ce o avea conform legii. Petentul nu era un simplu detentor al câinelui, prin însușirile caracteristice ale animalului și obligațiile de îngrijire, hrănire și supraveghere referitoare la câine, el fiind asimilat ca un adevărat proprietar.
Nici al doilea motiv de netemeinicie a procesului verbal, referitor la faptul că petentului nu i- a fost acordată o perioadă mai mare de timp pentru a-și îndeplini obligația de înregistrare a câinelui, nu a fost primită, cu motivarea că dispozițiile OUG 55/2002 nu condiționează existența contravenției de acordare a unui termen pentru îndeplinirea obligației de înregistrare. Acest motiv ar fi putut constitui o critică referitoare la individualizarea pedepsei, însă petentul nu a solicitat transformarea amenzii în avertisment, astfel că instanța este obligată să respecte principiul disponibilității din procesul civil. Chiar și în situația în care ar fi fost contestată individualizarea sancțiunii, intervalul mare de timp, decembrie 2011-mai 2012, în care petentul nu și-a îndeplinit obligația, face ca sancțiunea aplicată să fie corect individualizată.
Astfel instanța a reținut că procesul verbal este legal și temeinic întocmit și în consecință a respins plângerea contravențională, menținând dispozițiile procesului verbal.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurentul C. V., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
În motivarea recursului, recurentul a menționat că are vârsta de 54 de ani și că până în prezent nu a avut nici o abatere de la îndatoririle și obligațiile legale în raport cu instituțiile statului, fiind sancționat contravențional pentru prima dată prin procesul-verbal contestat în fața instanței de fond.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B. -Năsăud a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În motivare, s-a arătat că recurentul a formulat plângere contravențională în care a solicitat anularea procesului verbal, pe care l-a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie. Nu a formulat petit privind reindividualizarea sancțiunii.
Plângerea contravențională formulată de recurent a fost respinsă de instanța de fond ca neîntemeiată. Instanța de fond a reținut că procesul verbal a fost legal întocmit și că starea de fapt reținută corespunde realității, recurentul înregistrând deținerea temporară a câinelui după sesizarea instanței și nu înainte de întocmirea procesului-verbal. Sentința instanței de fond este temeinică și legală.
În privința cererii de reindividualizare a sancțiunii, formulată pentru prima dată în recurs, se consideră că este o cerere nouă, inadmisibilă. Cererea a fost neîntemeiată și dacă era formulată în fața instanței de fond, având în vedere disp. art. 21 al. 3 teza I din OG nr. 2/2001privind aplicarea sancțiunii în limitele prevăzute de actul normativ, precum și de gravitatea faptei concrete.
Tribunalul, examinând în baza prevederilor art.304 și art.3041Cod procedură civilă hotărârea atacată
atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele, constată
că recursul declarat de recurentă este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Astfel, tribunalul constată că în mod judicios a statuat instanța de fond asupra legalității actului constatator, acesta nefiind afectat de cauze de natură a atrage sancțiunea nulității absolute.
Sub aspectul temeiniciei, tribunalul reține că sarcina probei în procedura soluționării plângerii contravenționale revine contravenientului, iar nu organului constatator, prin exercitarea plângerii contravenționale cel dintâi supunând instanței legalitatea și temeinicia procesului-verbal, petentul având posibilitatea să administreze probe cu privire la temeinicia actului sancționator (situația de fapt expusă), mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrară, prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost investit de stat. Împrejurarea că sarcina îi incumbă acestuia nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilabilă dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta.
Or, întemeiat pe probatoriul administrat în cauză s-a reținut de către instanța de fond împrejurarea că starea de fapt reținută în actul constatator corespunde realității faptice, precum și incidența prevederilor legale care sancționează drept contravenție fapta antisocială imputată petentului - art. 4 alin. 1 din OUG nr. 55/2002. De altfel, acesta din urmă, în cadrul recursului formulat împotriva hotărârii primei instanțe, a formulat critici doar sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale aplicate, solicitând înlocuirea amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.
Deși în mod corect a statuat prima instanță, raportându-se la probele administrate în cauză, că petentul nu a depus, în pofida avertismentelor primite din partea agentului constatator, documentele prevăzute de textul legal mai sus menționat și care priveau câinele din rasa Rottweiller deținut de acesta, instanța de fond a analizat proporționalitatea sancțiunii aplicate cu gradul de pericol social al faptei doar din perspectiva intervalului mare de timp în care petentul nu și-a îndeplinit obligația legală (decembrie 2011 - mai 2012).
În ceea ce privește legitimarea instanței de a proceda, din oficiu, la analiza, în cadrul plângerii contravenționale exercitate de petent, asupra modului în care a fost individualizată sancțiunea contravențională aplicată de agentul constatator, contrar opiniei exprimate de intimată și chiar de către instanța de fond în considerentele sentinței, tribunalul reține că, în virtutea plenitudinii de competență cu care este investită, instanța este îndrituită nu doar să analizeze legalitatea și temeinicia sancțiunii contravenționale aplicate petentului de către agentul constatator, dar și, în cazul în care împrejurările concrete de fapt și de drept ale speței o impun, să procedeze la reindividualizarea sancțiunii, pentru ca aceasta să corespundă gradului de pericol social concret al faptei, prin aplicarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 21 din OG nr. 2/2001. Din această perspectivă, solicitarea formulată de recurent în recurs, cu privire la reindividualizarea sancțiunii, nu poate fi privită ca inadmisibilă prin prisma prevederilor art. 294 C.pr.civ., aplicabile și în recurs conform art. 316 C.pr.civ., care prohibesc formularea de cereri noi în căile de atac.
Supunând analizei acest aspect în temeiul art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul apreciază că în cauză nu poate fi ignorat faptul că ceea ce se impune a fi analizat în cauză în scopul circumstanțierii aplicării sancțiunii este scopul normei de drept sancționatorie, respectiv interesul ocrotit prin aceasta. Evident că o atare normă are ca scop protecția populației împotriva câinilor periculoși sau agresivi, interes general ce vizează dreptul tuturor cetățenilor la securitate.
De remarcat în speță este însă aspectul că petentul recurent s-a conformat normelor legale ulterior sancționării sale contravenționale, depunând la data de_ adeverința eliberată de Asociația Chinologică Română, astfel încât, se poate reține cu deplin temei faptul că scopul legii a fost atins în prezenta cauză anterior punerii în executare a sancțiunii cu amenda contravențională aplicată.
Cum legiuitorul nu a înțeles să excludă în mod expres, așa cum a procedat sub aspectul tehnicii legislative în cazul altor contravenții, aplicarea sancțiunii avertismentului în cazul celei prevăzute de art. 4 din OUG nr. 55/2002, nu se poate susține imposibilitatea aplicării acesteia în acele împrejurări în care criteriile de individualizare aplicate faptei concrete determină concluzia unei gravități reduse a acesteia.
Or, date fiind împrejurările sus menționate, coroborate cu aspectul că petentul recurent se află la prima abatere, instanța apreciază că individualizarea sancțiunii permite în cauză înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului. Scopul sancțiunii contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare, în condițiile în care, ca și în cazul în speță, contravenientul se află la prima abatere, dovedește faptul că a conștientizat pericolul încălcării normelor legale, manifestă o atitudine de regret, precum și intenția de a se conforma în viitor acestor reglementări.
Trebuie însă, în acest context, ca petentul să nu omită din vedere faptul că, manifestând clemență în individualizarea unei sancțiuni, instanța nu încurajează la adoptarea unei conduite antisociale și că o consecvență într-o astfel de atitudine de nerespectare a obligațiilor legale care-i incumbă reprezintă o circumstanță personală de natură a agrava răspunderea contravențională.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 34 din OG nr. 2/2001, tribunalul urmează să admită recursul declarat de recurent, cu consecința modificării în parte a sentinței civile nr. 11566/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, admițându-se în parte plângerea contravențională formulată de petentul C. V. în sensul că se va modifica procesul verbal de contravenție seria PA nr.0594223/_ încheiat de intimata I. B.
în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale aplicate petentului cu sancțiunea "avertisment".
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul C. V. , domiciliat în B., cartier U., nr. 480, jud. B. -Năsăud împotriva sentinței civile nr.11566/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ pe care o modifică în sensul că:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul C. V. în sensul că modifică procesul verbal de contravenție seria PA nr.0594223/_ încheiat de intimata I. B. , cu sediul în B., strada N. B. nr. 1-3, județul B. -Năsăud în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale aplicate petentului cu sancțiunea "avertisment".
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | IER, | |||||||
M. | A. | P. D. | E. | L. | I. | P. | I. D. | M. |
Red/dact: MAP/HVA
_ /4 ex
Jud. fond: BMA
