Decizia civilă nr. 2856/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2856/2013
Ședința publică de la 07 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta B. - G. S.
G. SA în numele și pentru S. C. - G. C., împotriva sentinței civile nr. 9702/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu I. T. DE M. C., având ca obiect anulare act administrativ PV DE CONTROL EMIS DE ITM C. .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data prezentului termen, reprezentantul recurentei a formulat o cerere de amânare, motivat de faptul că, exercitarea atribuțiilor ce derivă din calitatea de cadru didactic la Universitatea B., îl împiedică să se prezinte la acest termen. Curtea, după deliberare, analizând cererea de amânare prin prisma principiului bunei-credițe, constată că cererea de amânare nu este formulată sub asemenea auspicii, în condițiile în care recursul a fost înregistrat la data de _
, astfel încât, în baza art. 723 C. pr. Civ. urmează a o respinge.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 9702/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a respins acțiunea formulată de reclamanta B. - G. S.
G. în contradictoriu cu pârâtul I. T. DE M. C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din conținutul acțiunii, reiese că reclamanta pune la îndoială posibilitatea de implementare a prevederilor legale în temeiul cărora a fost impusă masura prin procesul verbal.
Potrivit art. 5 din HG1425/2006, asumarea de către angajator a responsabilității privind legalitatea desfășurării activității din punct de vedere al securității și sănătății în muncă se face pentru activitățile care se desfășoară la sediul social, la sediile secundare sau în afara acestora.
În acest cadru, dobândirea nivelului de bază de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă pentru dobândirea capacităților și aptitudinilor
corespunzătoare efectuării activităților de prevenire și protecție, apare ca necesară pentru conducătorii locurilor de muncă.
Una dintre activitățile care se înscriu logic în acest tip de responsabilitate se referă la cerința de la puctul 7 din art. 15 al HG 1425/2006 care privește: elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicității adecvate pentru fiecare loc de muncă, asigurarea informării și instruirii lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă și verificarea cunoașterii și aplicării de către lucrători a informațiilor primite.
O creștere a responsabilității conducătorilor locurilor de muncă în domeniul securității și sănătății în muncă este determinată și de Directiva nr.89/391 a CEE pentru că, prin reglementări naționale, obligă angajatorii să adopte măsurile preventive corespunzătoare pentru a spori securitatea și sănătatea locului de muncă. Acesta este sensul pentru care legislația națională favorizează o atare conduită a angajatorilor de a iniția un model al conformităților în domeniul securității și sănătății în muncă. La rândul lor, acestea își gasesc eficiența prin aceea ca, de îndată ce sunt implementate, pot fi usor de gestionat și verificat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B. - G. S.
G. SA în numele și pentru S. C. - G. C.
solicitând casarea hotărârii atacate intrutotul si ca efect al casarii sa se trimită dosarul spre rejudecare la instanta de fond, deoarece sentinta recurata, in fapt nu este motivata.( art.20(3) din Legea 554/2004) In cazul in care instanta de recurs nu va decide casarea cu trimitere, solicită rejudecarea cauzei, admiterea recursului si admiterea actiunii asa cum a fost formulata. Ca efect al admiterii actiunii solicită anularea partiala a actului administrativ "Proces verbal de control seria CJ nr.041089/_ ".
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurenta că, În mod greșit și prin adăugare la actul normativ invocat, inspectorul de muncă a concluzionat În mod fals că toți conducătorii locurilor de munca din S. C. -G. C., trebuie să fie instruiți la "nivelul de baza", cerințele inspectorului de muncă neavând suport În legislația existentă.
În fapt, în zilele de 26 -_, I.T.M. C. a desfășurat un control la B. - G.
G. S.A. G. C., S. C. (unitate fără personalitate juridică), având ca obiect, între altele:" verificarea respectării prevederilor legale privind securitatea și sănătatea în muncă în unitățile financiar - bancare" Inspectorul de muncă a dispus în sarcina reclamantei o măsură care in opinia reclamantei nu are suport in legislatia existenta, anume "dobândirea capacității necesare efectuării activităților de prevenire și protecție nivel bază, pentru conducătorii locurilor de muncă, conform art 47lit.a și art 15(1) pct 7 din N.M. de aplicare a Legii 319/2006", măsura pe care solicită a fi anulată.
Instanta de fond, practic nu a motivat sentinta recurata.
Astfel in cateva randuri se afirma fara sa se tina cont de pozitionarea in cadrul actului normativ a textului de lege indicat, dar citandu-se textul art 5 din HG 1425/2006 "Asumarea de către angajator a responsabilității privind legalitatea desfășurării activității din punct de vedere al securității și sănătății în muncă se face pentru activitățile care se desfășoară la sediul social, la sediile secundare sau în afara acestora".
Acest text legal este situat la CAPITOLUL II din HG 1425/2006 intitulat "Autorizarea funcționării din punct de vedere al securității și sănătății în muncă "si nu are nicio legatura cu instruirea lucratorilor desemnati sau eventual a conducatorilor locurilor de munca.
Mai mult, prin Intampinarea depusa de catre parata /intimata, aceasta se pare ca si-a revizuit punctul de vedere in legatura cu masura obligatorie impusa
reclamantei si a afirmat ca masura dispusa nu se refera la toti conducatorii locurilor de munca ci numai la aceia "care actioneaza in conformitate cu artA7 lit.a din NM"
In loc sa analizeze aceste aparari formulate de parata /intimata,instanta de fond s-a lansat intr-o asa zisa motivare care face referire la obligatiile ce revin responsabililor locurilor de munca si angajatorilor, asa cum sunt stabilite prin Directiva 89/391 a CEE, evident fara sa explice care texte din Directiva ar avea incidenta in speta si ce obligatii ar adauga in plus la legislatia romana existenta.
In realitate prevederile Directivei 89/391 au fost preluate in legislatia romana prin Legea 319/2006 iar indicarea textului de lege care ar obliga Banca sa trimita la cursuri de 40 ore pe toti conducatorii locurilor de munca, ar fi fost extrem de utila pentru dezlegarea cauzei.Acest text de lege nu a fost indicat fiindca pur si simplu el nu exista.
La numarul mare de angajati pe care ii are Banca, ar fi imposibil si contrar chiar prevederilor Legii 319/2006, ca persoanele cu functii de conducere sa isi asume responsabilitatile pe linie de instruire a personalului, in locul lucratorilor desemnati, textul care trebuie avut in vedere fiind art.19-21, 14, 15, 47 și 48 din Normele metodologice date in aplicarea legii 319/2006, in speta HG 1425/2006:
Trebuie observat faptul ca ulterior inregistrarii Plangerii prealabile la organul constatator,a fost adoptata HG 955/2010,care abroga continutul articolelelor 47 lit a si 48 insa abrogarea se va face in functie de prevederile ART.II din HG 955/2010,articol care are urmatorul continut:
Art. II - (1) În termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea 1, se aprobă cerințele minime de pregătire și formare în domeniul securității și sănătății în muncă/conținutul minim al programelor-cadru necesare pentru ocupațiile specifice din domeniul securității și sănătății în muncă prevăzute la art. 511 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr._, cu modificările și completările ulterioare, competențele minime și abilitățile aferente acestor ocupații conferite prin standardele ocupaționale, echivalarea între ocupațiile specifice, precum și alte aspecte necesare aplicării prezentei hotărâri referitoare la formarea profesională.
Până la data intrării în vigoare a ordinului prevăzut la alin. (1), în ceea ce privește cerințele minime de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă, rămân aplicabile prevederile art. 47, 49 și 50 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr._, cu modificările și completările ulterioare.
La data intrării în vigoare a ordinului prevăzut la alin. (1) se abrogă art. 47, 49 și 50 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr._, cu modificările și completările ulterioare, urmând să fie aplicabile, după această dată, cerințele minime de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă prevăzute la art. 511_513 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr._, cu modificările și completările ulterioare.
Pana in prezent prevederile Art. II. Din HG 955/2010 nu au fost aduse la îndeplinire ,in sensul ca nu a fost adoptata inca niciun act normativ care sa reglementeze cerintele minime de pregatire stipulate in acest articol de lege.
In aceste conditii ITM C. poate oricand sanctiona reclamanta pentru ca nu a adus la indeplinire masura obligatorie stipulata in procesul verbal de control si evident poate obliga reclamanta la aducerea la indeplinire a masurii prin toate mijloacele lega le care stau la dispozitia acestei institutii.
Din art. 15 pct. 7 din HG 1425/2006 nu rezultă o atare obligație pentru reclamanta, va identifica mai jos toate normele legale care instituie obligația
efectuării cursului de pregătire În domeniul securității și sănătății În muncă, corespunzător nivelului de pregătire de bază cu o durată de cel puțin 40 de ore, astfel Încât, din textele legale, să poată să identifice salariații vizați pentru un astfel de ciclu de pregătire de specialitate și pentru care angajatorul este obligat să asigure instruirea.
Conform art 8(1) din Legea 319/2006:
Art. 8. - (1) Fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute la art. 6 și 7, angajatorul desemnează unul sau mai mulți lucrători pentru a se ocupa de activitățile de protecție și de activitățile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere și/sau unitate, denumiți în continuare lucrători desemnați.
Conform art 20(4) din Legea 319/2006:
Reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății în muncă au dreptul la instruire corespunzătoare.
Conform art 20, 21 si 23 din HG 1425/2006(in forma de dinainte de modificarea acestora prin HG 955/2010):
Art. 20. - (1) Desemnarea nominală a lucrătorului/lucrătorilor pentru a se ocupa de activitățile de prevenire și protecție se face prin decizie a angajatorului.
Art. 21. - Pentru a putea să desfășoare activitățile de prevenire și protecție, lucrătorul desemnat trebuie să îndeplinească cerințele minime de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă corespunzătoare cel puțin nivelului mediu, conform prevederilor art. 47-51.
Art. 23. - (1) Serviciul intern de prevenire și protecție trebuie să fie format din lucrători care îndeplinesc cerințele minime de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă corespunzătoare nivelului mediu și/sau superior, conform prevederilor art. 47-51, și, după caz, alți lucrători care pot desfășura activități auxiliare.
(2) Conducătorul serviciului de prevenire și protecție trebuie să îndeplinească cerințele minime de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă corespunzătoare nivelului superior, conform prevederilor art. 47-51.
Conform art.58 din HG 1425/2006:
Art. 58. - (1) Comitetul de securitate și sănătate în muncă este constituit din următorii membri:
angajator sau reprezentantul său legal;
reprezentanți ai angajatorului cu atribuții de securitate și sănătate în muncă;
reprezentanți ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor;
medicul de medicină a muncii.
Numărul reprezentanților lucrătorilor este egal cu numărul format din angajator sau reprezentantul său legal și reprezentanții angajatorului.
Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire și protecție este secretarul comitetului de securitate și sănătate în muncă.
Din textele legale citate se desprind următoarele concluzii:
Este obligatorie instruirea lucrătorilor care fac parte din Serviciul intern de prevenire și protecție, În domeniul securității și sănătății În muncă corespunzătoare nivelului mediu și/sau superior, conform prevederilor art. 47 - 51 din H.G. 1425/2006, precum și a reprezentanților lucrătorilor care fac parte din Comitetul de Securitate și Sănătate în M. .
Conducătorul serviciului de prevenire și protecție trebuie să îndeplinească cerințele minime de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă corespunzătoare nivelului superior, conform prevederilor art. 47 - 51 din H.G. 1425/2006.
Angajatorul este obligat să asigure instruirea conform prevederilor art. 47-51 din H.G. 1425/2006 doar pentru lucrătorii desemnați.
Față de cele de mai sus se constată cu ușurință că pentru "conducătorii locurilor de muncă" nu este obligatorie cerința minima de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă corespunzătoare nivelului de bază, conform prevederilor art. 47 din H.G. 1425/2006.
Măsura dispusă de Inspectorul de muncă este nelegală și o vatămă pe reclamantă deoarece:
nu are suport în legislație, deci nu se poate solicita aducerea acesteia la îndeplinire în mod obligatoriu.
în lipsa unor motive clare legate de specificul unor anumite locuri de muncă sau a unor activități, nu i se poate impune o asemenea măsură.
măsura dispusă presupune costuri foarte mari pentru Bancă, dat fiind faptul că există mulți salariați care pot fi caracterizați ca deținând calitatea de "conducător al unui loc de muncă".
Astfel, conform art. 294 din Codul muncii "În sensul prezentului cod, prin salariați cu funcție de conducere se înțelege administratorii-salariați, inclusiv președintele consiliului de administrație dacă este și salariat, directorii generali și directorii, directorii generali adjuncți și directorii adjuncți, șefii compartimentelor de muncă - divizii, departamente, secții, ateliere, servicii, birouri, precum și asimilații lor stabiliți potrivit legii sau prin contractele colective de muncă ori, după caz, prin regulamentul intern. "
Din textul art. 294 rezultă numărul mare de persoane care ar trebui instruite (probabil peste 1000 de angajați), în mod inutil, cel puțin la nivelul de bază, în condițiile în care Banca are în prezent un număr total de circa 9000 de angajați și un număr de 55 lucrători desemnați, instruiți la nivel mediu si superior, deci peste cerința legală.
Menționează că până în prezent niciun Inspectorat teritorial și nici Inspecția Muncii nu a mai dispus o astfel de măsură în sarcina reclamantei, fiindcă niciun alt inspector de muncă nu a mai dat o astfel de interpretare, nelegală, obligațiilor angajatorului în ceea ce privește instruirea lucrătorilor desemnați.
In concluzie solicită admiterea recursului formulat impotriva sentintei civile nr.9702/2012, pronuntata in dosarul_ ,pe care solicită sa o caseze intrutotul si ca efect al casarii sa se trimită dosarul spre rejudecare la instanta de fond,deoarece sentinta recurata,in fapt nu este motivata.
In cazul in care nu se va decide casarea cu trimitere ,solicită rejudecarea cauzei ,admiterea recursului si admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
Ca efect al admiterii actiunii solicită anularea partiala a actului administrativ "Proces verbal de control seria CJ nr.041089/_ ",mai precis sa dispuneți revocarea în parte, a pct.nr.3 de la rubrica "descrierea măsurii dispuse" din Anexa la respectivul Proces verbal de control seria CJ nr. 041089/_, Întocmit de inspectorul de muncă R. D., anume punctul prin care s-a instituit În sarcina reclamantei măsura obligatorie "dobândirea capacității necesare efectuării activităților de prevenire și protecție nivel bază, pentru conducătorii locurilor de muncă, conform art 47lit.a și art 15(1) pct 7 din N.M. de aplicare a Legii 319/2006."
In drept s-au invocat dispozițiile art 300,304 (7,_ ,312(61) Codul de procedura civila. art. 1, 2, 111it c și 7-12 ,17-18 si 20 din Legea nr.554/2004 ; art.19 alin.2 din Legea nr.108/1999; HG 1425/2006 ; HG 955/2010:
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Prin pct. nr. 3 din procesul verbal de control seria CJ nr. 041089/_ întocmit de I. T. de M. C. s-a instituit, în sarcina recurentei B. - Group S. G. SA, măsura obligatorie constând în dobândirea capacității necesare efectuării activităților de prevenire și protecție nivel bază, pentru conducătorii locurilor de muncă, conform art. 47 lit. a și art. 15 (1) pct. 7 din Normele de aplicare a Legii nr. 319/2006.
Contrar celor reținute de către instanța de fond, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 14 din HG nr. 1425/2006, organizarea activităților de prevenire și protecție este realizată, de către angajator, în următoarele moduri: b) prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători pentru a se ocupa de activitățile de prevenire și protecție; c) prin înființarea unuia sau mai multor servicii interne de prevenire și protecție. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 47 din același act normativ, nivelurile de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă, necesare pentru dobândirea capacităților și aptitudinilor corespunzătoare efectuării activităților de prevenire și protecție sunt următoarele: a) nivel de bază.
Rezultă din interpretarea dispozițiilor legale enunțate anterior că angajatorul își poate organiza activitatea de prevenire și protecție prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători care să se ocupe de aceste activități, aceste persoane fiind cele care trebuie să îndeplinească cerințele minime de pregătire în domeniu, potrivit dispozițiilor art. 47, 48 din HG nr. 1425/2006.
În acest context, Curtea constată că recurenta B. -G. S. G. l-a desemnat pe dl. Suciu Cosmin-administrator Patrimoniu la S. C. din cadrul
G. ui C., începând cu data de_ să se ocupe de activitățile de protecție și de prevenire a riscurilor profesionale în cadrul grupului, fiind numit lucrător desemnat în accepțiunea Legii nr. 319/2006 (decizia nr. 658/_ aflată la fila 57 dosar fond).
Totodată, Curtea constată că această persoană a participat, în perioada _
-_ la programul de inițiere/perfecționare/specializare cu durata de 80 de ore pentru ocupația inspector protecția muncii, promovând examenul de absolvire în_ cu nota 9,50 (filele 59-61 dosar fond), îndeplinind, astfel, cerințele minime de pregătire în domeniu prevăzute de dispozițiile art. 47,48 din HG nr. 1425/2006.
Prin urmare, nu există nici o justificare din partea intimatului I. T. de M. C. în sensul stabilirii, în sarcina recurentei, a obligației de a asigura dobândirea, pentru toți conducătorii locurilor de muncă, a capacității necesare pentru efectuarea activităților de prevenire și protecție nivel bază, fiind evident că aceste capacități trebuie să fie însușite doar de către persoanele desemnate cu desfășurarea acestor activități, potrivit dispozițiilor art. 14 lit. b din actul normativ mai sus citat.
Or, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar și detaliate anterior, recurenta și-a îndeplinit această obligație legală, astfel încât măsura dispusă la pct. 3 din procesul verbal de control contestat este nelegală, din această perspectivă recursul declarat fiind întemeiat.
Avind in vedere aceste considerente, Curtea in temeiul textelor de lege sus mentionate, a art. 3041C.pr.civ., art. 312 C.pr.civ., va admite recursul formulat in cauza, cu consecința modificării sentinței recurate în sensul admiterii cererii și anulării parțiale a procesului verbal de control seria CJ nr. 041089/_ emisă de I. T. de M. C., respectiv a pct. 3.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B. - G. S. G. SA, împotriva sentinței civile nr. 9702/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în sensul că admite cererea reclamantei și, în consecință, dispune anularea parțială a procesului-verbal de control seria CJ nr. 041089/_, emisă de I. T. DE M. C., respectiv a punctului nr. 3.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, L. U. | Judecător, M. D. | Judecător, R. -R. D. |
Grefier, M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: A. R. lescu
