Decizia civilă nr. 5753/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIE CIVILĂ Nr. 5753/2013
Ședința publică de la 17 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G. -A. N. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul C. L. împotriva sentinței civile nr. 56 din_ pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI
ȘI INTERNELOR - D. | R. | P. | DE C. | ȘI Î. | A V. | , intimat D. | |
C. ȘEF D. A. | - R. | AL MAI - | D. | R. | P. | DE C. ȘI Î. |
A V., având ca obiect anulare act administrativ decizie de sancționare L.360/2002.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. Pop I. în reprezentarea intereselor recurentului cu împuternicire avocațială aflată la dosar .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 21,5 lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea intimatei- întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 2/2013.
Un exemplar din întâmpinare se comunică cu reprezentantul recurentului care învederează instanței că a reușit să o lectureze și nu intenționează să solicite amânarea judecării cauzei pentru aceste considerente.
Relevă totodată, că nu mai are alte cereri de formulat.
La solicitarea instanței arată că printre ceilalți agenți de poliție nu a mai fost nimeni sancționat, fiind vorba despre o dispoziție a C. ului de la C. .A fost un ordin verbal pe care martorii l-au recunoscut.
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
R. ul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul anulării dispoziției D. ului DRPCÎA pentru motivele expuse pe larg în scris. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 56 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. s-a respins cererea de chemare în judecată precizată, formulată de reclamantul C. L. împotriva pârâților MINISTERUL
ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - D. | R. | P. DE C. | ȘI Î. | A V. | |
și D. C. ȘEF D. A. - R. | AL M.A.I. - D. | R. | P. | DE C. |
ȘI Î. A V., având ca obiect anulare act administrativ decizie de sancționare Legea nr. 360/2002.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat că un prim aspect ce se impune a fi lămurit în speta este stabilirea actului de sanctionare al reclamantului.
Din dosarul comunicat de catre parata (f. 23-120) rezulta ca dupa finalizarea cercetarii prealabile s-a incheiat la data de 4 aprilie 2012 raportul de cercetare prealabila (f. 44-49).
In baza acestui raport de cercetare prealabila la data de_ se emite de catre directorul Directiei R. P. de C. si I. a V. dispozitia nr.
59 prin care reclamantului i se aplica sanctiunea "mustrarii scrise"; pentru savarsirea abaterii disciplinare prevazuta de art. 57 lit b din Legea 360/2002.(f. 42,43).
Prin actul nr. 5265/_ reclamantul este incunostiintat despre faptul ca s-a stabilit ca este vinovat de savarsirea abaterii disciplinare sus mentionate. Se reiau cele cuprinse în dispozitia nr. 59/2012 sub aspectul faptei concret retinute în sarcina reclamantului si a incadrarii sale în prevederile legale. Totodata i se aduce la cunostiinta ca i s-a aplicat sanctiunea mustrarii scrise prin dispozitia sus mentionata fiind incunostiintat si despre caile de atac pe care le poate uza (f. 41).
Asa cum a aratat reclamantul lui i s-a comunicat doar acest din urma act. Apreciind ca acesta este actul de sanctionare a formulat contestatie impotriva acestui act contestind practic sanctiunea disciplinara atacata si solicitind reanalizarea si inlaturarea acestei sanctiuni (f. 135-140).
Acestei contestatii i s-a raspuns pe fond aratandu-se în esenta ca sanctiunea disciplinara atacata este legala si temeinica (f. 8,9).
Din modul de solutionare a acestei contestatii rezulta ca paratul a pus semnul egalitatii intre actul propriu zis de sanctionare a reclamantului care este dispozitia nr. 59/2012 si actul prin care reclamantul a fost incunostiintat în extenso despre continutul si sanctiunea aplicata si a apreciat ca prin aceasta contestatie se ataca chiar actul de sanctionare respingand insa contestatia
.Aceeasi pozitie procesuala s-a mentinut si prin intimpinarea depusa,inclusiv în intimpinarea depusa dupa comunicarea precizarii de actiune(f. 230 vol II) .
In aceste conditii precizarea de actiune vine doar sa indice în mod corect numarul actului de sanctionare fara a schimba obiectul actiunii care ramane anularea actului de sanctionare sau motivele de fapt si de drept ale actiunii din speta.
Ca atare, a apreciat instanța de fond, în speta se impune a se analiza în primul rând legalitatea actului de sanctionare al reclamantului din perspectiva motivelor invocate inca din cererea de chemare în judecata si reluate si în precizarea de actiune depusa la f. 187-192 vol I.
Dupa descrierea situatie de fapt si a contextului în care s-au petrecut o serie de evenimente în date de_ descrise în paginele 2,3,4 din actiune, reclamantul indica motivele de nelegalitate si netemeinicie ale actului de sanctionare.
In ce priveste motivul de nulitate vizind incalcarea art. 59 alin. 3 din Legea 360/2002, art. 6 CEDO, art. 24 alin. 1 din Constitutie, art. 3 din Legea 51/1995 privind neasistarea sa de avocat în faza de cercetare prealabila, imprejurarea ca reclamantului nu i s-a adus la cunostinta ca poate fi asistat de avocat, neadmiterea probelor propuse si neconsemnarea acestor aspecte, instanța de
fond a retinut ca în speta aceste aspecte nu pot atrage anularea actului de sanctionare.
Astfel conform art. 59 alin. 6 si 7 din Legea 360/2002 polițistul cercetat are dreptul sa cunoască în întregime actele cercetării și sa solicite probe în apărare.In fata consiliilor de disciplina polițistul are dreptul de a fi asistat de un alt polițist, ales de către acesta sau desemnat de Corp.
Din actele aflate la f. 74,75 vol I rezulta ca reclamantul a aratat ca nu intelege sa il recuze pe ofiterul desemnat cu efectuarea cercetarii prealabile si ca nu doreste sa fie asistat de vreun membru al Corpului National al Politistilor sau de un alt politist .Nu se arata ca acesta ar fi dorit sa fie asistat de catre avocat si ca acest drept i-ar fi fost refuzat .In ce priveste administrarea de probe în finalul declaratiei sale recunoaste faptele imputate respectiv ca nu a mai solicitat persoanelor examinate si respinse la examenul practic pentru obtinerea permisului de conducere inserarea mentiunii din Dispozitia 5033/2011 intrucit la nivelul serviciului exista o prelucrare de ordin în acest sens care solicita a fi administrata.
În aceste conditii si pornind de la premisa ca o persoana nu poate invoca necunoasterea legii se poate concluziona ca reclamantul a cunoscut ca isi poate exercita dreptul la aparare prin asistarea sa în conditiile prevazute de textele de lege invocate dar ca a inteles sa nu isi exercite acest drept .
În ceea ce priveste probele, in raportul intocmit si mai sus mentionat reclamantul a recunoscut practic faptele imputate si sanctionate în speta justificind insa savarsirea acestora cu existenta unui ordin contrar dispozitiei nr. 5033/2011. In aceste conditii în care reclamantul a recunoscut savarsirea faptei nu era necesar a se administra vreo proba pentru a stabili existenta faptelor recunoscute .S-au administrat probele solicitate de catre reclamant respectiv s-a verificat daca exista un ordin contrar dispozitiei nr. 5033/2011 retinindu-se ca existenta unui asemenea ordin a fost infirmata de catre seful direct al reclamantului -f. 47 vol. I pagina 4 din raportul de cercetare prealabila .
În ce priveste audierea persoanelor, candidati respinsi la proba practica si în legatura cu care s-a retinut savarsirea de catre reclamant a abaterii disciplinare asa cum s-a aratat audierea acestora era inutila cita vreme reclamantul a recunoscut ca nu a inserat aceasta mentiune.
În ce priveste audierea ca martori a colegilor de serviciu aceasta proba nu a fost solicitata de catre reclamant în mod expres, iar existenta ordinului contrar dispozitiei nr. 5033/2011 invocat de catre reclamant a fost verificata prin solicitarea unui raport din partea celui care putea da un asemenea ordin si care a infirmat existenta lui.
Ca atare, a apreciat instnața de fond, acest prim motiv de nelegalitate este nefondat.
În ce priveste motivul de nelegalitate privind raspunsul nr. 2143725/ _
, instanța apreciază că și acest motiv este nefondat. Astfel, dupa primirea dispozitiei de sanctionare reclamantul avea doua optiuni pentru realizarea drepturilor sale .Una din ele era aceea de a urma procedura de contestare reglementata de Ordinul MAI 400/2004 care nu este obligatorie ci este facultativa sau de a se adresa instantei de contencios administrativ conform art. 61 alin. 3 din Legea 360/2002.
Art. 65 din Ordinul MAI 400/2004 prevede ca în cazul în care se opteaza pentru procedura de contestare reglementata de acest ordin contestatia se depune la secretariatul unitatii care a emis decizia de sanctionare urmind ca cel care a aplicat sanctiunea sa inainteze dosarul cauzei si un raport motivat privind sanctiunea emisa .
Reclamantul nu a urmat aceasta procedura ci a adresat contestatia prin posta (f. 135-140 vol.), contestatia sa fiind apreciata ca o cerere de revocare în conditiile art. 7 din Legea 554/2004.Raspunsul la aceasta plangere prealabila a fost dat de catre persoana care a si aplicat sanctiunea în mod legal în conformitate cu art. 7 din Legea 554/2004.
În ce priveste motivul de netemeinicie invocat în speta, respectiv existenta unui ordin dat de seful ierarhic superior contrar dispozitiei nr. 5033/2011, instanța relevă că în speta s-au administrat probe testimoniale si probe cu inscrisuri (f. 207 vol I ,f. 217-300 vol I, f.1-225 vol II ,f 231).
Din coroborarea acestor probe rezulta ca în intervalul de timp în care s-au petrecut faptele pentru care reclamantul a fost sanctionat disciplinar nici un examinator nu completa aceasta rubrica desi ea era obligatorie conform dispozitiei nr. 5033/2011.
Datorita volumului mare de munca si imposibilitatii incadrarii în timpul alocat programului de serviciu toti cei care examinau candidatii la proba practica pentru obtinerea permisului de conducere au hotarat în urma discutiilor purtate si la care a participat si seful ierarhic al acestora sa nu mai insereze aceasta mentiune pe care au apreciat-o a fi inutila intrucit toate datele din cuprinsul ei se regasesc în fisa de examinare ce se intocmeste cu ocazia examinarii, dar care nu se inmaneaza si persoanei examinate.
Instanța de fond a apreciat că din acest probe nu rezulta insa existenta unui ordin dat de catre vreun sef de a nu se mai completata rubrica respectiva
.In fapt este vorba de o hotarare a acestor persoane la care a achiesat si seful acestora de a nu mai completa aceasta rubrica pentru a se putea incadra în programul de lucru. Asa cum arata si martorul a carui depozitie se afla la f. 207 vol I a fost vorba de o hotarare colectiva si nu de catre un ordin iar cei care au luat aceasta hotarare si-au asumat riscul determinat de ea, fiind mult de lucru, iar timp de lucru fiind insuficient.
În aceste conditii, s-a apreciat de către instanță că motivul de netemeinicie invocat de catre reclamant, respectiv existenta unui ordin dat de seful ierarhic superior nu este dovedita în speta. In ce priveste hotararea colectiva sus mentionata ea nu a fost invocata în cauza ca un motiv de netemeinicie dar oricum existenta acestei hotarari colective si a unei practici administative contrare reglementarilor în vigoare reprezentate de dispozitia nr. 5033/2011 nu poate exonera reclamantul de raspundere disciplinara. Totodata circumstantele în care a avut loc abatarea disciplinara evidentiate de depozitiile martorilor cum ar fi volumul mare de lucru ,contextul în care au avut loc reclamatiile impotriva reclamantului au fost avute în vedere la alegerea sanctiunii disciplinare, reclamantului aplicandu-i- se sanctiunea disciplinara cea mai usoara.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța de fond a concluzionat că în speta actul de sanctionare al reclamantului este legal si temeinic, iar contestatia sa prealabila în mod corect a fost solutionata în temeiul art. 7 din Legea 554/2004.
În ceea ce priveste petitul de dauna morale acest petit este accesoriu celui de anulare a sanctiunii disciplinare. Ca atare, respingerea petitului principal duce si la respingerea petitului accesoriu. Oricum chiar si daca s-ar fi admis petitul principal acest petit nu ar putea fi admis întrucât în speța reclamantul nici nu a justificat dar nici dovedit prejudiciul suferit si pe care aceste daune l-ar putea acoperi.
Cererile de suspendare au fost soluționate prin încheierile din_ si _
.
In ce priveste excepția invocata prin întimpinare aceasta a fost apreciata a
fi neîntemeiata întrucât la termenul de judecata din data de_ 2 reclamantul
a confirmat ca are încheiat contract de asistenta juridica care a si fost depus la f.133, iar la termenele de judecata următoare, reclamantul a fost prezent si asistat.
Având în vedere toate considerentele mai sus expuse, instanța de fond, în temeiul textelor de lege anterior indicate si a art. 1,2,8,18 din Legea 554/2004, a respins cererea de chemare în judecata precizata ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul C. L. a declarat recurs,
solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, respectiv anularea dispoziției de sancționare nr. 59/_ emisă de Ministerul Administrației și Internelor D.
R. P. de C. și Î. a V. si a tuturor actelor ce au stat la baza ei și acordarea de daune morale și materiale în valoare de 2.000 lei de către pârâți, datorită emiterii ilegale și netemeinice a dispoziției de sancționare nr. 59/_ .
În motivarea recursului, reclamantul arată că, în fapt, situația este cu totul diferită față de cea descrisă în actul sancționat, reiterând cele susținute în cuprinsul cererii de chemare în judecată referitoare la nelegalitatea și netemeinicia dispoziției nr. 59/2012, susținând că a fost sancționat ilegal pentru o faptă care nu este prevăzută în Dispoziția D. ului Direcției R. de permise de conducere si Î. a V. nr. 5033/_, respectând întru-totul dispozițiile Legii nr. 360/2002 și ale Ordinului Ministrului A. si I. nr. 400/2004.
Intimata D. R. P. DE C. ȘI Î. A V. B. a depus întâmpinare
în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea în totalitate a hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. În argumentarea poziției sale, în esență, a arătat că motivele de recurs invocate de reclamant sunt neîntemeiate și astfel cum a reținut și instanța de fond, reclamantul a recunoscut nerespectarea Dispoziției nr. 5033/_ referitoare la completarea (punerea la dispoziția candidatului spre completare) a anexei la testul de examinare cu mențiunea "Am finalizat examenul la proba practica la ora
..... min. .... si mi-au fost aduse la cunoștința greșelile comise si punctajul de penalizare", așa cum rezultă din conținutul raportului de cercetare prealabilă nr. 5265/_ dar și din probatoriul administrat.
Analizand recursul declarat curtea retine urmatoarele:
La data de_ se emite de catre directorul Directiei R. P. de C. si I. a V. dispozitia nr. 59 prin care reclamantului i se aplica sanctiunea "mustrarii scrise"; pentru savarsirea abaterii disciplinare prevazuta de art. 57 lit b din Legea 360/2002.(f. 42,43 DOS FOND).
Prin actul nr. 5265/_ reclamantul este incunostiintat despre faptul ca s-a stabilit ca este vinovat de savarsirea abaterii disciplinare sus mentionate. Se reiau cele cuprinse în dispozitia nr. 59/2012 sub aspectul faptei concret retinute în sarcina reclamantului si a incadrarii sale în prevederile legale. Totodata i se aduce la cunostiinta ca i s-a aplicat sanctiunea mustrarii scrise prin dispozitia sus mentionata fiind incunostiintat si despre caile de atac pe care le poate uza (f. 41 dosar fond).
Reclamantul recurent a formulat contestatie impotriva sanctiunii disciplinare aplicate solicitind reanalizarea si inlaturarea acestei sanctiuni (f. 135-140 dos fond). Acestei contestatii i s-a raspuns pe fond aratandu-se în esenta ca sanctiunea disciplinara atacata este legala si temeinica (f. 8,9 dosar fond). Ulterior reclamantul a investit instanta de contencios cu prezenta actiune in anulare.
Prin sentința civilă nr. 56 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. s-a respins cererea de chemare în judecată precizată,
formulată de reclamantul C. L. împotriva pârâților MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - D. R. P. DE C. ȘI Î. A V. și D. C. ȘEF D. A. - R. AL M.A.I. - D. R. P. DE C.
ȘI Î. A V., având ca obiect anulare act administrativ decizie de sancționare Legea nr. 360/2002.
Contrar sustinerilor primei instante, curtea retine ca reclamantul recurent nu a savarsit abaterea disciplinara retinuta in dispozitia nr. 59/2012.
Pe de o parte curtea observa ca i se imputa recurentului ca a incalcat Dispozitia D. ului DIRECȚIEI R. P. DE C. ȘI Î. A V. nr 5033/_, referitoare la necesitatea consemnarii, de catre candidat, la rubrica
"Mențiuni"; de pe anexa la testul de examen, a sintagmei "am finalizat examenul la proba practica la ora min si mi-au fost aduse la cunoștință greșelile comise și punctajul de penalizare";.
Ori dintr-o interpretare coroborata a probelor nu se poate trage aceasta concluzie, decat daca abordarea este una excesiv de formalistă, care încalcă înșăși spiritul normei a cărei încălcare se reclamă. În esență prin Dispozitia D. ului DIRECȚIEI R. P. DE C. ȘI Î. A V. nr 5033/_ s-a
urmărit creșterea transparenței examinarii candidaților și informarea celor respinși despre greșelile comise tocmai pentru a înțelege pregătirea lor deficitară de la acel moment și a nu le repeta în viitor. Dispozitia creează obligații în sarcina examinatorilor - obligații ce sunt corelative drepturilor candidaților. Ori nu s-a făcut dovada vătămării unor asemenea drepturi și pe cale de consecință nici dovada încălcării obligațiilor corelative.
Strict formal - curtea observă că potrivit tuturor fișelor de examinare depuse la dosar - filele 214-300 vol I si filele 1-224 vol II, la niciunul dintre examinatorii, în perioada imputata nu se regasesc completarile cerute la rubrica Mențiuni. Această omisiune formala a fost acoperita prin consemnările făcute în cuprinsul anexei la celelalte rubrici, din care rezultă (inclusiv în cazul recurentului reclamant) că persoanele care au avut calitatea de candidat și au primit calificativul RESPINS au semnat, luand la cunoștință despre această împrejurare și că s-a consemnat inclusiv data și durata derulării examinării.
Ori această practică observată de către instanță, coroborată cu declarațiile martorilor audiați (colegi ai recurentului) confirmă susținerile recurentului referitor la existența unui consens cu privire la modalitatea de punere în executare a Dispozitiei D. ului DIRECȚIEI R. P. DE C. ȘI Î. A
V. nr 5033/_ - în maniera susindicată. Acest consens - este în contradicție cu conduita autorității pârâte, care înțelege să profite de formalismul inerent oricăror proceduri de examinare și să aplice standarde formale diferite examinatorilor, de vreme ce singurul sancționat disciplinar este recurentul - pentru o conduita general valabila și deopotrivă imputabilă și altor examinatori.
Nu în ultimul rând curtea observă că imputarea unui formalism într-o manieră excesivă trebuia relevat și probat prin însăși elementele constitutive ale incălcarii pretinse. Ori de vreme ce se impută necesitatea consemnarii, de catre candidat, la rubrica "Mențiuni"; de pe anexa la testul de examen, a unei sintagme
- prin urmare se impută neobținerea de către examinator a conduitei unui terț (candidat) - era obligatorie audierea tuturor candidaților respinși și clarificarea împrejurării dacă acestor candidați le-au fost încălcate drepturi corelative obligației impuse examinatorului. Astfel se impunea stabilirea împrejurării dacă absolvenții au fost informați despre rezultatul examinarii, apoi dacă li s-a cerut să completeze rubrica MENȚIUNI și dacă aceștia au înțeles doar să semneze anexele fără a mai realiza și completarea rubricii MENȚIUNI. Din semnarea anexei se poate prezuma rezonabil că aceștia au fost informați potrivit Dispozitiei
D. ului DIRECȚIEI R. P. DE C. ȘI Î. A V. nr 5033/_
- a cărei încălcare nu s-a produs, astfel că în lipsa probării unei conduite omisive a examinatorului - fie în sensul informării despre posibilitatea completării rubricii MENTIUNI, fie în sensul refuzului de a permite completarea rubricii MENTIUNI, nu se poate reține abaterea disciplinară. Nu se poate răsturna această prezumție din existența unor reclamații (confecționate prin metoda copy paste) ale unora dintre candidați, care au fost tehnoredactate în mai multe exemplare identice și care nu releva decât o "stare de nervozitate crescută a examinatorului"; - filele 106-108 vol I dos fond.
In consecinta curtea potrivit art 20 din Legea nr 554/2004, art 312 si 304 pct 9 cod pr civ si art 61 al 3 din Legea nr 360/2002 curtea va admite recursul declarat de reclamantul C. L. împotriva sentinței civile nr. 56 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. pe care o va modifica în parte în sensul că va admite în parte acțiunea precizată și formulată de reclamantul C. L. și va dispune anularea dispoziției directorului Direcției R.
P. de C. și Î. a V. nr. 59/_ și a actelor care au stat la baza emiterii acesteia.
Curtea va respinge restul pretențiilor.
În ceea ce priveste petitul de dauna morale acest petit este accesoriu celui de anulare a sanctiunii disciplinare. În speța reclamantul nici nu a justificat și nici nu a dovedit prejudiciul suferit si pe care aceste daune l-ar putea acoperi.
Pe de alta parte chiar daca se poate prezuma rezonabil ca aplicarea unei sancțiuni disciplinare nelegale poate cauza o anumita prejudiciere a recurentului aferenta drepturilor inerente personalitatii, prin anularea actului vătămător curtea apreciază că s-a dat o satisfacție suficientă recurentului și nu mai este necesară o indemnizare în plan material prin acordarea unor daune pentru prejudicii morale ce nu au fost însă relevate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul C. L. împotriva sentinței civile nr. 56 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea precizată și formulată de reclamantul C. L. și dispune anularea dispoziției directorului Direcției R. P. de C. și Î. a V. nr. 59/_ și a actelor care au stat la baza emiterii acesteia.
Respinge restul pretențiilor. Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 mai 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
S. | AL H. | M. | B. | G. -A. N. |
GREFIER,
M. N. ȚAR
Red.G.A.N./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond A.A. M. .
