Decizia civilă nr. 287/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 287/2013
Ședința publică din 17 Aprilie 2013 Tribunalul format din: PREȘEDINTE: C. V.
JUDECĂTOR: P. I. JUDECĂTOR: U. I.
GREFIER: P. R. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de intimata C. - C., împotriva sentinței civile nr. 9861 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, în contradictoriu cu petenta SC. P. S., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul petentei-intimate, av.
O. C., lipsă fiind intimata-recurentă. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
În procedura verificării competenței instituită de dispozițiile Legii nr. 202/2010, în conformitate cu art. 159¹ alin. 4 din Codul de procedură civilă, Tribunalul apreciază că este competent din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, potrivit art. 2 pct. 3 Cod pr. civilă, coroborat cu art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Instanța constată recursul la prim termen de judecată, fiind declarat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, motivat și comunicat.
Se constată că s-au depus la dosar de către petenta-intimată, la_, prin serviciul de registratură al instanței, concluzii scrise.
Interpelat de instanță, reprezentantul petentei-intimate arată că nu mai are de formulat alte
cereri.
Nemaifiind alte cereri, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în
dezbateri.
Reprezentantul petentei-intimate, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate pe larg în concluziile scrise depuse la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
Deliberând constată că :
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 9861 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. _
, s-a admis plângerea contravențională formulată de petenta SC P. S., împotriva procesului verbal de contravenție seria R12 nr. 0314006, încheiat la data de_ de reprezentanții intimatei C.N.A.D.N.R. - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - C. și în
consecință s-a dispus anularea ca nelegal a procesul-verbal de contravenție seria R12 nr. 0314006 încheiat de intimată la data de_ .
A fost obligată intimata la plata în favoarea petentei a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza probelor administrare a reținut umrătoarele :
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției seria R12 nr. 0314006, încheiat la data de_, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250 lei, reținându-se în sarcina sa, săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, constând în aceea că la data de _
, ora 09:24, pe DN 17, km. 85+380 m, Tiha B., jud. Bistrița-Năsăud, vehiculul categoria A, cu
nr. de înmatriculare_ aparținând petentai a circulat fără a deține rovinietă valabilă. Potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, petenta a fost obligată și la plata tarifului de despăgubire .
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu nerespectarea condițiilor de formă prevăzute de dispozițiile O.G. 2/2001 privind regimul contravențiilor.
Procesul verbal de constatare a contravenției este un act administrativ individual, emis în regim de putere publică, de persoane anume prevăzute de lege și pentru punerea în aplicare a legii. Condițiile de valabilitate a unui act administrativ, potrivit doctrinei, sunt ca acesta să fie emis cu respectarea competenței, respectarea formei și a procedurii de emitere a actului, a conformității actului cu actele juridice cu forță superioară precum și cu scopul legii.
În cauză petentei i-a fost comunicat un înscris intitulat proces verbal de contravenție care nu poartă nici o semnătură olografă, ci conține mențiunea că a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii 455/2001 și HG 1259/2001.
Legea 455/2001 prevede că înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar; iar semnătură electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare. Din aceste dispoziții legale, rezultă că semnătura electronică poate fi încorporată numai unui înscris în formă electronică, destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice, unui înscris în alt format decât cel electronic.
Rezultă că înscrisul comunicat de intimată petentei, intitulat proces-verbal de constatare a contravenției seria R12 nr. 0314006, încheiat la data de_, nu constituie un proces verbal de constatare a contravenției, ci reprezintă dovadă faptului că intimata a încheiat procesul verbal, în format electronic.
Însă această modalitate de a încheia procesul verbal, nu respectă condițiile de valabilitate ale proceselor verbale de contravenție, prescrise sub sancțiunea nulității absolute de lege.
Din întreaga economie a OG 2/2001 (drept comun în materie contravențională), rezultă că procesul verbal de constatare a contravenției trebuie să îmbrace forma scrisă (art. 15, 16, 17, 19, 25, 27 privind comunicarea) și să cuprindă mențiunile prevăzute în mod expres de lege. Aceleași dispoziții legale duc la concluzia că procesul verbal în formă scrisă trebuie să fie întocmit pe suport material, iar nu virtual (apt a fi comunicat prin modalitățile prevăzute de lege - " prin înmânare";,
"prin poștă cu aviz de primire"; sau prin "afișare";).
Concluzionând, instanța a reținut că legislația în vigoare nu oferă posibilitatea încheierii procesului verbal de contravenție, în format electronic (sau comunicarea acestuia pe cale electronică), prevederile Legii 455/2001, privind înscrisurile electronice și semnătura electronica fiind aplicabile raporturilor juridice de drept privat iar nu raporturilor de autoritate.
Faptul că OG 15/2002 a prevăzut posibilitatea constatării contravențiilor cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, nu înseamnă că și procesele verbale de contravenție prin care se vor constatata aceste fapte, pot fi emise prin aceste mijloace tehnice (în format electronic).
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că în cauză nu a fost încheiat un proces verbal (în forma prevăzută de lege), iar lipsa procesului verbal atrage și lipsa răspunderii contravenționale.
Având în vedere starea de fapt expusă și dispozițiile legale incidente, instanța a admis plângerea formulată și a anulat procesul verbal de constatare a contravenției seria R12 nr. 0314006, încheiat la data de_, ca fiind nelegal întocmit.
Față de soluția adoptată, instanța a apreciat că nu mai este necesar a fi analizate celelalte motive invocate de petent prin plângerea formulată.
Conform art. 274 C.pr.civ., văzând culpa procesuală a intimatei, instanța a obligat-o să achite în favoarea petentei suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, potrivit facturii și chitanței de la fila 7 din dosar.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta C. SA, care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe și pe fond să se respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată și să se mențină procesul verbal ca temeinic și legal.
In motivarea recursului s-a arătat,în esență, că semnătura electronică reprezintă forma digitală a semnăturii olografe, având aceeași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea că cele constatate în procesul verbal corespund întrutotul stării de fapt și de drept reținute, investind astfel actul de constatare a contravenției cu prezumția de temeinicie și legalitate.
Întrucât art.l7 din OG nr.2/200l nu impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscrisă a agentului constatator, s-a arătat că procesele verbale de contravenție sunt semnate potrivit cerințelor legale imperative, semnătura electronică nerăpindu-i actului administrativ de drept public caracterul și calitatea de act autentic ce a fost emis de un funcționar public competent și cu respectarea solemnităților prevăzute de lege.
De asemenea, recurenta a solicitat să nu fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, cum a stabilit instanța de fond, nefiind în culpă procesuală din moment ce a constatat că petenta nu deține rogvinetă valabilă. In subsidiar,a solicitat reducerea cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs precum și sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
Potrivit art. 4 pct. 2 și 3 din Legea nr. 455 din 18 iulie 2001 privind semnătura electronică, înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar; iar semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.
Regimul juridic al înscrisurilor în formă electronică este reglementat în capitolul 2 în cuprinsul articolelor 5-11. Din interpretarea acestor prevederi rezultă că înscrisurile în formă electronică cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate, în ceea ce privește condițiile și efectele lor, cu înscrisurile sub semnătură privată, iar între cei care le-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile are același efect ca actul autentic.
Având în vedere și dispozițiile art. 2 și art. 3 din legea privind semnătura electronică, conform cărora această lege se completează cu dispozițiile legale privind încheierea, validitatea și efectele actelor juridice, nici o dispoziție a prezentei legi neputând fi interpretată în sensul limitării autonomiei de voință și a libertății contractuale a părților, se desprinde concluzia că înscrisurile electronice și semnătura electronică sunt aplicabile raporturilor juridice de drept privat și nu raporturilor juridice de drept public cărora li se circumscrie și procesul-verbal de constatare a contravenției.
Astfel, tribunalul reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate cu caracter individual întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege. Din această perspectivă, procesul-verbal de constatare a contravenție contestat trebuie să îndeplinească condițiile specifice de fond și de formă ale actului administrativ individual, în speță cele prevăzute de OG nr.2/2001 aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002.
Reținând că procesele-verbale de contravenție, ce au natura juridică a unui act administrativ, de drept public, nu le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 455 din 18 iulie 2001 privind semnătura electronică, atâta vreme cât legiuitorul, prin OG nr. 15/2002, nu a înțeles să deroge sub acest aspect de la dreptul comun în materia contravențiilor, tribunalul apreciază că actele sancționatoare contestate de petent sunt lovite de nulitate absolută, acestea fiind întocmite într-o altă formă decât cea prevăzută de lege, așa cum corect a reținut și instanța de fond, astfel că în temeiul art. 312 alin.1 Codul de procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
In mod corect și legal instanța de fond a obligat pe intimata C. SA-C. la plata cheltuielilor de judecată, în baza art.274 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală din moment ce s-a constatat nulitatea actului sancționator.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta COMPANIA NAȚIONALA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică C. cu sediul în B., B-dul I. M. nr. 40lA, sector 6, împotriva sentinței civile nr.986l din l0.l0.20l2 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr. 6736/l90/2012.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de l7 aprilie 20l2.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
V. C. | I. P. | I. U. | A. | R. | P. |
Red/dact PI/CR 2 ex/ l4.05.20l3
Jud.fond. M. N. L.
