Decizia civilă nr. 29/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE Nr. 29/2013
Ședința publică din 18 Ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE N. B.
J. ecător V. F.
J. ecător V. P.
G. ier M. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurentul -petent S.
T., dom. în loc. A., nr. 187. jud. Maramueș, împotriva sentinței civile nr. 9277/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul cu nr. de mai sus, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL J. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de_, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele,
Prin sentința civilă nr.9217/_ a Judecătoriei B. M. s-a respins plângerea formulată de petentul S. T., cu domiciliul în A., nr. 187, jud. M.
, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL J. M., cu sediul în
M., str. 22 D., nr. 37, jud. M., ca neîntemeiată și s-a menținut procesul-verbal de constatare a contravenției seria AZ nr. 1026524/_, întocmit de către intimat.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin procesul verbal seria AZ nr. 1026524/_ , petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, reținându-se că la data de_, ora 12.55, pe fondul unor neînțelegeri cu vecina Velea Eugenia, i-a adresat injurii acesteia pe drumul public în fața imobilului nr. 187 din A. .
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contraventie este supus controlului de legalitate si temeinicie al instantei.
Analizând modul de intocmire a procesului-verbal din perspectiva legalității, instanta constată ca acesta respecta dispozitiile imperative ale legii, nefiind incidenta niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevazute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contraventie contine mentiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, descrierea faptei savarsite, data comiterii acesteia si semnatura agentului constatator.
Referitor la susținerile petentului în sensul că procesul-verbal a fost întocmit în lipsa acestuia cu toate că a fost de față și nu i s-a cerut să semneze procesul-verbal, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate, procesul-verbal fiind întocmit ulterior, la data de_ . Totodată, reglementarea generală în domeniul contraventiilor, respectiv OG nr. 2/2001, permite incheierea unui proces-verbal de contraventie in conditii de legalitate si in lipsa contravenientului, caz in care este nevoie de semnatura unui martor asistent. Astfel, conform art. 19 alin. 1 teza a II-a din OG nr. 2/2001, « În cazul in care contravenientul nu se află de fată, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor ». Or, in cazul de fată, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de contraventie contestat, acesta a fost semnat de martorul asistent Dragoș I., existând mentiunea agentului constatator in sensul ca actul a fost intocmit in lipsă. Prin urmare, raportat la dispozitiile OG nr. 2/2001, instanta a constatat că procesul-verbal de contraventie contestat a fost in mod legal intocmit.
Cât priveste sustinerea petentului in sensul că martorul asistent care a semnat procesul-verbal de contraventie este din altă localitate și nu a fost de față la constatarea faptei, instanta a apreciat-o ca lipsita de relevantă sub aspectul legalitătii procesului-verbal de contraventie, in conditiile in care, potrivit art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, martorul asistent este chemat să ateste doar faptul că persoana sanctionată contraventional nu este de fată, refuză sau nu poate să semneze procesul-verbal. Prin urmare, OG nr. 2/2001 nu a instituit necesitatea ca martorul asistent să aibă cunostintă despre contraventia retinută in sarcina persoanei sanctionate, ci doar să ateste lipsa contravenientului, refuzul sau imposibilitatea acestuia sa semneze. În cazul de fată, astfel cum rezultă din declaratia martorului asistent Dragoș I., acesta a atestat lipsa petentului la întocmirea procesul-verbal de contraventie.
Instanța de fond a reținut că, fiind încheiat de un agent al forței publice, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și legalitate. Din acest punct de vedere, incumbă petentului sarcina de a face dovada, prin probe neîndoielnice, că cele consemnate nu corespund realității în sensul că, fie fapta nu există, fie ea s-a desfășurat altfel.
Instanța de fond a avut în vedere cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza I. P. împotriva României (cererea nr. 40301/04,
decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011). Astfel, Curtea a reținut că, într-o plângere contravențională, invocarea de către instanțe a prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea caracter neașteptat, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională. Curtea Europeană a Dreptului Omului a subliniat importanța ca, în cadrul unui proces având ca obiect plângere contravențională, instanța națională să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. Curtea EDO a constatat în această cauză că singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator iar, în condițiile în care reclamantului i s-a dat posibilitatea pe tot parcursul procesului să-și dovedească afirmațiile, acesta nu a fost plasat într-o situație dezavantajoasă, astfel încât nu a fost încălcat art. 6 CEDO.
Potrivit art. 3 pct. 1 din Lg. nr. 61/1991 constituie contravenție săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice. Fapta se sancționează conform art. 4 pct. 1 lit. b din Lg. nr.61/1991 cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei.
În cauză, se constată că petentul nu a solicitat încuvințarea vreunei probe prin care să răstoarne aspectele de fapt prezentate în actul atacat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii instanta a constatat că aceasta respectă prevederile art 21 alin. 3 din OG 2/ 2001, respectiv este aplicată în minimul prevăzut de actul normativ, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fiind luate în considerare împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pentru toate aceste considerente, instanta de fond a apreciat că procesul- verbal de contraventie a fost legal si temeinic intocmit si va respinge plangerea ca neintemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul S. T. . Recursul nu a fost motivat în fapt sau în drept.
Intimatul I. de P. al J. M., prin reprezentantul său prezent în instanță, a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.
Având a se pronunța asupra excepției inadmisibilității instanța de recurs reține următoarele:
Plângerea înregistrată sub nr._ a fost formulată împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției seria AZ nr.1026524 întocmit de Poliția Rurală Fărcașa la data de_ .
Fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută de art.3 pct.1 din Legea nr.61/1991, fiind sancționată de art.4 pct.1 lit.b din Legea nr.61/1991.
Potrivit art.8 alin.2 din Legea nr.61/1991 astfel cum a fost ea modificată prin legea nr.202/2010, hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluționează plângerea este definitivă și irevocabilă.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția, invocată, urmând ca în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă să respingă ca inadmisibil recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca inadmisibil
recursul declarat de către petentul S. T. dom. în loc. A., nr. 187. jud. Maramueș, împotriva sentinței civile nr. 9277 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, județul M., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 18 Ianuarie 2013.
Președinte
J. ecător
J. ecător
B. N.
F.
V.
P. V.
ier
M.
detașată la Secția I-a civilă semnează grefier șef secție
Red. / P.V.-_
Tred. C.C.-_ /2 ex.
J. ecător la fond:D. Ș.
