Decizia civilă nr. 2906/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2906/2013
Ședința publică de la 7 martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D. Grefier D. Ț.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta D. | G. | A F. | |||
P. | A J. S. în nume propriu și în numele A. | F. | P. | Z. |
împotriva Sentinței civile nr. 3419 din_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul SC E. L. SRL și chemata în garanție A. FONDULUI PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de pârâtă este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
Componența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de A. C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3419 din_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat.
A fost admisă acțiunea precizată a reclamantului(ei) S. E. LS , formulată împotriva pârâtei A. F. P. Z., pe care a obligat-o să achite reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 4.709 lei, reprezentând taxă de poluare, calculată începând cu data plății -_ - până la restituirea efectivă.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a constatat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 547/2010 a Tribunalului S., dată în dosar nr. _
, s-a admis acțiunea reclamantei S. E. LS Z. în contradictoriu cu AFP
.
A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 4.709 lei reprezentând taxă poluare, cu dobânda legală aferentă, de la data plății până la achitarea integrală.
Curtea de A. C. a admis recursul pârâtei și a modificat această hotărâre, în sensul respingerii cererii cu privire la obligarea la plata dobânzii, statuând în considerente, cu privire la acest aspect următoarele:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, în temeiul dispozițiilor art. 117 alin. (1) lit. d), ale art. 124 alin. (1) și (2) din Codul de procedură fiscală. Instanța de fond a obligat pârâta la plata dobânzii legale, justificată în baza art. 3 din O.G. nr. 9/2000, acordând astfel ceea ce nu s-a cerut.
Potrivit art. 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Raportat la acest text legal, se constată că în cauza de față cererea reclamantei are un obiect diferit, solicitându-se dobânda legală, iar nu cea fiscală, situație în care excepția urmează a fi respinsă.
Pe fond, instanța a reținut că pentru repararea integrală a prejudiciului, reclamanta este îndreptățită să solicite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000, de la data încasării sumei până la data plății efective, sens în care acțiunea de față a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z.
, solicitând modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii excepției prescripției dreptului de a cere dobânda legală, iar pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
În motivarea recursului pârâta critică sentința pronunțată prin prisma art.304 pct. 6, 7, 8 și 9 C.pr.civ. și în considerarea dispozițiilor art.3041pentru următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3419 din_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, s-a admisă acțiunea reclamantului(ei) S. E. LS , formulată împotriva pârâtei A. F. P. Z., pe care a obligat-o să achite reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 4.709 lei, reprezentând taxă de poluare, calculată începând cu data plății -_ - până la restituirea efectivă.
Instanța de fond a reținut faptul că prin sentința civilă nr. 547/2010 a Tribunalului S., s-a admis acțiunea reclamantului, A. F. P. a fost obligată să achite reclamantului suma de 4.709 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă, de la data plății până la data achitării integrale.
Astfel, tribunalul observă că reclamantul a solicitat plata dobânzii fiscale și nu a celei legale, și a respins excepția autorității de lucru judecat.
Față de cele ce prevăd invocă excepția prescripției dreptului de a cere despăgubiri, deoarece conform art.19 din Legea nr. 554:
Art.19 - Termenul de prescripție pentru despăgubiri;
Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.
Cererile se adresează instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2).
ART. 11 - Termenul de introducere a acțiunii
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un
an de la data emiterii actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, raportat la data solicitării restituirii la organul fiscal_ și data introducerii acțiunii_, pârâta consideră că acțiunea reclamantei privind acordarea dobânzii este prescrisă, deoarece aceasta cunoștea de la data de_ întinderea pagubei (data la care reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare).
Examinând recursul, Curtea reține următoarele :
Ca o chestiune prealabilă, Curtea constată că, dintr-o eroare, instanța de fond a apreciat taxa solicitată ca fiind una de poluare, în realitate aceasta fiind de primă înmatriculare.
De asemenea, Curtea constată că obiectul recursului vizează doar cererea de acordare a dobânzii legale, nelegalitatea încasării taxei de primă înmatriculare fiind stabilită prin decizia civilă nr.2435/_ pronunțată de Curtea de A. C. . Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei
respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificarea acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de recurentă prin prisma dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că dispozițiile legale invocate nu sunt incidente în cauză, în condițiile în care nu suntem în prezența anulării unui act administrativ nelegal, cu consecința
reparării prejudiciului cauzat de acesta, ci în situația încasării unei taxe incompatibile cu normele de drept comunitare.
Prin urmare, prescripția aplicabilă în speță este cea de 5 ani, termen care, fără îndoială, nu a fost depășit.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul declarat se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de către pârâta D. G. a F. P. S. în numele A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr. 3419 din _
, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 martie 2013.
PREȘEDINTE, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. | JUDECĂTOR, R. -R. D. |
GREFIER, D. Ț. |
Red.D.M./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. I. D. -D.
