Decizia civilă nr. 3840/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3840/2013
Ședința publică din data de 8 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.
M. S. GREFIER: M. V. -G.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind recursul declarat de recurenta- pârâtă C. De A. de S. a J. C. împotriva sentinței civile nr. 12536 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C.
, în contradictoriu cu intimatul- reclamant V. F. A., având ca obiect anulare act administrativ decizie contribuție FNUASS.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 1 aprilie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 12536 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C.
s-a respins acțiunea formulată de reclamantul V. F. A. împotriva paratei C. de asigurări de S. a J. C., ca rămasă fără obiect.
Pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecata în suma de 1039,03 lei, reprezentând 1000 lei onorariu avocațial, 39 lei taxa judiciara de timbru și 0, 3 lei timbru judiciar .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul V. F. A. a chemat în judecată pârâta C. de A. de S. a J. C., solicitând ca după îndeplinirea procedurii legale și administrarea probatoriului a pronunța o hotărâre prin care sa se dispună anularea Deciziei nr. E 505/_ precum și Decizia de impunere nr. 368489/1/_ pentru suma de 4.769 lei reprezentând obligații principale și a Deciziei de impunere nr. 368489/2/_ pentru suma de 5.026 lei reprezentând dobânzi și majorări de întârziere, emise de parata, cu consecința exonerării de la plata acestor sume cu cheltuieli de judecată .
Pârâta C. DE A. DE S. A J. C., având în vedere ca reclamantul nu a îndeplinit obligația legala de a depune declarațiile prevăzute de Legea nr. 95/2006 și nici deciziile de impunere anuale pentru anul 2007 și 2008 a emis Decizia nr. E 505/_ precum și Decizia de impunere nr. 368489/1/_ prin care a obligat reclamantul V. F. A. la plata sumei de 4.769 lei reprezentând obligații principale și Decizia de impunere nr. 368489/2/_ pentru suma de 5.026 lei reprezentând dobânzi și majorări de întârziere .
Împotriva acestor decizii reclamantul a formulat contestații, iar în urma soluționării acestora, parata emis noi decizii de impunere la data de_ .
Tribunalul a reținut din conținutul adresei nr.38535 din_ ca au fost anulate contribuțiile reținute în sarcina reclamantului prin deciziile de impunere contestate în procesul de față, stabilite inițial prin raportare la prevederile art. 257 alin 2 lit. b din Legea nr. 95/2006 și a emis noi decizii de impunere la data de_ care vizează aceeași perioadă de referință.
In aceste condiții, Tribunalul a apreciat că acțiunea a rămas sfara obiect, și în consecință a fost respinsă.
Reținând culpa procesuală în sarcina pârâtei, în temeiul disp. art. 276 C. pr. civilă, a fost obligată să plătească reclamantului suma de 1039,03 lei, reprezentând 1000 lei onorariu avocațial, 39 lei taxa judiciara de timbru și 0, 3 lei timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. DE A. DE
S. A J. C. solicitând în temeiul, art. 304 pct.9, 3041C. pr. civ. admiterea recursului astfel cum a fost formulat
.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în fapt reclamantul a realizat venituri din cedarea folosinței bunurilor în perioada_ -_ și avea obligația legala de a plăti contribuția către FNUASS în forma unei cote procentuale care se aplica asupra veniturilor impozabile, conform prevederilor art. 257 din Legea nr.95/2006.
De asemenea potrivit prevederilor art.215 alin.3 din același act normativ, reclamantul avea obligația de a depune la C. de A. de S. declarațiile privind obligațiile față de FNUASS.
Redă mai jos dispozițiile 215 alin.3 din Legea nr.95/2006:
(3) Persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, venituri din agricultură și silvicultură, venituri din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.
Ca atare CAS C. în temeiul Protocolului încheiat de către CNAS și ANAF cu nr.5282/26.l0.2007 și a prevederilor art.35 alin.(l) din Ordinul nr.617 /2007, care arata ca Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF, a emis Decizia de impunere nr.368489/1 din data de_ pentru stabilirea contribuției datorata la FNUASS pentru perioada 2007- 2008, respectiv Decizia de impunere nr.368489/2 din data de_ pentru stabilirea de accesorii datorate.
Instanța de fond în mod eronat a reținut faptul că împotriva acestor decizii reclamantul a formulat contestații, iar în urma soluționării acestora, CAS C. a emis Deciziile de impunere din data de_ și a dispus obligarea CAS C. la plata cheltuielilor de judecata întrucât culpa. procesuala aparține pârâtei.
În speța, în baza Deciziei de impunere anuala pentru• veniturile realizate pe anul 2008 depusa de reclamat la data de_, CAS C. a recalculat debitul datorat de reclamant și a emis Deciziile de impunere din oficiu nr. 368489/1/2 din data de_ pentru stabilirea contribuției datorata la FNUASS pentru perioada 2007-2008.
Ca atare contribuția de asigurări sociale de sănătate datorata de reclamant pentru veniturile realizate din chirii pentru anul 2008 s-a calculat numai pentru perioada 0l.0l.2008-_ și raportat la suma de 43368 lei, stabilindu-se astfel obligații de plata către FNUASS în cuantum de 1409 lei.
De altfel reclamantul învederează în cuprinsul precizării de acțiune că datorează suma de 1409,46 lei cu titlu de contribuție către FNUASS pentru anul 2008.
Ca atare întreaga culpa aparține reclamantului, care nu si-a îndeplinit obligația legala și nu a depus la CAS C. declarațiile prevăzute de Legea nr.95/2006 și Decizia de impunere anuala pentru anul 2008 eliberata de Administrația Finanțelor P. e a Municipiului C. -N., decât la data de_ . În mod corect, urmarea a înregistrării declarației anuale pentru veniturile realizate pe anul 2008, CAS C. a recalculat contribuția reclamantului pentru anul 2008 și a emis deciziile de impunere nr.368489/1/2 din data de_, prin urmare nu poate fi reținuta obligația de plata a onorariului avocațial, a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în sarcina CAS C. .
Mai mult precizează faptul că, nedepunerea declarației prevăzuta la art.215 alin.(3) din lege, de către persoanele care realizează venituri din activități independente constituie contravenție potrivit art.305 lit. a^1) și este sancționată cu amenda conform art.306 lit. b^1) al Legii.nr.95/2006.
În alta ordine de idei învederează faptul ca suma de 1039,03 lei, reprezentând onorariu avocat este mult prea mare raportat la diligentele depuse de avocat.
Astfel, conform dispozițiilor art.274 alin.4 C. Pr. Civila, instanța poate chiar și din oficiu să reducă motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, ori cu activitatea desfășurata de avocat.
În drept a invocat prevederile: Ordonanței nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală, Legii nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății, Ordinului CNAS nr. 617 din 13 august 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul Național Unic de A. Sociale de S. .
Intimatul reclamant V. F. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat
.
În motivare a arătat cu privire la prima critica formulata de recurenta- intimata raportat la sentința atacată privind aprecierea eronata a instanței de fond a faptului ca împotriva Deciziei de impunere nr.368489/1 și a Deciziei de impunere
Nr 368489/2 emise de recurenta la data de_ pentru stabilirea contribuției datorate la FNLASS pentru perioada 2007-2008 intimatul a formulat contestație în termenul legal, iar în urma soluționării contestației CAS C. a emis Deciziile de impunere din data de_, arată că afirmațiile recurentei-intimate sunt neîntemeiate.
În acest sens, învederează că împotriva Deciziei de impunere nr.368489/1 și Decizie de impunere nr.368489/2 din_ emise de CAS C., intimatul a formulat contestație, întrucât recurenta a calculat în mod greșit contribuția datorata, luând ca perioada de referința întreg anul 2008, iar nu doar perioada cuprinsa între_ -_ în care intimatul a realizat venituri impozabile.
În urma contestației formulate, recurenta-intimata a emis Decizia nr368489/1/_ și Decizia nr.368489/2/_, corecte de aceasta data în ceea ce privește perioada de referința, însa în ceea ce privește cuantumul contribuției datorat pe perioada_ -_, acesta a fost greșit calculat, intimatul solicitând instanței de judecata anularea parțiala a acestor decizii cu privire la contribuția datorata pe anul 2008.
Consideră că afirmațiile recurentei în ceea ce privește invocarea culpei intimatului pentru a justifica emiterea de către aceasta a unor serii de decizii de impunere greșite, este lipsita de orice fundament.
În acest sens, arată că însăși recurenta afirma că organul competent al CAS C. în temeiul Protocolului nr.5282/_ încheiat de către CNAS și ANAF raportat la dispozițiile art.35 alin. l din Ordinul nr.617/2007, poate emite Decizia de impunere și pe baza informațiilor primite în baza de Protocol de la ANAF.
Totodată, arată instanței că intimatul și-a îndeplinit obligațiile legale în ceea ce privește declararea veniturilor impozabile obținute, conform Deciziei de impunere anuala pe anul 2008 nr.12301069101930/_, astfel încât rezulta cu puterea evidentei ca recurenta avea posibilitatea în baza protocolului sus invocat de a obține informațiile necesare în vederea emiterii deciziei de impunere pentru veniturile aferente perioadei_ -_ și cu toate acestea a emis decizii de impunere greșite, stabilind contribuții aproape duble ca valoare.
Mai mult, învederează că potrivit art.31 alin.2 din Constituția României, autoritățile și instituțiile publice, potrivit competentelor ce le revin, au obligația sa asigure informarea corecta a cetățenilor asupra drepturilor și obligațiilor care le revin acestora, iar potrivit art.222 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, CAS are obligația de informare a cetățenilor cel puțin o data pe an asupra nivelului de contribuție personala și a modalități lor de plata, precum și asupra drepturilor și obligațiilor fiecărui asigurat, obligație care nu a fost respectata niciodată fata de intimat.
Față de toate aceste aspecte, recurenta-intimata CAS C. si-a recunoscut propria culpa în emiterea deciziilor de impunere greșite, emițând la data de_ Decizia de impunere nr.368489/1 și Decizia de impunere nr.368489/2 prin care s-a stabilit valoarea corecta a contribuției datorate de intimat la FNUASS.
Având în vedere succesiunea deciziilor de impunere emise de recurenta- intimata, intimatul s-a adresat prin reprezentant legal CAS C. în vederea clarificării situației contribuțiilor datorate, urmând ca prin Adresa nr.38535/_ recurenta sa precizeze in mod clar ca a anulat contribuțiile stabilite inițial din deciziile de impunere emise în data de_ și a emis noi decizii de impunere la data de_ care vizează aceeași perioada de referința, contribuțiile la FNUASS corecte fiind stabilite prin Decizia de impunere nr.368489/1 și Decizia nr.368489/2 emise la data de_ .
Raportat la cele mai sus învederate rezultă că instanța de fond în mod judicios a reținut faptul ca ulterior contestației și demersurilor efectuate de intimat prin reprezentant legal, recurenta-intimata a emis în final deciziile de impunere corecte în ceea ce privește contribuția datorata de intimat la FNUASS raportat la aceeași perioada de referința, astfel încât soluția de respingere a acțiunii promovate ca fiind rămasa fără obiect este temeinica și legala.
II. Raportat la criticile recurentei în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecata constand în onorariu avocațial, taxa de timbru judiciar și timbru judiciar în favoarea intimatului, învederează că sunt de asemenea nefondate și solicită a fi respinse ca atare.
Potrivit art.274 C. pr. civ vechi, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecata se afla culpa procesuala, urmând ca partea în persoana căreia se poate retine culpa procesuala să fie obligată la suportarea cheltuielilor de judecata ocazionate în cadrul unui proces.
Învederează că nu prezintă relevanta faptul că prima instanța nu s-a pronunțat asupra fondului acțiunii promovate, ci a constatat ca acțiunea a rămas fără obiect, deoarece în momentul sesizării instanței de judecata deciziile de impunere atacate erau încă în ființa și produceau efecte juridice, astfel încât pornirea procesului a fost justificata.
Prin urmare, instanța de fond în mod corect a reținut culpa recurentei- intimate și a obligat-o la suportarea cheltuielilor de judecata avansate de intimat cu ocazia procesului, întrucât chiar daca cererea a fost respinsa ca fiind rămasa
fără obiect, pornirea procesului și derularea acestuia pe durata de aproape un an este imputabila recurentei-intimate care si-a executat în mod defectuos obligațiile stabilite prin lege.
Sunt neîntemeiate criticile recurentei privind caracterul vădit disproporționat al onorariului avocațial în raport cu valoarea și complexitatea cauzei, precum și a activității desfășurate de reprezentantul intimatului, în condițiile în care prezentul proces a fost declanșat în exclusivitate datorita neglijentei de care a dat dovada recurenta-intimata în executarea propriilor obligații.
Precizează că a efectuat următoarele demersuri în cauza: procedura plângerii prealabile, redactarea și introducerea acțiunii, reprezentarea la trei termene de judecata, demersuri la CASS C. pentru clarificarea poziției și remedierea deciziilor contestate, finalizate toate prin emiterea noilor decizii de impunere corect calculate (suma imputata reducându-se cu aproape 50%) înainte de ultimul termen de judecata când ar fi trebuit sa pună concluzii pe fond. În situația în care recurenta nu ar fi anulat deciziile contestate pana la ultimul termen de judecata, instanța s-ar fi pronunțat asupra neegalităților invocate de intimat și ar fi admis acțiunea cu acordarea cheltuielilor de judecata, raportat la natura cauzei, valoarea ei, și volumul de timp acordat, inclusiv raportat la intenția intimatului de a rezolva amiabil acest litigiu prin demersurile făcute în timpul procesului în acest sens.
Analizind recursul declarat prin prisma motivelor invocate Curtea apreciaza ca aceste este fondat pentru urmatoarele considerente
:
In speță inițial parata recurentă a emis decizia de impunere prin care stabilea în sarcina reclamantului intimat obligația de a achita suma de 9795 lei cu titlu de debit si accesorii .
In cursul soluționării litigiului în primă instanță s-a procedat la revocarea deciziilor emise în întregime, fiind emise noi decizii prin care în sarcina reclamantului s-a stabilit obligatia de plata a sumei de 5207 lei cu titlu de debit si accesorii ,suma cu privire la care reclamantul intimat a arătat ca este de acord si este corect calculată(f. 65-75 dosar fond ).
In urma revocării formale a actelor administrative atacate în cauză si emiterii unor noi acte administrativ fiscale la care reclamantul intimat a achiesat prima instanță a constatat ca acțiunea a ramas fără obiect rămânând de soluționat petitul privind acordarea cheltuielilor de judecată .
Judecand acest petit prim prisma art. 274 C.pr.civ se reține ca la baza formulării acțiunii nu stă culpa procesuală a reclamantului ci sta culpa procesuală a paratei recurente întrucât litigiul din speta a fost determinat de emiterea de către aceasta a unor acte administrativ fiscale ulterior revocate integral, această revocarea reprezentând practic recunoasterea pârâtei recurente că actul atacat nu a fost emis cu respectarea prevederilor legale .
Având în vedere însa valoarea redusă a sumei contestate in cauza de 9795 lei ,munca depusa de avocat constând în redactarea contestației întemeiate pe art. 205 si urm din OG 92/2003 ,redactarea si susținerea acțiunii ,achiesarea reclamantului la noile acte administrativ fiscale emise pentru suma de 5207 lei
,fapt ce a ușurat solutionarea litigiului în sensul rămânerii sale ca fiind fara obiect, Curtea apreciază ca în speță cuantumul cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial nu corespunde cerințelor art. 274 alin. 3 C.pr.civ și că un cuantum al acestuia de 500 lei reflectă in mod corespunzator elementele sus mentionate .
Având in vedere toate considerentele mai sus expuse Curtea in temeiul art.
304 pct. 9 ,art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ va admite recursul declarat de catre parata recurenta ,va modifica in parte sentinta recurată in
sensul diminuării cheltuielilor de judecata la suma de 539,3 lei mentinând restul dispozitiilor sentinței recurate .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat C. DE A. DE S. A J. C. împotriva sentinței civile nr.12536 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în parte în sensul diminuării cuantumului cheltuielilor de judecată la suma de 539,3 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2013
Președinte, A. A. M. | Judecător, S. L. R. | Judecător, M. S. |
Grefier, M. V. -G. |
Red. A.A.M./dact. V.R.
2 ex./_
Jud. fond: A. R. lescu
