Decizia civilă nr. 4221/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4221/2013
Ședința publică de la 12 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE G. -A. N.
Judecător S. Al H. Judecător M. B. Grefier A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de U. S. H. și M.
E. N. împotriva sentinței civile nr. 2038 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului B. -N., privind și pe intimat G. F., intimat
R. F. M., intimat M. V., intimat R. L. M., intimat M. D.
G., intimat M. S., intimat B. M., intimat D. G., intimat D.
E. C., intimat H. R., intimat B. M., intimat Ț. T., intimat P.
A., intimat N. A. C., intimat C. ANA, intimat C. G.
A., intimat S. L., intimat C. -P. S., intimat Z. T. R., intimat T. F., intimat B. E. D., intimat M. M., intimat Ș.
M., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat O. Podaru în reprezentarea intereselor intimaților-reclamanți, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursurile sunt legal timbrate.
La data de 26 martie 2013 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare formulată de M. E. N., iar la 28 martie 2013 - întâmpinare formulată de U. S. H. .
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
Se comunică un exemplar din întâmpinările formulate cu reprezentantul intimaților, care învederează instanței că nu are alte cereri de formulat.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursurilor declarate, în special cel formulat de M. E. N., care vizează fondul cauzei, cu consecința menținerii sentinței atacate ca legală și temeinică. Depune concluzii scrise și solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată conform actelor justificative pe care le depune la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2.038 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului B. -N. s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții G. F., R. F. M., M. V., R. L. M. ,
M. D. G., M. S., B. M., D. G., D. E. C., H.
R., B. M., Ț. T., P. A., N. A. C., C. ANA, C.
G. A., S. L., C. -P. S., Z. T. R., T. F., B.
E. D., M. M., Ș. M. împotriva pârâților U. S. H. și M.
E., C., T. ȘI S. și, în consecință, a fost obligată pârâta U.
"S. H. "; B. să elibereze reclamanților diplomele de licență și suplimentul diplomelor, iar pentru reclamanții M. D. și M. V. și diploma privind modulul pedagogic Nivelul I, iar pârâtul M. E., C., T. Și S. a fost obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele și suplimentele la diplomele menționate mai sus;
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 3.483,20 lei reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că aspect necontestat de niciuna din părți, reclamanții au absolvit Ciclul I - studii universitare de licență (sistem Bologna) - promoția 2009, iar în sesiunea iulie 2009 au susținut și a promovat examenul de licență, în acest sens relevantă fiind adeverințele eliberate reclamanților, iar reclamanții M. D. și M. V. au absolvit și modulul pedagogic Nivelul I.
Potrivit art. 38 alin.1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul MECT nr. 2284/2007, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni.
Conform art.2, actele de studii din sistemul național de învățământ superior, care confirmă studiile de învățământ superior efectuate și titlurile sau calitățile dobândite și care conferă titularilor acestora drepturile și obligațiile ce decurg din Legea nr.84/1995/R și din celelalte reglementări legale în vigoare, sunt diploma, certificatul și atestatul. Foaia matricolă sau suplimentul la diplomă sunt, potrivit legii, anexe la actele de studii.
Art.5 menționează că instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii, iar potrivit art.11, activitatea de completare a formularelor actelor de studii se efectuează în termen de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor. Titularii au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de Senatul instituției, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor, conform art.20.
Potrivit Capitolului VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de U. "S. H. "; și înregistrată sub nr.1405/_, universitatea pârâtă, ca instituție organizatoare a examenelor de licență, s-a obligat să elibereze diplomă de licență, însoțită de suplimentul la diplomă, în cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență, până la eliberarea diplomei de licență, facultățile putând elibera, la cerere, adeverințe prin care să se certifice promovarea examenului de licență, precum și rezultatele la examenul de licență și valabilitatea adeverinței până la elaborarea diplomei.
Prin HG nr.1175/2006 s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licență și specializările din cadrul acestora și numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul universitar 2006-2007, pentru studenții admiși în anul I.
Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr.3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul
superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.
Din actele dosarului nu rezultă că reclamanții s-ar fi înscris la o specializare și la o formă de învățământ pentru a căror organizare universitatea pârâtă nu avea autorizare sau acreditare provizorie. De altfel, în speță nu a fost contestat în mod expres faptul că reclamanții nu au dreptul să obțină diploma de
licență și suplimentul la diplomă pentru că a urmat o formă de învățământ pentru care pârâta nu a parcurs etapele obligatorii de acreditare/autorizare provizorie.
Prin urmare, câtă vreme pârâta însăși recunoaște că reclamanții au urmat cursurile pe care le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite și a emis adeverințele de studii ce atestă absolvirea facultății, susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, precum și dobândirea titlului de licențiat, act ce premerge diplomei finale de studii, actul prin care li s-a recunoscut reclamanților calitatea de licențiat fiind în ființă( nu a fost revocat/anulat), bucurându-se de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ, iar M. E., C., T. și S. nu a solicitat în instanță anularea adeverinței și nu a invocat nelegalități în organizarea de către pârâtă a studiilor reclamanților, tribunalul, având în vedere dispozițiile legale mai sus expuse, constată că cererea reclamanților este întemeiată sub aspectul obligării pârâtei la emiterea diplomei de licență și suplimentului la diplomă.
Tribunalul mai reține că pârâtul MECTS, date fiind prevederile Ordinului nr. 2284/2007, are competența exclusivă de a aproba tipărirea formularelor tipizate necesare.
Este evident că eliberarea diplomei de licență și a suplimentului nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece MECTS refuză tipărirea formularelor tipizate necesare, motivul fiind acela că nu se pot elibera în mod nelimitat formularele tipizate, ci numai pentru formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu să funcționeze.
MECTS nu a opinat într-un sens neechivoc despre situația reclamanților, ci a analizat în abstract condițiile ce trebuie îndeplinite de fiecare universitate, date fiind prevederile art.5 din Ordinul nr.2284/2007, iar prevederile OG nr.10/2009 invocate de minister nu sunt aplicabile în speță, deoarece s-a susținut examenul de licență în iulie 2009, iar această ordonanță din 12 august 2009 "privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate"; a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 581 din 20 august 2009, intrând în vigoare ulterior finalizării studiilor de către reclamanți.
Raportat la considerentele expuse mai sus, tribunalul a admis acțiunea reclamanților și în consecință a obligat pârâta U. "S. H. "; B. să elibereze reclamanților diplomele de licență și suplimentul diplomelor, iar pentru reclamanții M. D. și M. V. și diploma privind modulul pedagogic Nivelul I; a obligat pe pârâtul M. E., C., T. și S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele și suplimentele la diplomele menționate mai sus.
În temeiul art.274 Cod procedura civilă, s-a admis cererea reclamanților de obligare a pârâtei la cheltuieli de judecată în cuantum 3.483,20 lei reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri pârâții M. E., N. și U. "S. H. ";
solicitând admiterea acestora.
În recursul pârâtului M. E., N.
se solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție ca neîntemeiate, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 7 și 9 C.pr.civ. .
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurentul că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale M. ui E. . C. . T. și S. .
Având în vedere acest aspect precizează că atribuțiile și competențele
M.E.C.T.S. sunt reglementate în H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea M. ui E., C. . T. și S. . cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației nationale nr.1/2011 cu modificările și completările ulterioare, precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
În sprijinul susținerilor sale, recurentul a invocat și dispozițiile art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competenta instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea M. ui E. și C. ." Precum și pe cele ale art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 din interpretarea cărora rezultă că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituție de învățământ superior.
De asemenea, precizează că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul 1 de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Apoi, potrivit legii, în speță Legea nr. 288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia. are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
In prezenta speță, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și a obligat MECTS să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii urmate cu încălcarea prevederilor legale. Practic instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare, s-a substituit MECTS și a decis să acorde diplome, fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.
Practic, în opinia instanței de fond, orice persoană care, în baza unui contract, urmează "studii" organizate nelegal se poate adresa instanței în vederea obținerii diplomei.
Instanța de fond s-a substituit MECTS și ARACIS și a evaluat calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența
de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.
Instanțele nu au competența și experiența științifică și educațională de a aprecia dacă un anumit program de studii trebuie sau nu să parcurgă procedura de autorizare provizorie sau acreditare.
A mai susținut recurentul că diplomele si suplimentele la diplomă se acordă în mod exclusiv pe baza parcurgerii unor programe de studii organizate legal, cu autorizarea sau acreditarea prevăzută de lege, si nu pe baza sentintelor judecătorești.
La pct. II din motivele de recurs, recurentul a arătat că instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.
Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective. hotărâri de guvern în vigoare pentru perioada în care reclamanta a fost școlarizată.
Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea MECTS, instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea,
specializarea și forma de Învățământ urmată de reclamanți este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de Învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare,
De asemenea, HG nr.1011/2001 prevede la capitolul IV, art.17, faptul că "Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993. republicată";.
Conform actelor normative invocate mai sus, formele de învățământ cu frecventă redusă si la distantă trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora, or, aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către U. "S. H. ";, aceste autorizării/acreditării provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr.84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea ca aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de învățământ "zi".
Instanța de fond confundă vocatia pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanta (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumba obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
Legiuitorul a statuat n sensul că formele FR si ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri la ID si FR daca universitatea respectivă nu are organizate si cursuri la zi la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr.1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ, acte normative în vigoare la data înmatriculării reclamanților-intimați.
În această ordine de idei, recurentul apreciază că solicitarea reclamanților de a le fi eliberată diploma care să ateste studii desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere neîntemeiată, studiile urmate în afara cadrului legal,
fiind nule, nu pot avea ca rezultat obținerea unei diplome valabile, neexistând un temei legal pentru demersul reclamanților de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.
Prin recursul formulat, pârâta U. "S. H. ";
a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivare recursului, pârâta a arătat că instanța de fond nu a pus în discuția părtilor, cererea sade amânare a cauzei, formulată la primul termen de judecată, situație în care invocă nulitatea prev. de art.105 alin.(2) C.proc.civ., a sentinței recurate, întrucât prin neobservarea cereri de amânare, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, nefiindu-i ascultate apărările care urmau a fi făcute prin angajarea unui apărător.
A mai precizat recurenta că formularele actelor de studii se achiziționează de la unitatea de specialitate producătoare, pe baza comenzilor transmise anterior acesteia, de către universitate, avizate în prealabil de către MECTS, iar solicitarea de aprobare a tipizării formularelor destinate actelor de studii, este parte a procedurii de eliberare a diplomei de licența, ce se desfășoară între U.S.H. si MECTS, fără interventia reclamanților.
Astfel, instanța de fond a reținut cauza spre soluționare, la primul termen de judecată, respectiv_, cu încălcarea dreptului la apărare și implicit a dreptului la un proces echitabil, în condițiile în care a solicitat acordarea unui nou termen de judecata, pentru lipsa de apărare.
Mai mult decât atât, pârâta consideră că se impunea amânarea cauzei la primul termen de judecată, în vederea comunicării către pârâtă a înscrisurilor depuse de reclamanți precum si întâmpinarea depusa de MECTS, fiind încălcat astfel, dreptul său la apărare, drept care este garantat de art. 22 din Constituția
R. iei, precum si dreptul la un proces echitabil, în raport de art. 6 din CEDO.
La pct. 2 din motivele de recurs, pârâta susține că instanța de fond nu a aplicat corect dispozițiilor art. 274 și 276 si 277 C. proc. civ., privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, atâta vreme cât a constatat ca MECTS, nejustificat a refuzat să aprobe tipizarea formularelor necesare actelor de studii pentru reclamanti, drept pentru care a obligat aceasta autoritate centrala să procedeze la emiterea acestor aprobări, iar eliberarea diplomei de licență nu poate fi dusa la îndeplinire deoarece MECTS refuza tipărirea formularelor tipizate, obligația U.S.H. de a elibera diplomele de licența fiind subsecventa obligației M. ui de a aproba tipizarea acestor formulare.
Din aspectele invederate, recurenta susține că reiese cu certitudine culpa exclusiva a M. ui E., C., T. si S., în neeliberarea diplomelor de licența a reclamanților în termenul prev. de Ordinului nr.2284/2007, întrucât universitatea a fost ținută în îndeplinirea obligațiilor care le avea față de reclamanți, de refuzul nejustificat al acestei autorităti, astfel că nu se justifică obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Invocând și prev. art. 274 C. proc. civ., pârâta susține că partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute de partea câștigătoare, dispoziții care trebuie puse în concordanță cu prevederile art. 276 si 277 C.pr.civ., or în prezenta cauză nu are culpă în neatribuirea actelor de studii reclamanților în termenul prevăzut de lege, întreaga culpă aparținând M. ui.
Analizând recursurile formulate din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondate din următoarele considerente
:
Referitor la recursul pârâtului M. E. N.
, se reține că Legea nr.88/1993 ce reglementează acreditarea prin dispozițiile sale a prevăzut că procesul de acreditare ce cuprinde autorizarea de funcționare provizorie (ce acordă dreptul de organizare a admiterii și desfășurare proces de învățământ) și
acreditare (care acordă și dreptul de a organiza examen de licență, diploma,/ este supusă evaluării.
Același act normativ mai prevede că evaluarea se face la nivelul specializărilor universitare și/sau la nivelul structurilor instituționale iar evaluarea la nivelul structurii instituționale se face pe departamente, colegii, facultăți și/sau instituții de învățământ superior.
Mai prevede actul normativ că facultatea, specializările instituției de învățământ se supun periodic evaluării iar specializările acreditate pentru care nu sunt depuse rapoarte în vederea evaluării într-un ciclu de salarizare intră în lichidare, că pot desfășura activități de învățământ superior și pot utiliza denumirile universitare numai instituțiilor autorizate să funcționeze provizoriu.
Ulterior prin OUG nr. 75/2005 în vigoare la momentul începerii studiilor de către intimată art. 29 alin. 3 și 4 s-a prevăzut că "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si C. si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Din dispozițiile actului normativ nu reiese necesitatea acreditării/ autorizării distinct pentru fiecare formă de învățământ ci pentru fiecare program de ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă. Potrivit metodologiei aprobate prin HG nr.1418/2006 noțiunea de program de studii a fost definită ca fiind totalitatea activității de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
În acest context de vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/ 1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate retine că nu forma de învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare
un ivers itar ă, c i spec ial iz are a ale as ă ș i ur mată.
Că nu s-a avut în vedere forma de învățământ ci specializarea reiese și din actele normative adoptate pe parcurs reținute prin hotărârea atacată.
Intimata U. S. H. după înființare potrivit legii a fost autorizată provizoriu/acreditată pe specializarea inclusiv domeniu specializare Sociologie- Psihologie în acest sens fiind HG nr.410/2002, HG nr.940/2004 s.a.
Prin urmare câtă vreme actele normative nu au prevăzut o acreditare pe forme de învățământ ci pe specializări iar acreditarea instituție/specializări arătate au fost adoptate prin hotărâri de guvern susținerile recurentei se vădesc nefondate și vor fi respinse.
Așadar, constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.4 din Legea nr.554/2004 Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
În privința recursului declarat de pârâta U. "S. H. ";,
Curtea reține ca se fac doua critici: prima referitoare la incalcarea dreptului la aparare prin respingerea cererii de amanare de catre prima instanta si a doua referitoare la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata in prima instanta, in lipsa unei culpe procesuale.
Referitor la incalcarea dreptului la aparare, curtea va retine ca nu s-a probat nicio vatamare (in recurs) prin neacordarea unui termen de judecata pentru formularea apararii. In lipsa unor temeiuri concrete care sa insoteasca cererea de amanare, prima instanta a procedat corect, de vreme ce textul de lege (art 156 al 1cod pr civ) instituie o facultate si nu o obligatie pentru instanta. Existenta unei durate suficiente de la momentul comunicarii si pana la primul termen de judecata precum si caracterul repetitiv al acestui gen de litigiu nu a surprins in nici un fel recurenta. Mai mult curtea observa ca initial cauza a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel si a fost declinata in favoarea Tribunalului B.
N., astfel ca a existat un interval de timp suficient pentru pregatirea apararii. Pe de alta parte potrivit citatiei de la fila 26 si 139 rezulta ca au fost comunicate actiunea si inscrisurile anexe.
Referitor la retinerea culpei procesuale, curtea observa ca parata a fost obligata să elibereze reclamanților diplomele de licență și suplimentul diplomelor, iar pentru reclamanții M. D. și M. V. și diploma privind modulul pedagogic Nivelul I, iar pârâtul M. E., C., T. Și S. a fost obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele și suplimentele la diplomele menționate mai sus.
Prin urmare parata recurenta a cazut in pretentii si se justifica obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata. Imprejurarea ca MECTS (MEN) aproba tiparirea tipizatelor nu exonereaza universitatea de culpa in conditiile in care aceasta nu s-a preocupat de obtinerea acestor formulare si nici nu a intreprins demersuri suficiente care sa o extraga din cimpul culpei procesuale. Lipsa de diligenta a recurentei parate nu a fost rasturnata in lipsa probei existentei acestor demersuri.
Fata de cele ce preced, curtea potrivit art 312 cod pr civ raportat la art 20 din Legea nr 554/2004 va respinge recursurile declarate de pârâții M. E.
N. și U. "S. H. "; împotriva sentinței civile nr. 2.038 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului B. -N., pe care o va menține în întregime.
Potrivit art 274 al 1 si 3 cod pr civ, retinand si in recurs cupla procesuala a recurentilor, culpa dedusa din respingerea cailor de atac declarate, curtea va obliga recurenții să plătească intimaților suma de 700 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Curtea va reduce cuantumul cheltuielilor de judecata acordate in recurs, tocmai in considerarea motivelor care nu au justificat amanarea in prima instanta a cauzei (caracterul repetitiv al cauzei, prestatiile concrete ale aparatorului si miza litigiului).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursurile declarate de pârâții M. E. N. și U.
"S. H. "; împotriva sentinței civile nr. 2.038 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului B. -N., pe care o menține în întregime.
Obligă recurenții să plătească intimaților suma de 700 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, G. -A. N. | JUDECĂTOR, S. AL H. | JUDECĂTOR, M. B. |
GREFIER, A. B. |
Red.G.A.N./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: B. L.T. .
