Decizia civilă nr. 4242/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4242/2013
Ședința publică din data de 15 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. P. JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER :V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul R. F., împotriva sentinței civile nr. 865 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., cauza privind și pe intimata I. DE P. C. - SA
, E. SI S. P., având ca obiect anulare act administrativ dispoziție port armă.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_, s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului I.P.J. C., prin care s-a solicitat respingerea ca recursului ca nefondat.
De asemenea, în data de_, s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea recurentului la care s-au anexat dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate pentru fond și pentru recurs ( f. 12 - 13).
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și art. 29 din Legea nr. 295/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că la dosarul cauzei există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, cauza fiind în stare de
judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.865 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul R. F. în contradictoriu cu pârâtul I. de P. Județean C. , având ca obiect contencios administrativ.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin Dispoziția nr. 103897/MH emisă de I. de P. Județean C., SA, E. și S.
P. la data de_ s-a luat măsura anulării dreptului de port și folosire a armelor letale față de reclamantul R. F., în temeiul art. 45 alin. 1 lit. d din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor, republicată (fila 7).
Pentru aceasta, pârâtul a constatat că reclamantul nu a respectat prevederile art. 25 alin. 2 din lege, prin aceea că nu s-a prezentat la I.P.J. C., S.
A.E.S.P. în vederea prelungirii valabilității permisului de armă.
Cu respectarea dispozițiilor art. 46 alin. 3 din Legea nr. 295/2004 raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamantul a urmat procedura plângerii prealabile (fila 9), respinsă prin adresa nr. 104347/CM/_ (fila 10), iar acum solicită în instanță anularea dispoziției, repunerea sa în termenul de prescripție prevăzut de Legea nr. 295/2004 și obligarea pârâtei la prelungirea valabilității permisului de port armă.
Cu titlu preliminar, se observă că petitul 3 al cererii, vizând obligarea I. ui de P. Județean C. la prelungirea valabilității permisului de port armă în condițiile efectuării de către reclamant a tuturor demersurilor legale în acest sens nu ar putea fi admis, neexistând varianta pronunțării unei hotărâri judecătorești sub condiție suspensivă.
Reclamantul susține că există motive temeinice care l-au împiedicat să își îndeplinească obligațiile legale în vederea prelungirii valabilității permisului de armă în termenul prevăzut de lege și de aceea solicită instanței să dispună repunerea sa în acest termen de prescripție de 5 ani pentru a putea efectua demersurile necesare.
După cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, reclamantului i s-a eliberat la data de_ permisul de post armă seria B nr. 0. .
Potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 1 și 30 alin. 1 lit. b din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor, forma în vigoare la acea dată, permisul de arma trebuia vizat o dată la 5 ani de către organul de politie competent teritorial, în perioada stabilită prin ordin al inspectorului general al P. i Române, iar dacă titularul nu se prezenta, fără motive întemeiate, la viza permisului de armă, în interval de 1 an de la împlinirea acestui termen, pierdea dreptul de deținere a armelor se pierde.
Actul normativ a fost modificat și republicat la data de_, actualul art.25 prevăzând că "(1) Permisul de armă are o valabilitate de 5 ani, termen care se calculează de la data eliberării sau, după caz, de la data ultimei prelungiri.
(2) În vederea prelungirii valabilității permisului de armă, titularul acestuia este obligat să se prezinte înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin. (1) la structura de poliție competentă în a cărei rază de competență teritorială își are domiciliul sau reședința cu armele înscrise în permis, precum și cu documentele stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi_
";; sancțiunea nerespectării acestor prevederi legale este anularea dreptului de port și folosire a armelor letale, în temeiul art. 45 alin. 1 lit. d.
Potrivit art. IV din Legea nr. 117/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr.295/2004, "În cazul permiselor de armă eliberate înainte de intrarea învigoare a prezentei legi, termenul de valabilitate prevăzut la art. 27 din Legea nr. 295/2004, cu modificările și completările ulterioare, curge de l a d ata el iber ăr ii, cu ocazia primei autorizări sau, după caz, de la data ultimei vize a acestora";
.
Astfel, noile dispoziții legale sunt aplicabile și reclamantului, permisul său de port armă fiind valabil o perioadă de 5 ani, până la data de_, până când avea, deci, obligația de a face demersuri în vederea prelungirii valabilității permisului.
În ceea ce privește natura juridică a termenului legal de 5 ani, tribunalul a apreciat că este vorba despre un termen de decădere, iar nu de unul de prescripție, după cum susține reclamantul.
În acest sens, termenul este legal și imperativ, iar înăuntrul său trebuia exercitat dreptul de a cere reînnoirea permisului de armă. De asemenea, termenul este unul absolut și de ordine publică, privind un domeniu atât de important precum regimul armelor și munițiilor.
Pe cale de consecință, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 19 alin. 1 din Decretul-lege nr. 167/1958 (aplicabil conform art. 201 și art. 205 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil) referitoare la repunerea în termenul de prescripție extinctivă.
Se mai impune a se menționa și faptul că, deși dispozițiile art. 27 din H.G. nr.130/2005, actualizată, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor nu au fost abrogate expres și prevăd că "Persoanele care fac dovada cu documente autentice că în perioada stabilită pentru viza permisului de armă s-au aflat în imposibilitatea de a se prezenta la organul de poliție competent, din motive obiective, beneficiază de acordarea ulterioară a vizei permisului de armă, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data încetării motivelor respective";, acest text legal este căzut în desuetudine, prin aceea că face referire la obținerea vizei necesare în temeiul reglementării anterioare, or, dispozițiile actuale prevăd un termen de valabilitate a permisului, cu posibilitatea prelungirii.
De asemenea, legea însăși permitea anterior titularului să facă dovada existenței unor motive întemeiate care l-au împiedicat să se prezinte la vizarea permisului de armă în intervalul de 1 an de la împlinirea termenului, dar această posibilitate nu mai este reglementată.
Pentru toate acestea, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 s-a respins ca nefondată prezenta cerere de chemare în judecată.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul R. F. prin care
a solicitat admiterea recursului cu consecința modificării sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii în întregime.
În motivare se arată că în mod greșit a fost calificat termenul de 5 ani ca un termen de decădere care în raport de natura juridică a acestuia trebuia calificat ca fiind un termen de prescripție care este supus instituției repunerii în termen.
Cu privire la repunerea în termen recursul învederează că au existat motive temeinice care au împiedecat îndeplinirea obligației legale în termenul prevăzut respectiv starea de sănătate a acestuia, împrejurarea că a fost internat în intervalul 11 mai 2012 - 14 mai 2012 iar ulterior a fost imobilizat la pat timp de 90 de zile astfel că înțelege să se prevaleze de prev. art.19 alin.1 din Decretul Lege nr.167/1958.
Intimatul IPJ C. a solicitat respingerea recursului arătând că interpretarea dată de prima instanță prev. art.25 alin.1 din Legea nr.295/2004 a fost cea corectă
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Reclamantul R. F. Prin cererea înregistrată a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. de P. Județean C. - SA, E. și S. P., anularea Dispoziției nr. 103897/_ emisă de pârât, repunerea sa în termenul de prescripție prevăzut de Legea nr. 295/2004 în vederea prelungirii valabilității permisului de port armă și obligarea pârâtului la prelungirea valabilității permisului de port armă în condițiile efectuării tuturor demersurilor legale în acest sens.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin dispoziția atacată s-a dispus măsura anulării dreptului de port și folosire a armelor legale în baza
prevederilor art. 25 alin.2 din Legea nr. 295/2004 și că prin alt înscris, având același număr, i s-a comunicat în baza actului normativ menționat, s-a dispus anularea dreptului de port și folosire a armelor, deoarece nu s-a prezentat pentru prelungirea valabilității permisului de armă. Împotriva dispoziției reclamantul a formulat plângere prealabilă, care a fost respinsă prin adresa nr.104347/C.M/_, dar apreciază că în speță există motive temeinice care l- au împiedicat să-și îndeplinească obligațiile legale în termenul legal de 5 ani. Astfel, a menționat că a fost supus unei intervenții chirurgicale iar ulterior a fost imobilizat la pat, timp de 90 de zile, fiind în stare de imposibilitate fizică de a se deplasa la C. -N. în vederea îndeplinirii demersurilor de prelungire a valabilității permisului de port armă, motiv pentru care cererea de repunere în termen și de prelungire a valabilității permisului de port armă este justificată.
Prima instanță a reținut că dispozițiile art.25 din Legea nr.295/2004 statuează că permisul de armă are o valabilitate de 5 ani, termen care se calculează de la data eliberării sau după caz de la data ultimei prelungiri .
Condițiile acordării prelungirii au fost stabilite prin alin.2 care statuează că în vederea prelungirii valabilității permisului de armă titularul acestuia este obligat să se prezinte înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin.1 la structura de poliție competentă în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința cu armele înscrise în permis precum și cu documentele stabilite în normele metodologice de aplicare a legii.
Valorificarea dreptului de prelungire a valabilității permisului de armă presupune îndeplinirea de către titular a obligației de respectare a termenului stabilit și a prezentării documentelor indicate.
Calificarea naturii juridice a termenului stabilit prin art.25 din Legea nr.295/2004 ca fiind un termen de decădere a fost corect realizată de către prima instanță prin raportare la maniera de reglementare și materia reglementată.
Argumentele reclamantului pentru calificarea termenului ca fiind un termen de prescripție nu pot fi validate.
Astfel reclamantul recurent apreciază că termenul poate fi calificat astfel întrucât prescripția este un mijloc de dobândire sau de pierdere a unui drept prin trecerea termenului prevăzut de lege.
Contrar celor evidențiate de recurent trecerea termenului prevăzut de lege prin art.25 din Legea nr.295/2004 nu determină nici dobândirea și nici pierderea vreunui drept.
Legiuitorul prin textul legal determinat ca fiind incident a reglementat condițiile în care poate fi validat în continuare un drept existent fiind necesară îndeplinirea unui demers în acest sens de către titularul dreptului.
Simpla trecere a termenului prevăzut de lege nu dă naștere și nu stinge dreptul reglementat în favoarea unei persoane, doar manifestarea de voință realizată în interiorul termenului instituit determinând nașterea unui drept.
Considerentele evidențiate au relevat că prima instanță a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente în cauză calificând corect termenul instituit de legiuitor iar recursul formulat apare ca fiind nefondat întrucât calificarea termenului ca fiind unul de prescripție nu poate fi realizată astfel că argumentele subsecvente cu privire la repunerea în termen termenele și condițiile în care poate fi această realizată nu devin incidente astfel că nu se impune analizarea argumentelor astfel evocate.
Curtea, pentru considerentele evidențiate anterior în baza art.312 C.pr.civ. va respinge recursul declarat de reclamantul R. F. împotriva sentinței civile nr. 865 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul R. F. împotriva sentinței civile nr. 865 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
C. P. | A. | M. | C. | M. | S. |
GREFIER
V. D.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.A. C.
