Decizia civilă nr. 425/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 425/2013
Ședința publică din data de 16 Ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta C. DE A. DE S. A JUDEȚULUI C. împotriva sentinței civile nr. 9274 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamanta S. E., având ca obiect anulare act administrativ-contribuție FNUASS.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata-reclamantă personal, identificată cu CI seria KX nr. 4., lipsind intimata-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata-reclamantă personal solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.
Se relevă că timp de șase ani nu a fost comunicată nicio decizie de impunere sau vreo notificare care să permită contribuabilului să achite debitul într-un anumit termen, fără penalități și majorări.
Totodată arată că nu solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 9274 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. E. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a județului C. .
S-a anulat Decizia nr. E361/_ de soluționare a contestației și respectiv Deciziile de impunere din oficiu nr. 367463/1/_ și nr. 367463/2/_ emise de pârâtă.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 208 alin. 3 lit. b și e din Legea nr. 95/2006, actualizată, privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate se realizează pe baza principiilor de solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor, respectiv cu participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
În acest sens, art. 215 alin. 3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.
Apoi, legea statuează că în caz de neachitare la termen a contribuțiilor datorate fondului, casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere (art. 216).
Pe de altă parte, art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, actualizat, stabilește în mod expres faptul că decizia de impunere emisă de organul competent al CAS constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Din lectura acestor dispoziții legale reiese în mod cert că persoanele fizice care realizează venituri din activități independente au obligația de a contribui la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, iar omisiunea de a depune declarații în acest sens dă dreptul caselor de asigurări de a emite din oficiu deciziile de impunere, cărora legea le conferă caracterul de titluri de creanță.
Cu toate acestea, art. 216 din Legea nr. 95/2006 prevede în mod expres faptul că executarea silită poate fi realizată de casele de sănătate doar în condiț iile
Ordon anțe i Guvern ulu i nr. 92/2003 pr iv ind Codul de procedur ă f isc al ă
, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Or, chiar dacă art. 83 alin. 4 din acest act normativ prevede de asemenea că "nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidate";, textul legal condiționează această posibilitate de înștiințarea prealabilă a persoanelor cu privire la obligativitatea depunerii declarației: "stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale";.
În cauză, pârâta nu a susținut și nici nu a dovedit respectarea acestei proceduri la care Legea nr. 95/2006 face trimitere expresă, motiv pentru care legalitatea deciziilor de impunere este afectată.
C. de asigurări de sănătate nu poate susține în mod valabil respectarea art. 85-88 din O.G. nr. 92/2003 la emiterea deciziilor de impunere, dacă a ignorat prevederea legală care instituie procedura de urmat în caz de nedepunere a declarațiilor persoanelor fizice. Atâta vreme cât legea sănătății statuează neechivoc necesitatea respectării întregii proceduri din Codul de procedură fiscală în vederea realizării executării silite, nu se poate face abstracție de unele texte legale incidente.
Văzând dispozițiile art.46 din Codul de procedură fiscală, urmează că aceste aspecte sunt de natură a atrage nulitatea relativă și virtuală a actelor administrative fiscale; or, în speță, vătămarea este evidentă, termenul de prescripție și, implicit, cuantumul contribuției și al accesoriilor calculate fiind în mod direct afectate de data emiterii deciziilor.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, tribunalul a admis prezenta cerere, a anulat Decizia nr. E 307/_, a admis contestația formulată de reclamantă, cu consecința anulării Deciziilor de impunere nr.367463/1/_ și nr. 367463/2/_ .
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a luat act că reclamanta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. DE A. DE
A JUDEȚULUI C.
solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Contestatoarea avea obligatia ca persoana care realizeaza venituri din cedarea folosintei bunurilor, de a depune la CAS C. declarații privind obligațiile față de fond, in conformitate cu art. 215 alin. 3.
Dupa semnarea Protocolului incheiat intre CNAS si ANAF cu nr. P5282/_
/ 95896/_ privind furnizarea datelor referitoare la persoanele care realizeaza venituri din profesii liberale, din drepturi de proprietate intelectuala, din dividende, etc, mentionat la art. 35 al Ordinului nr.617 /2007, CAS C. a fost at!ilitata sa emita Decizii de impunere privind obligatiile de plata la FNUASS
,.in baza informatiilor primite.
Datorita faptului ca reclamanta nu a depus nici o declaratie privind obligatiile la fond, fiind identificata in baza de date mai sus mentionata ca persoana care realizeaza venituri din cedarea folosintei bunurilor, la data de _
, CAS C. a emis Decizia de impunere din oficiu pentru stabilirea contributiei datorate la FNUASS pe perioada 2006 - 2009 precum si Decizia de impunere din oficiu pentru stabilirea de accesorii datorate la FNUASS pe perioada 2006 - 2009, cu nr.de inregistrare 367463/1 respectiv 367463/2.
2.Emiterea deciziilor de impunere pentru stabilirea contributiei datorate la FNUASS este legala si conforma cu dispozitiile art. 85 - 88 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata cu modificarile si completarii ulterioare.
Art. 35 Ordinul 617/2007 pentru aprobarea normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobandirea calitatii de asigurat arata in alin. 1 ca in conformitate cu art. 215 alin. (3) din legea 95/2006 și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz,
declarația prevăzută la art. 32 alin. (4),
decizia de impunere emisă de organul competent al CAS,
precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului.
Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Aceste decizii de impunere reprezinta titlu de creanta si potrivit art.141, alin. 2 devin titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta.
Face mentiunea ca deciziile constituie si instiintare de plata, de unde rezulta ca reclamantul a luat la cunostinta de cuantumul debitului si modul de calcul atat al contributiei cat si al accesoriilor datorate unde sunt detaliate scadentele, perioadele pentru care au fost stabilite si temeiul de fapt si de drept.
Astfel se poate observa ca deciziile de impunere au fost emise la data de _
, contestatia formulata de reclamanta impotriva acestora a fost respinsa prin Decizia E 361 emisa la data de_, iar somatia si titlul executoriu au fost emise la data de_, deci dupa aproape trei luni.
Cu privire la obligatia de informare a contribuabilului, mentionează faptul ca asa cum a aratat mai sus reclamanta a fost identificat in baza de date
primita de la ANAF ca persoana care realizeaza venituri din activitati independente. Pana la incheierea Protocolului, intre CNAS si ANAF, CAS C. nu detinea informatii cu privire la persoanele care realizeaza venituri din cedarea folosintei bunurilor, si in consecinta nu avea posibilitatea de a informa asiguratul asupra drepturilor si obligatiilor ce-i revin.
Obligatia de plata se naste la data realizarii venitului iar reclamantul nu poate fi tinut numai la plata datoriei principale, curgerea accesoriilor fiindu-i de asemenea imputabila.
Art. 216 din Legea 95/2006, arata ca in cazul neachitarii la termen, potrivit legii, a contributiilor datorate fondului de catre persoanele fizice, altele decat cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, denumita in continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurari sau persoane fizice ori juridice specializate, procedeaza la aplicarea masurilor de executare silita pentru incasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorarilor de intarziere in conditiile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Din prevederile art. 208 alin. 3 rezulta ca asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii si functioneaza ca un sistem unitar, iar unul din principiile prin care se realizeaza obiectivele asigurarilor sociale de sanatate este prevazut la lit b) solidaritate si subsidiaritate in constituirea si utilizarea fondurilor lit e) participarea obligatorie la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru formarea Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate; Analizand doar aceste doua principii rezulta faptul ca si in lipsa unor servicii medicale exista obligativitatea contributiei la fondul de sanatate. Chiar Legea 500/2002 a finantelor publice arata la art. 2, pct 19. contributie - prelevare obligatorie a unei parti din veniturile persoanelor fizice si juridice, cu sau fara posibilitatea obtinerii unei contraprestatii.
Face precizarea ca reclamanta a inregistrat la Tribunalul Cluj doua actiuni: una formand dosarul cu nr._ iar cealalta formeaza dosarul cu nr. _
. Ambele actiuni au fost inregistrate la acelasi complet judecandu-se in aceasi sala, la aceasi ora. Dintr-o regretabila eroare nu a depus intampinare in dosarul_, dosar in care instanta s-a pronuntat prin sentinta civila nr. 9274 pronuntata in sedinta publica la data de_ de catre Tribunalul Cluj impotriva careia a initiat prezentul recurs.
Pentru considerentele mai sus aratate, solicită sa se caseze sentinta civila nr. 9274 pronuntata in sedinta publica la data de_ de catre Tribunalul Cluj in dosarul nr. 111581117/2011 si in urma rejudecarii sa se pronunțe o noua hotarare prin care sa se respingă actiunea reclamantei si sa se mentină ca legale si temeinice Decizia E 361 precum si Deciziile de impunere din oficiu nr. 367463/1 privindpentru stabilirea contributiei datorate la FNUASS PE PERIOADA 2006 - 2011 si respectiv nr. 367463/2 privind dobanzile si majorarile de intarziere emise, de CAS C. .
In drept s-au invocat prevederile Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, Ordinul 617/2007 pentru aprobarea normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobandirea calitatii de asigurat, Codul de procedurea fiscala.
În apărare, reclamanta intimată S. E. a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală - filele 18-19.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Starea de fapt existentă în cauză și necontestată de părți vizează realizarea de către reclamanta intimată, începând cu anul 2006, a unor venituri din
activități independente respectiv din închirieri, fără a depune vreo declarație la CAS C. cu privire la veniturile realizate.
Ca urmare a parafării Protocolului dintre CNAS și ANAF nr. P5282/_, respectiv nr. 95896/_, CAS C. a identificat veniturile realizate de reclamantă și a emis pe seama acesteia Decizia de impunere din oficiu nr. 367463/1/_ pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS pe perioada 2006-2011 și respectiv Decizia de impunere din oficiu nr.367463/2/_ pentru stabilirea accesoriilor aferente debitului principal.
Contestația formulată de reclamantă și înregistrată sub nr. 37644/_ a fost respinsă prin E361 emisă de pârâtă la data de_ .
Instanța de fond, deși recunoaște că persoanele fizice care realizează venituri din activități independente au obligația de a contribui la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, iar omisiunea de a depune declarații în acest sens dă dreptul caselor de asigurări de a emite din oficiu deciziile de impunere, cărora legea le conferă caracterul de titluri de creanță, dă o
interpretare improprie art. 83 alin 4 din OG 92/2003 în sensul că apreciază că, nefiind respectată procedura prevăzută în Codul de procedură fiscală cu privire la înștiințarea contribuabilului, legalitatea deciziilor este afectată.
Curtea reține că prevederile art.208 din Legea 95/2006 consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine și persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente, din această perspectivă, pârâta realizând o corectă aplicare a prevederilor art.208, 215, 216, 257 alin. 2 lit. f din L.95/2006.
Reclamanta a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități independente respectiv închirieri, fără a realiza venituri din altă sursă, astfel încât are obligația legală de a plăti o contribuție lunară către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile.
Reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de depunere a declarațiilor prevăzute atât de OG 92/2003 și art.215 din Legea 95/2006, iar stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat printr-o decizie de impunere emisă din oficiu de către organul fiscal în temeiul prev.art.83 alin.4 din OG 92/2002.
Obligația de plată se naște la data realizării venitului și nu în virtutea contractului de asigurare.Ca atare, nerecunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora ele se calculează, ar contraveni principiului nemo censetur ignorare lege.
Astfel, reclamanta nu putea invoca necunoașterea legii, falsa reprezentare asupra prevederilor legale în ceea ce privește obligația principală de a contribui la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.
Obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate sunt protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident și asigurarea protecției asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu în condițiile utilizării eficiente a fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Aceste obiective se realizează pe baza principiului solidarității și subsidiarității în constituirea și utilizarea fondurilor precum și în temeiul principiului participării obligatorii la constituirea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Prin urmare, organul fiscal putea emite decizia de impunere din oficiu, întrucât, potrivit art.216, 259 alin.7, 261 din Legea 95/2006, Casele de A. de
S. au abilitarea legală de a proceda la recuperarea sumelor restante datorate fondului și a majorărilor de întârziere aferente în condițiile OG 92/2003.
Curtea reține, de asemenea, că art.259 din Legea nr.95/2006, stabilește obligativitatea achitării contribuției persoanei asigurate calculată asupra veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit, veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente, veniturilor din agricultură și silvicultură ce se supun impozitului pe venit, indemnizațiilor de șomaj și veniturilor din pensii.
Rezultă, așadar, că toate persoanele care realizează venituri din activități independente au obligația legală de a achita contribuția de asigurări sociale de sănătate calculată asupra veniturilor realizate, iar persoanele care au obligația de a se asigura trebuie să facă dovada achitării contribuției pentru întreaga perioadă de prescripție, legiuitorul nefăcând nici o distincție.
Curtea apreciază ca neîntemeiată Interpretarea dată de instanța de fond prevederilor art. 83 alin 4, reținând următoarele:
Potrivit art. 35 din Normele Metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de A. Sociale de S. aprobate prin Ordinul nr. 617/2007, emis de C. Națională de A. de S. :
,, (1) În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
(2) Titlul de creanță prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.,,
Conform art. 2 alin. 9 din Legea nr. 95/2006, asistența de sănătate publică este garantată de stat si finanțată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, după caz, potrivit legii.
Din economia dispozițiilor art. 216 rezultă că în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Naționala de Administrare Fiscala, denumita in continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorărilor de întârziere in condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că C. Națională de A. de S. este abilitată de Legea nr. 95/2006 să aibă calitate de organ emitent al deciziei de impunere pentru creanțele cu titlu de contribuții la Fondul național unic de asigurări de sănătate și, totodată, de organ execuțional, respectiv de a proceda la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorărilor de întârziere în condițiile prevăzute de legea procesual fiscală.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va admite recursul declarat de C. DE A. DE S. A JUDEȚULUI C.
împotriva sentinței civile nr. 1344 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta S. E. în contradictoriu cu C. DE A. DE S. A JUDEȚULUI C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C. DE A. DE S. A JUDEȚULUI C. împotriva sentinței civile nr. 1344 din_, pronunțată în dosarul nr. _
al Tribunalului C. pe care o modifică în sensul că: Respinge acțiunea formulată de reclamanta S. E. în contradictoriu cu C. DE A. DE S. A JUDEȚULUI C. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2013.
Președinte, D. M. | Judecător, F. T. | Judecător, M. H. |
Grefier, D. C. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: A. G. C.
