Sentința civilă nr. 13907/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Civilă Nr. 13907/2013 Ședința publică din 04 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. M. GREFIER: P. R. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant SC Z. S., împotriva pârâtei D. G. A F.
P., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prezenta cauză se află la primul termen de judecată.
Tribunalul, apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată
sub nr. de mai sus, reclamanta S.C. Z.
S.R.L. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. C. s-a solicitat anularea Deciziei nr. 08/_ și anularea Deciziei de Impunere nr. F-CJ 680/_ , cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii
, reclamanta arată că în perioada anilor 2009 - 2011 a executat construcția a două imobile care includea mai multe apartamente în loc. Apahida, jud. C. și a vândut sau promis spre vânzare către beneficiari, apartamentele din aceste construcții aplicând prevederile legale în vigoare în ceea ce privește declararea și deducerea de TVA.
In urma desfășurării activității comerciale, a constatat că are de recuperat de la bugetul statului, TVA-ul aferent activității desfășurate și a solicitat un control pentru a se stabili valoarea TVA-ului care urma a fi recuperat.În urma controlului efectuat, s-a constatat că reclamanta nu a respectat prevederile legale în ceea ce privește colectarea, deducerea și plata de TVA și s-au stabilit sarcini în plus față de cele avute anterior în ceea ce privește colectarea și plata TVA-ului aferent operațiunilor comerciale efectuate, iar în acest sens s-a emis o decizie de impunere.
Consideră reclamanta că decizia de impunere emisă de pârâtă este fiind nelegală și netemeinică și a decis contestarea administrativă a acesteia.
În ceea ce privește Decizia nr. 8/2013 prin care s-a constat ca fiind tardivă contestația, soluția apareca fiind nelegală. Astfel, așa cum rezultă din contestație, aceasta a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004 și art. 992-997, C. Civ. și nu a prevederilor OG nr. 92/2003. În aceste condiții, contestația formulată era în termen și trebuia soluționată pe fondul cererii.
In ceea ce privește decizia de impunere, apreciază în conformitate cu prevederile Art. 140 alin. 2 l lit C, pct 1,2 din Codul Fiscal și pct 23 alin. 10 și 11 din Normele metodologice, că aceasta este nelegală.
Reclamanta a încheiat cu diverși beneficiari, antecontracte de vânzare- cumpărare prin care promitea să vândă acestora apartamente în cadrul construcțiilor-imobile pe care le edifica. Transferul dreptului de proprietate, adică livrarea efectivă a bunului, se făcea la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică la notar, conform prevederilor antecontractului. La data încheierii antecontractului, persoanele care îndeplineau condițiile legale de aplicare a cotei reduse de TVA de 5 % dădeau o declarație pe proprie răspundere certificată de avocat și apoi autentificată la notar, că îndeplinesc condițiile legale de a beneficia de cota de 5% de TVA și că se obligau ca la momentul încheierii în formă autentică a contractului de transfer de proprietate să prezinte o nouă declarație autentificată în acest sens, iar reclamanta îi aplica o cotă redusă de TVA.
Toate prevederile legale invocate de reprezentanții organului de control în cadrul deciziei de impunere au fost respectate întrutotul.
Astfel, la data livrării bunului imobil, adică a apartamentului, toți cumpărătorii prezentau sau prezintă declarații pe proprie răspundere autentificată la notar referitoare la îndeplinirea condițiilor legale privind aplicarea TVA-ului de 5%. Livrarea bunului se consideră a fi efectuată în momentul în care se transferă dreptul de proprietate, ori conform prevederilor legale în vigoare, dreptul de proprietate asupra imobilelor se transferă doar prin act autentic, încheiat în fața notarului public. În atare situație, obligația prezentării de către cumpărători a declarației cerute de lege, apare doar în momentul încheierii contractului autentic în fața notarului public. Mai mult decât atât, în antecontractele de vânzare cumpărare, părțile nu sunt vânzători și cumpărători ci doar promitenți- vânzători și promitenți-cumpărători ei făcând doar promisiuni, iar în această situație, prevederile legale mai sus citate vorbesc de vânzători și cumpărători, adică de finalizarea tranzacției și nu de o fază inițială sau intermediară.
Este foarte clar că la data încheierii antecontractului de vânzare- cumpărare nu este necesar să se prezinte declarația autentică din partea promitentului-cumpărător referitor la îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege de aplicare a cotei reduse de TVA de 5% pentru achiziționarea de imobile.
Arată că nu a prejudiciat în nici un fel bugetul statului și se poate constata cu certitudine că toți cumpărătorii care au achitat avans și cărora li s-a emis factură cu TVA de 5%, la finalizarea tranzacției au îndeplinit condițiile de achiziționare a unui imobil cu TVA redus.
Este nejustificată susținerea pârâtei că la data semnării antecontractului de vânzare-cumpărare se impunea facturarea și încasarea de la promitenții cumpărători TVA de 24%, iar la finalizarea tranzacției trebuia facturat și achitat doar TVA de 5%, urmând să se facă ulterior demersurile de a recupera de la Bugetul Statului diferența de TVA achitat la data încheierii antecontractului.
Arată reclamanta că a respectat întru totul prevederile legale, este foarte clar că decizia de impunere este total nelegală și trebuie anulată.
În drept
, au fost indicate dispozițiile Legii 554/2004.
În probațiune
,au fost anexate înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată
, pârâta D. G. a F. P. a județului C. a formulat respingerea ca inadmisibilă si ca nefondata a acțiunii, menținerea in totalitate a deciziei atacate ca fiind temeinică si legală.
Pârâta arată că în urma controlului fiscal efectuat echipa de inspecție fiscala a întocmit Raportul de inspecție fiscala nr. F-CJ 615/_ in care s-au consemnat constatările echipei de inspecție fiscala. In conformitate cu art.109 din OG 92/2003, rezultatul inspecției fiscale este consemnat într-un raport scris, în care se prezintă constatările inspecției din punct de vedere faptic și legal. Decizia de impunere nr.F-CJ 680/_ a fost emisa in baza Raportului de inspecție fiscala inregistrat sub nr.F-CJ 615/_ .
Asa cum se reiese din Decizia de impunere nr.F-CJ 680/_ emisa Activitatea de inspecție fiscala a D.G.F.P.C., obiectul controlului fiscal a fost soluționarea decontului de TVA cu sume negative cu opțiune de rambursare nr.48708/_ prin care SC Z. S. a solicitat la rambursare TVA in cuantum de 111.661 lei. Din decizia menționata rezulta ca suma de
lei a fost aprobata la rambursare iar suma de 94.586 lei a fost respinsa la rambursare. In consecința, prin Decizia de impunere nr.F-CJ 680/_ (act administrativ fiscal) s-a stabilit in sarcina reclamantei obligații de plata suplimentare către bugetul general consolidat in cuantum total de 94.586 lei, reprezentând TVA pentru perioada_ -_ .
Prin contestația administrativa inregistrata la D.G.F.P.C. sub nr.46802/_ reclamanta a contestat Decizia de impunere nr.F-CJ 680/_ .
Contestația administrativa a reclamantei formulata impotriva Deciziei de impunere nr. F-CJ 680/_ a fost soluționată prin Decizia nr. 8/_ emisa de Serviciul Soluționare Contestații si a fost respinsa ca nedepusa in termenul legal.
Prin prezenta acțiune reclamanta contesta Decizia nr. 8/_ privind soluționarea contestației administrative emisa de Serviciul Soluționare Contestații.
Susținerea reclamantei in sensul ca in speța nu ar fi aplicabile prevederile O.G.nr.92/2003 sunt nefondate.
Contestarea impozitelor, taxelor si accesoriilor bugetare stabilite de organele fiscale se poate realiza doar pe calea prevăzuta de lege, respectiv pe calea contenciosului administrativ fiscal cu parcurgerea procedurii prealabile administrative si a acțiunii in contencios administrativ fiscal formulata in fata instanței competente (instanța de contencios administrativ) asa cum prevede Codul de procedura fiscala (art.205 si următoarele) si Legea nr.554/2004.
Analizând cererea formulată,în raport cu probele administrate, instanța reține că aceasta este nefondată.
Astfel, instanța reține că reclamanta contesta Decizia nr. 8/_ privind soluționarea contestației administrative emisa de Serviciul Soluționare Contestații.
Potrivit acestei decizii, s-a respins ca nefiind depusă în termenul legal contestația administrativă formulată de către reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr.F-CJ 680/_ .
Reclamanta susține că în cauză că s-ar fi impus soluționarea pe fond a contestației,nefiind aplicabile dispozițiile OG 92/2003 ci ale Legii 554/2004.
Susținerea reclamantei in sensul ca in speța nu ar fi aplicabile prevederile O.G.nr. 92/2003 sunt nefondate.
Contestarea impozitelor, taxelor si accesoriilor bugetare stabilite de organele fiscale se poate realiza doar pe calea prevăzuta de lege, respectiv pe calea contenciosului administrativ fiscal cu parcurgerea procedurii prealabile administrative si a acțiunii in contencios administrativ fiscal formulata in fata instanței competente (instanța de contencios administrativ) asa cum prevede Codul de procedura fiscala (art.205 si următoarele) si Legea nr.554/2004.
Potrivit ART. 205 din OG 92/2003, rezultă că
Posibilitatea de contestare
Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
Baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună.
Pot fi contestate în condițiile alin. (3) și deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuții sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
În cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, reglementate potrivit art. 89 alin. (1), contestația se poate depune de orice persoană care participă la realizarea venitului.
Bazele de impunere constatate separat într-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.
ART. 206
Forma și conținutul contestației
Contestația se formulează în scris și va cuprinde:
datele de identificare a contestatorului;
obiectul contestației;
motivele de fapt și de drept;
dovezile pe care se întemeiază;
semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, precum și ștampila în cazul persoanelor juridice. Dovada calității de împuternicit al contestatorului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.
Obiectul contestației îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat, cu excepția contestației împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.
Contestația se depune la organul fiscal, respectiv vamal, al cărui act administrativ este atacat și nu este supusă taxelor de timbru.
ART. 207
Termenul de depunere a contestației
Contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.
În cazul în care competența de soluționare nu aparține organului emitent al actului administrativ fiscal atacat, contestația va fi înaintată de către
acesta, în termen de 5 zile de la înregistrare, organului de soluționare competent.
În cazul în care contestația este depusă la un organ fiscal necompetent, aceasta va fi înaintată, în termen de 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
Dacă actul administrativ fiscal nu conține elementele prevăzute la art. 43 alin. (2) lit. i), contestația poate fi depusă, în termen de 3 luni de la data comunicării actului administrativ fiscal, la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat.
ART. 210
Decizia sau dispoziția de soluționare
În soluționarea contestației, organul competent se pronunță prin decizie sau dispoziție, după caz.
Decizia sau dispoziția emisă în soluționarea contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.
ART.218
(2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Văzând dispozițiile legale mai sus redate, instanța reține că OG 92/2003 reglementează căi speciale de atac ale actelor administrativ fiscale, rezultând că exercitarea procedurii de drept comun nu este admisibilă în cauză, dreptul de opțiune între procedura prevăzută de OG 92/2003 sau procedura prevăzută de Legea 554/2004 nefiind la latitudinea reclamantei.
În raport cu textele menționate, instanța reține că reclamanta nu face dovada ca ar fi contestat in termenul de 30 zile de la data comunicării Decizia de impunere nr.F-CJ 680/_ .
Asa cum rezulta din Decizia de impunere nr.F-CJ 680/_ reclamantei i s-a adus la cunoștința ca impotriva acestei decizii poate formula contestație, in conformitate cu prevederile art.205-art.207 din O.G.nr.92/2003; în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia, contestație care se depune la organul fiscal emitent
Menționează ca Decizia de impunere nr.F-CJ 680/_, prin care s-a stabilit de plata in sarcina reclamantului suma de 94.586 lei a fost comunicata reclamantei prin remitere sub semnătura, decizia fiind semnata de primire de reclamanta in data de_ .
Criticile reclamantei in ceea ce privește Decizia nr. 8/_ privind soluționarea contestației administrative in sensul ca contestația administrativa ar fi fost depusa in termenul legal nu sunt susținute prin nici un mijloc de proba astfel ca aceasta susținere apare ca nedovedita.
Prin Decizia nr.8/_ organul de soluționare a contestației din cadrul D.G.F.P.C. a constatat ca termenul de depunerea contestației este depășit in sensul ca pentru Decizia de impunere nr.680/_, ultima zi pentru depunerea contestației era data de_ . Întrucât contestația a fost depusa la organul fiscal emitent, Ia data de_, fata de termenul legal de 30 de zile de la comunicarea actului atacat, este evident ca reclamanta nu a respectat procedura privind depunerea in termen a contestației, fiind decăzuta astfel, din dreptul soluționării pe fond a acesteia.
Prin urmare, în baza art. 1,8,10 din Legea 554/2004 și art.218 din OG 92/2003, instanța reține că organul de soluționare a contestației a soluționat în mod legal contestația administrativă depusă, reținând
decăderea reclamantei,motiv pentru care cererea în contencios administrativ fiscal formulată de către reclamantă va fi respinsă.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta S.C. Z. S.R.L. cu sediul în C. -N., str. Viile Nădășel nr. 36, jud.C. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. C., cu sediul în C. -N., Piața A. I. nr., 19, jud.C. .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, recursul depunându-se la Tribunalul Cluj.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Octombrie 2013.
Președinte,
M. T.
Grefier,
R. P.
Red.M.T.
Tehnored.V.A.M. 4 ex./_
