Decizia civilă nr. 4401/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4401/2013
Ședința publică de la 18 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamanta SC W. M. SA, împotriva sentinței civile nr. 11145/2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în contradictoriu cu pârâtul M. T. PRIN P.
M. T., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de_, ambele părți au depus la dosar concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de_ s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 11145 din_ pronunțată în dosar nr._ * al Tribunalului C., a fost respinsă acțiunea formulata de reclamanta SC W. M. SA în contradictoriu cu paratul M. T. prin PRIMAR. Fără cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Parata a desfășurat un control la societatea reclamanta, în perioada _
-_, în vederea verificarii modului de calculare și virare a impozitelor și taxelor loc ale datorate. Conform raportului de inspectie fiscala intocmit la data de 29.11.200,urmare controlului, s-a stabilit ca reclamanta datoreaza o diferenta de impozit pe cladiri pentru lucrarile de modernizare și extindere pentru perioada decembrie 2007- martie 2008 și pentru ascensor și scari rulante pentru perioada martie 2008-februarie 2010,in cuantum de 38624 lei, creanta la care au fost calculate majorari de intarziere în cuantum de 29833 lei.
In temeiul raportului de inspectie fiscala sus mentionat parata a emis Decizia de impunere nr. 3. din_ privind creantele datorate bugetului local, prin care s-a stabilit obligatia reclamantei de plata a unei diferente de impozit pe cladiri în cuantum de 38624 lei și accesorii în cuantum de 29833 lei (f.20).
Împotriva "Deciziei de impunere nr 3. /_ reclamanta a formulat contestație administrativa, respinsa prin Dispozitia nr. 22/_ a primarului
M. T. .
Pentru a stabili diferenta de impozit pe cladiri parata a retinut ca în temeiul autorizatiei de construire nr 137/_ reclamanta a inceput lucrari de modernizare și extindere a imobilului situat în T., Piata 1 decembrie 1918, nr. 34-36, cu o valoare de inventar de 1.227.500 lei.In temeiul procesului-verbal de recepție nr. 103/_ au fost receptionate lucrari în valoare de 3.840.863 lei iar la data de_ reclamanta depune declaratia privind valoarea reala a lucrarilor
în vederea regularizarii taxei pentru autorizatia de construire, valoarea reala a lucrarii fiind de 4.538.498, 21 lei.
Reclamanta nu a inregistrat în evidenta contabila la pozitia "cladiri" și nu a declarat pentru impozitare valoarea lucrarilor de modernizare și extindere cuprinsa în procesul-verbal de recepție nr 103/_ .Valoarea acestor lucrari a fost cuprinsa de reclamanta doar în Declaratia rectificativa nr 907/_, cu data de impozitare_, valoarea fiind defalcata astfel:valoare veche cladire-
lei, modernizare cladire-4833.589,63 lei. La declaratie a fost anexat procesul-vebal de punere în functiune din_ și anexa nr 1 cu valoare lucrari în suma de 4.833.589,63 lei.
Pe baza declaratiei rectificative nr 907 parata a modificat baza de impunere începand cu data de_ la suma declarata de 6.035.622,63 lei.
Instanța a remarcat faptul ca reclamantul nu a invocat niciun argument în sustinerea tezei potrivit careia procesul-vebal de recepție nr 103/_ nu ar trebui avut în vedere pentru modificarea bazei de impunere, vorbind exclusiv despre o inregistrare din eroare a a acestui proces-verbal la Prmaria T. în conditiile în care lucrarile de amenajari interioare nu fusesera finalizate.
Este cert, insa, ca procesul-verbal de recepție nr 103/_ a fost intocmit și insusit de o comisie în compunerea careia au intrat reprezentanti ai societatilor comerciale care au executat lucrarile de modernizare precum și reprezentanti ai reclamantei .De asemenea, valoarea declarata a investitiei, astfel cum aceasta a fost insusita de comisia de recepție a fost în suma de 3.840.863 lei. Aceasta valoarea a fost cuprinsa de reclamanta în Declaratia privind valoarea reala a lucrarilor executate în baza autorizatiei de construire depusa la data de_ la Primaria M. Tuda în vederea regularizarii taxei pentru eliberarea autorizatiei de construire.
In conformitate cu prevederile pct. 62 alin 1 lit. a din HG nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003:
"Atât în cazul persoanelor fizice cât și în cazul persoanelor juridice, pentru clădirile executate potrivit Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, data dobândirii clădirii se consideră după cum urmează:
pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizația de construire, data întocmirii procesului-verbal de recepție, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor";.
Instanța remarca faptul ca în mod eronat parata a făcut aplicarea prevederilor pct. 62 alin 1 lit. a din HG nr. 44/2004 în condițiile în care textul legal sus menționat face referire la "clădirile executate potrivit Legii nr 50/1991, asadar cladiri edificate iar nu modificate sau modernizate. Aceasta mentiune nu a produs, insa, efecte asupra modului de calcul a obligatiei principale în conditiile în care acelasi organ fiscal a retinut corect incidenta în cauza a prevederilor art 254 alin 4 și 6 din Codul fiscal.
De asemenea, în cauza sunt incidente prevederile pct.64 din aceleasi Norme metodologice ,in conformitate cu care: "Pentru clădirile dobândite/construire, înstrăinate, demolate, distruse sau cărora li s-au adus modificări de natura extinderii, îmbunătățirii ori distrugerii parțiale a celei existente, după caz, în cursul anului, impozitul pe clădiri se recalculează de la data întâi a lunii următoare celei în care aceasta a fost dobândită/cobstruită, înstrăinată, demolată, distrusă sau finalizată modificarea";.
Raportat la dispozițiile legale mai sus citate este irelevant cate modifica au fost finalizate dintre cele avute în vedere de catre proprietar atat timp cat finalizarea modificării este de natura sa modifice baza de impunere.
Prin urmare, atat timp cat la data de_, urmare a finalizarii unor lucrari de modificare a cladirii proprietatea reclamantei a fost modificata baza de
impunere cu valoarea declarata a investitiei, astfel cum aceasta a fost insusita de comisia de recepție, reclamanta datora impozit pe cladiri calculat în functie de noua baza de impunere, incepand cu data de 1 decembrie 2007, astfel cum corect a stabilit inspectia fiscala.
Pe de alta parte, instanta constata ca în mod deplin legal parata a stabilit incidenta în cauza a prevederilor pct 52 alin 2 din Normele metodologice, potrivit carora :" La determnarea udoni de inzentar a dadini se are în udere irsurmrea tuturor elerrmtelar și instalatiilar functianale ale aasteia; cum sunt:teraseIe, scarile, ascerscarde; (. .. ), instalatiile de incalzirr{. .. ) ".
Or, reclamanta nu a dat eficienta prevederilor legale mai sus citate inregistrand ascensoarele și scarile rulante care funcționează în cladirea proprietatea sa, situata în T., Piata 1 D. 1918, nr 34-36 în contul 213.03- Mijloace de transport.
Astfel fiind, în mod legal parata a inclus în baza de impunere pentru cladire valoarea acestor bunuri, incepand de la data incheierii proceselor-verbale de recepție -_ .
Pentru cele ce preced instanța a respins acțiunea reclamanta SC W. M. SA în contradictoriu cu paratul MUNIOPIUL T. prin PRIMAR și va mentine actele administrativ-fiscale contestate ca deplin legale și temeiruce.
În temeiul an 274 Cod procedura civila instanța a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. W. M.
B.
, solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței civile atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulata și precizata; cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea recursului se susține că prin sentința recurata, instanța de fond a respins acțiunea formulata de reclamanta în contradictoriu cu M. T. reprezentat prin Primar. în motivare instanța de fond arata ca reclamanta nu a invocat niciun argument în susținerea tezei potrivit careia procesul-verbal de recepție nr. 103/_ nu ar trebui avut în vedere pentru modificarea bazei de impunere.
Totodată instanța de fond a apreciat ca organul fiscal a reținut corect incidenta în cauza a prevederilor art. 254 alin 4 și 6 din Codul Fiscal și ca în cauza sunt incidente prevederile art. 64 din HG 44/2004. Raportat la prevederile menționate, instanța de fond consideră irelevant câte modificări au fost finalizate dintre cele avute în vedere de proprietar, atâta timp cât finalizarea modificării este în măsura sa modifice baza de impunere. Având în vedere ca la data de _
, urmare a finalizării unor lucrări de modificare a clădirii a fost modificata baza de impunere cu valoarea declarata a investiției, reclamanta datora impozit pe clădiri calculat în funcție de noua baza de impunere, începând cu I decembrie 2007, cum corect a stabilit inspecția fiscala.
Instanța mai arata ca în speța sunt incidente și prevederile m1. 52 alin.2 din HG 44/2004. cărora reclamanta nu le-a dat eficienta, înregistrând ascensoarele și scările rulante în contul 213 - Mijloace de transport. concluzionând ca în mod legal parata - intimata a inclus în baza de impunere pentru clădire valoarea acestor bunuri, începând de la data încheierii proceselor verbale de recepție -_ .
Consideră ca recursul este întemeiat, motivat de următoarele considerente:
Procesul-verbal de recepție nr. 103/_ a fost calificat în mod greșit ca fiind un proces-verbal la terminarea lucrărilor, astfel ca în mod greșit instanța de fond a apreciat ca acesta trebuie avut în vedere pentru modificarea bazei de impunere.
Pentru a stabili daca procesul verbal de recepție nr. 103/_ a fost sau nu calificat corect de instanța de fond ca fiind un proces verbal efectuat la terminarea lucrărilor, consideră ca trebuie avute în vedere prevederile HG 273/1994 pentru aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, act normativ ce nu a fost avut în vedere de catre instanța de judecata la fond.
Regulamentul menționat este aplicabil inclusiv lucrărilor de modificare, potrivit art. 3 care menționează expres faptul ca "recepția lucrărilor de construcții și instalații se efectuează atât la lucrări noi cat și la intervențiile în timp asupra construcțiilor existente (reparații capilale, consolidări, modificări, extinderi etc.).
Potrivit art. 31 din Regulament "In cazul în care investitorul solicita preluarea unei părți din lucrare înainte de terminarea întregii lucrări prevăzute în contract, se va încheia un proces-verbal de predare-primire intre executant și investitor, în care se va consemna starea părții de lucrare în cauza, masurile de conservare, precum și cele de protecție reciproca a desfășurării activității celor doua părți. _. Procesul-verbal de predare-primire încheiat în aceste condiții nu este un proces-verbal de recepție pentru partea de lucrare în cauză, dar investitorul poate cere înscrierea în procesul-verbal de recepție, întocmit la terminarea lucrării în întregime, a viciilor pe care le-a constatat cu ocazia predării-primirii și le-a consemnat în procesul-verbal recepție.
Singurul act care îndeplinește condițiile legale conform prevederilor de mai sus este Procesul verbal de punere în functiune din_ a obiectivului "Modernizare clădire BIG" T. (aflat la fila 92 respectiv fila 131 dosar de fond).
Dupa cum a menționat și în cuprinsul cererii de chemare în judecata, absolut dintr-o eroare, unul din procesele verbale de recepție a unei palti din lucrarile executate, respective procesul-verbal de recepție nr. 103/_, a fost înregistrat la Primăria Turda la data de_, cu toate ca lucrările nu erau finalizate la acel moment.
Lucrarea, obiect al contractului încheiat nr. 175/_ încheiat cu SC RAF SRL care a stat la baza încheierii procesului verbal de recepție nr. 103/_ în temeiul caruia au fost calculate diferențele de impozit cu accesorii de către intimata, nu a fost finalizata la data de_, data înregistrării procesului verbal menționat dupa cum rezulta din Actul adițional nr. 1 la contractul nr. 175/_ încheiat cu același prestator la data de_, ulterior înregistrării procesului verbal de recepție (_ ). Actul adițional avea ca obiect "finalizarea lucrărilor de amenajări interioare la imobilul ... ". Atâta timp cat s-a încheiat actul adițional care avea ca obiect finalizarea lucrării, este cert ca lucrarea nu era finalizata la data de_, data înregistrării procesului verbal de recepție.
Ceea ce s-a dorit practic, a fost încheierea unui proces-verbal de predare- primire cu executantul SC RAF SRL pentru recepția unei părți din lucrare.
Un alt argument ca procesul verbal a fost calificat greșit ca fiind un proces verbal la terminarea lucrărilor rezulta din actele societății. Atâta timp cat din declarațiile fiscale depuse de subscrisa la Administrația Fiscala T. și din actele financiar contabile (toate existente la dosar și depuse odată cu cererea de chemare în judecata) rezulta fără putința de tăgada data la care subscrisa am înregistrat în contabilitatea societății finalizarea lucrărilor de modernizare pentru care s-a obținut și autorizația de construire nr. I 37/_ cu valabilitate pentru
12 luni, consideră ca nu poate fi avut în vedere un alt termen de calcul a impozitului și a accesoriilor decât cel real de la data finalizării lucrărilor.
Instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile art. 254 alin 4 și 6 din Codul Fiscal și ale art. 64 din HG 44/2004
Potrivit art.254 alin 6 Cod fiscal "In cazul extinderii, îmbunătățirii, distrugerii parțiale sau a altor modificări aduse unei clădiri existente. impozitul
pe clădire se recalculează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost finalizata modificarea " iar potrivit alin.4 "Orice persoana care extinde. îmbunătățește, demolează, distruge sau modifica în alt mod o clădire existenta are obligația de a depune o declarație în acest sens la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în termen de 30 de zile de la data la care s-au produs aceste modificări".
In completare prevederile art.64 din HG 44/2004 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a Legii 571/2003 prevăd "Pentru clădirile dobândite/construite, înstrăinate, demolare, distruse sau cărora li s-au adus modificări de natura extinderii. îmbunătățirii ori distrugerii parțiale a celei existente, după caz, în cursul anului, impozitul pe clădiri se recalculează de la dat a de intai a lunii urma/oare celei în care aceasta a fost dobândita/construita. înstrăinata, demolata, distrusa sau finalizata modificarea. "
Instanța de fond în mod greșit a apreciat ca atâta timp cat finalizarea unei modificări este în măsura sa modifice baza de impunere este irelevant cate modificări au fost finalizate din cele avute în vedere de proprietar, referindu-se în mod singular la fiecare modificare în parte.
In interpretarea textului de lege, consideră ca legiuitorul s-a referit la finalizarea modificării în sens generic, respectiva modificării clădirii în ansamblu, iar nu la fiecare modificare privita individual și care nu este apta sa conducă la luarea în folosința a lucrării (Ca și exemplu menționează ca efectuarea tencuielii la o clădire nu este în măsura sa conducă la luarea în folosința a lucrării atâta timp cat nu au fost efectuate lucrările de compartimentări, pardoseli, zugrăveli, sau nu se poate utiliza o clădire fără punerea în funcțiune a instalației de încălzire mai ales ca urma sa fie făcut racordul la gaz și proba instalației etc.).
La aceasta concluzie se ajunge prin coroborarea textelor de lege menționare cu cele prevăzute de HG 27311994 pentru aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora. Potrivit art.1 din Regulament "Recepția constituie o componenta a sistemului calității în construcții și este actul prin care investitorul declara ca accepta, preia lucrarea cu sau fără rezerve și ca aceasta poate fi data în folosință".
In mod cert darea în folosința a lucrării (modernizării) nu putea avea loc la data de_ . A menționat și în cuprinsul cererii de chemare în judecata și în pozițiile procesuale exprimate în dosarul de fond, faptul ca finalizarea modernizării a avut loc la data de_, sens în care a arătat ca prestatorul SC ROMABEL T IMPORT EXPORT SRL a fost atenționat prin notificarea emisa la data de_ ca a depășit termenul de execuție a lucrărilor, contractul de achiziție și montare a scărilor rulante încheiat cu SC TECNO MMG COM SRL la data de_ avea termen de finalizare ulterior datei la care a fost încheiat procesul verbal de recepție considerat ca apt de a schimba baza de impozitare, iar montarea centralei termice în temeiul contractului încheiat cu SC INTER INSTALATII SERVICE SRL a avut loc la data de_, fiind evident ca un era posibila funcționarea pe timp de iarna fără centrala termica. De altfel, la dosarul de fond la filele 69 și 70 am depus autorizația de funcționare, încercare și probe pentru centrala ce deservea magazinul, autorizație din_ care atesta și faptul ca s-au realizat, abia la acea data și probe cu privire la modul de funcționare al instalației de încălzire din întregul imobil.
Nici lucrarea de amenajare interioara, privita în mod singular, obiect al contractului încheiat nr. 175/_ încheiat cu SC RAF SRL care a stat la baza încheierii procesului verbal de recepție nr. 103/_ nu a fost finalizata la data de_, astfel cum reiese din Actul adițional nr. I la contractul nr. 175/_ încheiat cu același prestator la data de_, ulterior înregistrării procesului verbal de recepție (_ ).
Raportat la incidenta prevederilor art. 52 alin.2 din HG 44/2004, susținerea ca mijloacele fixe de natura - ascensor și scări rulante - au fost trecute la mijloace de transport și nu la clădiri - nu aduce nici o atingere esenței problemei dedusa judecații și anume, când putem considera clădirea ca fiind finalizata, la data de_ sau la data de_ dupa punerea în funcțiune a tuturor instalațiilor necesare unei normale și firești utilizări a clădirii.
Trebuie avut în vedere ca se discuta în cauza despre cea mai mare clădire aferenta comerțului cu amănuntul - magazinul BIG T. - iar funcționarea acestuia este unitara cu toate instalațiile aferente și nu se poate impozita societatea dupa realizarea doar parțiala a lucrărilor și ulterior refăcut calculul impozabil după finalizarea totala a lucrărilor, atâta timp cat, lucrările de modernizare privesc același imobil și funcționalitatea lui.
In măsura în care imobilul era împărțit în corpuri de clădire distincte, cu individualizări în cartea funciara și în contabilitatea societății în mod distinct, s- ar fi putut probabil achiesa la punctul de vedere al intimatei și al instanței de fond, dar și atunci abia în măsura în care procesul verbal de recepție ar fi privit întregul imobil și un părți din modernizarea lui.
Consideră ca a făcut dovada faptului ca imobilul - M. BIG - din T. nu a fost finalizat în luna noiembrie 2007, iar din înscrisurile depuse la dosarul de fond filele 54 - Act adițional nr.1 din_ la contractul de execuție de lucrări nr.175/_ încheiat cu același executant cu care s-a încheiat din eroare și scriptul intitulat Proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor 111".103/_
, fila 55 - extras din Contactul de antrepriza dintre subscrisa și Romabelt Impex și care are la fila 57 o notificare din_ de depășire a timpului de execuție și nefinalizare a lucrărilor, precum și prin procesele verbale de punere în funcțiune de la fi lele 82, 84, 86, 88, 90 dosar de fond, ce se regăsesc în dosar de fond și la filele 120, 123, 125, 127, 129, toate încheiate la data de 30 martie 2008, procese verbale de punere în funcțiune a unor părți importante din modernizarea făcuta imobilului - mijloace fixe - și anume: scări rulante, ascensor, rezervor PSI, postul TRAFO, grupul electrogen, dovedesc, fără dubiu, ca finalizarea lucrărilor de modernizare s-a realizat la data de 30 martie 2008.
Prin concluziile scrise și înregistrate la data de 19 aprilie 2013, pârâtul M. T.
prin autoritatea executiva P. municipiului T., a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
Atât pe fondul cauzei cat și în recurs, reclamantul - recurent si-a întemeiat argumentația pe faptul ca Procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.103 din data de_ nu este un proces de recepție la terminarea lucrărilor ci a fost intenția de a se încheia o recepție parțiala, datorita faptului ca lucrările au mai continuat, dovada fiind actele adiționale aduse în probațiune de către acesta.
Fata de acestea se impun următoarele precizări:
Prevederile articolelor art. 254 alin. 4 și 6 din Legea 571/2003 stabilesc în mod evident faptul ca la fiecare încheiere a lucrărilor se declara valoarea modificata, în esența fiecare lucrare terminata determina schimbarea bazei de impunere.
Art. 3 din Hotărârea nr. 273 din 14 iunie 1994 privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații prevede:
" Recepția lucrărilor de construcții de orice categorie și instalații aferente acestora se efectuează atât la lucrări noi, cât și la intervențiile în timp asupra construcțiilor existente (reparații capitale, consolidări, modificări, modernizări, extinderi etc.) și se realizează în două etape:
recepția la terminarea lucrărilor;
recepția finală la expirarea perioadei de garanție. "
Din cele invocate reiese în mod evident ca recepția ca și componenta a sistemului calității în construcții se realizează în 2 etape - recepție la terminarea lucrărilor și recepția finala la expirarea perioadei de garanție. Așa numita recepție parțiala invocata de recurent nu este reglementata de către legiuitor în Hotărârea 273 din 1994 și ca atare nu exista.
La data încheierii Procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.l 03 din data de_, lucrările contractate și care au făcut obiectul recepției în cauza erau finalizate. Dovada a acestui lucru, pe lângă încheierea fără obiecțiuni din partea nici unei părți a procesului de recepție, îl consta faptul ca recurentul însuși cuprinde lucrările recepționate în 2007 în Declarația privind valoarea reala a lucrărilor executate în baza autorizației de construire din_ aflata la dosarul cauzei. Ce sens ar fi avut declararea acestor modificări daca nu erau finalizate și de ce ar fi vrut beneficiarul sa plătească pentru niște modificări nefinalizate?
Precizează ca art. 267, punctul 144, alin. 3 din H.G. 44/2004 prevede ca: "Termenul de plată a diferenței rezultate în urma regularizării taxei pentru eliberarea autorizației de construire este de 15 zile de la data întocmirii procesului-verbal de recepție, dar nu mai târziu de 15 zile de la data expirării valabilității autorizației de construire. "
In concluzie, este imperios necesara precizarea ca finalizarea lucrărilor menționate în actele adiționale sunt alte modificări aduse valorii decât cele cuprinse în procesul de recepție din_ și calculate de către Serviciul Constatare Impunere Control, astfel încât diferențele stabilite în urma controlului efectuat de către inspectorii instituției au fost temeinice și conforme prevederilor lega le în vigoare.
Fata de aceste considerente, respectuos solicită respingerea recursului și menținerea intru totul a sentinței civile recurate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Principala problemă de drept care a format obiectul dezbaterilor pe marginea recursului a fost constituită din motivul de ordine publică pus în discuție în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 5 rap. la art. 306 alin. 2 C.pr.civ. de la 1865 aplicabil în cauză prin prisma disp. art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 legat de regularitatea sesizării instanței de fond în contenciosul administrativ fiscal.
Mai precis Curtea a cerut lămuriri și explicații în legătură cu obiectul acțiunii în contencios fiscal.
În esență, cu referire la acest aspect, Curtea reține că obiectul acțiunii în contencios administrativ fiscal îl constituie decizia de soluționare a contestației, astfel că instanța nu poate păși la analizarea fondului cauzei, ci doar, dacă este sesizată în modalitatea prevăzută de lege.
Astfel, Codul de procedură fiscală, ca lege specială procedurală în materie, reglementează expres procedura prealabilă de sesizare a instanței de contencios administrativ prin impunerea parcurgerii procedurii soluționării contestației administrative conform art. 205 și urm. soluționată după caz de unul din organele de soluționare prevăzute expres la art. 209 din același cod.
Mai apoi, aceeași lege, consacră expres că instanța de contencios administrativ poate fi învestită conform art. 218 alin. 2 cu acțiunea de contencios administrativ împotriva deciziilor emise în soluționarea contestațiilor.
Așa fiind, instanța de contencios administrativ nu poate fi sesizată pe cale directă cu solicitarea de a verifica legalitatea actelor administrative fiscale dacă nu se solicită expres și explicit și anularea deciziei emise de organul de soluționare a contestației.
Formularea acțiunii direct împotriva deciziei de impunere fără să se atace expres și decizia de soluționare a contestației împiedică instanța de contencios administrativ să realizeze funcția de jurisdicție specifică în această materie, aceasta nefiind regulat investită.
În acest context, Curtea reține că acțiunea nu trebuia respinsă pe fond, așa cum în mod greșit a procedat instanța ci trebuia respinsă ca inadmisibilă, neatacarea directă a decizie de soluționare a contestației constituindu-se într-un fine de neprimire.
Încercarea recurentei de a demonstra că cererea introductivă conține și solicitarea de a se anula și actul de soluționare a contestației nu este și nici nu poate fi primită simpla critică dedusă în conținutul motivării acțiunii nefiind în măsură să investească instanța.
De altfel, instanța judecătorească de fond a analizat acțiunea strict în limitele în care a fost formulată, conform art. 129 alin. final C.pr.civ.
Curtea mai reține că în speță nu s-ar putea reține prevalenta principiului neagravării situației in propria cale de atac atunci când este cazul în care este vorba de încălcarea unei norme imperative care atrage nulitatea absoluta a actului de procedură.
Față de cele ce precedă, Curtea urmează să rețină că recursul reclamantei este nefondat cu observarea motivelor evidențiate în corpul prezentei decizii care înlocuiește considerentele sentinței atacate. Drept urmare, în temeiul art. 218 alin.2 C.pr.fisc., art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 312, art. 306 alin. 2 și art. 304 pct. 5 C.pr.civ. se va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamanta SC W. M. SA împotriva sentinței civile nr. 11145 din_ pronunțată în dosar nr._ * al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
R. -R. D. | L. | U. | M. | D. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. M. -F. B.
