Sentința civilă nr. 2673/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2673/2013
Ședința publică din data de 23 Decembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. | E. | L. |
GREFIER: M. | D. | P. |
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC A. T. I. S. în contradictoriu cu pârâta D. R. G. a F. P. C. pentru D. G. a F. P. B. -N. , având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Cauza s-a judecat la data de 10 decembrie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC A. T. I. S. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. B. -N. a solicitat anularea Deciziei nr.72/_, de soluționare a contestației înregistrata la DGFP B-N sub nr. 26399/_, emisă de DGFP B. -N., anularea parțială a Deciziei de impunere nr. F-BN 698/_, întocmită în baza Raportului de inspecție fiscală nr. F-BN 425/_, in ce privește respingerea la rambursare a taxei pe valoarea adăugată în cuantum de 8.008 lei, anularea parțială a RIF F-BN 425/_, respectiv a dispozițiilor privind restituirea doar parțială a TVA și obligarea pârâtei să emită o decizie prin care să dispună rambursarea către reclamantă a sumei de 8.008 lei, reprezentând TVA nerambursat, cu obligarea DGFP B. -N. la plata dobânzii legale începând cu data raportului de inspecție fiscală, respectiv_ și până la data rambursării efective și a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta acțiune (taxa de timbru, timbru judiciar si onorariu avocațial).
În motivare s-a arătat că în baza raportului de inspecție fiscala nr. F-BN 425/_ întocmit de pârâtă, s-au emis două decizii de impunere nr. F-BN 698/_ și nr. F-BN 699/_ . Prin Decizia de impunere nr. F-BN 698, a fost aprobată la rambursare TVA în sumă de 9.864 lei și a fost respinsă la rambursare taxa pe valoarea adăugată în cuantum de 8.008 lei. Împotriva Deciziilor de impunere menționate, reclamanta a formulat contestație, prin care a solicitat anularea acestora și, pe cale de consecință, admiterea la rambursare a TVA în sumă de 8.008 lei.
Prin Decizia nr. 72/_, pârâta a respins ca neîntemeiată și nesusținută cu documente a contestației și a menținut masurile dispuse prin Decizia de impunere nr. F-BN 698/2012.
Decizia nr. 72/2012 de soluționarea a contestației, precum si decizia de impunere nr. F-BN 698/2012 sunt nelegale si netemeinice.
Societatea "A. T. I. " S. are ca obiect de activitate transportul internațional de persoane. Taxa pe valoare adăugată înscrisă în factura nr.253/_, privind achiziția autovehiculului marca BMW, se impunea și se impune a fi rambursată integral reclamantei. Potrivit disp.art. 154 Cod Fiscal, orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării in folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile.
Solicitarea reclamantei de rambursare a TVA aferenta facturii de achiziție a autovehiculul marca BMW se încadrează în excepțiile de la limitarea cu 50% a dreptului de deducere a taxei aferente, prevăzute la art. 145 indice 1 alin. 3 literele b, c, fiind aplicabile totodată dispozițiile art. 145 indice 1 alin.5.
Autovehiculul achiziționat cu factura nr.253/_ și pentru care se solicita deducerea integrala a TVA, este utilizat exclusiv în scopul activității economice, în sensul art. 145 indice 1 din Codul Fiscal, situație în care nu se aplică limitarea deducerii TVA cu 50 %.
Punctul 45 indice 1 alin. 2 din Normele la Codul Fiscal, prevede situațiile in care vehiculul este utilizat in scopul activității economice, fără însă a le limita, respectiv: - deplasări în țară sau în străinătate, - prospectarea pieței, - deplasări la locații în care se afla punctul de lucru, - deplasări la locații unde se afla puncte de lucru, - deplasări la bancă, la vamă, oficii poștale, autorități fiscale, - utilizarea vehiculului de către personalul de conducere în exercitarea atribuțiunilor de servicii,
deplasări pentru intervenție, service, reparații.
O alta excepție prevăzută de lege, respectiv de pct.45 indice 1 alin. 3 din Normele la Codul Fiscal, se refera la deplasările vehiculului pentru transportul angajaților la și de la locul de muncă atunci când există dificultăți evidente în folosirea altor mijloace de transport adecvate cum ar fi lipsa mijloacelor de transport în comun, decalajul orarului mijloacelor de transport în comun față de programul de lucru al persoanei de lucru al persoanei impozabile. Deplasările cu autovehiculul BMW X5 pe traseul str. Mosilor-N. se justifica astfel: pe de o parte, pe str. Moșilor nr.6 este situat garajul unde acest vehicul staționează(a se vedea convenția nr.25/_ prin care dl. Sulea G. a pus la dispoziția societății garajul-proprietate personala); pe de altă parte la acea adresă se afla domiciliul angajatului Sulea G. .
Pentru a desfășura activități economice, așadar in interesul firmei, cu această mașină, este evident că acest vehicul trebuie să parcurgă un drum/traseu de la garajul acestuia și până la sediul firmei sau punctele de lucru ale firmei.
Pe de altă parte, activitatea societății și buna funcționare a acesteia nu poate depinde de programul firmei de transport public, care, de altfel, nici nu are stabilită stație pe strada Moșilor.
De cele mai multe ori, personalul societății este nevoit să stea peste program, până la ore târzii, mai ales când plecarea autocarelor în curse are loc noaptea sau dimineața devreme, motiv pentru care este absolut necesară utilizarea autovehiculului societății.
Totodată, teza a II-a de la pct. 45 indice 1 alin.3 din Norme stabilește că reprezintă vehicule utilizate de angajator pentru transportul angajaților la si de la locul de muncă și vehiculele utilizate pentru transportul angajaților de la reședința acestora/sau locul convenit de comun acord la locul de munca, precum și de la locul de munca înapoi.
Obiectul de activitate al societății reclamante este transport de persoane. Această activitate reprezintă un serviciu care trebuie prezentat, promovat, implicând totodată acțiuni de prospectare a pieței, derulare de negocieri cu potențialii clienți, încheierea de contracte, etc.
Pârâta reține că din analiza foilor de parcurs nu rezultă că deplasările ar fi avut ca scop desfășurarea de activități de natura celor specifice agenților de vânzări. Referitor la acest aspect, a arătat în contestație faptul că societatea efectuează și activități specifice agenților de vânzări, respectiv intermedierea si comerțul serviciilor de transport, prospectarea pieței si care, chiar dacă nu ar fi specifice agenților de vânzări, sunt considerate economice.
Prin Decizia nr.72/_, pârâta recunoaște că din foile de parcurs depuse in probațiune, rezultă că s-au realizat deplasări locale cu autoturismul în vederea aprovizionării cu materii prime și materiale, activități care fac parte din cele specifice agenților de achiziții, precum si deplasări în scopul efectuării de plăți către furnizori.
Aceste aspecte le-a dovedit cu documente precum facturi de achiziție a materiilor prime, documente de plată, etc.
Autovehiculul în speță se încadrează și la excepțiile prevăzute de art.145 indice 1 alin.3 lit. d din Codul Fiscal si pct.45 indice 1 alin.6 lit. d din Normele de aplicare ale Codului Fiscal, respectiv desfășoară activități de servicii cu plata. Aici se încadrează serviciile de transport persoane pe raza județului de la și până la punctele de îmbarcare din B., servicii care se realizează contra cost. In acest sens, depune in copie, un bilet de călătorie din care rezultă că transportul respectivului client s-a asigurat de către firma de transport pe traseul N. - B. - Spania. Așadar în costul biletului de călătorie a fost cuprins și prețul transportului clientului de la domiciliul acestuia (respectiv localitatea N. ) la punctul de îmbarcare din B. . Astfel se justifică transportul persoanelor pe raza județului cu acest autovehicul. Totodată se depune în probațiune tabele nominale cu persoanele care au beneficiat de transport pe raza județului cu acest autovehicul
Concluzia pârâtei (pag 14 din decizia nr. 72), în sensul că efectuarea de transporturi sporadice sau permanente cu autovehiculul în cauză nu sunt determinante în realizarea activității de bază, este irelevantă. Ceea ce are relevantă este faptul că societatea efectuează astfel de activități de transport așa cum a reținut și pârâta, transporturi care se înscriu în categoria activităților economice.
Conform foilor de parcurs depuse in probațiune, atât în dosarul de contestație cât și in prezentul dosar, deplasările efectuate de către angajații societății și administratorul împuternicit au fost efectuate pentru aprovizionarea cu materii prime si materiale, plata furnizorilor, plăți bancare, transport persoane, activități care, așa cum însăși pârâta recunoaște, fac parte din categoria celor efectuate în scopul activității economice a societății. Alte documente probatorii exprese nu i-au fost solicitate de pârâtă. Mai mult, pârâta nu face dovada unei practici abuzive a reclamantei în ceea ce privește utilizarea autovehiculului. Chiar Normele la Codul Fiscal reglementează la art. 45 indice 1 alin. 5 ca "in cazul vehiculelor prevăzute la art. 145 indice 1 alîn.3 lit. b-f din Codul Fiscal, taxa aferenta cumpărări este deductibilă conform regulilor generale prevăzute Ia art.145 si la art. 146- 147 indice 1 din Codul Fiscal, nefiind aplicabilă limitarea la 50 % a deducerii taxei, utilizarea acestora și pentru uz personal fiind considerate neglijabilă cu excepția situației în care se poate face dovada unei practici abuzive.
In ceea ce privește petitul privind obligarea paratei la dobânda legală, se solicită a fi admis și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculata conform arii alin.3, art.3 alin.2 din OG nr.13/2011, începând cu data raportului de inspecție fiscala, respectiv_ și până la data rambursării efective, având în vedere că se impune repararea integrală a prejudiciului creat prin nefolosirea sumei în conformitate cu dispozițiile art. 1084 rap. la art. 1082 Cod civil.
In drept, s-au invocat disp. art. 218 alin. (2) din Codul de procedură fiscală si art. 194 CPC; art. 145 indice 1 alin.3 lit. b,c,d, alin.5 Codul Fiscal, art. 45 indice 1 din Normele Ia Codul Fiscal.
Administrația Județeană a F. P. B. -N.
a depus la dosar întâmpinare,
în numele Direcției Regionale Generale a F. P. C., subrogată în drepturile și obligațiile Direcției Generale a F. P. B. -N. ,
prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că atât Decizia nr.72/_ privind soluționarea contestației formulată în calea administrativă de atac, cât și Decizia de impunere nr. F-BN 698/_ si Raportul de I. Fiscala nr. F-BN 425/_, emise de către D. G. a F. P. B. -N. - Activitatea de I. Fiscala, sunt temeinice si legale sub toate aspectele.
Se consideră că în mod corect si legal organul de soluționare a contestațiilor de la nivelul Direcției Generale a F. P. B. -N. prin Decizia nr.72/_ privind soluționarea contestației administrative, a dispus:
Respingerea ca neîntemeiată și nesusținută cu documente, a contestației formulată de SC
A. T. I. S. B. pentru suma de 8.008 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată neadmisă la rambursare și, pe cale de consecință, menținerea corespunzătoare a măsurilor dispuse prin Decizia de impunere nr. F-BN 698/_
Respingerea ca lipsită de interes a contestației depuse împotriva Deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr. F-BN 699/_ .
In adoptarea unei astfel de soluții, s-au reținut si avut in vedere următoarele:
Organele de inspecție fiscala din cadrul AIF B. -N. au efectuat la reclamantă o inspecție fiscală parțială ca urmare a depunerii de către aceasta a patru deconturi de TVA cu sumă negativă cu opțiune de rambursare, pentru lunile martie, aprilie, mai si iunie 2012 .
In perioada supusă verificării, respectiv_ -_ societatea reclamantă a desfășurat activități de transport rutier public de persoane în trafic internațional și pe teritoriul UE, în baza licenței seria LTP nr.1. emisă de ARR, cu valabilitate în perioada_ -_ .
Urmare inspecției fiscale parțiale desfășurate, organele de control au constatat că pentru perioada_ -_ societatea reclamanta a calculat, declarat și solicitat la rambursare în mod corect taxa pe valoarea adăugată, conform deconturilor nr.49238/_, 50002/_ și 50400/_
, motiv pentru care a fost întocmită Decizia de nemodificare a bazei de impunere nr. F-BN 699/_ (fila 30, dosar administrativ), iar cat privește taxa pe valoarea adăugată în cuantum de 17.872 lei, solicitată la rambursare prin decontul nr. 57148/_ (fila 40, dosar administrativ) întocmit pentru luna iunie 2012, organele de inspecție nu au acordat dreptul de deducere a TVA în cuantum de
8.008 lei, cu consecința respingerii la rambursare a acestei sume.
Taxa pe valoarea adăugată în sumă de 8.008 lei, neadmisă la deducere de către organele de inspecție fiscală provine din achiziționarea unui autoturism marca BMW, potrivit facturii nr. 253/_ (fila 20, dosar administrativ), de la SC Elco Sys S. Sibiu, în valoare totală de 82.751 lei, din care taxa pe valoarea adăugata 16.016 lei.
Organele de inspecție fiscală au mai reținut că autovehiculul achiziționat, marca BMW este dotat cu cinci scaune, reprezentând capacitate de transport persoane, iar taxa pe valoarea adăugată aferenta facturii de achiziție in suma de 16.016 lei este cuprinsă în jurnalul de cumpărări aferent lunii iunie 2012.
Procedându-se la analiza scopului pentru care a fost achiziționat de către reclamanta autovehiculul marca BMW, nota explicativă dată de către administratorul împuternicit Sulea Silvia, respectiv faptul că acesta a fost achiziționat în vederea bunei desfășurări a activității societății, pentru deplasarea administratorului în vederea încheierii de contracte în țară, pentru utilizarea atât de către administrator, cât și de personalul angajat pentru deplasări în interes de serviciu si de la locul de muncă la domiciliu, precum si documentele primare (foi de parcurs) puse la dispoziția organelor de control, s-a reținut că achiziția efectuată de către reclamanta nu se încadrează în excepțiile prevăzute la art. 145 ind.1 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, întrucât:
din documentele prezentate de către reclamantă nu rezultă că autoturismul marca BMW achiziționat, ar fi fost utilizat exclusiv pentru transportul angajaților la locul de muncă și retur;
nu există un acord colectiv în acest sens așa cum stipulează punctul 451 lit. f) din Normele de aplicare ale Codului fiscal;
din documentele primare prezentate de către reclamanta (foi de parcurs, fișa activităților zilnice pentru autovehiculul marca BMW și nota explicativă dată de administratorul societății), rezultă că autovehiculul în cauză este utilizat sporadic și pentru transportul clienților la locul de îmbarcare în vederea efectuării transportului intracomunitar de persoane, fără însă să dețină licență de transport și pentru acest tip de transport rutier de persoane, eliberată de Autoritatea Rutieră Română a jud. B. -N. ;
potrivit S. ului Național de Evidențe Auto rezultă că, la data de_, reclamanta SC A.
T. I. S. deține pe lângă autoturismul marca BMW și un alt autoturism marca Wolkswagen, înscris în circulație la data de_, care nu mai apare însă în evidentele contabile si de gestiune ale societății.
Organul administrativ jurisdicțional de la nivelul Direcției Generale a F. P. B. N.
, procedând la analiza cauzei in raport cu starea de fapt mai sus descrisă, incidența dispozițiilor legale aplicabile speței și susținerile părților, a procedat in a stabili dacă reclamanta are dreptul să deducă integral taxa pe valoarea adăugată în cuantum de 16.016 lei, înscrisă în factura nr. 253/_ sau doar 50% din această sumă, adică 8.008 lei, în condițiile în care prin factura în cauză a fost achiziționat un autoturism marca BMW, având caracteristicile tehnice ale vehiculelor pentru care, în principiu, dispozițiile legale limitează dreptul de deducere, in acest sens reținând ca fiind incidente dispoziții legale în vigoare în perioada în care s-a achiziționat și utilizat autovehiculul, respectiv art. 145 alin.(1) si (2) lit. a) Cod Fiscal, art. 145 alin. (1), (2), (3), (4), (5) (6),Cod Fiscal si pct. punctul
45 ind.1 alin. (1),(2), (3)(4), (5) (6), (7) si (8) din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal,care stipulează:
Art. 145 alin.1) si (2) lit. a) Cod Fiscal: "(1) Dreptul de deducere ia naștere ia momentul exigibilității taxei. (2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni:
operațiuni taxabile;
Art. 145 ind.1 alin.1, 2, 3, 4, 5, 6 Cod fiscal "Limitări speciale ale dreptului de deducere.
Prin excepție de la prevederile art.145 se limitează la 50% dreptul de deducere a taxei aferente cumpărării, achiziției intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului de vehicule rutiere motorizate și a taxei aferente cheltuielilor legate de vehiculele aflate în proprietatea sau în folosința persoanei impozabile, în cazul în care vehiculele nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice.
Restricția prevăzută la alin.(1) nu se aplică vehiculelor rutiere motorizate având o masă totală maximă autorizată care depășește 3.500 kg sau mai mult de 9 scaune, inclusiv scaunul șoferului.
Prevederile alin. (1) nu se aplică următoarelor categorii de vehicule rutiere motorizate:
vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgență, servicii de pază și protecție și servicii de curierat;
vehiculele utilizate de agenții de vânzări si de achiziții:
vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;
vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru instruire de către școlile de șoferi;
vehiculele utilizate pentru închiriere sau a căror folosință este transmisă în cadrul unui contract de leasing financiar ori operațional;
vehiculele utilizate ca mărfuri în scop comercial.
Prevederile alin. (1)-(3) se aplică inclusiv în situația în care au fost emise facturi și/sau au fost plătite avansuri, pentru contravaloarea parțială a bunurilor și/sau serviciilor, înainte de data de 1 iulie 2012, dacă livrarea/prestarea intervine după această dată.
În cazul vehiculelor care nu fac obiectul limitării dreptului de deducere conform alin. (1), fiind utilizate exclusiv în scopul activității economice, precum si a celor exceptate de la limitarea deducerii potrivit alin. (3), se vor aplica regulile generale de deducere stabilite la art. 145 si art. 146- 147.
Modalitatea de aplicare a prevederilor prezentului articol se stabilește prin norme.
Punctul 45 ind.1 alin. (1, 2), (3). (4), (SK (6), (7) si (8) din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal: "(1) în aplicarea art. 145 ind.1 alin. (1) din Codul fiscal, prin cheltuieli legate de vehiculele aflate în proprietatea sau în folosința persoanei impozabile se înțelege orice cheltuieli direct atribuibile unui vehicul, cum sunt cheltuielile de reparații, de întreținere, cheltuielile cu lubrifianți, cu piese de schimb, cheltuielile cu combustibilul utilizat pentru funcționarea vehiculului. Nu reprezintă cheltuieli legate de vehiculele aflate în proprietatea sau în folosința persoanei impozabile orice cheltuieli care nu pot fi direct atribuibile pentru un anumit vehicul. în sensul prezentelor norme, prin vehicul se înțelege orice vehicul având o masă totală maximă autorizată care nu depășește 3.500 kg si nu are mai mult de 9 scaune, inclusiv scaunul șoferului.
În cazul vehiculelor care sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice, în sensul art. 145 ind.1 alin. (1) din Codul fiscal, taxa aferentă cumpărării, achiziției intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului și cheltuielilor legate de aceste vehicule este deductibilă conform regulilor generale prevăzute la art. 145 si la art. 146-147 ind.1 din Codul fiscal, nefiind aplicabilă limitarea la 50% a deducerii taxei. Utilizarea în scopul activității economice a unui vehicul cuprinde, fără a se limita la acestea: deplasări în țară sau în străinătate la clienți/furnizori, pentru prospectarea pieței, deplasări la locații unde se află puncte de lucru, la bancă, la vamă, la oficiile poștale, la autoritățile fiscale, utilizarea vehiculului de către personalul de conducere în exercitarea atribuțiilor de serviciu, deplasări pentru intervenție, service, reparații, utilizarea vehiculelor de test-drive de către dealerii auto. Este obligația persoanei impozabile să demonstreze că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru acordarea deducerii, astfel cum rezultă și din Hotărârea Curții Europene de Justiție în Cauza C-268/83 DA. Rompeiman și E.A, Rompelman - Van Deelen împotriva Minister van Financien. In vederea exercitării dreptului de deducere a taxei orice persoană impozabilă trebuie să dețină documentele prevăzute de lege pentru deducerea taxei și să întocmească foaia de parcurs care trebuie să conțină cel puțin următoarele informații: categoria de vehicul utilizat, scopul și locul deplasării, kilometrii parcurși, norma proprie de consum carburant pe kilometru parcurs.
În cazul vehiculelor utilizate pentru transportul angajaților fa și de la locul de muncă se consideră că vehiculul este utilizat în scopul activității economice atunci când există dificultăți evidente în folosirea altor mijloace de transport adecvate, cum ar fi lipsa mijloacelor de transport în comun, decalajul orarului mijloacelor de transport în comun față de programul de lucru al persoanei impozabile. Reprezintă vehicule utilizate de angajator pentru transportul angajaților la și de la locul de muncă vehiculele utilizate pentru transportul angajaților de la reședința acestora/locul convenit de comun acord la locul de muncă, precum și de la locul de muncă fa reședința angajaților/locul convenit de comun acord. Prin angajați se înțelege salariații, administratorii societăților comerciale, directorii care își desfășoară activitatea în baza contractului de mandat, potrivit legii și persoanele fizice rezidente și/sau nerezidente detașate, potrivit legii, în situația în care persoana impozabilă suportă drepturile legale cuvenite acestora.
Utilizarea unui vehicul în folosul propriu de către angajații unei persoane impozabile ori pentru a fi pus la dispoziție în vederea utilizării în mod gratuit altor persoane, pentru alte scopuri decât desfășurarea activității sale economice, este denumită în continuare uz personal. T. portul la
și de la locul de muncă al angajaților în alte condiții decât cele menționate la alin. (3), este considerat uz personal al vehiculului. Se consideră că un vehicul nu este utilizat exclusiv în scopul activității economice, în sensul art. 145 ind.1 alin. (1) din Codul fiscal, în situația în care, pe lângă utilizarea în scopul activității economice, vehiculul este utilizat ocazional sau de o manieră continuă si pentru uz personal. Dacă vehiculul este utilizat atât pentru activitatea economică, cât si pentru uz personal, se limitează la 50% dreptul de deducere a taxei aferente cumpărării, achiziției intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului și a taxei aferente cheltuielilor legate de acesta. Persoana impozabilă care aplică deducerea limitată de 50% nu trebuie să facă dovada utilizării vehiculului în scopul activității economice sau pentru uz personal cu ajutorul foii de parcurs prevăzute ia alin. (2). Prin limitarea la 50% a dreptului de deducere a taxei aferente cumpărării, achiziției intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului de vehicule rutiere motorizate și a taxei aferente cheltuielilor legate de aceste vehicule, se înțelege limitarea deducerii taxei care ar fi deductibilă în condițiile prevăzute la art. 145 și la art. 146-1471 din Codul fiscal.
În cazul vehiculelor prevăzute la art. 145 ind.1 alin. (3) lit. b)- f) din Codul fiscal, taxa aferentă cumpărării, achiziției intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului și taxa aferentă cheltuielilor legate de aceste vehicule este deductibilă conform regulilor generale prevăzute la art. 145 și la art. 146-147 ind.1 din Codul fiscal, nefiind aplicabilă limitarea la 50% a deducerii taxei, utilizarea acestora și pentru uz personal fiind considerată neglijabilă cu excepția situației în care se poate face dovada unei practici abuzive. în situația prevăzută la art. 145 ind.1 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal este obligatoriu ca persoana impozabilă să utilizeze exclusiv vehiculul pentru servicii de urgență, servicii de pază și protecție și servicii de curierat, în vederea deducerii taxei aferente cumpărării, achiziției intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului și a taxei aferente cheltuielilor legate de aceste vehicule conform regulilor generale prevăzute la art. 145 și la art. 146-147 ind.1 din Codul fiscal. Totuși, în cazul vehiculelor prevăzute la art. 145 ind.1 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal, nu se aplică limitarea dreptului de deducere a taxei dacă acestea sunt utilizate și pentru alte activități economice ale persoanei impozabile, inclusiv pentru activitățile prevăzute la art. 1451 alin. (3) lit. b)- f) din Codul fiscal.
în scopul aplicării ari. 145 ind.1 alin.(3) lit. a), b) și d) din Codul fiscal, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
vehiculele utilizate exclusiv pentru:
servicii de urgență reprezintă vehiculele care pot fi înzestrate sau nu cu echipamente tehnice specifice, ce deservesc personalul specializat în vederea unor intervenții de urgență, cum sunt cele asupra rețelelor de gaz, energie electrică, apă, canalizare;
servicii de pază și protecție reprezintă vehiculele utilizate în vederea asigurării siguranței obiectivelor, bunurilor și valorilor împotriva oricăror acțiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existența materială a acestora, precum și protejării persoanelor împotriva oricăror acte ostile care le pot periclita viața, integritatea fizică sau sănătatea, potrivit prevederilor Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, cu modificările și completările ulterioare;
servicii de curierat reprezintă vehiculele care servesc la primirea, transportul și distribuirea scrisorilor, coletelor și pachetelor;
vehiculele utilizate de agenții de vânzări reprezintă vehiculele utilizate în cadrul activității unei persoane impozabile de către angajații acesteia care se ocupă în principal cu prospectarea pieței, desfășurarea activității de merchandising, negocierea condițiilor de vânzare, derularea vânzării bunurilor/serviciilor, asigurarea de servicii postvânzare și monitorizarea clienților. Exercitarea dreptului de deducere în conformitate cu prevederile art. 1451 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal se limitează ia cel mult un vehicul utilizat de fiecare agent de vânzări;
vehiculele utilizate de agenții de achiziții reprezintă vehiculele utilizate în cadrul activității unei persoane impozabile de către angajații acesteia care se ocupă în principal cu negocierea si încheierea de contracte pentru cumpărarea de bunuri si servicii, întreținerea bazei de date a furnizorilor potențiali sau existenți, întocmirea documentelor administrative pentru cumpărări, analizarea cererilor de cumpărare și propunerea ofertei celei mai bune, urmărirea performanțelor furnizorilor pentru a atinge obiectivele de calitate, costuri, termene. Exercitarea dreptului de deducere în conformitate cu prevederile art. 145 ind.1 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal se limitează la cel mult un vehicul utilizat de fiecare agent de achiziții;
vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată reprezintă vehiculele care contribuie în mod esențial la prestarea directă a serviciilor cu plată și fără de care serviciile nu pot fi efectuate.
Utilizarea vehiculului pentru activitățile exceptate prevăzute la art. 145 ind.1 alin. (3) din Codul fiscal rezultă, în funcție de fiecare situație în parte, din informații cum sunt: obiectul de activitate ai persoanei impozabile, dovada că persoana impozabilă are personal angajat cu calificare în domeniile prevăzute de excepții, foile de parcurs care trebuie să conțină cel puțin elementele prevăzute la alin. (2) sau orice alte dovezi care pot fi furnizate.
încadrarea vehiculelor în categoriile prevăzute de art. 1451 din Codul fiscal se realizează de fiecare persoană impozabilă luând în considerare criteriile prevăzute de Codul fiscal și de prezentele norme metodologice. Dacă situația de fapt constatată de organul fiscal este diferită de situația prezentată de persoana impozabilă în ce privește exercitarea dreptului de deducere a taxei pentru vehicule conform art. 145 ind.1 din Codul fiscal, organul fiscal este îndreptățit să aprecieze, în limitele atribuțiilor și competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale și să adopte soluția admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare."
Autovehiculul achiziționat de către reclamanta s-a efectuat în data de_ dată la care a avut loc și livrarea efectivă a acestuia, aspect precizat de însăși reclamanta astfel că dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă acestei achiziții s-a născut la această dată.
Cum pentru acordarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă achiziționării de autovehicule, Codul fiscal dispune să se ia în considerare utilizarea efectivă și concretă a acestuia, fiind evident că exploatarea autovehiculului achiziționat de către reclamanta prin factura nr. 253/_ a început cu_, organul administrativ jurisdicțional de la nivelul Direcției Generale a F. P. B. -N. .corect a reținut și statuat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1451 din Codul fiscal, așa cum a fost modificat acesta prin OUG nr. 24/_ publicată în M.O. nr.384/_ coroborat cu punctul 45 ind.1 din Normele de aplicare ale Codului fiscal așa cum a fost modificat de Hotărârea nr. 670/_ publicată în M.O. nr. 481/_ ).
Potrivit normelor legale antecitate, în vigoare începând cu data utilizării efective și concrete a autovehiculului achiziționat cu factura nr. 253/_, rezultă faptul că legiuitorul a înțeles să limiteze la 50% dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată în situația achiziționării unor autovehicule cu greutatea maximă autorizată ce nu depășește 3.500 kg si care nu are mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând si scaunul șoferului, în situația în care autovehiculul în cauză nu este utilizat exclusiv pentru activități economice.
Excepție prevăzută de la această regulă, este aplicabila în situația în care autovehiculul achiziționat, care îndeplinește caracteristicile menționate mai sus, este utilizat exclusiv pentru activități economice sau pentru destinațiile concrete si particulare prevăzute la lit. a), f) a art. 1451 alin. (3) din Codul fiscal, atunci agentul economic, in speța reclamanta are dreptul să deducă integral taxa pe valoarea adăugată înscrisă în factura de achiziție, situații în care se aplică regulile generale de deducere prevăzute de art. 145 si art. 146-147 .
In acest sens sunt si dispozițiile punctului 45 ind.1 din Normele metodologice de aplicare ale Codului fiscal,aprobate prin HG 44/2004 cu modificările și completările ulterioare, prin care au fost stabilite în detaliu condițiile de folosință ale autovehiculelor, precum și activitățile concrete în care acestea trebuie să fie utilizate pentru a beneficia de norma generală a exercitării integrale a dreptului de deducere a taxei, conform regulilor prevăzute de art. 145 și art. 146-147 ind.1.
Cum în cauză dedusă analizei autovehiculul marca BMW achiziționat de către reclamanta prin factura nr. 253/_ (fila 20, dosar administrativ), face parte din categoria autoturismelor cu masa maximă autorizată ce nu depășește 3.500 kg și cu 5 scaune (inclusiv scaunul șoferului) potrivit datelor tehnice înscrise în cartea de identitate nr. G169926 (fila 12,dosar administrativ), corect s-a reținut ca incidența in cauza este situația limitării dreptului de deducere, conform dispozițiilor speciale prevăzute la art. 145 ind.1 din Codul fiscal.
Pentru a statua astfel, s-au avut in vedere următoarele:
Din nota explicativă luată administratorului împuternicit, cu ocazia inspecției fiscale (fila 3-4, dosar administrativ), rezultă că scopul concret al achiziționării acestui autovehicul este multiplu, acesta fiind cumpărat fie pentru deplasarea administratorului în vederea încheierii de
contracte în țară, fie pentru deplasarea sa și a personalului angajat în interes de serviciu( domiciliu- serviciu si invers).
prin contestația administrativă formulată de către reclamanta (filele 33-34, dosar administrativ) și ulterior, în completările transmise cu adresa înregistrată la parata D. G. a F.
B. -N. sub nr. 28993/_ (filele 48-49,dosar administrativ) și adresa înregistrată sub nr. 30790/_ (fila 74,dosar administrativ) societatea reclamanta precizează că bunul în cauză se încadrează la mai multe activități din cele prevăzute la art. 1451 din Codul fiscal, și anume: vehicule utilizate de agenții de vânzări, vehicule utilizate de agenții de achiziții, precum și vehicule utilizate pentru prestarea de servicii cu plată (transportul clienților de la domiciliu la locurile de îmbarcare în autobuze).
Cât privește probatoriu prezentat de către reclamanta ( documentele justificative) din care rezultă utilizarea efectivă a autovehiculului conform destinațiilor menționate, este de precizat ca inițial au fost depuse în probațiune copii după cartea de identitate și certificatul de înmatriculare a vehiculului, fișa pentru activitățile zilnice pentru autovehicule (aferente lunilor iulie și august 2012), precum și un număr de 4 foi de parcurs (pentru_ ,_ ,_ și respectiv_, filele 13- 18, dosar administrativ) iar ulterior, la solicitarea scrisă a organului de soluționare, au fost depuse toate foile de parcurs întocmite pentru perioada_ -_ (filele 53-73, dosar administrativ).
In vederea analizării încadrării în excepțiile prevăzute de art. 145 ind.1 alin. (3) din Codul fiscal, dispozițiile punctului 45 ind.1 alin. (7) din Normele de aplicare ale Codului fiscal, organul de soluționare a contestațiilor văzând dispozițiile art.65 alin. (1) din Codul de procedură fiscală potrivit cărora "contribuabilul are sarcina de a dovedi actele $i faptele care stau la baza declarațiilor sale și a oricăror cereri adresate organului fiscal", precum si cele ale art. 206 alin. (1) lit. d) din același act normativ care stipulează printre altele ca, contestația administrativa trebuie să conțină si "dovezile oe care se întemeiază", în exercitarea rolului activ consacrat la art. 7 din Codul de procedură fiscală, atât prin adresa nr. 26399/_ (fila 44, dosar administrativ) cât și prin adresa nr. 26399/_ (fila 51, dosar administrativ) a solicitat reclamantei-contestatoare depunerea tuturor documentelor probatorii deținute de către aceasta din care să rezulte folosirea autovehiculului achiziționat cu factura nr.253/_ conform destinațiilor de excepție nominalizate.
Procedând la analiza spetei in raport de probatoriului din dosar si incidența dispozițiilor legale,s-a constatat si reținut următoarele:
Cu privire la excepția prevăzută de art. 145 ind.1 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal si punctul 451 alin. (6) lit. b) si c) din Normele de aplicare ale Codului fiscal ("vehicule utilizate de agenții de vânzări si de achiziții").
Obiectul de activitate al reclamantei este transportul rutier de persoane în trafic național, internațional și pe teritoriul UE.
Cât privește activitatea de agent de vânzări și de achiziții, susținuta ca fiind realizata de catre reclamantă, se arătă ca se circumscrie domeniilor care implică producerea, intermedierea sau comerțul cu bunuri și servicii, activități care necesită angajarea de personal calificat și dedicat pentru aprovizionarea cu materiale, materii prime etc., în vederea realizării produselor, sau aprovizionarea cu mărfuri în vederea revânzării, și respectiv, deplasarea în vederea prospectării pieței, prezentări de produse, vânzării efective a produselor și mărfurilor și asigurarea de servicii postvânzare,ori, transportul de persoane în trafic internațional și UE (ca principală sursă de venituri pentru contestatoare) și ocazional în trafic național nu este de natură să necesite efectuarea de activități specifice agenților de vânzări sau agenților de achiziție.
Susținerea reclamantei potrivit căreia autovehiculul achiziționat se înscrie în categoria celor utilizate de agenții de vânzări și achiziții, rămâne la nivel doar declarativ, aceasta nedepunând documente care să probeze că au fost efectuate în concret activități specifice agenților de vânzări sau agenților de achiziții, activități ce impun angajarea de personal calificat în aceste domenii și implicit utilizarea autovehiculului în acest scop (ca de exemplu: documente din care să rezulte efectuarea de activități de prospectare a pieței, derularea de negocieri cu potențialii clienți, oferte de cumpărare, oferte de vânzare, contracte încheiate, ordine de deplasare în acest sens etc.)
Procedându-se la analiza foilor de parcurs depuse în probațiune de către reclamanta (filele 53-72, dosar administrativ),organul de soluționare a contestațiilor constatat si reținut pe de o parte că nu sunt consemnate deplasări care să fi avut ca scop desfășurarea de activități de natura celor specifice agenților de vânzări, deși contestatoarea susține acest fapt în contestația depusă si
completările ulterioare. Pe de altă parte altă parte, că deși într-un nr. de 8 foi de parcurs depuse la dosarul contestației și aferente lunilor iulie-august 2012 (filele 78-79, dosar administrativ) se consemnează că s-au realizat anumite deplasări locale cu autoturismul în cauză în vederea aprovizionării cu materii prime și materiale (activități care fac parte din cele specifice agenților de achiziții), iar într-un număr de 6 foi de parcurs se consemnează și deplasări în scopul efectuării de plăți către furnizori, mențiunile înscrise în foile de parcurs nu sunt probate cu documente justificative (ca de exemplu copii după facturile de achiziție a materiilor prime din zilele respective, copii ale documentelor de plată emise în zilele în cauză, ordine de deplasare, orice alte documente care confirmă că deplasarea cu autoturismul marca BMW s-a efectuat conform scopului specificat în foile de parcurs).
Mai mult s-a reținut că deplasările efectuate, conform foilor de parcurs pentru așa zisele aprovizionări cu materii prime, însumează un număr redus de kilometrii (aproximativ un sfert) în raport cu distanța parcursă de autovehiculul marca BMW în lunile iulie-august 2012.
In concluzie s-a statuat că nu pot fi reținute în soluționarea favorabilă a cauzei apărările reclamantei conform cărora autoturismul achiziționat cu factura nr. 253/_ se încadrează în excepția prevăzută de art. 145 ind.1 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, respectiv "autovehicule utilizate de agenții de vânzări și de achiziții", atâta timp cât o astfel de utilizare nu a fost probată cu documente.
Cu privire la excepția prevăzută de art. 145 ind.1 alin. (3) lit. d) din Codul fiscal si punctul 451 alin. 6) lit. d) din Normele de aplicare ale Codului fiscal ("vehicule utilizate pentru prestarea de servicii cu plată").
Reclamanta a susținut prin contestația administrativa ca activitatea desfășurată se încadrează în această excepție, întrucât constă în transportul rutier de persoane de la domiciliu la locul de îmbarcare în autocare și de la locul de debarcare la domiciliu.
Analizându-se documentele prezentate, s-a reținut că deși într-un număr de 5 foi de parcurs aferente perioadei iulie-august 2012 sunt trecute ocazional activități de "transport persoane" (între diferite localități din județ și punctul de îmbarcare de pe strada N. din B. ) și care reprezintă peste 500 de km efectuați, adică mai mult de jumătate din distanța parcursă cu autovehiculul marca BMW în lunile iulie-august 2012 (a se vedea în acest sens foile de parcurs întocmite pentru_ - fila 68._ - fila 66,_ - fila 59,_ - fila 54,_ - fila 53, dosar administrativ), nici pentru această activitate susținuta ca fiind realizată nu au fost depuse documente justificative care să probeze cele înscrise în foile de parcurs mai sus menționate si din care să rezulte, spre exemplu, care sunt persoanele transportate si că acestea au fost într-adevăr transportate în scopul specificat
Cat privește susținerea reclamantei potrivit căreia contravaloarea acestui transport, este inclusa in costul biletelor ( adresa nr.122/_ înregistrată la D.G.F.P. B. -N. sub nr. 28993/_ (fila 49,dosar administrativ), organul de soluționare a contestațiilor nu a luat in considerare aceasta susținere, pentru următoarele considerente:
contravaloarea biletelor de transport includ serviciile prestate pe traseele autorizate, începând de la locul de îmbarcare a pasagerilor până la locul de debarcare. Dacă s-ar însuși apărarea reclamantei ar însemna să se accepte ipoteza că pentru marea majoritate a clienților transportați în regim internațional (sau intern) nu li se prestează complet serviciile (transportul de la domiciliu la locul de îmbarcare, sau de la locul de debarcare la domiciliu) ori, dimpotrivă, că unui număr infim de pasageri li se prestează astfel de servicii preferențial, ceea ce nu poate fi admis;
transportul de pasageri (de la domiciliu la locul de îmbarcare sau de la locul de debarcare la domiciliu) cu autoturismul în cauză s-ar putea realiza legal numai în condițiile în care mijlocul de transport ar fi autorizat în acest scop, iar contravaloarea acestui serviciu ar fi încasată;
De asemenea corect s-a reținut de către organul de soluționare a contestațiilor ca nu poate fi primita nici apărarea reclamantei potrivit căreia transporturile cu autoturismul marca BMW ar contribui în mod esențial la prestarea directă a serviciilor cu plată întrucât aceasta nu este concordantă cu cerințele normelor legale (punctul 45 ind.1 alin. (6) lit. d) din Normele de aplicare ale Codului fiscal).Întrucât și în lipsa transportului sporadic sau permanent de persoane cu autoturismul marca BMW (de la domiciliu la locul de îmbarcare), activitatea de bază a firmei (transport intern și internațional) se poate desfășura fără niciun fel de impediment.
Mai mult trebuie reținut că însăși reclamanta prin adresa nr. 136/_, înregistrată la DGFP B. -N. sub nr.30790/_ (fila 74, dosar administrativ), precizează că transportul
respectiv nu se efectuează contra costuri este evident că, dacă au fost realizate astfel de activități, ele s-au efectuate fără plată, iar în aceste condiții, pentru astfel de operațiuni dreptul de deducere nu poate fi exercitat așa cum prevede art. 145 alin. (3) lit. d) din Codul fiscal.
Cu privire la excepția prevăzută de 45 ind.1 alin. (2) din Normele de aplicare ale Codului fiscal ("vehicule care sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice").
Cu privire la acest aspect s-a reținut că doar în situația utilizării autovehiculului în cauză exclusiv pentru activități economice (precum deplasări în țară sau străinătate la clienți/furnizori, pentru prospectarea pieței, la bancă, la vamă, la autorități fiscale, la vamă, pentru transportul personalului de conducere în exercitarea atribuțiilor de serviciu, transportul angajaților și administratorilor la și de la locul de muncă atunci când există dificultăți evidente în folosirea altor mijloace de transport, dificultăți cauzate de lipsa mijloacelor de transport în comun sau decalajul față de programul de lucru, etc.) nu se aplică limitarea de 50% a deducerii taxei aferente achiziției.
Îndeplinirea acestor condițiilor legale pentru acordarea deducerii,este o obligație ce revine persoanei impozabile,ori neprobata si in situația în care, pe lângă utilizarea în scopul activităților economice, vehiculul este utilizat ocazional sau de o manieră continuă și pentru uz personal, atunci se limitează la 50% dreptul de deducere a taxei aferente cumpărării.
Cu toate că reclamanta în foile de parcurs depuse în probațiune, aferente perioadei iulie- august 2012, a menționat că au fost efectuate deplasări pe diferite trasee locale și în județ de către angajații societății și administratorul împuternicit, scopul acestora fiind pentru aprovizionare cu materii prime și materiale, plăți furnizori, plăți bancare, transport persoane, activități care, în principiu, fac parte din categoria celor efectuate în scopul activității economice a societății organul de soluționare corect a statuat ca nu poate reține în soluționarea favorabilă a cererii aceste aspecte, în lipsa documentelor probatorii din care să rezulte că deplasările cu autoturismul marca BMW s-au efectuat într-adevăr în scopul activităților indicate în foile de parcurs,ca de exemplu: copii după facturile de achiziție din zilele respective în care să fie trecut la date privind expediția reprezentantul firmei și mijlocul auto în cauză, copii după documentele de plată efectuate către furnizori sau către bănci în zilele pentru care s-au întocmit foile de parcurs, lista persoanelor transportate și legătura acestor curse cu activitățile economice ale societății, ordine de deplasare, etc.
Că autoturismul achiziționat de către reclamanta cu factura nr. 236/_ nu este utilizat exclusiv pentru activități economice, fiind folosit, printre altele, atât pentru uz personal cât și pentru activități al căror scop nu este dovedit cu documente justificative ca ar fi în interes economic,rezulta si din faptul că în fiecare foaie de parcurs întocmită în perioada iulie-august 2012 sunt menționate deplasări (zilnice) cu autoturismul marca BMW, achiziționat cu factura nr. 253/_, pe traseul str. Moșilor - str. N. și invers, adică între domiciliul domnului Șulea G. -Ionel (angajat al societății, fostul asociat unic al SC A. T. I. S. și fiul administratorului împuternicit al societății doamna Șulea Silvia) și punctul de lucru al societății din str. N. (a se vedea în acest sens filele 53-73, 43, 75 și 76, dosar administrativ), fără însă a fi prezentate dovezi în sensul existenței unor dificultăți evidente în folosirea altor mijloace de transport, cum ar fi lipsa mijloacelor de transport în comun sau decalajul orarului acestora față de programul de lucru al societății.
Cât privește contestația formulată împotriva Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. F-BN 699/_ .
Reclamanta prin acțiunea introductivă formulată a solicitat prin primul capăt de cerere, anularea în totalitate a Deciziei nr.72/_, decizie în a cărui dispozitiv este cuprinsă și soluția de respingere a contestației administrative îndreptata împotriva Deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr. F-BN 699/_ ,ca lipsită de interes.
Întrucât nu există la dosar o precizare de acțiune in sensul modificării primului capăt de cerere, raportat la petitele 2 si 3,vom formula apărări cu privire la actul administrativ atacat și în ceea ce privește această soluție.
Astfel organul de soluționare a contestațiilor văzând că, contestația administrativă a fost îndreptată și împotriva Deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr. F-BN 699/_, decizie prin care nu au fost stabilite obligații fiscale suplimentare în sarcina reclamantei fiind reținut doar faptul ca pe perioada_ -_, societatea a calculat și declarat corect taxa pe valoarea
adăugată solicitată la rambursare,a supus analizei daca se poate investi cu soluționarea acestui capăt de cerere, în condițiile în care prin decizia atacată nu au fost stabilite obligații fiscale suplimentare în sarcina reclamantei iar aceasta nu demonstrează vătămarea sa prin emiterea actului administrativ fiscal, reținând că fiind incidente prevederile art. 205, alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură fiscală,care stipulează:
1) împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
(2) Este îndreptățit ia contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia."
De asemenea cu privire la îndeplinirea condițiilor procedurale, Instrucțiunile pentru aplicarea titlului IX din Codul de procedură fiscală, aprobate prin OPANAF nr. 2137/2011 precizează:
"9.3. Organul de soluționare competent va verifica existența excepțiilor de procedură și, mai apoi, a celor de fond, înainte de a proceda la soluționarea pe fond a contestației."
"9.5. Excepțiile de fond în procedura de soluționare a contestațiilor pot fi următoarele: excepția lipsei de interes, excepția lipsei de calitate procesuală, prescripția, ..."
"12.1. Contestația poate fi respinsă ca:_ d) lipsită de interes, în situația în care contestatorul nu demonstrează că a fost lezat în dreptul sau interesul său legitim, _"
Văzând că prin Decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. F-BN 699/_ nu au fost stabilite obligații fiscale suplimentare urmare a verificărilor efectuate, iar reclamanta nu demonstrat prin contestația administrativă că a fost lezată în dreptul sau interesul său legitim prin emiterea acestui act administrativ fiscal, în temeiul art. 217 din Codul de procedură fiscală coroborat cu pct. 12.1. lit. d) din Instrucțiunile aprobate prin OPANAF 2137/2011, acest capăt de cerere a fost respins ca lipsit de interes.
Cu privire la petitul reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzile legale calculate de la data de_ și până la data rambursării efective a taxei pe valoarea adăugată, se învederează faptul că restituirea sumelor de la bugetul de stat este reglementată prin dispozițiile art.117 C. procedura fiscala (art.112 înaintea de republicare), iar procedura efectivă de restituire a sumelor de la buget este reglementată expres de către dispozițiile OMFP nr. 1899/2004.
Conform Cap. I pct. 2 si următoarele din OMFP 1899/2004, restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului în termen de 45 de zile de la data depunerii si înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine obligația administrații creanțelor bugetare. Această cerere trebuind a fi în mod obligatoriu însoțită de documentele necesare din care să rezulte că suma solicitată este certă pentru a putea face obiectul unei restituiri.
Față de cele mai sus precizate, se apreciază că și acest petit formulat în cadrul acțiunii introductive de către reclamanta este neîntemeiat.
Cât privește capătul de cerere de obligarea a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, se solicită respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat, nefiind întrunite condițiile prevăzute de legiuitor prin dispozițiile art.453 alin.(1) N.C. procedură civilă.
In drept, s-au invocat disp. art.205-208 Noul C. procedură civilă și toate actele normative și normele juridice enunțate in text.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr.72/_ privind soluționarea contestației administrative formulată de SC
A. T. I. S. înregistrată la D.G.F.P. B. -N. sub nr. 26399/_, s-a dispus de către Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul acestei instituții respingerea ca neîntemeiată și nesusținută cu documente a contestației reclamantei pentru suma de 8.008 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată neadmisă la rambursare și, pe cale de consecință, menținerea corespunzătoare a măsurilor dispuse prin Decizia de impunere nr. F-BN 698/_, respectiv ca lipsită de interes a contestației depuse împotriva Deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr. F-BN 699/_ .
S-a reținut că la data de_, când a avut loc și livrarea bunului, contestatoarea a achiziționat un autoturism marca BMW, de la SC Elco Sys S. din Sibiu potrivit facturii nr.253, în valoare totală de 82.751 lei, din care taxa pe valoarea adăugată 16.016 lei, organele de inspecție
neacordând drept de deducere pentru 50% din TVA înscrisă în factura în cauză - 8.008 lei, așa cum prevede art.145 ind.1 din Codul fiscal.
Organul administrativ jurisdicțional de la nivelul Direcției Generale a F. P. B. -N. a reținut incidența dispozițiilor art.145 alin.(1) și (2) lit. a) Cod Fiscal, art.145 ind.1 alin. (1), (2), (3), (4), (5), (6) Cod Fiscal și pct. 45 ind.1 alin. (1), (2), (3), (4), (5), (6), (7) și (8) din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, subliniindu-se că pentru acordarea dreptului de deducere a TVA aferentă achiziționării de autovehicule Codul fiscal dispune să se ia în considerare utilizarea efectivă și concretă a acestuia, iar în condițiile în care exploatarea autovehiculului a început din data de_, se aplică prevederile art.145 ind.1 din Codul fiscal, așa cum a fost modificat prin OUG nr.24/_ coroborat cu pct.45 ind.1 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, modificat prin HG nr.670/_, pornind de la aspectul că autovehiculul achiziționat face parte din categoria autoturismelor cu masa maximă autorizată ce nu depășește 3.500 kg, fiind dotat cu cinci scaune, inclusiv scaunul șoferului, astfel că este dată ipoteza limitării dreptului de deducere, conform dispozițiilor speciale prevăzute la art. 145 ind.1 din Codul fiscal, fiind expuse detaliat argumentele pentru care s-a apreciat că nu sunt incidente excepțiile prevăzute de art.145 ind.1 alin.3 lit. b Cod fiscal și pct.45 ind.1 alin.6 lit. b și c din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal ("vehicule utilizate de agenții de vânzări si de achiziții"), art.145 ind.1 alin.3 lit. d Cod fiscal și pct.45 ind.1 alin.6 lit. d din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal ("vehicule utilizate pentru prestarea de servicii cu plată"), respectiv pct.45 ind.1 alin.2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal ("vehicule care sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice") - file 83 - 80 dosar administrativ.
Tribunalul reține că, în mod cert, pornind de la nota explicativă luată administratorului reclamantei și cele relevate prin adresa din_ (file 3-4, 74 dosar administrativ), scopul achiziționării autovehiculului în discuție a fost acela de a fi utilizat pentru deplasarea administratorului în vederea încheierii de contracte în țară, pentru deplasarea sa și a personalului angajat în interes de serviciu, cât și de la serviciu la domiciliu, respectiv transportul clienților de la domiciliu la locul de îmbarcare în autocar și de la locul de debarcare la domiciliu, contestatoarea susținând atât în contestația administrativă, cât și în acțiunea promovată că sunt date situațiile de excepție reținute ca nefiind incidente de organul de soluționare a contestației: vehiculul este utilizat exclusiv în scopul activității economice; este utilizat de agenții de vânzări, de achiziții, respectiv pentru prestarea de servicii cu plată (transportul clienților de la domiciliu la locurile de îmbarcare în autobuze).
Conform art.145 din Legea nr.571/2003: "(1)
Dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei. (2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile..";, limitările speciale ale dreptului de deducere a TVA fiind reglementate la art.145 ind.1:"; (1) Prin excepție de la prevederile art. 145 se limitează la 50% dreptul de deducere a taxei aferente cumpărării, achiziției intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului de vehicule rutiere motorizate și a taxei aferente cheltuielilor legate de vehiculele aflate în proprietatea sau în folosința persoanei impozabile
, în cazul în care vehiculele nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice. (2) Restricția prevăzută la alin.(1) nu se aplică vehiculelor rutiere motorizate având o masă totală maximă autorizată care depășește 3.500 kg sau mai mult de 9 scaune, inclusiv scaunul șoferului. (3) Prevederile alin. (1) nu se aplică următoarelor categorii de vehicule rutiere motorizate: b) vehiculele utilizate de agenții de vânzări și de achiziții; c) vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie; d) vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru instruire de către școlile de șoferi";.
Referitor la excepția prevăzută de art. 145 ind.1 alin.(3) lit. b) din Codul fiscal și punctul 45 ind.1 alin. (6) lit. b) și c) din HG nr.44/2004 ("vehicule utilizate de agenții de vânzări și de achiziții";), ținând seama că obiectul de activitate al reclamantei este transportul rutier de persoane în trafic național, internațional și pe teritoriul UE -fila 52 dosar, foile de parcurs pentru transport persoane depuse la filele 73-51 dosar administrativ, evidențiind efectuarea deplasărilor în scopul aprovizionării cu materii prime, materiale, operațiuni bancare, efectuare plăți facturi furnizori, pe raza loc. B., transport persoane la Teaca, Poiana Ilvei, instanța apreciază că în mod pertinent s-a apreciat că susținerea reclamantei potrivit căreia autovehiculul achiziționat se înscrie în categoria celor utilizate de agenții de vânzări și achiziții, nu poate fi primită, nefiind depuse documente care
să probeze că au fost efectuate în concret activități specifice agenților de vânzări sau agenților de achiziții, adică vehiculul este utilizat "în cadrul activității unei persoane impozabile de către angajații acesteia care se ocupă în principal cu prospectarea pieței, desfășurarea activității de merchandising, negocierea condițiilor de vânzare, derularea vânzării bunurilor/serviciilor, asigurarea de servicii postvânzare și monitorizarea clienților";
or "în cadrul activității unei persoane impozabile de către angajații acesteia care se ocupă în principal cu negocierea și încheierea de contracte pentru cumpărarea de bunuri și servicii, întreținerea bazei de date a furnizorilor potențiali sau existenți, întocmirea documentelor administrative pentru cumpărări, analizarea cererilor de cumpărare și propunerea ofertei celei mai bune, urmărirea performanțelor furnizorilor pentru a atinge obiectivele de calitate, costuri, termene";,
prin intermediul unui personal care să aibă ca atribuții de serviciu prospectarea pieței, derularea de negocieri cu potențialii clienți, cu depunerea dovezilor pentru astfel de demersuri - oferte de cumpărare, oferte de vânzare, contracte, nefiind suficient a se deține doar un permis de conducere pentru realizarea deplasărilor inerente activității principale, adică achiziții de anvelope, piese auto, plată servicii furnizate sau pentru înmatricularea autoturismului BMW la data de_ - file 75,76, 78 dosar și 52 dosar administrativ( în acest sens a se vedea și prevederile punctului 45 ind.1 alin.7 din norme:
"Utilizarea vehiculului pentru activitățile exceptate prevăzute la art. 145^1 alin. (3) din Codul fiscal rezultă, în funcție de fiecare situație în parte, din informații cum sunt: obiectul de activitate al persoanei impozabile, d ovada că p ersoana im pozabilă are personal angajat cu calificare în
domeniile prevăzute de exc epții , foile de parcurs care trebuie să conțină cel puțin elementele prevăzute la alin. (2) sau orice alte dovezi care pot fi furnizate";).
Sub aspectul excepției prevăzută de art. 145 ind.1 alin. (3) lit. d) din Legea nr.571/2003 și punctul 45 ind.1 alin. 6) lit. d) din HG nr.44/2004 (vehicule utilizate pentru prestarea de servicii cu plată - "vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată reprezintă vehiculele care contribuie în mod esențial la prestarea directă a serviciilor cu plată și fără de care serviciile nu pot fi efectuate";), tribunalul de asemenea constată că transportul rutier de persoane de la domiciliu la locul de îmbarcare în autocare și de la locul de debarcare la domiciliu, precum B. - N., Teaca, Poiana Ilvei, a unui nr. redus - 3, 4 persoane( file 48 - 51 dosar), pentru prețul biletului perceput având în vedere traseele autorizate, deci doar în raport de punctul de destinație extern, nu determină, în mod esențial, activitatea de bază a firmei (transport intern și internațional), nr. persoanelor "beneficiare"; ale acestui serviciu suplimentar reprezentând un procent mai mic de 10% din nr. călătorilor, expunerea organului de soluționarea a contestației fiind exhaustivă și perfect argumentată logic.
Cu privire la excepția prevăzută de 45 ind.1 alin.(2) din Normele de aplicare ale Codului fiscal ("vehicule care sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice";), instanța reține că din foile de parcurs aferente perioadei iulie-august 2012, care atestă, după cum s-a arătat și anterior, efectuarea de deplasări în mun. B. și în județ( de cca. 800 km în 2 luni) de către angajații societății și administratorul împuternicit, în scopul aprovizionării cu materii prime și materiale, plăți furnizori, operațiuni bancare, transport persoane, activități care, în principiu, fac parte din categoria celor efectuate în scopul activității economice a societății, nu se poate statua că în mod cert deplasările cu autoturismul marca BMW s-au efectuat exclusiv în scopul activităților indicate, facturile depuse pentru prima dată în față instanței, deși se solicitase expres contestatoarei depunerea tuturor documentelor probatorii - fila 51 dosar administrativ, atestând chiar folosirea unui alt mijloc de transport -_ ( file 83, 92, 94).
Apoi, pentru autoturismul achiziționat de către reclamantă nu s-a dovedit că este utilizat exclusiv pentru activități economice, fiind folosit și pentru transportul angajaților societății, în fiecare foaie de parcurs întocmită în perioada iulie-august 2012 fiind menționate deplasări zilnice cu autoturismul marca BMW, cu nr._, pe traseul str. Moșilor - str. N. și retur, adică între domiciliul numitului Șulea G. -Ionel (angajat al societății - fila 45 dosar) și punctul de lucru al societății de pe str. N. (file 53-73, 43, 75 și 76 dosar administrativ), iar extrasul privind liniile rețelei de transport public depus doar în instanță la fila 53, deși demonstrează că într-adevăr exact pe această rută nu circulă mijloace de transport în comun, nu este suficient a și susține, sub aspectul deductibilității în întregime a TVA, că doar cu acest autoturism de teren se poate efectua deplasarea, câtă vreme firma - file 10-5 dosar administrativ, mai are în proprietate o mașină, legiuitorul
instituind premisa dificultăților evidente în folosirea altor mijloace de transport adecvate, nu în mod necesar, ci doar exemplificativ lipsa mijloacelor de transport în comun.
Conform pct.45^1 alin.2 și 3, 4 din Normele metodologice:";În cazul vehiculelor care sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice, în sensul art. 145^1 alin. (1) din Codul fiscal, taxa aferentă cumpărării, achiziției intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului și cheltuielilor legate de aceste vehicule este deductibilă conform regulilor generale prevăzute la art. 145 și la art. 146 - 147^1 din Codul fiscal, nefiind aplicabilă limitarea la 50% a deducerii taxei. Utilizarea în scopul activității economice a unui vehicul cuprinde, fără a se limita la acestea: deplasări în țară sau în străinătate la clienți/furnizori, pentru prospectarea pieței, deplasări la locații unde se află puncte de lucru, la bancă, la vamă, la oficiile poștale, la autoritățile fiscale, utilizarea vehiculului de către personalul de conducere în exercitarea atribuțiilor de serviciu, deplasări pentru intervenție, service, reparații, utilizarea vehiculelor de test-drive de către dealerii auto. Este obligația persoanei impozabile să demonstrez e că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru acordarea deducerii, astfel cum rezultă și din Hotărârea Curții Europene de Justiție în Cauza C-268/83 D.A. Rompelman și E.A. Rompelman - Van Deelen împotriva Minister van Financien. În veder ea ex ercităr ii dreptului de deducere a taxei orice per soană impozabilă trebuie
să dețină docum entele pr evăzute d e leg e pentru d educerea taxei și să întocmească foaia de parcurs care trebuie să conțină cel puțin următoarele informații: categoria de vehicul utilizat, scopul și locul deplasării, kilometrii parcurși, norma proprie de consum carburant pe kilometru parcurs.
În cazul vehicul elor utilizate pentru transportul angajaților la și de la locul de muncă se consideră că vehiculul este utilizat în scopul activității ec onomice atunci când există dificultăți evidente în folosirea altor mijloace de transport adecvate, cum ar fi lipsa mijloacelor de transport în comun, decalajul orarului mijloacelor de transport în comun față de programul de lucru al persoanei impozabile. Reprezintă vehicule utilizate de angajator pentru transportul angajaților la și de la locul de muncă vehiculele utilizate pentru transportul angajaților de la reședința acestora/locul convenit de comun acord la locul de muncă, precum și de la locul de muncă la reședința angajaților/locul convenit de comun acord. Prin angajați se înțelege salariații, administratorii societăților comerciale, directorii care își desfășoară activitatea în baza contractului de mandat, potrivit legii și persoanele fizice rezidente și/sau nerezidente detașate, potrivit legii, în situația în care persoana impozabilă suportă drepturile legale cuvenite acestora.
Utilizarea unui vehicul în folosul propriu de către angajații unei persoane impozabile …, pentru alte scopuri decât desfășurarea activității sale economice, este denumită în continuare uz personal. T. portul la și de la locul de muncă al angajaților în alte condiții decât cele menționate la alin. (3), este considerat uz personal al vehiculului. Se consideră că un vehicul nu este utilizat exclusiv în scopul activității economice, în sensul art. 145^1 alin. (1) din Codul fiscal, în situația în care, pe lângă utilizarea în scopul activității economice, vehiculul este utilizat ocazional sau de o manieră continuă și pentru uz personal. Dacă vehiculul este utilizat atât pentru activitatea economică, cât și pentru uz personal, se limitează la 50% dreptul de deducere a tax ei aferente
cumpărării , achiziției intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului și a taxei aferente cheltuielilor legate de acesta";.
În acest context factual și legislativ, tribunalul reține că organul fiscal în mod corect a apreciat relevanța stării de fapt fiscale, adoptând soluția admiterii la deducere doar a 50% din TVA-ul aferent achiziției autoturismului, astfel că raportat la art.218 alin.2 Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se va respinge acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC A. T. I. S. în contradictoriu cu D. G. R. a F. P. C. -N., cu sediul în C. -N., str. Avram Iancu, nr. 19, jud. C., care s-a subrogat în drepturile și obligațiile procesuale ale pârâtei D. G. a F. P. B. -N., conform prevederilor OUG nr.74/2013 și HG nr.520/2013, ca neîntemeiată.
Raportat la prevederile art.453 Cpr.civ. și soluția adoptată, se va respinge, în consecință, cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC A. T.
I. S., cu sediul în B., str. Andrei M. u, nr. 16, jud. B. -N., nr. ORC J_, CUI 21839391, cu sediul procesual ales în B., str. N., bl. 5, sc.B, ap. 4, jud. B. -N., în contradictoriu cu D. G. R. a F. P. C. -N., cu sediul în C. -N., str. Avram Iancu, nr. 19, jud. C., care s-a subrogat în drepturile și obligațiile procesuale ale pârâtei D. G. a F. P. B. -N., conform prevederilor OUG nr.74/2013 și HG nr.520/2013, ca neîntemeiată.
Respinge, în consecință, cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul B. -N., sub sancțiunea nulității, conform art.490 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Pronunțată astăzi, 23 decembrie 2013, prin punerea soluției la dispoziția părților, conform art.396 alin.2 Codul de procedură civilă.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
D. E. L. | M. | D. | P. |
Red/dact: DEL/HVA
_ / 4 ex
