Decizia civilă nr. 46/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 46/2013
Ședința publică din data de 31 Ianuarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. JUDECĂTOR: D. E. L. JUDECĂTOR: L. T. B. GREFIER: I. D. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta S.C. V. C. S., împotriva sentinței civile nr. 709/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud, în dosarul nr._, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta avocat Lombrea D., lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care:
Reprezentantul recurentei învederează instanței faptul că nu are alte cereri de formulat în probațiune și solicită judecarea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța declară închisă faza de probatorie și dispune dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris,, a se dispune modificarea sentinței civile atacate și rejudecând pe fond plângerea a se dispune admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată în scris, în principal anularea ca nelegal și netemeinic a procesului verbal de contravenție, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale și aplicarea unei sancțiuni cu mustrare, anularea măsurii confiscării materialului lemnos dispusă de organul constatator, ca fiind nelegală și netemeinică .
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 709/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud, în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta SC V. C. S. împotriva procesului verbal de contravenție seria AP nr. 2163158/_, în contradictoriu cu intimatele IPJ B. N. și ITRSV C. N., fiind respinsă și cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul și menținându-se ca legală și temeinică măsura confiscării materialului lemnos.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria AP nr. 2163158/_ încheiat de IPJ B. N. (f.5) petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru comiterea contravenției prev. de art. 19 alin. 1 lit. a. din Legea nr. 171/2010, constând în aceea că a expediat cantitatea de 226,71 mc cherestea rășinos și cantitatea de 318,598 mc lemn de esență rășinos fără proveniență legală.
Analizând procesul verbal de contravenție contestat, instanța a apreciat că acesta este legal întocmit, fiind respectate cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de dispozițiile OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 42 alin.2 din Legea nr.171/2010 modelul și conținutul formularului tipizat de proces-verbal de constatare a contravenției silvice sunt prevăzute în anexa nr. 1, iar, potrivit disp. art. 42 alin. 8 din Legea nr.171/2010 până la confecționarea și distribuirea formularelor prevăzute la alin. (7), agenții constatatori folosesc în activitatea de constatare a contravențiilor silvice formularele tipizate utilizate anterior intrării în vigoare a prezentei legi de către instituțiile din care fac parte agenții constatatori.
În ceea ce privește, calitatea de agenți constatatori a lucrătorilor de poliție, art.24 din Legea nr.171/2010 stabilește agenții constatatori care pot să constate contravențiile silvice și să aplice sancțiunile fără a stabili o anumită prioritate a acestora. Astfel potrivit literei "d"; ofițerii și agenții de poliție din cadrul Poliției Române și Poliției de Frontieră Române au calitatea de agent constatatori pentru constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor pentru faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a) și b), art. 8 alin. (1) lit. a) și b), art. 9, 11, 12 și 19 - 21.
Cu privire la faptul că nu a fost întocmit un proces verbal de confiscare, instanța reține că, la data de_ cu ocazia controlului efectuat la petenta SC V. C. S., a fost întocmit procesul verbal nr.608/_, aflat la fila 13 din dosar, un exemplar al acestuia fiind primit chiar de petentă conform mențiunilor de la finalul acestuia.
În ceea ce privește data săvârșirii faptei, instanța a reținut că aceasta a fost săvârșită în perioada decembrie 2010 - mai 2011 fiind constatată cu ocazia controlului efectuat la data de_ așa cum reiese din actele depuse la dosar, avizele de însoțire emise în această perioadă nefiind înregistrate în registrul de evidență a intrărilor și ieșirilor de materiale lemnoase care era completat până la poziția 18 pentru luna decembrie 2010.
Hotărând asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, în urma probatoriului administrat în cauză, instanța reține că, la data de_, în urma unui control efectuat la SC V. C. S., împreună cu organele silvice din cadrul ITRSV s-a constatat că petenta a expediat cantitatea de 226,71 mc cherestea rășinos și cantitatea de 318,598 mc lemn de esență rășinos fără proveniență legală, respectiv mai multe avize de însoțire a materialului lemnos din perioada decembrie 2010-mai 2011, nu erau înregistrate în registrul de evidență a materialelor lemnoase și societatea nu folosea sistemul integrat de urmărire a masei lemnoase SUMAL.
Astfel, așa cum rezultă din copia din registrul de evidență a intrărilor-ieșirilor de materiale lemnoase avizele de însoțire emise în această perioadă nu sunt înregistrate în registrul de evidență a intrărilor și ieșirilor de materiale lemnoase, acesta fiind completat până la poziția 18 pentru luna decembrie 2010.
La data efectuării controlului societatea nu folosea sistemul integrat de urmărire a masei lemnoase SUMAL, aspect ce nu a fost contestat de petentă.
Potrivit dispozițiilor art. 19 alin.1 litera "a"; din Legea 171/2011, constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei până la 5.000 lei și confiscarea materialelor lemnoase în cauză următoarele fapte:expedierea sau transportul materialelor lemnoase fără proveniență legală;
Potrivit HG nr. 996 din 27 august 2008 pentru aprobarea Normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund, în situația depozitelor de materiale lemnoase, a altor spații destinate depozitării temporare, precum și a instalațiilor de transformat lemn rotund, documentul de proveniență este registrul de intrare-ieșire a materialului lemnos, identificat prin poziția la care a fost înregistrată intrarea/ieșirea conform art. 3 punctul 10, iar conform art.20 punctul 5 masa lemnoasă și materialele lemnoase care nu sunt înregistrate și pentru care nu se introduc documente în sistemul SUMAL sunt considerate fără proveniență legală.
Instanța de fond a apreciat că prin probele administrate și având în vedere și poziția petentei consemnată în procesul verbal, în sensul că "am omis să înregistrez unele avize în registrul de evidență a materialelor lemnoase"; intimata, a făcut dovada celor reținute în procesul verbal.
Având în vedere plenitudinea de competență cu care este învestită instanța, analizând legalitatea și temeinicia sancțiunii aplicate, a reținut că aceasta corespunde gradului de pericol social concret al faptei, prin aplicarea criteriilor de individualizare prevăzute de dispozițiile art.21 din OG nr.2/2001.
Instanța, poate reține acele împrejurări în care criteriile de individualizare a faptei concrete determină concluzia unei gravități reduse, însă acestea trebuie să reprezinte un comportament singular, excepțional, care să reflecte într-o mare măsură caracterul de excepție al conduitei sancționate contravențional, ceea ce în speță nu poate fi reținut, având în vedere cantitatea de masă lemnoasă expediată fără proveniență legală, respectiv 226,71 mc cherestea rășinos și cantitatea de 318,598 mc lemn de esență rășinos, faptul că sancțiunea aplicată este în cuantumul minim prevăzut de lege.
În ceea ce privește confiscarea valorică, instanța a reținut că potrivit art. 4 alin.7 și 8 din HG 996/2008, în cazul aplicării sancțiunii complementare a confiscării, pentru materialele lemnoase care nu se găsesc sau care nu pot fi identificate, contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în lei";
Calculul contravalorii materialelor lemnoase prevăzute la alin. (7) se face la prețuri de referință, pe specii și sortimente, stabilite anual în raport cu valoarea de circulație a materialelor lemnoase, prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, pe baza prețului pieței, rezultat prin calcularea mediei ultimelor prețuri de vânzare, comunicate de administratorii fondului forestier proprietate publică, care au vândut sortimentul respectiv în ultimele 6 luni.
Potrivit procesului verbal nr.608/_, s-a dispus confiscarea valorică, prețurile fiind stabilite în conformitate cu dispozițiile ordinului nr.883/2011 emis de Ministerul Mediului și Pădurilor.
Raportat la starea de fapt anterior evidențiată, instanța a reținut că cele consemnate în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat, sunt corespunzătoare adevărului, procesul verbal de contravenție contestat fiind temeinic, motiv pentru care instanța a respins, în sensul celor arătate, plângerea contravențională formulată de petentă, a respins cererea de înlocuire a sancțiunii contravenționale cu avertismentul și a menținut ca legală și temeinică măsura confiscării materialului lemnos.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta SC V. C. S. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacată în sensul de a anula ca nelegal și netemeinic a procesului verbal de contravenție seria AP. nr. 216318/_, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale și aplicarea unei sancțiuni cu mustrare și anularea măsurii confiscării materialului lemnos dispusă de organul constatator, ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare, s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinica si data cu încălcarea esențiala a
legii.
Statuările instanței fondului in sensul ca modelul procesului verbal utilizat de agentul
constatator ar fi corect prin prisma dispoz.art.42 din Legea nr. 171/2010, sunt consecința unei interpretări greșite a legii.
Procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate deoarece nu respecta cerințele impuse de art.42 alin. 2 din Legea nr.171/2010. Potrivit acestui text, modelul si conținutul formularului tipizat de proces - verbal de constatare a contravenției silvice sunt prevăzute in anexa 1. Potrivit anexei 1 a Legii nr. 171/2010, procesul verbal de constatare a contravenției silvice este cu totul altul decât cel prin care s-a aplicat sancțiunea contravenționala.
Statuările instanței fondului in sensul ca potrivit dispoz.art.42 alin.8 din Legea nr. 171/2010 pana la confecționarea si distribuirea formularelor prevăzut la alin. 7 agenții constatatori urmează sa utilizeze vechile formulare, sunt corecte. Anexa 1 la Legea nr.l71/2010 prevede forma pe care trebuie să o aibă procesul verbal de contravenție. Deoarece forma procesului verbal de contravenție a fost stabilită prin aceasta anexa, iar Legea a intrat în vigoare in anul 2010, se prezumă că după mai mult de un an de la data adoptării sale, s-au "confecționat" si procese verbale de contravenție. In ipoteza în care instanța era nelămurită cu privire la această împrejurarea avea "posibilitatea" să solicite lămuriri de la intimata ITRSV C. -N. . Vechile formulare erau cu regim silvic si in nici un caz nu erau formulare utilizate de organele de politie.
Din acest punct de vedere se apreciază că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate.
Deși a dispus confiscarea materialului lemnos, agentul constatator nu a întocmit procesul verbal de confiscare. Potrivit dispoz.art.42 alin.6 din Legea nr.l71/2010, modelul si conținutul formularului tipizat de proces - verbal de reținere/confiscare/dare in custodie este prevăzut în anexa 3.
Din procesul verbal întocmit de agentul constatator ar rezulta că s-a dispus confiscarea valorica" a cantității de material lemnos. Din conținutul tipizat al procesului verbal de contravenție folosit rezultă că agentul constatator poate doar să dispună confiscarea/ridicarea în vederea confiscării conform procesului-verbal anexat. Deși agentul constatator a dispus și măsura confiscării valorice, nu a întocmit și procesul-verbal de confiscare.
Statuările instanței fondului în sensul că în realitate organele silvice au întocmit procesul verbal de confiscare nr._ și că în acest fel este înlăturată "omisiunea" organelor de politie, sunt inacceptabile.
Raportat la aceasta împrejurare se impune a fi făcuta precizarea că pentru aceeași contravenție s-au dispus două masuri de confiscare a aceluiași material lemnos. Prima măsură de confiscare a fost dispusă de organele de politie și apoi organele silvice au dispus ulterior confiscarea aceluiași material lemnos pentru care organele de politie au dispus confiscarea valorica. In aceste condiții s-a ajuns la situația in care petentul va fi obligat să achite c/valoarea materialului lemnos la măsura luată de organele de politie și apoi să predea aceeași cantitate de material lemnos organelor silvice.
Este de "observat" că de această dată instanța nu mai face trimitere la art.46 alin.8 în ceea ce privește forma procesului verbal de confiscare utilizat de organele de politie. De aceasta dată instanța de fond nu mai putea face o asemenea trimitere deoarece la dosarul cauzei s-a depus procesul verbal de confiscare pe un formular tipizat din cel prevăzut de anexa 3 din Legea nr.l71/2010. Sa înțelegem ca s-au confecționat si distribuit formulare tipizate prevăzute de anexele la Legea nr.l71/2010 numai pentru procesele-verbale de confiscare si nu si pentru cele de contravenție?.
Cu ocazia efectuării controlului au fost de fata si organele silvice din cadrul 1TRSV C. -N.
. Potrivit art.24 din Legea nr. 171/2010 calitatea de agenți constatatori o au în primul rând personalul silvic și apoi ofițerii și agenții din cadrul Politiei Romane. Deoarece controlul a fost efectuat de organele silvice, cei care puteau avea calitatea de agenți constatatori erau în primul rând aceștia.
Statuările instanței fondului în sensul că organele de politie au calitatea de agenți constatatori potrivit art.24 din Legea nr.171/2010, sunt in principiu corecte. Împrejurarea invocată de petent este aceea că, deși controlul a fost efectuat de organele silvice, sancțiunea a fost aplicată de organele de poliție, pe un formular al procesului verbal care nu era prevăzut de anexa 1 la aceasta lege.
Statuările instanței fondului în sensul că agentul constatator ar fi descris fapta și ar fi menționat data comiterii pretinsei contravenții, sunt inacceptabile.
Agentul constatator nu a descris pretinsa faptă contravențională pentru care a fost sancționată petenta. In acest sens este de observat că în procesul verbal de contravenție, agentul constatator a făcut doar mențiunea că, s-a constatat faptul că societatea a expediat cantitatea de 226,71 mc, cherestea rășinos și cantitatea de 318,398 mc, lemn de esență rășinos fără proveniența legala.
Pretinsa faptă este superficial și evident insuficient descrisă pentru a se verifica dacă această împrejurare poate fi calificată ca o faptă contravențională. Este de observat că agentul constatator nu a indicat locul unde a fost expediat materialul lemnos și nu a precizat data la care se pretinde că s-ar fi expediat materialul lemnos.
Potrivit art.16 alin.l din OG nr.2/2001, procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite potrivit art. 17 din același act normativ, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constata si din oficiu, (s.n.).
In conținutul procesului verbal de contravenție se precizează data la care s-a efectuat controlul la sediul firmei. In continuare se descrie pretinsa fapta, fără să se facă mențiunile privitoare la data comiterii acesteia. Precizarea datei comiterii pretinsei contravenții de către societate era obligatorie. Potrivit art.39 alin.3 din Legea nr.171/2010, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Același termen de prescriere a aplicării sancțiunii contravenționale este prevăzut si de OG nr.2/2001 prin art. 13 alin.l. nu întâmplător agentul constatator nu a indicat data expedierii materialului lemnos. Expedierea era efectuată "probabil" cu mai mult de 6 luni anterior datei controlului.
Statuările instanței fondului în sensul că mențiunea făcută de agentul constatator în sensul că pretinsa contravenție s-ar fi comis în perioada decembrie 2010 - mai 2011, sunt inacceptabile.
Potrivit acestei opinii, contravenția poate fi constatata și în anul 2100, singura problema ar fi că de la data " constatării să nu treacă 6 luni. Perioada în care ar fi " început" comiterea contravenției nu ar avea nici o relevanță si ea poate fi oricât de mare chiar mai mare de 6 luni in care s-a prescris aplicarea sancțiunii contravenționale.
In aceste condiții este evident că procesul verbal este lovit de nulitate absolută pentru lipsa din conținutul acestuia a datei comiterii pretinsei contravenții și a lipsei descrierii faptei pretins a fi contravențională.
Societatea deține toate documentele de proveniență legală pentru materialul lemnos expediat. Deși administratorul societății a precizat că deține aceste documente și că le poate prezenta organului de control, acesta a refuzat să fie prezentate ulterior. Potrivit art.42 alin.5 din Legea nr.l71/2010, pentru probarea provenienței materialelor lemnoase reținute, agentul constatator stabilește un termen care nu poate fi mai mare de 3 zile calendaristice de la data încheierii procesului-verbal de reținere. A precizat deja că deși agentul constatator a dispus confiscarea
"valorică" a materialului lemnos nu a încheiat procesul - verbal de reținere/confiscare. Nu întâmplător nu s-a încheiat acest proces verbal.
Singura omisiune a fost aceea că un funcționar a omis să înregistreze în registrul de ieșiri unul din documente. Documentele de proveniență ale materialului lemnos există și ele au fost înregistrate în contabilitatea societății. In aceste condiții, organul constatator putea eventual să-i aplice societății o sancțiune cu "mustrare".
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs precum și sub toate aspectele,
potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
Astfel, tribunalul constată că în mod judicios prima instanță a respins plângerea contravențională formulată de petenta recurentă SC V. C. S., reținând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție seria AP nr. 2163158/_ .
În acest sens, corect a statuat instanța de fond asupra legalității actului constatator, acesta nefiind afectat de cauze de natură a atrage sancțiunea nulității absolute, hotărârea atacată cuprinzând motivele care au stat la baza pronunțării și care susțin dispozitivul acesteia.
Criticile de nelegalitate invocate de petent în ce privește încălcarea prevederilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 decurgând din insuficienta descriere a faptei contravenționale au fost corect înlăturate de instanța de fond.
În acest sens, tribunalul reține că din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 rezultă într-adevăr cerința ca organul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter. Cerința este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justeței sancțiunii aplicate.
Contrar însă argumentelor petentei recurente, se impune sublinierea faptului că, chiar în condițiile în care faptele concrete constatate coincid cu conținutul normelor legale ce prevăd sancționarea lor contravențională, aceasta nu înseamnă că sunt necesare și alte mențiuni din partea agentului constatator în afara celor consemnate pentru ca procesul-verbal să fie legal întocmit, atâta timp cât în speță se constată că modalitatea în care a fost dresat acesta a permis instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale prin prisma probelor administrate în cauză, precum și verificarea încadrării juridice și justețea sancțiunilor aplicate.
În privința invocării de către petenta recurentă a nelegalității actului constatator determinată de calitatea agentului constatator, tribunalul constată că a fost corect abordată de instanța fondului critica formulată de petentă, subliniind legitimarea agentului constatator de a dresa procesul-verbal de contravenție întocmit, câtă vreme acesta face parte din categoria prevăzută de art. 24 alin. 1 lit. d din Legea nr. 171/2010 - "ofițerii și agenții de poliție din cadrul Poliției Române și Poliției de Frontieră Române";. Nu pot fi primite susținerile recurentei în sensul că organele silvice au constatat fapta, iar organele de poliție au aplicat sancțiunea, câtă vreme o atare disociere nu rezultă din
probele administrate în cauză, în procesul-verbal de contravenție menționându-se în mod expres că s-a realizat împreună cu organele silvice din cadrul ITRSV C. -N., controlul în urma căruia, în comun prin urmare, a fost constatată fapta contravențională prevăzută de art. 19 alin. 1 lit. a din Legea nr. 171/2010.
Relativ la pretinsa încălcare a art. 17 din OG nr. 2/2001 cu referire la lipsa datei comiterii faptei, tribunalul reține că aceasta nu se fondează, câtă vreme data săvârșirii contravenției este cea la care au fost realizate expedierile de material lemnos, iar organele constatatoare au identificat în cuprinsul documentației care face corp comun cu procesul-verbal de contravenție, inclusiv în procesul-verbal de confiscare valorică avizele secundare și avizele primare cu care au fost expediate loturile de material lemnos.
În ceea ce privește neutilizarea formularului de proces-verbal prevăzut de anexa 1 conform prevederilor art. 42 alin. 2 din Legea nr. 171/2010, se impune a se proceda, în prealabil analizării temeiniciei criticii astfel formulate, la a distinge între nulitățile absolute și cele relative, pe de o parte, și nulități virtuale și exprese pe de altă parte, distincție care conduce la concluzia că, din punct de vedere al regimului juridic aplicabil, nu orice nulitate expresă reprezintă în același timp și o nulitate absolută. În acest sens, trebuie reținut că sus menționata omisiune invocată de recurentă nu se regăsește printre cauzele de nulitate absolută limitativ prevăzute de art. l7 din OG 2/200l. Prin urmare, singurul criteriu apt de a determina regimul juridic al unei eventuale nulități ce ar putea opera în temeiul textului de lege invocat de recurentă, este cel al determinării interesului social protejat de norma legală. Or, este evident că în speță, acesta nu este unul de ordine publică, ci unul de ordin privat, ceea ce poate atrage doar sancțiunea nulității relative, sancțiune operabilă doar condiționat de invocarea și dovedirea de către petenta recurentă a producerii unei vătămări ce nu s- ar putea înlătura în alt mod, consecință directă a deficiențelor în dresarea procesului-verbal de către agentul constatator.
Or, nu numai că petenta nu invocă producerea unei vătămări prin utilizarea formularului în forma acceptată de prevederile art. 42 alin. 8 din Legea nr. 171/2010, dar consemnarea pe procesul verbal de contravenție a observațiilor formulate de reprezentantul petentei, mențiuni atestate prin semnătură, infirmă teza oricărei vătămări a drepturilor și intereselor legitime ale petentei recurente.
Mai susține recurenta că s-ar fi realizat o dublă confiscare a materialului lemnos, aserțiunile acesteia urmând a fi înlăturate însă de tribunal ca nefiind fondate, în condițiile în care în cauză rezultă neîndoios faptul că s-a aplicat o singură măsură de confiscare valorică constând în contravaloarea materialului lemnos fără proveniență legală pentru care s-a reținut expedierea (226,71 mc cherestea rășinoase și 318,596 mc lemn rotund rășinos pentru cherestea). Această măsură a fost aplicată prin procesul-verbal contestat în temeiul art. 19 din Legea nr. 171/2010, menționându-se în mod expres sintagma "conform procesului-verbal anexat";, proces-verbal de confiscare care a și fost întocmit conform mențiunilor din actul sancționator -confiscare valorică, fiind marcată această modalitate menționată la litera C a formularului utilizat (f. 13 dosar fond).
Sub aspectul criticilor de netemeinicie formulate de recurentă cu referire la reținerea contravenției prevăzute de art. 19 alin. 1 lit. a din Legea nr. 171/2010, tribunalul reține în primul rând că sarcina probei în procedura soluționării plângerii contravenționale revine contravenientului, iar nu organului constatator, prin exercitarea plângerii contravenționale cel dintâi supunând instanței legalitatea și temeinicia procesului-verbal, petentul având posibilitatea să administreze probe cu privire la temeinicia actului sancționator (situația de fapt expusă), mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrară, prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost investit de stat. Împrejurarea că sarcina îi incumbă acestuia nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilabilă dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta.
Or, întemeiat s-a reținut de către instanța de fond împrejurarea că starea de fapt menționată de agentul constatator nu este infirmată de probele administrate în cauză, dimpotrivă, s-a relevat faptul că din copia din registrul de evidență a intrărilor-ieșirilor de materiale lemnoase avizele de însoțire emise în această perioadă nu sunt înregistrate în registrul de evidență a intrărilor și ieșirilor de materiale lemnoase, acesta fiind completat până la poziția 18 pentru luna decembrie 2010. De altfel, așa cum rezultă din conținutul mențiunilor reprezentantului petentei, consemnate în cuprinsul
procesului-verbal de contravenție și în cel de confiscare valorică, a fost recunoscut aspectul omiterii înregistrării unor avize în registrul de evidență al materialului lemnos.
Or, în conformitate cu prevederile art. 3 pct. 10 din HG nr. 996/2008 pentru aprobarea Normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund, în situația depozitelor de materiale lemnoase, a altor spații destinate depozitării temporare, precum și a instalațiilor de transformat lemn rotund, documentul de proveniență este registrul de intrare-ieșire a materialului lemnos, identificat prin poziția la care a fost înregistrată intrarea/ieșirea, iar conform art.20 punctul 5, masa lemnoasă și materialele lemnoase care nu sunt înregistrate și pentru care nu se introduc documente în sistemul SUMAL sunt considerate fără proveniență legală.
Petenta recurentă nu a probat prin urmare, nici prin prezentarea evidențelor în care să apară înscrise avizele menționate de organul constatator, nici prin atestarea utilizării sistemului integrat de urmărire a masei lemnoase SUMAL, sens în care, în mod corect prima instanță a conchis asupra temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat.
Raportat la cererea formulată de petenta recurentă în subsidiar, tribunalul reține că, într- adevăr, în virtutea plenitudinii de competență cu care este investită, instanța este îndrituită nu doar să analizeze legalitatea și temeinicia sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator, dar și, în cazul în care împrejurările concrete de fapt și de drept ale speței o impun, să procedeze la reindividualizarea sancțiunii, pentru ca aceasta să corespundă gradului de pericol social concret al faptei, prin aplicarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 21 din OG nr. 2/2001.
Însă, în raport de aceste criterii, menționate în aliniatul 3 al textului de lege invocat, în speță tribunalul constată că sancțiunea amenzii contravenționale aplicate în concret petentei recurente corespunde gradului de pericol social al faptelor reținute de instanța de fond, acest cuantum reprezentând minimul legal în condițiile în care fapta este considerată de către legiuitor ca prezentând gravitate sporită, sens în care a stabilit minimul amenzii într-un cuantum ridicat.
Este real că, în cadrul distincției care trebuie realizată între noțiunea de grad de pericol social legal al faptei și cea de grad de pericol social concret al faptei săvârșite, se remarcă faptul că în cazul contravenției în speță, legiuitorul nu a înțeles să excludă în mod expres, așa cum a procedat sub aspectul tehnicii legislative în cazul altor contravenții, aplicarea sancțiunii avertismentului, prin urmare nu se poate susține, de plano, imposibilitatea aplicării acestei din urmă sancțiuni în acele împrejurări în care criteriile de individualizare aplicate faptei concrete determină concluzia unei gravități reduse a acesteia.
Corect a reținut prima instanță însă că aceste împrejurări, în cazul faptelor al căror grad de pericol social legal este ridicat, trebuie să fie suficient caracterizate de elementul surprinderii unui comportament antisocial singular, excepțional, determinat de conjuncturi factuale care, chiar dacă nu se situează la limita celor care determină înlăturarea caracterului contravențional al faptei, totuși trebuie să reflecte într-o mare măsură caracterul de excepție al conduitei sancționate contravențional, ceea ce în speță nu poate fi reținut câtă vreme în cauză s-a reținut ca neavând proveniență legală o cantitate foarte mare de material lemnos, astfel încât, concluzia instanței fondului în sensul că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, este judicioasă.
Așadar, pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 34 din OG nr. 2/2001, tribunalul urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de petenta-recurenă, în cauză nefiind incidente nici alte motive de nulitate absolută care să poată fi invocate și din oficiu de instanță conform art. 3041Cod procedură civilă, de natură a afecta valabilitatea sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge,ca nefondat, recursul declarat de recurenta SC V. C. S. împotriva sentinței civile nr. 709/_ pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
A. P. M. D. E. | L. | L. | T. B. | I. D. M. |
Red/dact: MAP/HVA_ / 4 ex.
Judecător fond:CM
