Decizia civilă nr. 469/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 469/R/2013
Ședința publică de la 03 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE E. B.
Judecător I. N. B. Judecător S. T. Grefier O. -R. L.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurenta A. M. SA împotriva sentinței civile nr. 15331/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. N., privind și pe intimata A. F. P. PENTRU C. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de_, prin serviciul registratură al instanței, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului formulat ca nefondat.
Instanța apreciază că nu se impune comunicarea întâmpinării, având în vedere că nu prezintă elemente noi și că la dosarul cauzei există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă, reține cauza spre competentă soluționare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 15331/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei
C. -N., a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A. M. S.A. cu sediul social în com. M., str. Principală nr.8, jud. C. și cu sediul procesual ales la sediul profesional al S.P.R.L. F. & A., situat în C. -N., str. A. S. nr.44, jud. C. împotriva intimatei A. F. P. PENTRU CONTRIBUALBILII M. C. -N. cu sediul în C. -N., P-ța. A. I. nr.19, jud. C. .
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
Potrivit înscrisurilor existente la filele 10, 11 din dosar, la data de_ intimata A.
F. P. pentru Contribuabili M. a întocmit împotriva contestatoarei titlul executoriu nr.9629/_ și somația nr.12/_ /16607/_, ambele pentru suma totală de 56.891 lei reprezentând obligații fiscale, din care suma de 46.713 lei reprezentând taxă pe valoare adăugată, suma de 2.838 lei reprezentând impozit pe veniturile din, iar diferența în cuantum de 7.340 lei reprezentând contribuții la fondul de asigurări sociale și de sănătate.
Din motivarea în fapt a contestației la executare rezultă că singurul motiv invocat în esență de contestatoare cu privire la nelegalitatea procedurii de executare silită pornită împotriva sa prin actele de executare mai sus menționate constă în aceea că la data declanșării procedurii de executare silită în discuție creanțele fiscale pentru a căror realizare aceasta a fost demarată fuseseră stinse prin plățile voluntare efectuate de către contestatoare la data de 24-_, conform foilor de vărsământ depuse în copie la dosar.
Însă, instanța a apreciat că această apărare este una nefondată, pentru următoarele considerente:
Astfel, dispozițiile art.115 alin.1 din O.G. nr.92/2003 - care stabilesc regulile privind imputația plății în materie fiscală - prevăd că "în cazul în care un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuții și alte sume reprezentând creanțe fiscale prevăzute la art.21 alin. (2) lit. a), iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanță fiscală principală pe care o stabilește contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art.114, de către organul fiscal competent, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine:…b) toate obligațiile fiscale principale, în ordinea vechimii, și apoi obligațiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii…";.
Rezultă, așadar, că în materie fiscală legiuitorul a instituit obligativitatea stingerii obligațiilor fiscale (principale sau accesorii) în ordinea vechimii lor, contribuabilul neavând un drept de opțiune în această privință.
Or, detalierile făcute de intimată, contestatoarea figura cu obligații fiscale restante de tipul celor achitate la data respectivă, situație în care în mod legal intimata A. F.
P. pentru Contribuabili M. a distribuit sumele achitate de contestatoare la data de_ pentru a stinge acele debite anterioare.
Prin urmare, având în vedere faptul că în considerarea celor anterior expuse se impune concluzia în sensul că titlul executoriu nr.9629 din data de_ și a somației nr.12/_ /16607/0_ au fost emise pentru creanțele fiscale datorate de contestatoare pentru luna martie 2012 și care nu fuseseră stinse prin plată sau în vreun alt mod până la data de_ rezultă că procedura de executare silită în litigiu a fost pornită cu respectarea disp. art.136 C. proc. fisc. și, prin urmare, prezenta contestație la executare apare ca fiind neîntemeiată, motiv pentru care instanța de fond a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs în termen legal recurenta A. M. SA solicitând admiterea recursului, modificarea in întregime a hotărârii atacate in sensul admiterii contestației la executare formulate, obligarea la plata cheltuielilor de judecata
Se apreciază că hotărârea atacata este nelegala prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 si 9 Cod proc. civ. fără ca instanța de recurs sa fie limitată la a cerceta doar aceste motive având in vedere ca potrivit art. 3041Cod proc. civ., in cazul hotărârilor care nu pot fi atacate cu apel, instanța poate sa examineze cauza sub toate aspectele.
Nelegalitatea hotărârii pronunțate de instanța de fond survine ca urmare a reținerii sumare a motivelor care au format convingerea instanței precum si a aplicării greșite a prevederilor legale.
Practic, motivul respingerii acțiunii a fost formulat de instanța de fond ca urmare a analizei dispozițiilor art. 115 alin, 1 Cod proc. fiscala, concluzionând ca "rezulta, așadar, ca in materie fiscala legiuitorul a instituit obligativitatea stingerii obligațiilor fiscale (principale sau accesorii) in ordinea vechimii lor, contribuabilul neavând un drept de opțiune in aceasta privința."
Principala problema de drept asupra căreia instanța trebuia sa se pronunțe se referea la modalitatea de stingere a obligațiilor fiscale prin plata realizata de contribuabil. După cum se poate observa, instanța a considerat ca prin plata efectuata de societatea recurentă, s- au stins creanțe anterioare, fără a ține cont de destinația stabilita de contribuabil, respectiv cea care rezulta din ordinele de plata anexate la acțiune si care vizează tocmai obligațiile fiscale cuprinse in titlul executoriu contestat
Formulând aceste concluzii, instanța nu a avut in vedere o serie de aspecte indicate de recurentă in cadrul contestației inițiale:
A arătat aceasta că la data de 0_ au fost emise titlul executoriu 9629/0_ si Somația nr. 12/_ /16607/0_ pentru suma indicata mai sus. Aceasta cu toate ca, așa cum rezulta din documentele atașate contestației, întreaga suma cuprinsa in titlul executoriu a fost achitată în întregime, după cum urmează:
46713 lei cu titlu de TVA aferent lunii martie 2012 achitata prin FV 26/_ (suma de 10.713 lei) si FV 22/_ (suma de 36.000 lei).
11.362 lei cu titlu de plați către bugetele asigurărilor sociale si fonduri speciale achitate prin FV 25/_ ;
22.838 lei cu titlu de plați către bugetul de stat achitat prin FV 24/_ ;
204 lei cu titlu de impozit pe profit achitat prin FV 23/_ .
A înțeles sa conteste valoarea sumei datorate in temeiul actelor de executare indicate având in vedere ca prin plățile efectuate, a achitat în întregime sumele menționate, existând documente justificative in acest sens.
Dincolo de faptul ca instanța nu a dat un răspuns la argumentele invocate de recurentă, se apreciază că soluția formulata de instanța de fond este eronata prin raportare la dispozițiile art. 115 Cod proc. fiscala care stabilește următoarele "Daca un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuții si alte. sume reprezentând creanțe fiscale prevăzute la art. 21 alin, (2) lit a), iar suma plătită nu este suficienta pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanța fiscala principală pe care o stabilește contribuabilul sau care este distribuita, potrivit prevederilor art. 114, de către organul fiscal competent, după caz, stingerea efectuându-se, de drept in următoarea ordine _"
Acest fapt rezulta din modul de formulare a ari 115 Cod proc. fiscala, respectiv din existenta conjuncției sau intre cele doua variante posibile - se sting datoriile corelative acelui tip de creanța fiscala principala pe care o stabilește contribuabilul sau care este distribuita, potrivit prevederilor ari 114, de către organul fiscal competent după caz stingerea efectuându-se de drept in următoarea ordine _,
Or, atâta vreme cat societatea a indicat in cuprinsul ordinelor de plata ce obligații înțelege sa stingă, respectiv plăți către BUGETELE ASIGURĂRILOR SOCIALE SI FONDURI SPECIALE MARTIE 2012, plăți BUGETUL DE STAT MARTIE 2012, plăți
TVA DECONT LUNAR MARTIE 2012, organul fiscal nu avea dreptul de a schimba destinația acestor sume.
Numai in măsura in care contribuabilul nu ar indica destinația sumelor achitate, organul fiscal ar fi îndreptățit a face aplicarea art. 115 teza a doua Cod proc. fisc, respectiv de a stinge obligațiile fiscale in ordinea vechimii.
De asemenea, se observa ca aplicarea art. 114 Cod proc. fiscala este subsidiara aplicării art. 115 Cod proc. fiscal, sens în care nici intimata dar nici instanța nu ar trebui sa aplice cu prioritate acele dispoziții.
Rezulta astfel ca, in temeiul art. 115 Cod proc. fiscala, contribuabilul are dreptul de a decide obligațiile fiscale pe care înțelege sa le stingă iar numai în măsura în care acesta nu își manifesta in mod expres acest drept, organul fiscal are dreptul de a stinge creanțele in ordinea vechimii.
Analizând sentința atacată
prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este nefondat, deoarece, așa cum se arată și în întâmpinarea depusă de intimata DGFP C., recurenta poate stabili doar tipul creanței fiscale principale pe care înțelege să o stingă, nu și luna pentru care plătește obligațiile restante, art. 115 alin.1 din O.G. nr.92/2003 stabilind regulile privind imputația plății în materie fiscală în sensul că "în cazul în care un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuții și alte sume reprezentând creanțe fiscale prevăzute la art.21 alin. (2) lit. a), iar suma plătită nu este
suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanță fiscală principală pe care o stabilește contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art.114, de către organul fiscal competent, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine:…b) toate obligațiile fiscale principale, în ordinea vechimii, și apoi obligațiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii…";
.
Dacă recurenta ar fi avut un drept absolut de a alege nu doar tipul de creanță pe care înțelege să o stingă ci o anume creanță, aferente unei anumite perioade, atunci nu ar fi avut nici un sens prevederea ordinii de stingere a obligațiilor, respectivul drept al debitorului fiind suveran, organul fiscal neavând o altă opțiune decât pe aceea a constatării efectuării plății creanței expres indicate.
În speță recurenta avea mai multe obligații fiscale principale scadente, iar sumele pe care le-a introdus în contul unic prev. de art. 114 alin. 21din OG 92/2003 nu erau suficiente pentru a acoperi și creanțele aferente lunii martie 2012, au fost stinse creanțele mai vechi de tipul celor indicate de recurentă în foile de vărsământ, astfel încât obligațiile fiscale aferente lunii martie 2012 au fost stinse doar parțial pentru restul sumei în mod corect fiind emis titlul executoriu și somația atacate.
Având în vedere cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul declarat de SC A. M. SA împotriva sentinței civile nr. 15331/_ a Judecătoriei C. -N., ca atare și cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta SC A. M. SA, cu sediul social în com.
M., str. Principală nr.8, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 15331/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, E. B. | Judecător, I. N. B. | Judecător, S. T. |
Grefier, O. -R. L. |
Red. S.T./C.B./2 ex.
Jud. fond: R. E. G.
