Decizia civilă nr. 1096/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1096/R
Ședința publică din 11 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. P.
J. ecător N. B.
J. ecător V. F.
G. ier T. H.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de către recurenta-contestatoare D. M. IN NUME P. SI PENTRU A.
F. P. - B. M., cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A, județul M. și recurenta-intimată P. A. O. ,cu domiciliul procesual ales la Cabinetul av.
B. A. -C. din N. -Oaș, A. T., Bl. 12/1, județul Satu M. împotriva sentinței civile nr. 5839 din 23 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, având ca obiect contestație la executare.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de 04 octombrie 2013, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de 11 octombrie 2013, 18 octombrie 2013, 25 octombrie 2013 și 01 noiembrie 2013, iar apoi la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5839 din_ Judecătoria Baia Mare a admis excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei D. G. a F.
P. M. ; a respins contestația la executare formulată în nume propriu de contestatoarea D. G. a F. P. M. în contradictoriu cu intimata P. A. O. împotriva somației din data de_ ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă; a admis în parte contestația la executare formulată de D. G. a F. P. M. - în nume propriu și A. F. P. B. M. prin mandatar D. G. a
F. P. M. județul M., în contradictoriu cu intimata P. A. O.
; a redus cheltuielile de executare de la suma de 1320 lei la suma de 220 lei, reducând onorariul avocat de la suma de 800 lei la suma de 100 lei și onorariul
executor judecătoresc de la suma de 500 lei la suma de 100 lei; a îndreptat somația din data de_ și procesul verbal privind cheltuielile și onorariul din data de_, acte emise în dosar execuțional nr 130/2012, în sensul reducerii cheltuielilor de executare de la suma de 1320 lei la suma de 220 lei și a obligat contestatoarele să plătească intimatei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că la data de 05 iulie 2012 creditoarea intimată P. A. O. formulează cererea de executare silită a titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 6344/2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ și de decizia civilă nr. 3925/2012 pronunțată de Curtea de Ape C. în același dosar. Cererea de executare silită a fost formulată împotriva debitoarelor D. G. a F.
P. M. și A. F. P. B. M. . Cererea de executare a fost formulată pentru recuperarea următoarelor sume de bani: 3474 lei reprezentând taxa de poluare, dobânda aferentă, 1543,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată și 800 lei reprezentând onorariu avocat în procedura de executare (f. 18).
Prin sentința civilă nr. 6344 din 21 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ s-a dispus anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr 828 din_ emisă de A. F. P. U.
, au fost obligate pârâtele D. G. a F. P. M., A. F.
P. B. M. pentru A.F.P. - U. și A. Fondului pentru Mediu să restituie reclamantei suma de 3474 lei cu dobânda legală de la data achitării și până la restituirea efectivă, au fost obligate pârâtele D. G. a F. P.
M., A. F. P. B. M. și A. Fondului pentru Mediu la plata sumei de 1043,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (f. 32 - 35). Prin decizia civilă nr. 3925 din 15 mai 2012 Curtea de Apel C. a respins recursul formulat de D. G. a F. P. în nume propriu și pentru A. F.
P. B. M. . Au fost obligate recurentele să plătească suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (f. 42 - 47).
Prin notele de ședință depuse la data de 07 ianuarie 2013 executorul judecătoresc a comunicat că A.F.P. - B. M. a achitat la data de 26 iulie 2012 debitul reprezentând taxa de poluare, cheltuielile de judecată în cuantum de 1543 lei și dobânda în cuantum de 686 lei, rămânând de achitat cheltuielile de executare în cuantum de 1320 lei.
La data de 23 august 2012 executorul judecătoresc S. Attila emite somația de executare, somând debitoarea A. F. P. B. M. să achite în termen de 6 luni de la primirea somației sau lăsarea la sediul debitoarei, suma de 1320 lei reprezentând: 20 lei - taxe timbru, 800 lei - onorariu avocat, 500 lei -onorariu executor judecătoresc (f. 11). Acest act de executare și procesul verbal privind cheltuielile de executare sunt contestate prin prezenta contestație.
Dreptul de acces la justiție include și dreptul de a obține executarea silită a hotărârii pronunțate în favoarea părții creditoare. De altfel, potrivit art. 371 ind. 1 cod procedură civilă obligația stabilită printr-o hotărâre judecătorească se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită. Si din interpretarea acestei dispoziții legale se desprinde faptul că nu se poate impune creditorului obligației ca anterior formulării cererii de executare silită să depună diligențe pentru recuperarea sumelor datorate prin cerere adresată debitorului obligației. Creditorul obligației se poate adresa direct organului de executare silită pentru a se aduce la îndeplinire obligația stabilită prin titlu executoriu, debitorul având obligația de a aduce de îndată la îndeplinire obligația stabilită prin titlul executoriu.
Sentința civilă pusă în executare silită a devenit irevocabilă la data de 15 mai 2012 prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 3925/2012 a Curții de Apel C. . După această dată, debitoarea avea obligația executării de îndată a hotărârilor judecătorești. Cererea de executare silită a fost formulată după aproximativ 2 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești.
În altă ordine de idei, potrivit art. 2 din OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii
"Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului";. Această dispoziție legală, în condițiile în care debitorul nu și-a executat de bunăvoie și de îndată obligația, impune în sarcina creditorului obligația de a se adresa executorului judecătoresc pentru emiterea somației de executare, somație emisă la data de 17 iulie 2012, iar la data de 23 august 2012 urmare a plății debitului principal și a sumelor accesorii se emite somația pentru suma de 1320 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Cheltuielile de executare au fost stabilite conform procesului verbal privind cheltuielile și onorariul în dosar executare nr. 130/2012 (f. 36).
Potrivit art. 371 ind. 7 alin 2 cod procedură civilă cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit.
Conform jurisprudenței constante a C.E.D.O. pentru a fi acordate, cheltuielile efectuate în cursul unui proces, inclusiv în etapa executării silite a hotărârii judecătorești, trebuie să fi fost într-adevăr efectuate, să fie necesare, iar valoarea acestora să fie rezonabilă (ex. Nikolova împotriva Bulgariei). Cheltuielile solicitate în etapa executării silite - onorariul avocat și onorariul executor judecătoresc - nu îndeplinesc condițiile anterior amintite. Cuantumul sumelor solicitate nu este necesar și nu are un caracter rezonabil raportat la munca efectiv depusă de avocat - redactarea cererii de executare. S-a avut în
vedere în acest context că cererea de executare silită nu are un caracter complex și astfel de cereri, cu același conținut, au fost formulate de același avocat, reprezentant convențional al creditorului și în alte dosare de executare silită aflate pe rolul aceluiași executor judecătoresc. Din aceste considerente, reținând lipsa caracterului necesar și rezonabil, onorariul avocat a fost redus de la suma de 800 lei la suma de 100 lei.
În aceeași ordine de idei, pentru aceleași motive a fost redus și onorariul executorului judecătoresc de la suma de 500 lei la suma de 100 lei. Onorariul executor judecătoresc a fost stabilit în raport de dispozițiile Ordinului nr. 2550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești. Pentru emiterea somației de executare și a procesului verbal de cheltuieli și comunicarea acestor acte, se apreciază că pentru această activitate a executorului judecătoresc și în raport de complexitatea actelor întocmite suma de 100 lei cu titlu onorariu executor judecătoresc reprezintă o sumă suficientă. Se reține faptul că la același birou execuțional sunt înregistrate numeroase cereri de executare silită împotriva contestatorilor pentru recuperarea sumelor reprezentând taxă de poluare. A nu cenzura onorariile de executor judecătoresc și avocat stabilite prin procesul verbal de cheltuieli echivalează cu grevarea bugetului public cu cheltuieli nejustificate.
Pentru motivele arătate, cheltuielile solicitate în faza de executare silită au fost reduse și contestația a fost admisă cu privire la aceste cheltuieli conform dispozitivului.
Celelalte motive invocate în contestația la executare au fost apreciate ca fiind neîntemeiate și pentru motivele anterior expuse au fost respinse.
Intimata a solicitat obligarea contestatoarelor la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr. 58 din_ (f. 69). În temeiul art. 274 alin 3 cod procedură civilă a fost redusă suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată și în temeiul art. 274 alin 1 și art. 276 cod procedură civilă au fost obligate contestatoarele să plătească intimatei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal, prev. de art. 301 C.por.civ., intimata P. A. O. solicitând modificarea hotărârii și rejudecând cauza în fond să se respingă acțiunea contestatoarei, și contestatoarea DGFP M. .
În motivarea recursului intimata P. A. O. a arătat următoarele:
Privitor la onorariului avocatului din faza de executare silită, care în speță se ridică la suma de 800 lei, se apreciază că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, reducându-l la suma de 100 lei, atâta vreme cât acest onorariu a fost dovedit (conform chitanței din dosarul execuțional) și cuprins atât în procesul - verbal de cheltuieli - care reprezintă titlu executoriu - cât și în somația ce a fost comunicată contestatoarei; se apreciază că art. 274 alin. 3 C.pr.civ. cu privire la dreptul judecătorilor de a mări sau micșora onorariile
avocaților în ipoteza în care vor constata că sunt nepotrivit de mari ori de mici raportat la munca depusă face referire la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat într-un litigiu pendinte și la acel onorariu perceput în faza de executare silită, întrucât se apreciază că în acest din urmă caz instanța de fond nu poate aprecia în mod obiectiv care este munca efectivă depusă de avocat, și, pe cale de consecință sub nici o formă nu poate fi apreciat ca fiind un abuz, astfel cum este reflectat în hotărârea atacată.
Conform art. 31 din Legea nr. 51/1995, avocații sunt liberi să stabilească prin înțelegerile cu clienții, onorariile, or, în acest caz, se apreciază că reducerea acestuia este i imixtiune din partea instanței deloc justificată.
Suma de 100 lei stabilită de către instanță ca fiind "suficientă";, pentru munca depusă de către avocat în faza de executare silită se apreciază ca fiind mai mult decât modică, derizorie și care nu acoperă munca și cheltuielile efectuate de către avocat în virtutea contractului de asistență juridică încheiat cu clientul; astfel că judecătorul a procedat în acest sens pe considerente și aprecieri strict subiective și fără o motivare de natură a justifica reducerea onorariului avocațial în sensul arătat.
Pe de altă parte, onorariului executorului judecătoresc, care și acesta a fost redus la suma de 100 lei prin hotărârea atacată, nu a depășit limita maximă admisă, aspect, de altfel, reținut și de către instanța de fond, astfel că nu se putea reduce doar pe considerente pur subiective apreciate de către instanța de fond cum că în respectivul dosar execuțional munca sa s-ar fi rezumat doar la formularea cererii de încuviințare a executării silite, întocmirea procesului - verbal de cheltuieli, emiterea somației, temeiul de drept în virtutea căruia instanța de fond reduce onorariul executoriului judecătoresc este art. 274 alin. 3 C.pr.civ. (pag. 6 din hotărâre, partea finală), însă, se solicită a se observa că, acest articol face referire la posibilitatea instanței de a reduce doar onorariile de avocat (și doar atunci când se justifică luarea acestei măsuri) și nu și la reducerea onorariilor executorului judecătoresc; în acest context se apreciază că instanța de fond și-a depășit atribuțiile ce-i revin în judecarea prezentei contestații la executare.
Se susține că procedând în acest mod instanța îl prejudiciază finalmente pe creditor care nu-și poate recupera sumele plătite în faza de executare, respectiv onorariu avocat, onorariu executor și taxă de timbru; nimic nu împiedică partea să se adreseze prin avocat sau în mod direct executorului judecătoresc în vederea recuperării creanței sale, și este evident că alegând această cale a suportat niște cheltuieli în acest scop.
Pe de altă parte, debitorul este obligat, conform art. 371 ind. 7 C.pr.civ.
"cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit";, și suportarea cheltuielilor de executare, bineînțeles dacă au fost îndeplinite procedurile de executare prevăzute de lege, astfel cum de altfel s-a întâmplat în speță.
În motivarea recursului contestatoarea AFP M. se arată că potrivit art. 371 indice 1 Cod procedură civilă obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, acesta se aduce la îndeplinire prin executare silită (alin. 2).
Astfel, intimatul trebuia să se adreseze organului fiscal de la domiciliul fiscal în vederea încasării creanței stabilite prin titlu executoriu, astfel cum prevede Ordinul MFP nr. 1.899 din decembrie 2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal. Acesta nu a făcut dovada că s-a adresat mai întâi organului fiscal pentru restituirea creanței stabilite prin titlu executoriu sau că s-a depășit termenul de 45 de zile pentru soluționarea cererii de restituire, astfel încât, creditorul să fi fost pus în situația să procedeze la executarea creanței sale pe calea silită.
Se apreciază că, recurgând la procedura executării silite ca urmare a titlului executoriu pe care îl deține, creditorul a urmărit în realitate generarea de noi cheltuieli în sarcina organului fiscal.
Potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligației de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii: "Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Aceste termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului";. De asemenea, conform art. 3 din OG nr. 22/2002 creditorul are posibilitatea promovării executării silite împotriva debitorului dacă acesta din urmă nu respectă termenul de plată prevăzut de lege, iar, în ce privește restituirea dobânzii, organul fiscal trebuie să procedeze conform legii, adică cu respectarea Ordinului MFP nr. 1899/2004.
Se arată că atât cheltuielile de onorariu avocat în faza de executare silită, cât și cheltuielile onorariu executor nu sunt cheltuielile necesare și utile, reprezentând mai degrabă cheltuieli voluptorii făcute de creditor, mizând pe efectul juridic al actului de executare și nu pe necesitatea emiterii lui. Tocmai pentru că intimatul creditor este reprezentat de un avocat se arată că nu poate fi admis faptul că se ignoră procedura de restituire a taxei prevăzute de actele normative invocate cauzând astfel alte cheltuieli de executare ce ar urma să fie suportate din bugetul de stat.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, T. apreciază că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește motivele de recurs invocate de către intimata P. A.
O., tribunalul reține că acestea nu sunt de natură să atragă modificarea sentinței atacate întrucât instanța de fond a apreciat și argumentat în mod corect asupra reducerii onorariului executorului judecătoresc și al avocatului.
Recursul declarat de AFP M. este nefondat.
Executarea silită a fost demarată împotriva debitoarei în temeiul unor hotărâri judecătorești irevocabile.
Aceste hotărâri au fost pronunțate în contradictoriu cu contestatoarea, fiindu-i pe deplin opozabile. Odată intrate în putere de lucru judecat, dispozițiile hotărârilor judecătorești sunt obligatorii față de părți, independent de calitatea acestora.
Așadar dispozițiile instanței sunt obligatorii față de contestatoarea DGFP, acesteia revenindu-i obligația legală de a restitui creditorului său sumele de bani încasate necuvenit, la care se adaugă, după caz, contravaloarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea procesului.
Așa cum corect afirmă recurenta, potrivit art.371 ind.1 Cod procedură civilă, obligația stabilită prin titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, executarea silită a debitorului având caracter subsidiar.
Recurenta nu face însă și dovada demersurilor întreprinse în vederea executării benevole a datoriei sale.
Invocarea prevederilor Ordinului MFP nr.1899/2004 nu constituie un argument în susținerea tezei prezentate de către recurentă. Posibilitatea satisfacerii creanței prin înregistrarea unei cereri adresate de creditor organului fiscal, nu înlătură dreptul creditorului de a obține executarea titlului pe calea executării silite, atâta vreme cât debitorul, deși o hotărâre judecătorească îl obligă la o anumită conduită, rămâne în totală pasivitate.
Dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 CEDO include inclusiv etapa executării silite.
A refuza recunoașterea dreptului creditorului de a recurge la procedura urmării silite în situația în care creanța pe care o are de recuperat este stabilită împotriva statului, înseamnă a înfrânge, în mod absolut nepermis, dreptul acestuia la un proces echitabil.
Sunt nefondate și argumentele aduse de către recurentă privitoare la plata dobânzii. Asupra acesteia s-a pronunțat în mod irevocabil instanța de judecată, iar obligația de plată a dobânzii nu mai poate fi repuse în discuție de către organul fiscal.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, atâta vreme cât admitem faptul că executarea silită este perfect legală, cheltuielile pricinuite de urmarea acestei proceduri sunt justificate.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de contestatoarea A.F.P.
B. M., cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A și intimata P. A. O., cu domiciliul ales la av. B. A. -C. din N. -Oaș, A. T., Bl. 12/1, județul Satu M. împotriva sentinței civile nr. 5839 din 23 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi,_ .
Președinte, V. P. | J. ecător, N. B. | J. ecător, V. F. |
G. ier, T. H. |
Red. N.B./_
Tred. AC./_ - 2 ex
J. ecător la fond: A. A. R.
