Decizia civilă nr. 5608/2013. Contencios. Anulare act administrativ

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ *

DECIZIA CIVILĂ NR. 5608/2013

Ședința publică din data de 13 mai 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C. P. JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER :V. D.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. T. I., împotriva sentinței civile nr. 133 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., cauza privind și pe intimații I. G. AL P. R.

, P. G. AL P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA

CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, având ca obiect anulare act administrativ suspendare Dispoziție IGPR nr. 3880/_ și anulare decizie Retragere aviz nr. 5652/C/A/2012 a P. ui G. al P. de pe lângă Î.C.C.J.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul C. T. I., asistat de avocat Dan Ilinca și pentru intimatul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,

consilier juridic Mohanu V. A. .

Procedura de citare este îndeplinită.

Recursul promovat nu este timbrat, lipsind dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 7 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_ s- a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatului I.G.P.R., prin care s- a solicitat respingerea recursului, din care câte un exemplar s-a comunicat cu reprezentanții părților.

De asemenea, în data de_, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din parte intimatului MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentantul recurentului.

Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 159¹alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și art. 8 și 10 din Legea 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză.

Reprezentantul recurentului depune la dosarul cauzei dovada achitării taxelor de timbru datorate, taxa judiciară de timbru care a fost plătită în contul Primăriei C., la solicitarea instanței arată că, clientul său are domiciliul în județul Maramureș și reședința în C. -N. conform vizei de flotanta, respectiv în C. -N., str. Oașului, nr. 86-90, ap. 12.

Curtea, comunică părții că potrivit art. 19 din Legea nr. 146/1997 taxa judiciară de timbru se achită la domiciliul părții, împrejurare în raport de care invocă excepția nelegalei timbrării a recursului și lasă cauza la a doua strigare pentru când reprezentantul recurentului va face dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate în contul corect sub sancțiunea anulării

recursului ca netimbrat, sens în care se stabilește ora 1100pentru reluarea dezbaterilor în cauză.

La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă pentru recurentul C. T. I., avocat Dan Ilinca și pentru intimatul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI

JUSTIȚIE, consilier juridic Mohanu V. A. .

Reprezentantul recurentului depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în contul corect ( f.37).

Curtea constată că recursul este legal timbrat cu 7 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei și restituire reprezentantului recurentului chitanța depusă la dosar ce atesta plata taxei de timbru în cont greșit.

Reprezentantul recurentului arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.

Reprezentanta intimatului MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE depune la dosarul cauzei practică judiciară în cauze similare, arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune și solicită admiterea excepției tardivității recursului în ceea ce privește cererea de suspendare.

Reprezentantul recurentului susține că cererea a rămas fără obiect și că nu o mai susține, având în vedere că azi se soluționează fondul cauzei.

Curtea comunică părții că pentru renunțarea la cererea de suspendare are nevoie de mandat din partea clientului său.

Reprezentantul recurentului susține că, la prima strigare a cauzei clientul său a fost de față, însă în acest moment lipsește solicitând instanței să rețină cauza în pronunțare pe ambele aspecte.

Curtea, în urma deliberării, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.

Reprezentantul recurentului arată că, în ceea ce privește excepția lasă la aprecierea instanței. Pe fondul cauzei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul anulării actelor contestate ca fiind nelegale. Ceea ce trebuie distins este care dintre cele două acte au calitatea de act administrativ. Dispoziția nr. 3880/2012 nu are calitatea unui act administrativ, fiind un act emis în baza Retragerii avizului de numire în structurile poliției judiciare nr. 5652/C/A/2012 emis de către P. G. al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004. Dispoziția este emisă pe baza Retragerii avizului. Dispoziția este nelegală, nelegalitate ce se manifestă atât în ceea ce privește conținutul efectiv cât și a actelor care au stat la baza emiterii ei. Un element de nelegalitate este încălcarea principiului neretroactivității actelor administrative, fiind emisă la_, act administrativ prin care se dispune eliberarea din funcție cu data de_, mai exact cu 15 zile anterior datei la care a fost emis actul administrativ. Trebuie de asemenea, analizată situația profesională a recurentului înainte de emiterea dispoziției, aspect profund nelegal. Aceste critici fiind ignorate în totalitate de către instanțe de fond, hotărârea instanței apărând nemotivată în acest sens, s-a axat pe Retragerea avizului. Retragerea avizului a fost realizată cu încălcarea Ordinul 205/2011 al P. ui G. al P. de pe lângă Î.C.C.J., a prevederilor Legii nr. 364/2004 și a Legii nr. 508/2004. În demersul de analiză a legalității Retragerii avizului trebuie avut în vedere că reclamantul își desfășoară activitatea sub coordonarea D.I.I.C.O.T. fiind aplicabil în acest sens Ordinul 205/2011. În ceea ce privește Retragerea avizului acesta nu cuprinde elementele pentru un control clar sub aspectul accesului la justiție pentru

controlul actului. Nu s-a formulat nici o solicitare pentru Retragerea avizului. Retragerea avizului se poate face doar pe considerente de ordin profesional. Recurentul nu a fost niciodată în subordinea P. ui de pe lângă Curtea de Apel C. . Referitor la practica judiciară depusă, în cauzele respective, părți sunt I.G.P.R. și procurorul general al P. de pe lângă Î.C.C.J. Temeiul de drept în baza căruia s-a menționat că s-a Retras avizul reglementează cu totul altă procedură decât ceea de Retragere a avizului, putând cele mult să se facă o propunere de Retragere a avizului pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor, referitor la practica judiciară depusă de partea adversă, niciodată nu s-a relevat vreun aspect de ordin profesional, recurentul nu este în subordinea procurorului P. de pe lângă Curtea de Apel C. ci a procurorului D.I.I.C.O.T. Recurentul în decembrie 2011 a fost avansat înainte de termen, fiind ireproșabil din punct de vedere profesional. În temeiul art. 7 din Legea nr. 360/2002 P. G. al P. de pe lângă Î. Curte de casație și Justiție poate să sesizeze M.A.I. retragerea avizului. Solicită cheltuieli de judecată.

Reprezentanta intimatului MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE solicită admiterea excepției tardivității recursului cu privire la cererea de suspendare, sentința recurată a fost comunicată la data de_, iar recursul a fost înregistrat la data de _

. Pe fond solicită respingerea recursului, Retragerea avizului de poliție judiciară nu constituie un act administrativ de sine stătător, efecte depline a produs dispoziția I.G.P.R. în baza căruia s-a Retras avizul. Stare de fapt din cauză a fost dovedită pe deplin cu înscrisul din cauză denumit convenție dintre recurent și Major Csaba - victima incidentului conform căruia s-au plătit 5050 euro, nu s-a menționat, dar clar este pentru a nu se face plângere penală. Acordarea și retragerea avizului sunt atribute ale P. ui G. al P. de pe lângă Î. Curte de casație și Justiție, în acest caz nu s-a parcurs procedura considerată de recurent ca fiind obligatorie, dosarul fiind instrumentat în baza competenței de către P. de pe lângă Curtea de Apel

C. . Referitor la practica depusă, arată că din decizia motivată s-a speculat o anumită parte.

În replică reprezentantul recurentului artă că nu au fost depuse actele care au stat la baza Retragerii avizului.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr.133 din_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, a fost Respinsă excepția autorității de lucru judecat formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,respinsă cererea de suspendare formulată de reclamantul C. T. I., respinsă acțiunea formulată de reclamantul C. T. I., în contradictoriu cu pârâții I. G. AL P.

R., P. G. AL P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că Prin dispoziția nr. 3880/_ emisă de către pârâtul I.G.P.R. s-a dispus ca începând cu data de_ reclamantul să fie eliberat din funcțiile structurilor P. Judiciare.

Cu aceeași dată s-a dispus încetarea activității reclamantului sub coordonarea procurorilor din cadrul D.I.I.CO.T.(f.13)

Dispoziția menționată anterior a fost emisă în considerarea conținutului avizului conform nr. 5652/C/A/2012 din_ emis de către P. G. al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție unde se menționează că se retrage avizul de numire al reclamantului în structurile poliției judiciare (f.17).

Au relevat actele administrate în cauză că retragerea avizului s-a realizat ca urmare a sesizării transmise de către P. G. al P. de pe Curtea de Apel C. (f.67), act emis în dosarul nr. 193/P/2012 din_ .

În motivarea cererii de chemare în judecată se invocă practic vicii, apreciate de către reclamant ca fiind fundamentale, în procedura de retragere a avizului de numire în structurile poliției judiciare nr. 5652/C/A/2012 din_ și apoi, în emiterea dispoziției nr. 3880/_, generată de vicierea procedurii de emitere a avizului.

Procedura de emitere/retragere a avizelor de funcționare în structurile poliției judiciare este cuprinsă în Ordinul nr. 205/_ emis de P. G. al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (f.35).

Din analiza dispozițiilor cuprinse în ordinul menționat rezultă că procedura de emitere/retragere a avizului se desfășoară conform art. 2, art. 4 alin. 1, art. 5 alin. 1, art. 9 alin. 1 și art. 9 alin. 7.

Astfel, art. 2 alin. 1 prevede: "Pentru lucrătorii de poliție din aparatul central al M. ui Administrației și Internelor, inspectoratelor generale, direcțiile generale, direcțiile poliției de frontieră cărora li se aplică prev. Legii nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, cu modif. și completările ulterioare, solicitările de acordare a avizului vor fi transmise procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.";

Alin. 2- "Pentru lucrătorii de poliție care își desfășoară activitatea sub coordonarea D.I.I.C.O.T., solicitările de acordare a avizului vor fi transmise procurorului șef al direcției.";

În art. 4 alin. 1 se dispune: "Pe baza documentelor obținute, conducătorii parchetelor verifică satisfacerea de către persoana pentru care se solicită avizul a condițiilor de funcționare ca organ de cercetare al poliției judiciare și formulează o propunere motivată cu privire la avizul solicitat.";

Art. 5 alin. 2 arată că: "După obținerea documentelor se va proceda corespunzător dispozițiilor prevăzute la art.4";.

Art. 9 alin. 1 precizează că: "În baza documentelor primite, Cabinetul consilierilor și procurorului general din carul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție va întocmi un referat cu propunerea corespunzătoare";, iar în alin. 7 se arată că "retragerea avizului pentru desfășurarea activității în cadrul structurilor aflate în coordonarea procurorilor din cadrul D.I.I.C.O.T. va avea forma din Anexa nr. 6 și se comunică conducătorilor I. ui G. al P.

R. /I. ui G. al P. R. de Frontieră ori direcțiilor generale, precum și procurorului șef al D.I.I.C.O.T.";.

Conținutul acestor texte legale permit concluzia că avizul impus este unul conform (obligatoriu), fiind absolut necesară existența și, mai ales, conținutul lui pentru organul ce va adopta mai apoi actul administrativ de autoritate, în domeniul său de competență. Obligativitatea avizului rezultă din lege, iar natura lui obligatorie determină sensul în care se va manifesta voința unilaterală a autorității cu competență în emiterea unui act administrativ.

Fără îndoială, solicitarea retragerii avizului de funcționare trebuie să aparțină conducătorului structurii de poliție judiciară în care activa reclamantul, în speță I. G. al P. R. .

Curtea a reținut că din partea P. ui general al P. de pe lângă Curtea de Apel C. (f.67) a fost emisă o adresă de informare, sub nr. 193/P/2012 din_ .

La dosar au fost depuse acte emise de D.I.I.C.O.T. - Structura centrală (f.71), D.I.I.C.O.T. - Serviciul teritorial C. (f.72) și I.G.P.R. - D.C.C.O. - Brigada de Combatere a Criminalității Organizate C. -N. (f.73) în care se arată că niciuna dintre aceste autorități nu au formulat solicitarea de retragere a avizului de numire a reclamantului în cadrul structurilor de poliție judiciară.

Curtea, în urma analizei stării de fapt menționată anterior, în raport cu normele de drept incidente, a apreciat că viciul invocat de reclamant nu este de natură să altereze legalitatea actului administrativ final, respectiv dispoziția nr. 3880/_ .

Astfel, emitentul avizului, respectiv P. general, a fost și cel care a instituit procedura premergătoare ce trebuie urmată pentru emiterea avizului.

Cu prilejul retragerii avizului prin actul nr. 5652/C/A/_ (f.17) nu s-a formulat obiecții din partea emitentului înscrisului (procurorul general) în privința procedurii desfășurate până la acel moment, prealabilă emiterii avizului.

Art. 2 alin. 3 din Legea nr. 364/2004 prevede obligativitatea emiterii/ retragerii avizului de către P. G. al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Această autoritate este singura ce realizează analiza, pe

fond, a oportunității emiterii/retragerii avizului.

În privința reclamantului, ca temei al oportunității retragerii avizului, au fost avute în vedere evenimentele din dimineața zilei de_ .

Rezultă din conținutul adresei P. de pe lângă Curtea de Apel C. (f.67) că acele fapte au fost aduse la cunoștința P. ui general.

Din conținutul ultimului paragraf al adresei, unde se menționează

"Indiferent de soluția care se va adopta în prezentul dosar, apreciem că ofițerul de poliție C. I. nu mai poate face parte din structurile poliției judiciare, motiv pentru care, față de cele expuse mai sus, vă rugăm să dispuneți";, rezultă că P. G. al P. de pe lângă Curtea de Apel C. a avut în vedere aspecte de nerespectare a normelor de deontologie profesională.

Nu rezultă deci că autoritatea ce a sesizat P. general ar fi avut în vedere alte aspecte decât cele care au făcut obiectul dosarului nr. 193/P/2012.

Sub acest aspect, nu se poate reține vicierea procedurii în condițiile în are decizia emiterii/retragerii avizului aparține doar P. ui G. al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Mai mult, în întâmpinarea I. ui G. al P. R. (F.123) deși se menționează că nu a fost formulată nicio solicitare de retragere a avizului conform, se solicită respingerea acțiunii.

Această pârâtă nu a criticat procedura prealabilă emiterii avizului și s-a și conformat ulterior acestuia, în sensul emiterii dispoziției nr. 3880/_ .

Conduita pârâtei este în concordanță cu natura legală (consecințele legale) ale avizului conform, competența de emitere/retragere fiind stabilită doar în sarcina P. ui G. al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Curtea reține că viciul procedural nu este de natură să afecteze valabilitatea dispoziției, neputând fi exclusă o altă modalitate de aducere la cunoștință P. ui G. al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a existenței anumitor fapte săvârșite de un lucrător de poliție judiciară care l-ar face incompatibil cu funcția deținută.

Curtea reține că printr-un act normativ cu putere de lege, respectiv art.

2 alin. 3 din Legea nr. 364/2004 s-a precizat atribuția exclusivă a procurorului general de emitere/retragere a avizului, iar procedura reglementată prin Ordinul nr. 205/2011 este un act subsidiar (procedură internă de lucru), neexcluzând și o altă modalitate de sesizare a unor aspecte ce ar putea conduce la retragerea avizului.

Nu se poate reține existența vreunei vătămări a drepturilor reclamantului întrucât decizia finală de emitere/retragere a avizului aparține potrivit legii, doar procurorului general.

Referitor la forma avizului din perspectiva anexelor la ordinul nr. 205/2011, Curtea constată că actul emis sub nr. 5652/C/A/2012 din_ este emis în forma prevăzută în Anexa nr. 5 (f.47), iar Anexa nr. 7 prezintă forma în care se va comunica destinatarului retragerea avizului.

În aprecierea Curții, forma înscrisului însoțitor în care se comunică destinatarului retragerea avizului nu are importanță juridică și nu produce consecințe judiciare, decât asupra datei de comunicare.

Fără îndoială, avizul, în momentul emiterii, nu îl are ca destinatar pe reclamant ci pe angajatorul acestuia, emitentul dispoziției nr. 3880/2012.

Cu privire la motivarea avizului, Curtea reține că art. 2 alin.3 din Legea nr. 364/2009 nu prevede obligativitatea motivării avizului.

Legislația actuală cuprinde și alte situații în care nu se impune motivarea avizului, după cum și situații în care motivarea este obligatorie.

În consecință, în lipsa unei dispoziții legale exprese, nu se poate reține lipsa motivării ca un motiv de nelegalitate al avizului.

Referitor la netemenicia retragerii avizului și deci, implicit a dispoziției nr. 3880/2012 Curtea reține competența exclusivă a procurorului general de analiză a oportunității emiterii/retragerii avizului. Nu se poate reține că în procedura de evaluare a oportunității emiterii/retragerii avizului, emitenul ar încălca atribuțiile altei autorități (cea care poate realiza evaluarea profesională a angajatului) în condițiile în care își exercită o competență legală. Mai apoi, dispoziția nr. 3880/2012 a fost emisă de emitent tot în limitele sale de competență.

Curtea reține aspecte de deontologie nesocotite de către reclamant în incidentul din_, respectiv art. 41 din Legea nr. 360/2002, aplicabilă din perspectiva art. 10 din legea nr. 364/2004. Nu prezintă relevanță faptul că incidentul a avut loc în afara orelor de program, atât timp cât restricții de conduită sunt impuse polițistului atât în timpul programului de serviciu cât și în afara lui.

Se poate observa că pe parcursul prezentei motivări Curtea a făcut numeroase referiri la avizul procurorului general, analizând conținutul, forma și procedura de emitere a lui.

De reținut este faptul că avizul conform, analizat în prezenta cauză, nu este un act administrativ.

În condițiile art. 18 al. 2 din Legea nr. 554/2004 analiza instanței, generată de invocarea unor aspecte de nelegalitate a dispoziției nr. 3880/2012, s-a extins și asupra avizului conform. Analiza secundară a avizului, din perspectiva aspectelor evidențiate anterior, s-a impus în considerarea importanței acestui înscris în procedura emiterii dipoziției nr. 3880/2012, act adminsitrativ atacat pe calea acțiunii directe, întemeiată pe dispozițiile art. 1 al. 1 din Legea nr. 554/2004.

În consecință, față de cele menționate anterior, în baza art. 1 al. 1 din Legea nr. 554/2004, reținând legalitatea actului administrativ atacat, a fost respinsă cererea formulată.

Referitor la cererea de suspendare, fiind evidențiată legalitatea dispoziției nr. 388/2012, aceasta a fost respinsă. (art. 15 din legea nr. 554/2004)

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs C. T. I., admiterea recursului

și pe cale de consecință modificarea în tot sentinței Civ. nr. 133/2013 a Curții de Apel C., în sensul admiterii cererii de suspendare a Dispoziției Inspectorului general al P. R. nr. 3880/_, până la soluționarea irevocabilă a cauzei; modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată si a dispune anularea Dispoziției Inspectorului general al P. R. nr. 3880/_ și a Retragerii Avizului de numire în structurile politiei judiciare nr. 5652/C/A/2012 emis la data de_ de către P. general al P. de pe lângă înalta Curte de

C. și Justiție ; obligarea intimaților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata în fond si în recurs a prezentei cauze.

În motivare arată că prin sentința civilă nr. 133/2013 a Curții de Apel

C., secția a ll-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului de anulare a Dispoziției Inspectorului general al P. R. nr. 3880/_ (Dispoziția) privind eliberarea din structurile de poliție judiciară a reclamantului precum și cererea de anulare, în condițiile art 18 al. 2 din legea 554/2004 a Retragerii Avizului de numire în structurile politiei judiciare nr. 5652/C/A/2012 emis la data de_ de către P. general al P. de pe lângă înalta Curte de C. și Justiție(Retragerea avizului de politie judiciară).

În considerarea soluției date asupra cererii de anulare a Dispoziției, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare a efectelor Dispoziției până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Hotărârea instanței de fond este vădit netemeinică, aceasta procedând la o greșita interpretare a prevederilor legale aplicabile și, totodată, este rezultatul unei analize parțiale si incomplete a criticilor de nelegalitate prezentate de către reclamant, nefiind analizate aspecte esențiale în ceea ce privește legalitatea Dispoziției.

Nelegalitatea Dispoziției a fost afirmata de către reclamant atât prin prisma elementelor de nelegalitate intrinseci ale Dispoziției, ce rezultă din conținutul său, cât și prin prisma elementelor de nelegalitate extrinseci ale Dispoziției, rezultate din condițiile si forma Retragerii avizului de politie judiciară precum și temeiurile care au stat la baza emiteriii Retragerii avizului de politie judiciară.

Referitor la nelegalitatea intrinseca a Dispoziției, instanța de fond nu realizază niciun fel de analiză a actului administrativ în discuție, ignorând în totalitate criticile reclamantului privind nelegalitatea Dispoziției în considerarea caracterului retroactiv al acesteia.

Dispoziția IGPR este emisă la data de 13 IULIE 2012 însă, prin aceasta se dispune modificarea situației profesionale a reclamantului, sub aspectul eliberării acestuia din structurile politiei judiciare și încetarea oricărei activități de cercetare penală sub coordonarea procurorilor DIICOT, începând cu data de 29 iunie 2012 mai precis, cu 15 zile înainte de data emiterii actului administrativ.

În acest fel, Dispoziția contestată dispune în mod retroactiv asupra drepturilor reclamantului și în ceea ce privește situația profesională a

acestuia, ceea ce repercutează inclusiv sub aspectul drepturilor de natura salarială ce îi revin acestuia.

Actul administrativ, în sine, nu poate produce efecte retroactive, în considerarea faptului că prin actul administrativ se realizează organizarea executării legii sau executarea în concret a legii. Or, aplicarea în concret a legii si/sau executarea legii nu se poate realiza decât de la momentul emiterii actului administrativ, acesta fiind momentul la care se aplica in concret prevederile legale prin intermediul actului administrativ, neretroactivitatea actului adminsitrativ fiind expresia principiului constituțional al neretroactivității legii, lege în aplicarea căreia a fost emis actul administrativ.

Caracterul retroactiv al Dispoziției si, implict, nelegalitatea acesteia, sunt de domeniul evidenței încă, instanța de fond înțelege în mod inexplicabil să le ignore în totalitate.

Nu a prezentat relevantă pentru instanța de fond nici împrejurarea ca însăși emitentul Dispoziției recunoaște caracterul retraoctiv al Dispoziției, prin întâmpinarea formulată de către acesta în cauză deși, aceeași

întâmpinare, respectiv poziția pocesuala din cuprinsul acesteia, este luata în considerare de către instanța de fond ca argument ce susține, în opinia acesteia, soluția de respingere a acțiunii reclamantului și menținere a actului administrativ.

Considerentele reținute de către instanța de fond în demersul de analiză referitoare la nelegalitatea extrinsecă a Dispoziției, prin prisma cercetării legalității și condițiilor în care a fost emis Retragerea avizului de poliție judiciară, act care a stat la baza emiterii Dispoziției IGPR, releva ca acestea nu sunt sprijinite pe dispoziții legale care sa fie aplicabile în cauză, respectiv, sunt rezultatul unei aplicări greșite a dispozițiilor legale.

Instanta de fond constată caracterul real al susținerilor reclamantului în ceea ce privește nemotivarea Retragerii avizului de poiție judiciară, nerespectarea procedurii de retragere a avizului de politie juduciară astfel cum aceasta este prevăzută de dispozițiile Ordinului 205/2011 privind procedura de numire în strcturile de politie judiciară, lipsa formei reglementate de anexele Ordinului 205/2011 în ceea ce privește retragerea avizului de politie judiciara, însă, în pofida acestor constatări apreciază ca aceste vicii nu sunt de natura a afecta legalitatea Retragerii avizului de politie judiciară.

Argumentele instanței de fond cu privire la fiecare dintre criticile de nelegalitate ale retragerii avizului, astfel cum au fost prezentate mai sus, reprezintă argumente hotărâtoare pe care se sprijină în întregime hotărârea atacată.

Referitor la lipsa motivării Retragerii avizului, instanța de fond constată că, într-adevar Retragera avizului nu cuprinde motivele care au stat la baza emiterii acestui act, respectiv, emitentul actului nu prezintă în cuprinsul Retragerii avizului, argumentele si probele avute în vedere la emiterea Retragerii avizului.

Cu toate acestea, instanța de fond reține că art 2 al. 3 din Legea 364/2002 nu prevede necesitatea motivării retragerii avizului existând cazuri similare în legislația națională nu prevede necesitatea motivării (existența unor astfel de cazuri este doar afirmată iar nu prezentată în mod concret).

Prevederile art 2 al. 3 din Legea 364/2004 invocate de către instanța de fond nu au aplicabilitate in cauza dedusa judecății întrucât se referă la acordarea avizului de numire în structurile poliției judiciare în vreme ce obiectul analizei instanței de fond este retragerea avizului de numire în

structurile poliției judiciare existând o diferență evidentă între cele două proceduri și actele emise în cadrul acestora.

Indiferent daca exista sau nu un text legal care sa instituie expresis verbis obligația de motivare a Retragerii avizului în textul Legii 364/2004 ori în alt act normativ, necesitatea motivării retragerii avizului este prevăzuta cu titlu de principiu în cuprinsul normelor juridice cu forța superioară legii 364/2004, mai precis, în cuprinsul art. 31 al.2 din Constituție.

Potrivit art. 31 al. 2 din Constituție, Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.

Retragerea avizului, în forma în care acesta a fost emis nu asigura în niciun moment reclamantului o informare corectă asupra problemelor de interes personal ale acestuia, respectiv, ce a determinat retragerea avizului de poliție judiciara deținut si motivele care au justificat emitgerea Retragerii avizului de poliție judiciară.

In cuprinsul Retragerii avizului de poliție judiciară se menționează doar împrejurarea ca acest aviz obligatoriu a fost retras, fără a se indica motivele concrete care justifică o asemenea măsură si elementele probatorii avute în vedere de către emitentul retragerii avizului.

Contrar celor reținute de către instanța de fond, motivarea în fapt si în drept a Retragerii avizului este obligatorie fiind expresia dreptului la informatie prevăzut de art. 31 din Constituția României și, totodată, garanție a respectării dreptului la apărare gartantat prin dispozițiile art 24 din Constituție.

În lipsa arătării motivelor care au stat la baza retragerii avizului în chiar cuprinsul acestui act, la momentul emiterii sale, nu există nicio garanție că motivele prezentate ulterior emiterii retrageri avizului, cum sunt cele indicate în cuprinsul întâmpinării M. ui P., sunt chiar motivele care au stat la baza Retragerii avizului ori daca aceste motive sunt prezentate doar ca o constrargumentație la susținerile reclamantului din cuprinsul cererii introductive de instanță, această din urmă ipoteză fiind de altfel mult mai plauzibilă devreme ce acestea sunt prezentate într-un act de procedura depus în fata instanței de fond, sub forma unei poziții procesuale-întâmpinarea formulata de către Ministerul Public.

Motivarea, ca element indispensabil pentru valabilitatea actului administrativ precum și pentru susținerea prezumției de legalitate si temeinicie atașată acestor categorii de acte lipsește în totalitate în cazul Retragerii avizului, acest viciu major de nelegalitate atrăgând nulitatea actului administrativ emis în asemenea condiții.

Sunt de asemenea contradictorii si în afara oricărui text legal statuările instanței de fond cu privire la procedura urmată care a avut ca rezultat Retragerea avizului.

Desi instanța fondului statuează în mod imperativ, cu valoare de principiu si, adăugăm noi, în deplină condordanță cu prevederile Ordinului 205/2011, ca solicitarea retragerii avizului de fucntionare în structurile politiei judiciare trebuie (s.n.) sa aparțină structurii de politie judiciară în care activa reclamantul(pag 3 al 4 din considerente). în speță IGPR. instanța NU valorifică în niciun moment această concluzie.

Dimpotrivă instanța adoptă raționamente care lipsesc de conținut statuare anterioară cu valoare de regulă, concluzionând în afara oricărui text de lege împrejurarea că nu retragerea avizului a survenit ca urmare a unei proceduri legale, nefiind exclusă posibilitatea de aducere la cunoștința P.

ui general al P. de pe lângă înalta Curte de C. a existentei unor fapte săvârșite de către lucrătorul de poliție ce l-ar face incompatibil cu funcția detinută.țpretinsa incompatibilitate va fi analizata infra).

Procedura de retragere a avizului este de strictă legalitate si interpretare întrucât retragerea avizului semnifică pierderea competentei funcționale a lucrătorului de politie de a efectua acte de urmărire penală situație în care orice restrângere a competentei de funcțiune cum de altfel orice norme ce privesc competenta functionala(atat ca sfera de delimitare cat si ca mod de atribuire a competentei către o anumita persoana) trebuie sa intervină într-un cadru strict reglementat.

Așadar, fie retragerea avizului de politie judiciară intrevine ca efect al cererii structurii de poliție judiciară în care activează lucrătorul de poliție în cauză, situație în care aceasta este legală pe deplin conformă cu Ordinul 205/2011. fie retragerea avizului a intervenit ca efect al sesizării unei persoane care nu are competente în acest sens în conformitate cu Ordinul 205/2011. situație în care retragerea avizului este rezultatul unei proceduri initae în afara textelor legale, așadar nelegală.

În cazul reclamantului nu s-a urmat această procedură ci dimpotrivă, probele existente la dosarul cauzei relevă încălcarea flagranta a procedurii.

Sesizarea privind oportunitatea retragerii avizului de poliție judiciară a reclamantului este inițiată de către o instituție ce nu are competențe în acest sens-P. de pe lângă Curtea de Apel C. prin Adresa nr 193/P/2012 a P. de pe lângă Curtea de Apel C., dată fiind calitatea de lucrător în cadrul BCCO a reclamantului, aflat în directa supraveghere si coordonare a procurorilor DIICOT, fiind încălcată totodată procedura reglementată de Ordinul 205/2011 a P. ui general al P. de pe lângă înalta Curte de

C. și Justiție ce reglementează procedura de acordare si retragere a avizului de politie judiciar, respectiv, eliberarea din structurile politiei judiciare.

În cazul reclamantului, în ipoteza retragerii avizului era obligatoriu a se emite actul în forma prevăzute în Anexa 6 la Ordin, respectiv Retragerea avizului pentru desfășurarea activității în coordonarea procurorilor din cadrul DIICOT, în conformitate cu prevederile art 9 al. 7 din ordin. Or Retragerea avizului ce face obiectul prezentei acțiuni NU a fost emis în forma prevăzută în Anexa 6 la Ordin, formă cu caracter special, aplicabil doar în cadrul lucrătorilor de politie ce isi desfășoară activitatea sub coordonarea procurorilor DIICOT.

Astfel sesizarea din cuprinsul Adresei nr 193/P/2012 a Curții de Apel

C. despre care se suține de către Ministerul Publică ca a stat la baza Retragerii avizuluise indică ca temei legal al sanalizării oportunității de retragere a avizului de politie judiciara a reclamantului prevederile art 6 al. 2 din legea 360/2002. acesta fiind temeiul de drept care justifica sesizarea si. totodată, măsura Retragerii avizului(din moment ce nu au existat obiecții din partea Procuroului general al parchetului de pe lângă ÎCCJ)

Sesizarea ce face obiectul Adresei nr 193/P/2012 a Curții de Apel C. este acceptată ca atare de către P. general al P. de pe lângă înalta Curte de C. și Justiție, inclusiv sub aspectul temeiului de drept indicat în cuprinsul adresiei menționate, aspect arătat în mod expres în cuprinsul întâmpinării depuse în fata instanței de fond de către Ministerul Public.

Potrivit art. 6 al. 2 din legea 364/2004, pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea corespunzătoare de către lucrătorii poliției judiciare a obligațiilor ce le revin în activitatea desfășurată în calitate de organ de cercetare penală al poliției judiciare. P. general al parchetului de pe lângă înalta Curte de

C. si Justiție poate propune ministrului administrației si internelor eliberea din funcția de lucrător de politie judiciară.

În același sens, astfel cum s-a arătat supra, art 6 al. 2 din Legea 360/2002 se referă la situația îndeplinirii ori neîndeplinirii corespunzătoare a obligațiilor ce revin lucrătorilor de politie în activitatea desfășurată în calitate de organ de cercetare penală al poliției judiciare, sens în care propunerea întemeiată pe art 6 al. 2 din legea 360/2002 poate viza exclusiv aspecte de ordin profesional, deficiente ori lipsuri in activitatea de cercetare penală desfășurate de către reclamant.

Adresa nr 193/P/2012 a P. de pe lângă Curtea de Apel C. nu sesizează în niciun moment asemenea deficiente ci se referă DOAR la evenimentul în care reclamantul a fost implicat în afara orelor de serviciu și în afara exercitării oricăror atribuțîuni de seviciu.

Retragerea avizului de poliție judiciară de către procurorul general al P. de pe lângă înalta Curte de C. și Justiție poate fi realizată exclusiv pe considerente de ordin profesional, motivate de deficiențe, lato sensu, în activitatea de cercetare penală a lucrătorului de poliție iar nu prin prisma altor împrejurări care nu au nicio legătura cu activitatea de cerectare penală.

Această concluzie se desprinde din chiar formularea art 6 al. 2 si art 7 din legea 360/2004 privind organizarea si funcționarea politiei judiciare.

Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 304¹C pr civ și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 / 2004 a contenciosului administrativ, Curtea reține următoarele:

Prin dispoziția nr. 3880/_ emisă de către pârâtul I.G.P.R. s-a dispus ca începând cu data de_ reclamantul să fie eliberat din funcțiile structurilor P. Judiciare.

Cu aceeași dată s-a dispus încetarea activității reclamantului sub coordonarea procurorilor din cadrul D.I.I.CO.T.(f.13)

Critica referitoare la nelegalitatea intrinseca a Dispoziției, evidențiază că în viziunea sa instanța de fond nu realizază niciun fel de analiză a actului administrativ în discuție, ignorând în totalitate criticile reclamantului privind nelegalitatea Dispoziției în considerarea caracterului retroactiv al acesteia nu pot fi primite .

Contrar celor evidențiate de recurent prima instanță a reținut că în raport de destinatar și efectele actului atacat nu se poate reține retroactivitatea invocată de reclamant .

activități de cercetare penală sub coordonarea procurorilor DIICOT, începând cu data de 29 iunie 2012 mai precis, cu 15 zile înainte de data emiterii actului administrativ, doar pentru că de la acel moment au primit efect dispozițiile avizului conform nr. 5652/C/A/2012 din_ emis de către P.

G. al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție unde se menționează că se retrage avizul de numire al reclamantului în structurile poliției judiciare .

Natura juridică a avizului în materia contenciosului administrativ a suscitat numeroase controverse fundamentate și pe inconsecvența legiuitorului la momentul emiterii actelor normative ce reglementează diferite materii cât și pe practica diverselor autorități .

Uneori documentul denumit aviz prezintă toate caracterele unui act administrativ și trebuie analizată legalitatea sa ca atare, cum este cazul avizului emis de Colegiul Farmaciștilor din România la deschiderea unei farmacii, act care în ciuda denumirii este act de autoritate având natura unei autorizații de funcționare .

Regula este însă ca avizul, indiferent că are caracter consultativ, facultativ sau conform, reprezintă doar o operațiune procedurală anterioară emiterii actului administrativ, și nu un act administrativ, întrucât nu produce efecte juridice de sine stătătoare, ci contribuie doar la întărirea caracterului legal al actului administrativ.

Î. Curte a precizat că deosebirea dintre actul administrativ și aviz (operațiune administrativă) prezintă importanță practică îndeosebi în cazul litigiilor de contencios administrativ, deoarece instanța judecătorească poate să-și exercite controlul numai asupra actelor administrative atacate în justiție, dar nu poate controla, în cazul acțiunii directe, în mod distinct de actul administrativ, operațiunile administrative pe baza cărora a fost emis

acel act. (Decizia nr. 1923 din 6 aprilie 2012 pronunțată în recurs de Secția de contencios administrative și fiscal a Înaltei Curți de C. și Justiție.

Așa cum a reținut și ICCJ instanța judecătorească poate să-și exercite controlul numai asupra actelor administrative atacate în justiție și în acest context și operațiunile administrative pe baza cărora a fost emis acel act așa cum s-a solicitat instanței și în prezenta cauză .

Instanța judecătorească poate să-și exercite controlul nu numai asupra actelor administrative atacate în justiție ci a tuturor actelor și operațiunilor care fundamentează actul administrativ iar acesta presupune examinarea legalității tuturor actelor și operațiunilor care au constituit baza emiterii acelui act.

Pentru a deveni incidente prevederile art 5 alin 2 din Legea nr 554/2004 sunt necesare 2 condiții, actul supus examinării să fie un act administrativ or, avizul analizat nu poate fi astfel calificat .

A doua condiție presupune existența unei proceduri judiciare prevăzută într-o lege organică pentru modificarea sau desființarea actului iar nici unul din textele care reglementează procedura emiterii sau care justifică emiterea nu cuprind o astfel de dispoziție .

Motivele care justifică acordarea sau retragerea avizului întrucât sunt de oportunitate nu pot fi analizate de către instanța de contencios decât în ipoteza în care este contestat și actul administrativ și este prezent excesul de putere al autorității emitente .

Avizul este o consecință a încrederii pe care procurorul general o acordă polițistului care lucrează în cercetarea penală iar retragerea avizului este rezultatul exercitării dreptului de apreciere cu privire la profilul moral al polițistului, drept de apreciere care trebuie să fie bazat pe aspecte care fac

incompatibilă continuarea funcționării acestei persoane în cadrul structurii de poliție judiciară.

Legalitatea emiterii actului nu poate fi raportată la elemente ce au fost relevate ulterior. Verificarea îndeplinirii condițiilor pentru emiterea unui act fie el administrativ sau preparator se realizează în raport de momentul emiterii .

Ordinul a stat la baza emiterii dispoziției 3880/_ și ca atare, procurorul general și inspectorul general al IGPR au emis aceste acte exercitându-și dreptul de apreciere în raport de datele existente la momentul exercitării atribuțiilor în limita acestora astfel că nu poate fi reținută prezența excesului de putere .

Prezența excesului de putere, așa cum este definit de art.2 alin.1 lit.n din Legea 554/2004, exces de putere, exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

Autorităților publice li se conferă un drept de apreciere în ceea ce privește emiterea unui act. Acest drept de apreciere nu trebuie să se exercite discreționar. Excesul de putere discreționară este similar cu ilegalitatea subiectivă a actului administrativ.

Recurentul a mai învederat că motivarea actului administrativ reprezintă garanția pentru asigurarea accesului liber la justiție al subiectului adresant al actului administrativ și, totodată, o garanție împotriva arbitrariului si excesului de putere autorității publice întrucât numai prin prezentarea în cuprinsul actului administrativ a motivelor de fapt si de drept avute în vedere de către organul emitent se asigură posibilitatea subiectului de drept vizat de actul administrativ in discuție a se adresa instanțelor de judecată în deplină cunoștință de cauză, respectiv, posibilitatea subiectului de drept de a aprecia asupra oportunității unui asemenea demers judiciar ce implică timp si resurse financiare.

Contrar celor susținute de recurent din cuprinsul actului administrativ atacat rezultă care este fundamentul adoptării actului având în vedere și principiul simetriei în drept reținut și de prima instanță și nu poate fi reținut aspectul că verificările au fost ulterioare documentația aferentă fiind prezentată procurorului general anterior .

Dispoziția contestată se fundamentează pe avizul procurorului general iar în conținutul actului se evidențiază că motivele sunt cele relevate de documentația întocmită în scopul emiterii actului astfel că exigențele evidențiate de recurent au fost respectate contrar celor afirmate de acesta .

Toate argumentele recurentului referitoare la nerespectarea procedurilor instituite de Ordinul nr 205 /2011 au fost corect grupate și analizate unitar de instanța de fond .

Motivarea hotărării judecatorești presupune stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, precum și raționamentul logico-juridic care a stat la baza soluției adoptate. Dec iz ia nr. 752 d in 6 mar tie 2009 pronunț ată în recurs de Secția comercială a Înaltei Curti de C. și Justiție

Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.

Pentru a răspunde acestor exigențe, motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și

accesibilă. Practica instanței supreme este orientată în sensul că inexistența motivării atrage casarea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării.

Instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei, dar ignorarea completă a acestora echivalează cu lipsirea subscrisei de un veritabil acces la justiție, așa cum de altfel a procedat și prima instanță .

Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența deja consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că "dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Întrucât Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv decât dacă aceste observații sunt cu adevărat" ascultate ", adică examinate propriu-zis de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina "tribunalului ", obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor. argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza V an de Hurk c. Țările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, § 59; în același sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, § 30). Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).

Recurentul susține că sesizarea privind oportunitatea retragerii avizului de poliție judiciară a reclamantului este inițiată de către o instituție ce nu are competențe în acest sens- P. de pe lângă Curtea de Apel C. prin Adresa nr 193/P/2012 a P. de pe lângă Curtea de Apel C., dată fiind calitatea de lucrător în cadrul BCCO a reclamantului, aflat în directa supraveghere si coordonare a procurorilor DIICOT, fiind încălcată totodată procedura reglementată de Ordinul 205/2011 a P. ui general al P. de pe lângă înalta Curte de C. și Justiție ce reglementează procedura de acordare si retragere a avizului de politie judiciar, respectiv, eliberarea din structurile politiei judiciare.

Îndrituirea procurorului general al P. de pe lângă Curtea de Apel

C. de a sesiza prin Adresa nr 193/P/2012 a P. de pe lângă Curtea de Apel C. pe P. general al P. de pe lângă înalta Curte de C. și Justiție rezidă în faptul că fost organul sesizat cu cercetarea faptelor imputate reclamantului astfel că toate aserțiunile reclamantului sub acest aspect nu pot fi primite .

Avizul conform nu este act administrativ și nici act administrativ asimilat ci operațiune administrativă în sensul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 544/2004, și chiar dacă poate fi apreciat ca o operațiune procesual- penală, produce efecte .

Acest aviz conform produce efecte juridice, întrucât modifică, realitatea juridică existentă întrucât în lipsa acestuia desfășurarea activității în calitate de organe de cercetare ale poliției judiciare nu se realizează în conformitate cu normele procesual penale .

Caracterul legal al avizului și al actului de revocare a acestuia se transferă asupra actului administrativ reprezentat de ordinul ministrului administrației și internelor referitor la un lucrător de poliție judiciară.

Avizul P. ui G. al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru desemnarea lucrătorilor specializați din Ministerul Administrației și Internelor ca organe de cercetare ale poliției judiciare are ca rațiune instituirea unei proceduri pentru garantarea bunei desfășurări a activității de urmărire penală.

Decizia are la bază considerente de oportunitate, respingerea acordării avizului sau retragerea avizului reprezentând o dispoziție fermă a procurorului general sub a cărui autoritate își desfășoară activitatea lucrătorii desemnați ca organe de cercetare ale poliției judiciare, în considerarea atribuțiilor de urmărire penală .

Decizia P. ui G. al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a fundamentat pe elemente de oportunitate, bazate pe elemente obiective rezultate în urma analizei concrete a profilului profesional și moral al lucrătorului de poliție.

Corect a susținut recurentul că aprecierea activității unui ofițer de poliție judiciară trebuie să aibă în vedere nu doar cunoștințele de ordin profesional necesare îndeplinirii atribuțiilor de serviciu dar și profilul profesional și moral al acestuia, aserțiunile contrare referitoare la necesitatea limitării verificării strict la activitatea profesională urmând a fi înlăturate .

Garantarea bunei desfășurări a activității de urmărire penală, ca principală

rațiune a instituirii procedurii avizării pentru numirea, promovarea și eliberarea polițiștilor în/din funcțiile structurilor de poliție judiciară, nu ar putea fi realizată dacă ar exista chiar și cea mai mică îndoială asupra profilului moral sau profesional al ofițerului de poliție, aspecte care fundamentează în mod corect actul atacat .

Ordinul 5652/C/A/2012 din_ a fost emis la data de 29 iunie 2012, iar elementele care îl fundamentau erau cele reflectate de realitatea de la cel moment iar efectele rezoluției de neîncepere a urmăririi penale s-au produs în raport de actele și faptele subsecvente acestui moment .

Rezoluția de scoatere de sub urmărire penală poate produce efecte pentru viitor și nu poate schimba retroactiv circumstanțele avute în vedere la data emiterii ordinului de către emitent . .

Starea de fapt care exista la data emiterii Ordinului P. ui G. al

P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a justificat emiterea actului astfel că nu poate fi reținută prezența excesului de putere .

Retragerea avizului raportat la starea de fapt existentă la data emiterii sale nu poate fi considerată ca fiind rezultatul încălcării drepturilor fundamentale, între care și prezumția de nevinovăție.

Starea de fapt relevată a justificat adoptarea măsurii raportat la pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale faptei penale, prin prevenirea săvârșirii de noi fapte similare, și, pe cale de consecință, pentru păstrarea prestigiului instituției iar toate aserțiunile referitoare la pregătirea profesională nu pot paraliza o astfel de măsură în raport de starea de fapt evidențiată .

Retragerea avizului în contextul dat a răspuns nevoii de a asigura securitatea juridică a drepturilor și libertăților fundamentale ale celorlalți, atât în perspectiva intereselor individuale, cât și a celor naționale sau de grup și a binelui public, fiind și o modalitate de salvgardare a unor drepturi în situațiile în care exercițiul lor are un caracter antisocial.

Ordinul atacat a fost emis fără a înfrânge prezumția de nevinovăție, măsura nefiind una permanentă și fiind conformă exigențelor Curții Europene a Drepturilor Omului, contrar celor afirmate de recurent, principiile constituționale fiind de asemenea respectate .

Considerentele enunțate au relevat că recursul formulat nu este întemeiat nefiind prezent nici unul din motivele de recurs invocate, aplicarea și interpretare legi de către prima instanță fiind realizată în mod corect, nedevenind astfel incidente prevederile art 304 pct 9 C pr civ, astfel că în baza art 312 C pr civ, Curtea va respinge recursul declarat de C. T. I. împotriva sentinței civile nr. 133 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. pe care o va menține în întregime.

Curtea în baza art 301 în aplicarea art 14 alin 4 din Legea nr 554/2004 va respinge ca tardiv recursul declarat cu privire la cererea de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge ca tardiv recursul declarat cu privire la cererea de suspendare.

Respinge recursul declarat de C. T. I. împotriva sentinței civile nr. 133 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

C. P. A. M. C. M. S.

GREFIER

V. D.

Red.A.M.C./S.M.D.

2 ex./_

Decizia civilă nr. 5608/2013. Contencios. Anulare act administrativ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 5608/2013. Contencios. Anulare act administrativ