Decizia civilă nr. 1037/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1037/2013
Ședința publică din data de 30 Ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului promovat de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile nr. 9336 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu pârâta C. DE A. DE S. A J.
C., având ca obiect - anulare act administrativ decizie FNUASS.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul- reclamant prin mandatar Mesaroș S., care depune la dosar mandat de reprezentare, lipsind intimata-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent demersului promovat.
Prin Serviciul Registratură, la data de_, intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, dispozițiile Legii nr.554/2004, ale Legii nr. 95/2006 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Mandatarul recurentului depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar de 0,50 lei, învederând instanței că mandatul său este limitat la depunerea dovezii care atestă îndeplinirea obligației de timbrare a cererii de recurs, nu și pentru a pune concluzii în privința căii de atac.
Reținând aspectele evocate de către mandatara recurentului, după deliberare, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 9.336 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE
S. A J. C. și s-a dispus anularea deciziei de impunere din oficiu nr. 365723/2/_ privind stabilirea accesoriilor datorate de reclamanta FNUASS pentru perioada 2006 - 2011, menținându-se celelalte decizii de impunere atacate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că începând cu anul 2006, reclamantul a realizat venituri din activități independente și nu a depus la C.A.S.
C. nicio declarație cu privire la veniturile realizate.
În privința obligației de plată a contribuției la FNUASS, instanța de fond a stabilit că aceasta este datorată în considerarea disp. art. 213 alin. 1 din Legea nr. 95/2006.
Instanța de fond a înlăturat obligația de plată a accesoriilor aferente debitului principal, respectiv decizia de impunere nr. 365723/2/_, în considerarea faptului că penalitățile au fost calculate și indicate în mod cursiv pe toată perioada, iar nu doar pentru diferențele constatate.
Împotriva cestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. I.
solicitând modificarea hotărâri atacate, cu consecința anulării și a deciziei nr. 365723/1/_ cuprinzând debitul principal.
În motivarea recursului, reclamantul arată că instanța de fond, deși a solicitat și anularea deciziei menționate, nu s-a considerat investită și cu petitul având ca obiect anularea debitului.
S-a mai arătat că instanța de fond nu a ținut cont de calitatea de pensionar a reclamantului.
Mai susține reclamantul, la pct. 3 din motivarea recursului, că instanța de fond nu a analizat deciziile de impunere privind accesoriile din prisma dispozițiilor Codului de procedură fiscală și în considerarea faptului că a efectuat plata debitului principal în data de 28 noiembrie 2011.
În finalul motivării recursului, recurentul susține că pasivitatea creditorului, în sensul nerespectării dispozițiile art. 83 alin. 4 C.pr.civ., nu îi poate fi imputabilă și deci nu poate fi obligat la plata accesoriilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Intimata C. DE A. DE S. A J. C. s-a opus admiterii recursului (f.8).
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Referitor la primul motiv de recurs Curtea constată că instanța de fond a realizat o analiză pe fond a legalității obligației reclamantului de plată a contribuției la FNUASS.
Art. 208 al. 3 din Legea nr. 95/2006, indică obligativitatea asigurării iar art. 211 din legea nominalizează persoanele ce au obligația de a se asigura.
Asigurarea socială de sănătate fiind obligatorie, reclamantul nu poate invoca propria sa pasivitate.
În același context sunt de avut în vedere și dipozițiile art. 208 al. 4-6 din legea nr. 95/2006, unde se arată: "(4) Pot functiona si alte forme de asigurare a sanatatii in diferite situatii speciale. Aceste asigurari nu sunt obligatorii si pot fi oferite voluntar de organismele de asigurare autorizate conform legii.
Asigurarea voluntara complementara sau suplimentara de sanatate poate acoperi riscurile individuale in situatii speciale si/sau pe langa serviciile acoperite de asigurarile sociale de sanatate.
Asigurarea voluntara de sanatate nu exclude obligatia de a plati contributiapentru asigurarea sociala de sanatate.";
Al. 6 al art. 208 este deosebit de clar în privința obligațiilor de plată a contribuției la asigurările de sănătate a unui cetățean român, iar textul arată că nu este exclusă obligația de plată a contribuției, indiferent de existența și a unei asigurări voluntare.
Din conținutul sentinței recurate rezultă cu claritate preocuparea instanței de fond de a determina existența, pe fond, a obligației de plată a contribuției datorate.
2
Se constată că reclamantul nu a solictat și anularea deciziei nr. 365723/1/_ ci doar modificarea acesteia, astfel încât critica se la punctul 1 al motivării recursului nu este fondată.
În lipsa unei cereri exprese din partea reclamantului, instanța de fond nu se putea pronunța asupra anulării deciziei menționate, în situația contrară ar fi fost încălcat principiul disponibilității specific procedurii civile.
Constatările instanței de fond referitoare la conținutul celor două decizii sunt corecte, iar o eventuală disfuncționalitate ce ar putea apărea cu prilejul unei executări va putea fi remediată pe calea contestației la executare.
Referitor la pct. 2 din motivarea recursului:
Cel ce face o afirmație în fata instanței trebuie să o dovedească. (art. 1169 c.civ. vechi)
Actele emise de către pârâtă, fiind acte administrativ-fiscale, se bucură, până la proba contrară, de prezumția de legalitate. Autoritatea publică poate fi obligată, potrivit art. 13 al. 1 din Legea nr. 554/2004 să depună, alături de actul atacat, și "întreaga documentație ce a stat la baza emiterii lui";, reclamantul având la îndemână mijloacele de probă prevăzute de codul de procedură civilă pentru a-și dovedi susținerile.
Verificarea calculelor se putea realiza în instanță doar prin intermediul unei expertize, administrată în condiții procedurale, însă o astfel de cerere nu a fost formulată în cauză.
Obligația de plată stabilită în sarcina reclamantului a fost generată de defășurarea de către acesta de activități independente, conf. art. 257 al. 1 din Legea nr. 95/2006.
Concluzia recurentului de la pct. 3 din motivarea recursului nu este fondată.
Legea instituie obligativitatea asigurării iar potrivit art. 216 din același act normativ "In cazul neachitarii la termen, potrivit legii, a contributiilor datorate fondului de catre persoanele fizice, altele decat cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, denumita in continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurari sau persoane fizice ori juridice specializate, procedeaza la aplicarea masurilor de executare silita pentru incasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorarilor de intarziere in conditiile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.";
Acest text legal permite concluzia că neachitarea sumei datorate nu produce doar consecința menționată de reclamant și prevăzută la art. 258 din lege, ci și pe cea a declanșării procedurii de executare silită, deci existența certă a obligației de plată.
În consecință, față de cele menționate anterior se va respinge recursul și se va menține în întregime sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile nr. 9.336 din 17 septembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2013.
3
PREȘEDINTE, M. H. | JUDECĂTOR, D. M. | JUDECĂTOR, F. T. |
GREFIER, D. C. |
Red.M.D./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: A.G.C. .
4
