Decizia civilă nr. 561/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 561/R/2013
Ședința publică de la 24 Aprilie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: I. P.
Judecător: SS Judecător: A. -L. I. Grefier: L. M.
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de recurent N. C. împotriva sentinței civile nr. 12234/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat D. J. PENTRU A. SI O.
V. C., intimat A. N. A V., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului, av. A. Coroian și reprezentanta intimatelor, c.j. G. Dragota.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că, la data de_, intimatele au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, un exemplar comunicându-se reprezentantului recurentului. Totodată, se mai constată că, la data de_, recurentul a depus la dosar, prin registratura instanței, memoriu cuprinzând motivele de recurs, un exemplar comunicându-se reprezentantei intimatelor.
Reprezentantul recurentului și reprezentanta intimatelor arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea studierii înscrisurilor comunicate. Arată că nu mai au de formulat alte cereri în probațiune.
T. ul, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale, fără cheltuieli de judecată. În ce privește excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravențională arată că data săvârșirii contravenției a fost_, iar data constatării și aplicării sancțiunii a fost_ . Mai arată că recurentul a fost sancționat în baza unor texte legale abrogate la data constatării contravenției.
Reprezentanta intimatelor solicită respingerea recursului, învederând că nu sunt incidente motivele statuate de vechiul cod de procedură civilă. Arată că în speță sunt incidente prevederile art. 13 și 30 din OG 2/2001.
T. ul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr. 12234/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de contestatorul N. C., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției seria ANV/20030107, nr.29 încheiat la data de_ de către ANV D. J. pentru A. și O. V. C., în contradictoriu cu intimata A. N. A V. și D. J. PENTRU A. ȘI O. V.
C.
.
S-a dispus respingerea cererii prin care contestatorul a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție seria ANV/20030107, nr.29 încheiat la data de_ de către ANV D. J. pentru A. și O. V. C., în anexa de la filele 7-9, s-a constatat săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de articolul 386, litera a din HG nr.1114/2001 Regulamentul de aplicare a Codului Vamal, constând în faptul că în cursul anului 2006 a introdus în România niște bunuri provenite din Italia, bunuri identificate în urma a două percheziții imobiliare efectuate la data de_ la locuința contestatorului și la locuința numitei Roșca Lucia unde fusese depozitată o parte din bunuri de către contestator și enumerate în procesul verbal nr.4563/B/_ și în procesul verbal nr.159/B/_, dar contestatorul le-a sustras de la vămuire. În aceeași anexă a procesului verbal de contravenție s-a reținut că fapta a fost săvârșită la data percheziției,_, dar fiind comisă în formă continuă, încălcarea obligației legale durează în timp. Prin același proces verbal de contravenție, în același temei, a fost aplicată contestatorului pentru fapta reținută în sarcina sa, sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 2500 lei.
Analizând cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției contestat sub aspectul legalității, instanța de fond a reținut că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile articolelor 16 și 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, instanța neputând identifica nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor legale care să fi cauzat contravenientei o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
În privința motivelor invocate de contestator, instanța de fond a reținut că perioada săvârșirii faptei la care se referă contestatorul a fost precizată în mențiunile anexei la procesul verbal de contravenție în care a fost indicată atât data săvârșirii faptei, care a fost considerată ca fiind data perchezițiilor din _
, cât și data constatării faptei prin procesul verbal de contravenție,_ . Așadar a fost determinată perioada cuprinsă între momentul comiterii și momentul epuizării faptei care îmbracă o formă continuă întrucât efectele de nelegalitate a introducerii pe teritoriul României a bunurilor din litigiu fără declarație vamală, s-au prelungit în timp până la constatarea contravenției de către intimată,_, pentru că numai în acel moment s-a întrerupt rezoluția
contravențională a contestatorului și s-a epuizat fapta. De altfel chiar textul legal care sancționează contravenția declară expres caracterul continuu al acesteia. Instanța de fond a apreciat că nu poate fi reținut ca moment al constatării faptei contravenționale, nici data celor două percheziții,_ și nici data la care procurorul a constatat prin ordonanța nr.293/D/P/2009 din_, că nu constituie infracțiune fapta pentru care contestatorul a fost inițial cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.323 din Codul penal, art.272 din Legea nr.86/2006, art.23 din Legea nr.656/2002, întrucât constatarea unei contravenții presupune constatarea ei chiar de către organul competent potrivit legii să constate contravenția și totodată să aplice sancțiunea corespunzătoare. Așadar nu poate fi echivalată cu o constatare valabilă a contravenției din litigiu nici constatarea prin perchezițiile din_ a faptei cercetate în prealabil cu titlu de infracțiune și nici constatarea caracterului contravențional al faptei de către procuror cu ocazia pronunțării unei soluții de netrimitere în judecată pentru fapta penală cercetată, tocmai pentru că procurorul nu are competența constatării contravenției și aplicării sancțiunii contravenționale, competență conferită prin lege intimatei, ci are la dispoziție doar posibilitatea de a sesiza organul competent să constate și să sancționeze contravenția, lucru care s-a și întâmplat, iar acest organ a constatat existența contravenției comise în formă continuă pentru care a fost sancționat contestatorul, abia la data de_ prin procesul verbal din litigiu, ca urmare a verificării legalității introducerii în România a bunurilor descoperite cu ocazia perchezițiilor. De altfel, organele vamale nici nu puteau constata caracterul contravențional al unei fapte în timp ce aceasta se afla în curs de cercetare penală.
În ce privește încadrarea juridică a faptei în articolul 386, litera a din HG nr.1114/2001, instanța de fond a reținut că deși la data de_, art.653 din HG nr.707/2006 a abrogat HG nr.1114/2001, art.653 din HG nr.707/2006 conferă totodată caracter contravențional aceleiași fapte calificată contravenție prin articolul 386, litera a din HG nr.1114/2001. Prin urmare, fapta reținută în sarcina contestatorului și-a păstrat caracterul contravențional în timp, singura diferență între HG nr.1114/2001, aflată în vigoare la data comiterii faptei, dar abrogată și HG nr.707/2006, aflată în vigoare la data constatării și implicit a epuizării faptei, fiind limitele sancțiunii aplicabile, cele prevăzute de noua HG fiind mai aspre (amendă de la 3000 lei la 8000 lei) decât cele prevăzute de HG nr.1114/2001, aflată în vigoare la data comiterii faptei (amendă de la 2500 lei la 7500 lei). În consecință, în mod corect a încadrat intimata fapta comisă de contestator în vechea HG întrucât potrivit art.15, alin.2 din Constituția României, dintre legile care au activat între momentul săvârșirii și momentul constatării faptei, a aplicat legea contravențională mai favorabilă contestatorului. În ce privește excepția prescripției aplicării sancțiunii, invocată de contestator, instanța de fond a reținut că în cazul contravențiilor continue, termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art.13 din OG nr.2/2001 începe să curgă conform aliniatului 2 din același articol, de la data constatării faptei și raportat la această dată care este_, termenul de prescripție nu era împlinit la data întocmirii procesului verbal de contravenție care a avut loc în aceeași zi. Pentru aceleași considerente, nu se poate reține ca fiind împlinit nici termenul de
un an calculat de la data constatării faptei, termen prevăzut de art.13, alin.3 din OG nr.2/2001. Așadar nici această apărare a contestatoarei nu este întemeiată.
În ce privește descrierea faptei sancționate, instanța de fond a reținut că în anexa la procesul verbal de contravenție, aceasta a fost foarte larg descrisă în toate elementele ei constitutive, apărarea contestatorului fiind așadar complet nefondată sub acest aspect.
În privința identității bunurilor confiscate, instanța de fond a reținut că în procesul verbal de contravenție s-a făcut trimitere la bunurile enumerate în procesele verbale de percheziție domiciliară din_ și la borderoul nr.8867/B/_ pe baza căruia aceste bunuri au fost predate de către DRV C. către DGFPS C. spre valorificare, iar la dosarul cauzei au și fost depuse aceste acte. Așadar, nici această apărare a contestatorului nu este întemeiată.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că starea de fapt este corect consemnată în procesul-verbal contestat. Ea nu a fost infirmată de probele administrate în cauză, fiind probată prin înscrisurile depuse la dosar.
Potrivit dispozițiilor articolului 1169 din Codul civil, contestatorului îi revenea sarcina de a face dovada existenței unei stări de fapt contrare celei reținute în cuprinsul procesului verbal atacat, dar nu a făcut această probă.
Prin urmare, câtă vreme nu s-a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute prin procesul-verbal de contravenție, instanța de fond a considerat că la data constatării faptei, contestatorul a comis contravenția prevăzută de articolul 386, litera a din HG nr.1114/2001 Regulamentul de aplicare a Codului Vamal, motiv pentru care în mod corect s-a stabilit în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de acest text legal.
Potrivit dispozițiilor articolului 386, litera a din HG nr.1114/2001 constituie contravenție și se sancționează cu amenda cuprinsă între 2500 și 7500 lei și confiscarea bunurilor, contravenția fiind continuă, sustragerea de la vămuire sau încercarea de sustragere de la vămuire a oricăror bunuri supuse regimului vamal ori care urmează să fie supuse unui regim vamal, caz în care bunurile se confiscă.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs recurentul N. C. solicitând modificarea sentinței în baza art. 304 pct.9 si art. 304 indice 1 Cod Procedură Civilă, având în vedere că dreptul de a aplica sancțiunea contravențională este prescris, contravenția fiind săvârșită la data de_, iar aplicarea sancțiunii având loc la data de_ . sustragerea de la vămuire a avut loc până cel mai târziu la data de_, data percheziției domiciliare, dată la care contravenția s-a epuizat. Intimata a luat la cunoștință despre faptele imputate în anul 2006, astfel cum rezultă din adresa DIICOT înregistrată la organele vamale în data de_, adresa din_ si din_ .Prin urmare, organele vamale aveau cunoștință de faptele respective cu 5 ai înainte de a încheia procesul-verbal de contravenție.
S-a menționat si că în actul sancționator nu sunt cuprinse mențiuni privind modalitățile în care a avut loc sustragerea de la vămuire si ce anume s-a sustras cu fiecare ocazie.
S-a mai obiectat cu privire la sancționarea în temeiul H.G. nr. 1114/2001, act normativ abrogat prin H.G. nr. 707/2006.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat,învederând că nu s-a făcut dovada unei stări de fapt contrare celei reținute prin procesul-verbal, organul vamal a constatat săvârșirea faptei si a aplicat sancțiunea la data de_, iar nu la data de_, termenul de prescripție de 6 luni pentru aplicarea sancțiunii nefiind împlinit întrucât în momentul constatării faptei s-a si aplicat sancțiunea.
Analizând recursul formulat, instanța retine că sentința civilă nr.
12234/_ a Judecătoriei C. -N. este legală si temeinică.
Astfel, sunt reale susținerile intimatei privind aplicarea sancțiunii contravenționale în același timp cu constatarea faptei, astfel că termenul de 6 luni prevăzut de art. 30 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 nu era împlinit la data sancționării recurentului. Totodată, organele intimatei au fost sesizate ulterior soluționări cauzei de către organele de urmărire penală, astfel că în calculul termenului de constatare a răspunderii si a termenului de aplicare a sancțiunii nu se include si perioada în care s-a efectuat urmărire penală.
De asemenea, sunt nereale susținerile recurentului potrivit cărora H.G. nr. 1114/2001 ar fi fost aplicate în mod nelegal în speță întrucât a fost abrogat în
H.G. nr. 707/2006 și nu a operat o ultra activitate a legii. Ultra activitatea presupune aplicarea unei legi la o situație juridică petrecută ulterior abrogări legii. Or, în speță, contravenția nu a fost săvârșită ulterior abrogării H.G. nr. 1114/2001, ci chiar în perioada în care acest act normativ era în vigoare. S-a procedat la o comparare a tratamentului juridic conținut în acest act normativ cu cel din actul normativ abrogator si s-a constatat că primul conținea o reglementare mai favorabilă recurentului, astfel că s-a aplicat principiul activității legii si nu s-a trecut la aplicarea retroactivă a legii noi (H.G. nr. 707/2006).
Neîntemeiate sunt si susținerile recurentului conform cărora sesizarea organelor intimatei cu privire la contravenție ar fi avut loc în cursul anului 2006. Dimpotrivă, abia în data de_ s-a dispus prin ordonanță neînceperea urmăririi penale cu privire la recurent, moment după care se poate vorbi despre sesizarea organelor de constatare si sancționare a contravenției. Toate termenele stabilite de actele normative în materie contravențională nu încep să curgă sau, după caz, sunt suspendate în perioada în care cu privire la fapta în discuție se desfășoară acte de urmărire penală.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312, art. 304 pct.9 si 304 indice 1 Cod Procedură Civilă, instanța va respinge recursul declarat de recurentul N.
C. împotriva sentinței civile nr. 12234/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul N. C. împotriva sentinței civile nr. 12234/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -
N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Aprilie 2013.
Președinte, I. P. | Judecător, SS | Judecător, A. -L. I. |
Grefier, L. M. |
Red.IP Tehnored.VAM 2 ex./_
