Decizia civilă nr. 5914/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5914/2013
Ședința publică de la 23 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta M. (F. S. ) A.
C., împotriva sentinței civile nr. 10534/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâții I. DE P. AL J. C. -
S. R. și R. A. DP C. -N., având ca obiect anulare act administrativ proces verbal de ridicare auto.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare, cu mențiunea că urmează a analiza calitatea de act administrativ al procesului-verbal din perspoectiva art. 2, alin. 1, lit. c) din legea nr. 554/2004.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 10534 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată reclamanta SA în contradictoriu cu pârâții I. DE P. AL J.
C. și R. A. DP C. -N. .
S-a luat act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin procesul-verbal de ridicare seria AC nr. 1412/_ încheiat de pârâții IPJ C. și RADP C., în temeiul art. 64 din OUG 195/2002 s-a dispus ridicarea autovehiculului marca Renault cu nr. de înmatriculare_ staționat în Municipiul C. -N., str. Dorobanților nr. 31, pentru nerespectarea prevederilor art. 108 alin.1 lit. b pct.7 din OUG 195/2002 R, prin aceea că a staționat voluntar neregulamentar pe trecerea pentru pietoni situată la adresa mai sus menționată semnalizată prin marcaj, semafor și indicator rutier.
În cuprinsul procesului-verbal de contravenție s-a menționat - "Cheltuielile ocazionate de ridicarea autovehiculului urmează a fi achitate către RADP C. N. (f.5).
La data de_ IPJ CLUJ a încheiat procesul-verbal de contravenție seria CC nr. 7300950 prin care a dispus sancționarea reclamantei SA pentru
fapta prevăzută de art. 108 alin.1 lit.b) pct.7din OUG 195/2002 cu amendă contravențională, reținându-se că în data de_ ora 12:08 aceasta a staționat neregulamentar cu auto nr._ pe trecerea de pietoni, în C. -N. str. Dorobanților nr. 31 jud. C. .
Împotriva procesului-verbal de contravenție reclamanta a formulat plângere contravențională care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1872/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, irevocabilă conform legii. În considerentele hotărârii s-a reținut că procesul-verbal de contravenție respectă condițiile de legalitate și temeinicie.
Sub aspectul admisibilității cererii, instanța a constatat că reclamanta a atacat pe cale separată procesul-verbal de ridicare pe care nu la contestat pe calea plângerii contravenționale, precum și faptul că făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de Legea 554/2004, iar procesul-verbal de ridicare, deși cuprinde o sancțiune complementară sancțiunii contravenționale, a fost încheiat separat de procesul-verbal de contravenție. Astfel, procesul-verbal contestat are natura juridică a unui act administrativ susceptibil de a fi atacat separat, pe calea procedurii reglementate de Legea contenciosului administrativ.
Potrivit prev. art.97 al.1 din OUG nr.195/2002, ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar este o măsură tehnico-administrativă care poate fi dispusă de polițistul rutier în cazurile prevăzute în mod expres iar conform a rt.64 al.1 din același act normativ, "poliția rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă";.
Din prevederile legale menționate rezultă că staționarea neregulamentară constituie contravenție potrivit prev. art.108 al.1 lit.b pct.7 din OUG nr. 195/2002 și ca o consecință trebuie constatată în conformitate cu prevederile art.16 și 17 din OG nr.2/2001, constatarea caracterului neregulamentar al staționării trebuind să fie făcută cu respectarea garanțiilor instituite în favoarea contravenienților prin dispozițiile actului normativ cadru privind regimul juridic al contravențiilor.
Examinând procesul-verbal de ridicare prin prisma motivelor de nulitate invocate de reclamantă, instanța reține că fapta contravențională constând în staționarea neregulamentară a fost constatată în cuprinsul unui proces-verbal de contravenție asupra legalității și temeiniciei căruia a statuat în mod irevocabil o
instanță care întrunește condițiile de independență și imparțialitate prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De asemenea, nu există o prevedere legală care să interzică dispunerea măsurii prin act separat de procesul-verbal de contravenție.
Cu privire la motivul de nulitate invocat de reclamantă constând în aceea că ridicarea mașinii nu era semnalizată la fața locului, instanța a constatat că acest aspect este intim legat de temeinicia faptei contravenționale, asupra căreia s-a pronunțat instanța printr-o hotărâre irevocabilă, iar acest aspect putea fi invocat pe calea plângerii contravenționale.
Asupra motivului de nulitate constând în necomunicarea măsurii conform normelor prevăzute de art. 6 pct.6 din Regulamentul privind aplicarea măsurilor complementare Anexa I la Hotărârea nr. 149/2009 a Consiliului Local C. -N., instanța a constatat că reclamanta nu a făcut dovada vreunei vătămări cauzată prin necomunicarea actului conform dispozițiilor invocate de aceasta, atât timp cât la aceeași dată,_, reclamanta a luat cunoștință despre această măsură, dovada fiind tocmai achitarea tarifului de ridicare a autovehiculului. Instanța a reținut că scopul prevederilor referitoare la modalitatea de comunicare a actului administrativ este acela de a asigura înștiințarea părții cu privire la măsura dispusă. Din procesul-verbal de ridicare coroborat cu factura fiscală nr. 10751/_ rezultă că măsura ridicării a fost luată la data de_, ora
12,08, iar autoturismul a fost eliberat la aceeași dată, ora 13,59, deci reclamanta a luat cunoștință despre măsura ridicării în mai puțin de două ore de la data luării acesteia. Or, un act administrativ este susceptibil de a fi anulat (pentru motivul în discuție) în măsura în care prin nerespectarea unei condiții s-a produs celui vizat o vătămare.
În fine, instanța nu a putut reține motivul invocat de reclamantă prin completarea la întâmpinare, atât timp cât nelegalitatea art. 4 din Hotărârea 149/2009 a Consiliului Local al Municipiului C. -N. anexele 1-5, a fost constatată de Curtea de Apel C. la dat de_, iar fapta contravențională a fost constatată și măsura ridicării a fost luată la data de_, deci anterior constatării nelegalității, efectele hotărârii prin care se constată nelegalitatea unui act administrativ pe calea proceduri prevăzute de art. 10 din Legea 554/2004 fiind prevăzute de art. 23 din același act normativ. Potrivit art. 23 alin1 din Legea 554/2004, "hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Acestea se publică obligatoriu după motivare, la solicitarea instanțelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale județelor ori al municipiului București, fiind scutite de plata taxelor de publicare.";
Constatând că nu există motive de nulitate a procesului-verbal de ridicare contestat, instanța a reținut că și suma de bani a fost încasată de pârâta de rând 2 cu titlu de taxă de ridicare în mod legal.
Pentru toate considerentele expuse, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată reclamanta SA în contradictoriu cu pârâții I. DE P. AL J. C. și R. A. DP C. -N. . S-a luat act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. (fostă S. ) A.
C.
, a fost modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ și, în consecință: să se constate nulitatea absolută a Procesului-verbal de ridicare a autovehiculului staționat neregulamentar seria AC nr. 1412 din_, întocmit de pârâtul de rândul 1; să fie obligată pârâta de rândul 2 la restituirea către recurentă a sumei de 415,40 lei, reprezentând plată nedatorată (contravaloarea facturii nr. 10751 din_ ), cu dobânda legală de la data înregistrării acțiunii și până la restituirea efectivă și integrală.
În motivarea recursului reclamanta susține că prima instanță a respins în mod greșit motivul de nulitate vizând nelegalitatea reglementării prin Hotărâre a Consiliului Local a unor sancțiuni complementare, în speță aceea de ridicare a mașinii.
Amintește că procesul-verbal de ridicare atacat prin primul petit al acțiunii introductive a fost dresat în baza Regulamentului privind aplicarea măsurilor complementare de blocare a roților vehiculelor/autovehiculelor și de ridicare a vehiculelor/autovehiculelor, Anexa I la Hotărârea nr. 149/2009 a Consiliului Local C. -N. (în vigoare la acea dată).
A arătat în cadrul procesului că organul deliberativ local nu avea competența materială de a reglementa sancțiuni complementare (la cele principale, aplicate în urma săvârșirii contravențiilor) - ci doar legiuitorul țării.
Actul normativ local fiind nul pe acest motiv, toate actele subsecvente emise în aplicarea lui (deci și procesul-verbal de ridicare atacat prin acțiune) sunt și ele nule.
Art. 4 din Hotărârea nr. 149/2009 a Consiliului Local C. -N., și anexele nr. 1-5 ale actului normativ local au fost anulate de către Curtea de Apel C. prin Decizia nr. 4829/18 noiembrie 2011, pronunțată în dosarul nr._ .
Respingând acest temei de nulitate, tribunalul a reținut că în speță este aplicabil art. 23 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, conform căruia "Art. 23. - Hotărârile judecătorești definitive prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor."
Apreciază că textul menționat de prima instanță nu impietează asupra constatării nulității invocate de noi, ci se referă doar la puterea normativă a actului administrativ, putere care este abolită de la data publicării în M. Of. a deciziei judecătorești.
A admite că hotărârea judecătorească prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ nu are nici o influență asupra actelor subsecvente acelui act (cum este, în speță, procesul-verbal de ridicare) ar însemna să se excludă nulitatea actelor subsecvente pentru motive ce ulterior, prin ipoteză, au fost constatate valide de către instanța judecătorească. Ceea ce credem că este cu totul absurd.
Ar mai însemna a se introduce o gravă discriminare între acei justițiabili care au obținut nemijlocit în instanță anularea actului administrativ normativ (în cauza în care s-a pronunțat Curtea de Apel C., nulitatea actului normativ local a fost constatată în cadrul unui litigiu vizând exact același lucru ca și cel de față: invalidarea actului de ridicare a mașinii și restituirea taxei de ridicare) și toți ceilalți.
În speță, mai trebuie observat că noi nu am invocat ca unic temei (pe acest motiv) al nulității procesului-verbal de ridicare anularea actului normativ local prin hotărâre judecătorească, ci am invocat însăși motivul care a stat la baza acelei hotărâri, anume nelegalitatea reglementării prin Hotărâre a Consiliului Local a unor sancțiuni complementare, în speță aceea de ridicare a mașinii.
Dacă prima instanță aprecia că decizia invocată de noi a Curții de Apel C. nu influențează soluția cauzei, atunci trebuia să analizeze temeinicia motivului de nulitate invocat de noi, ceea ce nu a făcut, rezumându-se a invoca inaplicabilitatea efectelor deciziei.
II. Motivul de nulitate ce vizează lipsa măsurii tehnico-administrative a ridicării mașinii a fost greșit înlăturat de instanța fondului.
Astfel, acea instanță a arătat că "nu există o prevedere legală care să interzică dispunerea măsurii prin act separat de procesul-verbal de contravenție". Potrivit alin. 1 al art. 180 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: "în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției care va cuprinde în mod obligatoriu: [...] sancțiunea contravențională complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativa dispusă; [...]", iar potrivit art. 97 din O.U.G. nr.
195/2002, ridicarea autoturismului reprezintă o măsura tehnico-administrativă.
Prima instanță nu a făcut trimitere și nu a analizat aceste dispoziții legale în vigoare la momentul ridicării mașinii - din care rezultă fără dubiu obligativitatea luării măsurii tehnico-administrative prin chiar procesul-verbal de contravenție, singurul act legal prin care se putea dispune și executa această măsură.
Subliniază și în recurs că procesul-verbal de contravenție, dresat ulterior ridicării mașinii (seria CC nr. 7300950 din_ ), nu conține măsura administrativă a ridicării autovehicolului, ceea ce întărește afirmația noastră privind inexistența în mod legal a măsurii de ridicare a mașinii, deci nulitatea absolută a procesului verbal atacat.
Pentru a întoarce argumentul instanței, afirmă că nu exista o prevedere legală care să permită ridicarea mașinii în baza unui proces-verbal "de ridicare" în lipsa existenței măsurii ridicare în procesul-verbal de contravenție.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 16 aprilie 2013 pârâtul I. DE
P. JUDEȚEAN C.
, a solicitat respingerea recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 10534/2012.
În motivare arată că în data de_, în jurul orelor 12.08, pe str. Dorobanților, agentul de politie, împreună cu angajații R.A.D.P. C. N., a constatat că autoturismul marca Renault cu număr de înmatriculare_ staționa neregulamentar pe trecerea de pietoni din dreptul imobilului cu nr. 31 și drept urmare a dispus ridicarea autovehiculul. Ulterior, după aflarea datelor conducătorului auto care a parcat autoturismul marca Renault cu număr de înmatriculare_ în acel loc, i-a fost întocmit procesul verbal seria CC nr. 7300950/_ .
Consideră că Decizia civilă nr. 10534/2012 este legală și temeinică deoarece, în conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrative, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Dacă s-ar accepta argumentele recurentei, conform cărora anulare unui act administrativ cu caracter normativ ar duce la anularea tuturor actelor încheiate în baza acelui act normativ, până la pronunțarea hotărârii judecătorești definitive și irevocabile, s-ar încălca principiul neretroactivității.
S-a luat măsura ridicării autoturismului marca Renault cu număr de înmatriculare_ deoarece acesta era parcat pe trecerea de pietoni și obstrucționa traversarea străzii de către pietoni și s-a procedat la întocmirea procesului verbal de ridicare seria AC nr. 1412/_ . Ulterior, în data de _
, după aflarea datelor conducătorului auto care a parcat autoturismul marca Renault cu număr de înmatriculare_ în acel loc, respectiv recurenta, a fost întocmit procesul verbal seria CC nr. 7300950.
În cazul acestui tip de contravenții este obligatoriu ca măsura ridicării autovehiculului să fie luată imediat, deoarece scopul acesteia este de a restabili fluența și siguranța traficului, atât al autovehiculelor cât și al pietonilor, iar procesul verbal de ridicare se întocmește pe loc, dar procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se întocmește ulterior, după aflarea datelor persoanei care a condus autovehiculul, deoarece, conform prevederilor OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea se aplică persoanei care a comis contravenția și nu proprietarului autovehiculului.
Prin urmare, chiar dacă procesul verbal de ridicare seria AC nr. 1412/_ a fost întocmit anterior procesului verbal seria CC nr. 7300950/_, primul este doar o anexă a celui de-al doilea, un act subsecvent.
Față de toate considerentele de fapt și de drept invocate, solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.
În drept, invocă dispozițiile art. 115-118 C. Pr. civ., OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Soluția pronunțată de instanța de fond este corectă și legală dar nu pentru considerentele reținute ci pentru cele ce urmează care vor antama, în măsura tangenței lor, problema de drept și motivele de recurs.
Astfel, Curtea are în vedere că regimul juridic al actului supus cenzurii în fața instanței de fond nu este cel stabilit de instanță ci este de fapt o măsură de
punere în executare a unei sancțiuni dispuse de agentul constatator care aplică întreg tratamentul contravențional al faptei ilicite reținute în sarcina recurentei reclamante.
Așa cum rezultă din piesele dosarului actul atacat reprezintă un proces- verbal întocmit de către S. Poliției R. e al IPJ C. în comun cu R. A. a D. ui P. C. -N. și consemnează constatarea că autovehiculul proprietatea recurentei a staționat neregulamentar pe domeniul public al municipiului C. -N., respectiv pe trecerea de pietoni semnalizată prin marcaj, semafor și indicator rutier situată pe str. Dorobanților nr. 31 din municipiul C. -
N., sens în care s-a dispus ridicarea și depozitarea acestuia în spațiul anume destinat stabilindu-se în același timp și costurile aferente acestor operațiuni (f. 9 dos._ al Judecătoriei C. -N., atașat).
Curtea constată că măsura dispusă prin actul sus menționat nu are regimul juridic al unei sancțiuni de sine stătătoare, independente de regimul contravențional incident în materia circulației pe drumurile publice pentru ca apoi să se poată statua că actul ce conține stabilirea și executarea unei astfel de măsuri să aibă regim distinct de actele încheiate în mod obișnuit în cadrul tratamentului contravențional.
De altfel regimul juridic al acestei măsuri este circumscris dispozițiilor art. 97 alin. 1 lit. d) din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform căruia în cazurile prevăzute de ordonanța de urgență, polițistul rutier dispune, între altele, ca măsură tehnico-administrativă ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar.
Fapta constând în staționarea neregulamentară este calificată de lege ca și contravenție și este sancționabilă ca atare conform prevederilor art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 7 din OUG nr. 195/2002 iar regimul juridic al ridicării autovehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă este stabilit la art. 64 din același act normativ. Se poate constata că anterior acestor modificări regimul măsurii de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar era circumscris ca o sancțiune complementară așa cum dispunea art. 96 alin. 2 lit. f) din OUG nr. 195/2002 în prezent abrogată prin OUG nr. 69/2007.
De altfel, pentru fapta contravențională mai sus descrisă s-a încheiat procesul-verbal seria CC nr. 7300950 din_ prin care reclamanta recurentă a fost sancționată contravențional cu patru puncte amendă în valoare de 268 lei și 3 puncte penalizare (f. 10 dos._ al Judecătoriei C. -N., atașat).
Chiar dacă acest regim juridic a fost radical schimbat nu înseamnă neapărat că măsura de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar al cărei regim juridic este privit astăzi ca o măsură tehnico-administrativă se detașează de raportul juridic contravențional.
Și este așa, deoarece măsura de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar este legal stabilită tot în urma săvârșirii unei contravenții. Fapta de a staționa neregulamentar este calificată ca faptă ilicită de natură contravențională iar măsura tehnico-administrativă de ridicare și transport a autovehiculului staționat neregulamentar este stabilită ca urmare a săvârșirii unei astfel de contravenții, nefiind altceva decât o măsură de restabilire a situație anterioare încălcării ordinii de drept prin contravenție.
În alte cuvinte, Curtea constată că scopul și menirea instituirii măsurii tehnico-administrative a ridicării autovehiculului constatat a fi staționat neregulamentar așa cum rezultă din dispozițiile legale mai sus analizate este acela de a repune în situația anterioară, de a restabili ordinea de drept și de a înlătura consecințele negative a faptei contravenționale constând în acțiunea de staționare neregulamentară.
Așa fiind, această măsură este asociată constatării faptei de natură contravențională încât face parte din tratamentul contravențional privit în ansamblu, respectiv stabilirea și luarea tuturor măsurilor legale privind înlăturarea consecințelor săvârșirii unei astfel de fapte (aplicarea sancțiunilor contravenționale și a altor măsuri legale).
Prin urmare, se poate afirma fără teama de a greși că procesul-verbal de ridicare al autovehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public al municipalității având ca premisă săvârșirea unei fapte de natură contravențională nu poate fi detașat de regimul de ansamblu al raportului juridic contravențional așa încât poate fi calificată ca o măsură dispusă de organul constatator asociată celorlalte măsuri legale și necesare care configurează regimul juridic al răspunderii contravenționale.
Or, dispozițiile legale pertinente incidente în materie care reglementează controlul judecătoresc și ulterior al celui judiciar în materie contravențională sunt prevăzute în OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor norme care statuează că jurisdicția de primă instanță chemată să se pronunțe asupra legalități actelor încheiate în cadrul operațiunilor privind tratamentul contravențional este judecătoria, instanță cu plenitudine de jurisdicție inclusiv în materia contenciosului contravențional.
În această ambianță se poate reține fără echivoc că doar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă și are toate trăsăturile unui act administrativ tipic susceptibil de control direct și nemijlocit pe calea contenciosului administrativ paralel, conform prevederilor de ansamblu ale OG nr. 2/2001, celelalte operațiuni tehnico-administrative care au stat la baza emiterii acestui act cât și acelea care se încheie în vederea configurării depline a tratamentului contravențional se supun acelorași reguli ca și cele aplicabile actului administrativ tipic.
Măsura de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public fiind calificată de lege ca măsură tehnico administrativă nu este susceptibilă de control judecătoresc direct pe calea contenciosului administrativ de drept comun întrucât actul respectiv prin sine însuși nu întrunește trăsăturile unui act administrativ tipic în sensul definiției date dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) și nici ale celui atipic conform prevederilor art. 2 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 5654/2004 care astfel să poată intra în sfera obiectului acțiunii în contencios administrativ așa cum este configurată de dispozițiile pertinente prevăzute la art. 8 din aceeași lege.
Că este așa, rezultă cu pregnanță și din dispozițiile art. 1 alin. 6 corelat cu art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 ce consacră regimul de sancționare al operațiunilor tehnico-administrative care au stat la baza emiterii actelor administrative și a acelora care au fost încheiat pentru executarea unor astfel de acte.
Nu în ultimul rând, dacă s-ar admite că procesul-verbal de ridicare al autovehiculului din litigiu încheiat în aplicarea HCL nr. 149/2009 ar avea o configurație diferită de regimul juridic al actului încheiat în vederea aplicării dispozițiilor art. 97 lit. d) din OUG nr. 195/2002, detașându-se astfel de regimul contravențional de ansamblu, s-ar putea reține că actul contestat încalcă regimul prevăzut de HG nr. 147/1992 privind blocarea, ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea autovehiculelor sau remorcilor staționate neregulamentar pe drumurile publice. Și este așa, deoarece acest din urmă act normativ este menționat în formula introductivă a Hotărârilor adoptate de Consiliul Local al municipiului C. -N. având regimul prevăzut la art. 75 corelat cu prevederile art. 40 alin. 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică
legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Or, conform dispozițiilor art. 5 din HG nr. 147/1992, deblocarea ori restituirea autovehiculelor sau remorcilor se efectuează de unitățile autorizate, după ce se face dovada achitării amenzii contravenționale și a taxei speciale stabilite de consiliul local, potrivit legii, precum și a cheltuielilor reprezentând contravaloarea operațiunilor efectuate.
Astfel, și din această perspectivă se poate statua că stabilirea măsurii de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar are ca premisă constatarea mai întâi a faptei contravenționale ceea ce presupune că și această măsură face parte din câmpul măsurilor de natură contravențională specifice tratamentului contravenienților încât sub aspectul controlului actelor încheiate, judecătoriei îi revine competența de soluționare conform celor statuate în amonte.
Cum o atare chestiune privind competența nu a fost pusă în discuție în fața instanței de fond, cauza a rămas să fie dedusă judecății conform modificărilor operate de Legea nr. 202/2010, sens în care Curtea nu a putu ridica excepția de necompetență materială dar a analizat legalitatea și temeinicia sentinței din perspectiva regimului juridic al actului atacat, așa cum s-a statuat în precedent.
Așa fiind, ținând seama că soluția instanței a fost de respingere a acțiunii, Curtea a păstrat această soluție dar cu înlocuirea argumentației evocate în considerentele sentinței.
Față de cele ce precedă, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu prevederile art. 312 din codul de procedură civilă de la 1865 aplicabil în cauză prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, se va respinge recursul reclamantei cu păstrarea soluției din sentința atacată și cu corectivul în ceea ce privește considerentele acesteia, așa cum rezultă din precedentul considerentelor prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamantul M. (fostă S. ) A. C. împotriva sentinței civile nr. 10534 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. D. R. -R. D. L. U.
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./_ /Jud.fond. R. -M. V.
GREFIER,
M. T.
