Decizia civilă nr. 6281/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6281/2013
Ședința publică de la 30 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U. Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul C. LOCAL AL
M. Z. - P. L. Z., împotriva sentinței civile nr. 425/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu pârâtul O. I., având ca obiect obligația de a face recuperare sume.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurent, avocat Urcan Ciprian, cu delegație la dosar, în substituirea avocatei titulară, Cobzaș Adela D., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar la dosar s-a depus întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentantul recurentului depune la dosar copia Deciziei nr. 134/_, arătând că în prezent, clientul său nu mai are calitatea de angajat al instituției.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacată și trimiterea cauzei spre competentă soluționare în fond, Tribunalului Sălaj.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 425 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii.
A fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de P. L. Z. împotriva pârâtului O. I. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
La termenul de judecată din data de 18 ianuarie 2013 instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, care se impune a fi analizată cu prioritate conform dispozițiilor art. 28 alin.1 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 137 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanța a apreciat că se impune admiterea acesteia, pentru următoarele considerente:
Instanța a constatat că pârâtul O. I. are calitatea de funcționar public, fiind angajat în cadrul Poliției Locale Z. . Acțiunea promovată de reclamantă este
o acțiune pentru angajarea răspunderii civile a funcționarului public, în vederea recuperării unor sume de bani încasate necuvenit. Prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici s-a reglementat cadrul juridic, condițiile și procedura angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile cauzate cu vinovăție instituțiilor sau autorităților publice în care își desfășoară activitatea.
În acest sens, sunt relevante dispozițiile art. 84 din Legea nr. 188/1999 care prevăd că răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Dispozițiile art. 85 din Legea nr. 188/1999 stabilesc în concret procedura care trebuie urmată de conducătorul instituției: " (1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. (2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ. (3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.";
Din cuprinsul acțiunii reclamantei ar rezulta că aceasta apreciază că pârâtul se află în situația prevăzută de art. 84 lit. b din Legea nr. 188/1999, condiții în care repararea pagubei se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, fără a fi necesară introducerea unei acțiuni la instanța de contencios administrativ în vederea constituirii unui titlu executoriu pe cale judecătorească în vederea stabilirii întinderii prejudiciului și a reparării acestuia. Fiind vorba de o lege specială, cu aplicabilitate numai în cazul răspunderii funcționarilor publici, nu există un drept de opțiune între incidența acestor norme și cele cu caracter general (art. 169 alin. 1 și 2 din Codul muncii care obligă angajatorul să se adreseze în instanță pentru recuperarea prejudiciului suferit, reținerile salariale neputând fi realizate decât în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile), care privesc angajarea răspunderii civile a oricărei persoane angajate în muncă și care nu este funcționar public sau pentru care nu există norme legale speciale de angajare a răspunderii.
Instanța a apreciat că nu se poate da curs solicitării apărătorului reclamantei de a pronunța o hotărâre pe fondul cauzei, chiar de respingere ca nefondată, deoarece admisibilitatea acțiunii se impune a fi analizată cu prioritate și în cazul constatării inadmisibilității este exclusă aprecierea fondului cauzei.
Raportat la cele de mai sus, instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii și în temeiul art.18 din Legea nr. 554/2004 a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de P. L. Z., împotriva pârâtului O. I. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta P. L. Z.
, solicitând casarea sentinței civile atacate, cu trimitere la instanța de fond în vederea soluționării cauzei pe fond.
În motivarea recursului reclamanta susține că a formulat acțiunea introductivă în vederea recuperării unui prejudiciu stabilit in urma unui control
efectuat de Curtea de Conturi, control ce s-a concretizat in deciziile 15/_ și 15bis/_ .
Curtea de Conturi a stabilit un prejudiciu global in deciziile sale, iar subscrisa unitate am emis deciziile nr. 132/_ și 156/_ cu anexe in care erau individualizate sumele pentru fiecare pârât in parte. O parte dintre pârâți nu mai lucrează la noi, o altă parte au fost transferați la alte unități, prin urmare nu avea posibilitatea executării efective a sumelor.
Anterior promovării prezentei acțiuni a încercat obținerea unor angajamente de plată cu semnătura pârâților dar demersul nostru a rămas fără succes întrucât nu am obținut un asemenea angajament în altă ordine de idei respectivele decizii emise de noi cu tabele anexate le-am expediat pârâților, dar nu avem semnătura de primire a deciziei. In acest context eram in imposibilitatea investirii cu formulă executorie a acestor decizii și apoi a încuviințării executării silite cât timp nu probam comunicarea cu debitorul și epuizarea zilelor de contestare pentru fiecare debitor în parte.
În mod contrar celor reținute de instanță, noi am solicitat modificarea unui act administrativ in sensul stabilirii sumei concrete datorate de fiecare pârât in parte, stabilire ce să se facă pe cale contencioasă și nu unilaterala, opozabil pârâtului independent de prezența sau lipsa sa de la dezbateri.
În esență susține că a solicitat a se reține analogia cu normele administrative iar instanța de fond a aplicat analogia cu normele contravenționale, interpretare analogică exclusă de prev. art. 117 din legea 188/1999. Chiar dacă deciziile emise de noi nu îmbracă forma unui act administrativ comun, sub nici o formă nu pot fi asimilate unui proces-verbal de contravenție.
În altă ordine de idei, menționează că aceeași instanță, Tribunalul Sălaj (alt complet de judecată) a admis alte 11 acțiuni identice promovate, dosare care în prezent se află în recurs la Curtea de A. C. .
Raportat la toate aceste aspecte, solicită casarea sentinței cu trimitere spre judecare (pe fondul cauzei) la Tribunalul Sălaj.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 23 mai 2013 (f.7-8) pârâtul O. I., a solicitat respingerea recursului ca nefondat, și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și lega
lă.
În motivare pârâtul arată că prin sentința civilă nr.425/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul mai sus menționat, se respinge ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ a reclamantului - P. L. Z. .
În temeiul Legii nr. 84/2012, privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, lege publicată în Monitorul Oficial, partea 1, nr. 401/_, conform art. 1, 2 și 3 al Legii mai sus menționate, se consideră exonerat de plata sumelor care i se impun prin deciziile nr.132/_ și 156/_ .
Prin această Lege se aprobă exonerare de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile menționate pe care personalul din sectorul bugetar să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori, drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
Fața de cele două decizii menționate anterior arată că acestea nu i-au fost aduse la cunoștință pentru exercitarea prerogativelor prevăzute de lege privind contestarea acestora, motiv pentru care aceste decizii nu constituie titlu executoriu.
În concluzie, potrivit art.3 din Legea 84/2012, plățile făcute în baza contractului colectiv de muncă încheiate înainte de_, nu se restituie, motiv pentru care solicită respingerea cererii ca fiind nefondată.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta P. L. Z. a sesizat instanța de fond cu o cerere în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 republicată cu modificările și completările ulterioare, mai precis pentru recuperarea sumei de 1917 lei de la pârât acordată nejustificat acestuia în calitate de funcționar public în baza raportului de serviciu.
O atare cerere este inadmisibilă de vreme ce pârâtul are calitatea de funcționar public, recuperarea acestei sume putând să fie făcută pe calea procedurală specială prevăzută la art. 84 și art. 85 din Legea nr. 188/1999.
Și este așa, deoarece așa cum s-a arătat explicit în practica judiciară pertinentă (ÎCCJ-SCAF, Decizia nr. 4643 din 11 octombrie 2011): Prin conținutul dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici au fost reglementate condițiile și procedura angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile provocate cu vinovăție instituțiilor sau autorităților publice în care își desfășoară activitatea.
Fiind vorba de o lege specială, cu aplicabilitate numai în cazul funcționarilor publici, nu există un drept de opțiune între incidența acestor norme și cele cu caracter general, care privesc angajarea răspunderii civile delictuale a oricărei persoane, potrivit principiului "specialia generalibus derogant.";
Prin urmare, în condițiile în care nu s-a emis un ordin sau o dispoziție de imputare în sarcina funcționarului public de către conducătorul autorității sau a instituției publice în care funcționarul își desfășoară activitatea, acțiunea prin care se solicită angajarea răspunderii acestuia în temeiul art. 998 - 999 cod civil este inadmisibilă
.
Curtea reține însă că dat fiind natura sumei respective, stabilită ca urmare a îndeplinirii obligațiilor prevăzute de art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 stabilite urmare a controlului exercitat de Camera de Conturi Sălaj, incidența dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice se va face prin efectul dispunerii exonerării de la plată dar după ce autoritatea va emite dispoziția de imputare care va rămâne fără eficacitate juridică.
Astfel conform textului de lege menționat anterior, se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
Prin urmare, recunoașterea exonerării se va putea face doar după emiterea unei decizii de imputare ca și consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
Astfel fiind, demersul reclamantului recurent nu poate fi validat câtă vreme el însuși are ca atribuții nemijlocite stabilirea prejudiciului efectiv cauzat de pârât și pentru recuperarea acestuia emiterea deciziei de imputare care valențele unui titlu executoriu. Astfel prin demersul judiciar de față reclamantul nu mai poate cerere concursul justiției pentru a-și constitui un titlu executoriu.
Abia după emiterea titlului pe cale administrativă se va putea examina în ce măsură executarea acestuia este împiedicată de efectele prevăzute expres de art. 1 și 2 din Legea nr. 84/2012.
Față de cele ce precedă și cu luarea în considerarea a considerentelor deciziei de față care complinesc considerentele sentinței atacate, Curtea reține că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale pertinente incidente în materie, astfel că în temeiul art. 84, 85 și art. 109 din Legea nr.
188/1999 rap. la art. 20 alin. 3 și 29 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 și art. 304 pct. 9 și art. 312 C.pr.civ. de la 1865 va respinge recursul cu consecința menținerii sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de C. LOCAL AL M. Z. - P. L.
Z. împotriva sentinței civile nr. 425 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 mai 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
R. -R. D. | L. | U. | M. D. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. Ancuța P.
