Decizia civilă nr. 6367/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 6367/2013
Ședința publică din data de 3 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.
V. G. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- pârât O. T. împotriva sentinței civile nr.9334 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimata- reclamantă SC T. I. S.
, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurentului- pârât O. T., consilier juridic Arion C. an, lipsă fiind intimata- reclamantă SC T. I. S. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul nu este timbrat.
Intimata- reclamantă SC T. I. S. a depus întâmpinare. Recurentul- pârât O. T. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat și comunicat.
Curtea comunică reprezentantului recurentului- pârât un exemplar din întâmpinare.
Reprezentantul recurentului- pârât O. T., consilier juridic Arion C. an solicită în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997 scutirea de la plata taxei de timbru, având în vedere că acțiunea promovată de reclamantă vizează și ocrotirea orașului T. .
În subsidiar, solicită acordarea unui termen scurt pentru a achita taxa de timbru, precizând că pentru achitarea taxei este necesară autorizația ordonatorului de credite.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei în vederea achitării taxei de timbru, având în vedere că recurentul-pârât a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,10 lei, sub sancțiunea anulării cererii, citație care a fost primită la data de 17 mai 2013, cu precizarea că există instituția de reexaminare. Potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de M. Finanțelor, indiferent de obiectul acestora,
precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, când au ca obiect venituri publice. În speță, din punct de vedere al calității persoanei, recurenta este într-adevăr o instituție publică, însă obiectul cauzei nu este reprezentat de venituri publice, astfel încât scutirea de plata taxei judiciară de timbru nu operează în prezentul recurs.
Curtea, din oficiu, pune în discuție în temeiul art. 20 din Legea 146/1997 excepția de netimbrare a recursului și reține cauza în pronunțare pe această excepție.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 9334/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. T. I. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul T. prin P. .
A fost obligat Municipiul T., Direcția de Impozitare și Taxe Locale T. să furnizeze reclamantei informațiile solicitate prin adresele din datele de_ și_ .
S-a respins capătul de cerere privind recunoașterea dreptului societății de detectivi privați de a primi informații din baza de date a Direcției de Impozitare și Taxe Locale T. .
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că prin cererea sa, reclamanta S.C. T. I. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul T. prin P. recunoașterea dreptului de a primi informații din baza de date a Direcției impozite și taxe locale, precum și obligarea pârâtului de a
furniza informațiile solicitate privitoare la persoanele supuse investigației.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin adresele depuse în data de_ și_ s-au solicitat pârâtului informații cu privire la bunurile mobile și/sau imobile deținute de persoanele investigate, solicitare făcută în vederea executării contractului nr.1/_, care are ca obiect efectuarea unor investigații cu privire la solvabilitatea unor persoane fizice sau juridice, care datorează cocontractantului sau clienților acestuia diferite sume de bani. În datele de_ și_ i s-a comunicat prin răspunsurile nr. 3994/2/_, nr. 451 și 450/_ că informațiile fiscale nu pot fi furnizate decât în anumite condiții prevăzute de lege, în care reclamanta nu se încadrează. Având în vedere acest refuz, reclamanta s-a adresat Consiliului Local al Municipiului T. cu plângere prealabilă pentru soluționarea cererii sale, însă răspunsurile comunicate de acesta au fost tot nefavorabile, arătându-se că informațiile cerute au caracter personal și constituie secret fiscal, astfel că nu pot fi furnizate. Reclamanta a apreciat că din dispozițiile Legii nr.329/2003 reiese fără putință de tăgadă atât faptul că detectivul particular are dreptul de a solicita și primi de la autorități informații despre persoanele investigate și bunurile acestora cât și obligația autorității publice de a furniza informațiile solicitate.
Pârâtul Municipiul T. prin P. a formulat întâmpinare (filele 28-30), solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală. Pârâtul a arătat că la cererile formulate de reclamant i s-a răspuns în termenul legal prin Dispozițiile nr.276 și 277/_, fiind menținut răspunsul comunicat de Direcția de
impozite și taxe locale. În ceea ce privește prevederile Legii nr.329/2003, invocate de reclamantă, s-a arătat că din actul normativ menționat reiese că pot fi solicitate și comunicate către detectivul particular acele informații care nu sunt clasificate și nu aduc atingere drepturilor fundamentale ale persoanei vizate, astfel că refuzul de a furniza informațiile solicitate nu este unul nejustificat, acesta întemeindu-se pe obligația autorităților publice de a respecta și de a ocroti
viața intimă, familială și privată, prevederi statuate în Constituția României și în OG nr.92/2003. Pârâtul a învederat că din actele normative mai sus arătate reiese evident obligația organului fiscal, în calitate de operator de date cu caracter personal de a păstra secretul fiscal, aceste date putându-se comunica doar către instituțiile publice, nefiind permisă comunicarea lor către alte persoane juridice de drept privat sau persoane fizice.
A mai reținut tribunalul că prin adresele din datele de_ și_ reclamanta S.C. T. I. S.R.L. a solicitat pârâtului Municipiul T., Direcția de Impozitare și Taxe Locale T. informații cu privire la bunurile mobile și/sau imobile deținute de anumite persoane (filele 5-7). Pârâtul a refuzat comunicarea acestor date prin adresele nr. 3994/2/_, nr.450/_ și nr. 451/_, apreciind că datele solicitate sunt confidențiale și clasificate și nu pot fi furnizate decât în condițiile prevăzute de art. 11 din O.G. nr. 92/2003. Împotriva acestui refuz reclamanta a formulat plângere prealabilă, respinsă prin Dispoziția nr. 277/_ a P. ului municipiului T. .
Potrivit art. 11 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, de care se prevalează pârâtul, "Informațiile referitoare la impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat pot fi transmise numai: a) autorităților publice, în scopul îndeplinirii obligațiilor prevăzute de lege;
b) autorităților fiscale ale altor țări, în condiții de reciprocitate în baza unor convenții; c) autorităților judiciare competente, potrivit legii; d) în alte cazuri prevăzute de lege";. Tribunalul a apreciat că în mod evident, reclamanta nu se încadrează în categoriile enumerate la lit. a-c ale textului legal, astfel că trebuie să stabilim dacă există un "alt caz prevăzut de lege"; care să justifice soluționarea afirmativă a cererii sale.
Reclamanta S.C. T. I. S.R.L. desfășoară activitatea de detectiv particular, fiind astfel supusă dispozițiilor Legii nr. 329/2003. Potrivit art. 11 din acest act normativ, "În exercitarea profesiei detectivul particular are dreptul să efectueze investigații în legătură cu persoanele, bunurile, faptele, datele și împrejurările care fac obiectul acestei activități, cu respectarea strictă a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și a dispozițiilor legale. (2) În efectuarea investigației detectivul particular poate solicita persoanelor fizice sau autorităților publice informații care, potrivit legii, nu sunt clasificate și nu aduc atingere dreptului la viață intimă, familială și privată ori altor drepturi și libertăți fundamentale ale persoanei vizate";.
De asemenea, art. 14 lit. d din lege prevede că societățile specializate de detectivi particulari au dreptul "să solicite oficial de la autoritățile publice date despre persoane, bunuri sau situații necesare detectivului particular în procesul de investigare, care, potrivit legii, nu sunt clasificate și nu aduc atingere dreptului la viață intimă familială și privată ori altor drepturi și libertăți fundamentale ale persoanei vizate";
Astfel, reclamanta este îndreptățită să solicite autorităților publice informații cu privire la persoanele și bunurile investigate, atâta vreme cât informațiile nu sunt clasificate și prin obținerea acestora nu se aduce atingere unor drepturi fundamentale ale persoanelor.
Art. 15 lit. b din Legea nr. 182/2002 definește informațiile clasificate drept "informațiile, datele, documentele de interes pentru securitatea națională, care, datorită nivelurilor de importanță si consecințelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate";. Clasele de secretizare sunt: secrete de stat si secrete de serviciu; informațiile secrete de stat reprezintă informațiile care privesc securitatea națională, prin a căror divulgare se pot prejudicia siguranța națională și apărarea țării, iar
informațiile secrete de serviciu reprezintă informațiile a căror divulgare este de natura să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat.
Raportând aceste definiții legale la situația din speță, tribunalul constată că informațiile solicitate nu se încadrează în sfera noțiunii de informații clasificate.
În ceea ce privește eventualele atingeri aduse dreptului la viață intimă, familială și privată ori altor drepturi și libertăți fundamentale ale persoanei vizate, această limitare trebuie corelată cu dispozițiile art. 13 lit. c din Legea nr. 329/2003, conform cărora detectivului particular îi este interzisă efectuarea de investigații privind "datele confidențiale cu privire la convingerile politice, religioase, filozofice sau sindicale și la exprimarea acestor convingeri, la orientarea sexuală, sănătatea, originea socială ori etnică a unei persoane";, acestea fiind aspectele care nu pot face obiectul investigațiilor și, implicit, nici al solicitărilor de informații adresate autorităților publice.
În același sens, art. 1 lit. b din lege prevede în mod expres faptul că detectivul particular poate desfășura activități specifice de investigare referitoare la datele privind solvabilitatea ori seriozitatea unei persoane fizice sau juridice potențială parteneră într-o afacere, astfel că în mod logic are și dreptul de a solicita informații de asemenea natură.
Astfel, reclamanta are dreptul conferit prin lege de a solicita autorităților publice informații cu privire la bunurile persoanelor fizice, încadrându-se, deci, în prevederile art. 11 din Codul de procedură fiscală.
În ceea ce privește petitul de recunoaștere a dreptului societății de detectivi privați de a primi informații din baza de date a Direcției de Impozitare și Taxe Locale T., instanța a considerat că nu este admisibil, neavând un obiect clar definit.
Reclamanta solicită instituirea în sarcina pârâtului a unei obligații generale de a acționa într-un anumit fel. Or, recunoașterea dreptului pretins a fi lezat prin conduita autorității publice se realizează în mod concret, prin raportare la o anumită solicitare - în speță, prin admiterea celuilalt capăt de cerere -, astfel că nu se poate dispune cu caracter nedefinit recunoașterea dreptului reclamantei de a primi informații de la pârât de acum înainte, indiferent de solicitarea propriu-zisă și de cerințele legale de admisibilitate. De aceea, se impune respingerea acestui petit.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Municipiul T. prin
P. ul municipiului, solicitând admiterea acestuia, în sensul respingerii solicitării formulate de S.C. T. I. S.R.L.
Recursul este netimbrat.
În conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 s-a stabilit în sarcina reclamantului recurent obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 2 lei, iar în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 32/1995 timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 146/1997 recurentul a fost înștiințat să achite în contul bugetului local al unității administrativ teritoriale în a cărei rază își are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal, sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la data de_ (f. 12 dosar), lipsind taxa judiciară de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei, că nu este vorba despre acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea recursului ca netimbrat.
Recursul fiind soluționat în temeiul unei excepții, se apreciază de către instanță că este de prisos a mai fi analizate motivele de recurs privind fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția netimbrării.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL T. împotriva sentinței civile nr. 9334 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. M. S. L. R. V. G.
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_
