Sentința civilă nr. 5360/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.5360
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. GREFIER: C. C.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul P. A. I. , cu domiciliul în localitatea Z., B-dul M. V. l, nr. 12, bl. O2, sc.A, ap.2, județul Sălaj, în contradictoriu cu pârâții S. R. - R. DE MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B. ,
sector 5, str. A., nr. 17, M. A. I., cu sediul în B., sector 1, P. R., nr. 1 A și I. G. PENTRU I. , cu sediul în B., sector 5, str. Lt. Col M. C., nr. 15A, având ca obiect obligația de a face - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art. 85 coroborat cu art.153 alin.(1) Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că pârâtul I.
G. pentru I. a depus la dosar, prin serviciul fax, întâmpinare, care a fost atașată la filele 26 și 27.
Raportat la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, invocată prin întâmpinarea formulată în cauză de către acest pârât, instanța deliberând asupra acesteia, urmează a o admite, reținând că legitimarea procesuală a acestui pârât nu este pe deplin justificată din perspectiva pretențiilor reclamantului, raportat la faptul că între M. F. publice și ministerul A. I. nu există vreo obligație de plată în sensul pretins de reclamantă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A.
I. ridicată prin întâmpinarea redactată de pârâtul de rândul II, instanța urmează a o admite pe considerentul că M. A. I. are calitatea de ordonator principal de credite, iar pârâtul I. general pentru I. are personalitate juridică, iar calitatea procesuală este justificată numai în privința unității în cadrul căreia funcționarul reclamant are stabilit raportul de serviciu.
După verificarea și cercetarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, instanța socotindu-se lămurită, în temeiul art.150 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, reține că:
Prin cererea formulată la data de_ reclamantul P. A. I., în contradictoriu cu pârâții S. R. - R. DE MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, M. A. I., și
I. G. PENTRU I. a solicitat instanței să dispună acordarea premiului anual
aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea de "al 13-lea salariu";, având în vedere că acest drept a fost prevăzut în legislația în vigoare pe parcursul acelui an, fiind un drept câștigat.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat și dezvoltat pe larg aspecte privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, precum și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, apreciind că prin aplicarea textului art. 8 din Legea nr.285/2010 s-a încălcat dreptul său de proprietate, realizându-se în concret, o privare de bunuri, respectiv o privare de dreptul dobândit la primirea premiului anual, drept prevăzut pe perioada anului 2010 în art. 25 din Legea nr. 330/2009.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, art. 1 din Codul Civil, art. 15 al.2 din Constituție și art. 1 din Primul Protocol CEDO.
Reclamantul nu a avut cereri în probațiune.
Prin întâmpinare, M. A. I. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât calculul și plata oricăror drepturi bănești către reclamant s-a făcut și se va face exclusiv de către I. G. PENTRU I. unitate cu personalitate juridică, potrivit art. 1 din HG nr. 639/2007.
Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, având în vedere prevederile art.8 din Legea nr. 285/_ privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, soluția legislativă cuprinsă în acest articol fiind justificată de rațiuni privind stabilitatea economică națională(f.10-13).
Prin întâmpinare, pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - prin DGFP Sălaj a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât între MFP și MAI nu există nicio obligație de plată, M. A. I. având calitate de ordonator principal de credite, iar faptul că acesta nu a corectat periodic drepturile reclamantului, nu îi conferă acestuia nicio garantie legală din partea pârâtului MFP. În acest sens sunt și prevederile art. 15 alin. 1 și 3 din legea nr. 500/2002. Pe fond se solicită respingerea cererii având în vedere art. 8 din Legea nr. 285/2010 și Decizia Curtii Constitutionale 1655/2010 (f. 15).
Pârâtul I. G. PENTRU I. prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, având în vedere prevederile art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009 ce prevede că plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul. Dat fiind art. 8 din Legea nr. 285/2010 sumele reprezentând premiul anual aferent anului 2010 au fost incluse în majorarea salarială acordată începând cu_, astfel că reclamantul nu a fost lipsit de dreptul de a beneficia de dreptul bănesc în discuție (f. 26).
În acord cu prevederile art.137 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice invocată prin întâmpinarea formulată în cauză de către acest pârât, dat fiind că instanța a admis această excepție, cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu acest pârât urmează a fi respinsă ca formulată față de o persoană fără calitate procesuală.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A.
I. ridicată prin întâmpinare, aceasta fiind admisă, cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu acest pârât urmează a fi respinsă, de asemenea, ca formulată față de o persoană fără calitate procesuală.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța va reține că:
În conformitate cu disp. art. 25
din Legea-cadru nr. 330/2009 (intrate în vigoare în decembrie 2010), se instituia un premiu anual (considerat al treisprezecelea salariu), proporțional cu timpul lucrat în anul respectiv și calculat în raport cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea. (ART. 25
(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea. (2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate. (3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor).
În alineatul 4 al aceluiași articol se dispunea că plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor
perioadei pentru care se acordă premiul
.
Prin urmare pentru anul 2010, premiul anual nu poate fi determinat și plătit decât în luna ianuarie 2011.
Totodată, la data de_ a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 284/2010 care a abrogat expres Legea-cadru nr. 330/2009 (art. 39 lit. w).
De asemenea, la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 285/2010, prin care se majorează cu 15% cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, la fel și cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandă/salariului de comandă, precum și cuantumul gradațiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010.
În articolul 1 al aceluiași act normativ se mai prevede că în privința cuantumului brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.
Totodată, în conformitate cu art. 8 din Legea nr. 285/2010, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.
Tribunalul va reține că prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a modificat modalitatea de plată a premiului anual aferent anului 2010, în condițiile în care sumele corespunzătoare s-au regăsit în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit art. 1 din Legea nr. 285/2010.
Prin urmare, premiul anual aferent anului 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Con venția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, așa cum a susținut și reclamantul, însă a fost modificată exclusiv modalitatea de acordare a acestor sume, fără a fi afectate cuantumul și întinderea creanței.
Curtea Constituțională s-a pronunțat (ex. deciziile nr. 115/2012 și 257/2012) cu privire la art. 8 din Legea nr. 285/2010, stabilind că acesta dispune cu privire la sumele
corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 în sensul că, pe de o parte, reglementează încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011, iar, pe de altă parte, prevede că aceste sume vor fi cuprinse în creșterile salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege.
În aceleași decizii s-a statuat referitor la natura premiilor în bani acordate angajaților, constatându-se că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare
, iar nu drepturi fundamentale
, consacrate și garantate de Con stituție
, legiuitorul fiind în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
Curtea Constituțională a mai statuat că dispozițiile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar și că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
De importanță pentru cazul în speță sunt și cele arătate de Curtea constituțională referitoare la faptul că, deși premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Con venția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dispozițiile de lege criticate prevăd, în același timp, doar modalitatea
prin care statul urmează să își execute întru totul această obligație financiară și anume, eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Pe de altă parte, în Decizia nr. 21/_, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție (publicată în Monitorul Oficial al R. iei, partea I, nr. 37 din 16 ianuarie 2014) în soluționarea recursului în interesul legii formulat s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
Or, în contextul mai sus reținut, în baza textelor legale înainte evocate, tribunalul va reține că premiului anual aferent anului 2010 a fost inclus în majorarea salarială din anul 2011, astfel că cererea reclamantului de acordare a premiului anual aferent anului 2010 este neîntemeiată și va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale a pârâtului S. R. - R. DE MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B., sector 5, str. A., nr. 17, și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A. I., cu sediul în B. ,
sector 1, P. R., nr. 1 A și respinge acțiunea formulată de reclamantul P. A. I. în contradictoriu cu aceștia.
Respinge, ca nefondată acțiunea formulată de către reclamantul P. A. I. , cu domiciliul în localitatea Z., B-dul M. V. l, nr. 12, bl. O2, sc.A, ap.2, județul Sălaj in contradictoriu cu pârâtul I. G. PENTRU I. , cu sediul în B., sector 5, str. Lt. Col M. C., nr. 15A
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică azi, 21 noiembrie 2013.
JUDECĂTOR, | GREFIER, | |
D. C. | C. | C. |
DC/DC/_ /6 ex.
