Decizia civilă nr. 6751/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 6751/2013
Ședința publică de la 11 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. -I. A.
Judecător C. I.
Judecător DP Grefier M. N. Țâr
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent G. L. împotriva Sentinței civile nr. 362/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în contradictoriu cu intimat C. DE A. DE S. C., având ca obiect anulare act administrativ decizie FNUASS.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de_ recurentul a înregistrat la dosarul cauzei - cerere de amânare a judecării cauzei, în vederea angajării unui apărător precum și dovada în original a achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Curtea, după deliberare respinge cererea de amânare reținând că pricina se află la al doilea termen de judecată, recurentul având timp suficient de la momentul la care i-a fost comunicată citația și până la termenul de judecată fixat în cauză să-și angajeze apărător.
Reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.362 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a respins actiunea formulata de reclamantul G. L. in contradictoriu cu parata C. de A. de S. a Judetului C., fără cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la data de_ parata a emis Deciziile de impunere nr 364061/1/2/_ pentru stabilirea contributiei datorate la FNUASS pe perioada 2006-2012 prin care a stabilit in sarcina reclamantului obligatia de plata a sumei de 5964 lei, din care contributia princpala in suma de 3345 lei si accesorii fiscale in suma de 2619 lei.Deciziile de impunere precum si decizia emisa de parata in solutionarea contestatiei administrative formulate impotriva acestor decizii au facut obiectul analizei instantei de contencios administrativ in dosarul nr_ al Tribunalului C. .
Prin sentinta civila nr 9174/2012 Tribunalul Cluj a dispus anularea in parte a deciziei nr E447/2012 emisa de parata in sensul ca sumele mentionate in deciziile de impunere trebuie calculate doar pana la data de_ .
Astfel cu rezulta din decizia nr e823/_ parata tinut seama de dispoziytiile instantei de contencios administrativ si in consecinta a dispus rectificarea obligatiilor de plata stabilite prin cele doua decizii de impunere mai
sus mentionate, stabilind obligatii de plata pana la data de_ si de la data de_ .
Instanta a retinut ca reala afirmatia reclamantului potrivit careia a incetat activitatea ca PFA la data radierii din registrul Comertului, mai precis la data de_, data avuta in vedere si de instanta la pronuntarea sentintei civile nr 9174/2012.
Pe de alta parte instanta a constatat ca reclamantul s-a inregistrat din nou ca PFA in Registrul Comertului, in luna septembrie 2011, cu un Cod fiscal nou, respectiv nr 29156068.De la data inregistrarii in Registrul Comertului reclamantul era tinut la respectarea obligatiei de plata a contributiei de asigurari sociale catre Fondul National Unic.
Aceasta in conditiile in care Legea nr.95/2006 consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului național unic de asigurări de sănătate. Obligația virării potrivit actului normativ arătat revine și persoanelor fizice care exercită profesii liberare sau celor care sunt autorizate să desfășoare activități independente (art.215). În acest caz contribuția lunară se stabilește sub forma unei cote care se aplică asupra veniturilor realizate.
Din conținutul actelor normative arătate reiese că persoanele care exercită profesii liberare respectiv persoanele autorizate să desfășoare activități independente au obligația să depună declarații privind obligațiile la FNUASS și a plății contribuției aferente veniturilor independent de încheierea unui contract.
Reclamantul face parte din categoria persoanelor ce desfășoară activitate independentă inceoand cu septembrie 2011,context în care în mod corect parata
C. de A. de S., prin actele contestate, a reținut incidența art.51 din OUG nr.150/2002 a dispozițiilor Legii nr.95/2006, ale OG nr.92/2003 respectiv plata contribuției către fondul unic al asigurărilor de sănătate.
Pe de alta parte, în anul 2008 prin Legea nr. bugetului de stat nr. 388/2007 au fost stabilite cu titlu general toate cotele de contribuții la asigurări de sănătate la cota de 5,5 %, legea nefăcând nici o distincție între categoriile de contribuabili (art. 9 alin. 3 alin. 2 lit. b).
Or, spre deosebire de Legea bugetului de stat din anul 2008 care a privit cotele de contribuții aferente semestrului al II-lea al anului fiscal 2008, pentru anul fiscal 2009 cotele de contribuții s-au modificat doar în ceea ce-i privește pe angajați.
Cum reclamantul nu face parte din categoria ori sfera angajaților care prestează munca în temeiul unui contract individual de muncă și obțin venituri în calitate de salariați ci face parte din categoria persoanelor care desfășoară activitate independentă și obține venituri exclusiv din această activitate acesta datorează contribuția la asigurări de sănătate la cota de 6,5 %.
Corecte sunt și reținerile autorității recurente în privința accesoriilor. În materia fiscală accesoriile sunt datorate de drept ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale indiferent de existența sau nu a unei culpe din partea contribuabilului. Astfel, conform Codului de procedură fiscală art.85 impozitele, taxele contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc fie prin declarație fiscală în condițiile art.82 alin.2 și 86 alin.4, fie prin decizie emisă de organele fiscale, creanțele fiscale fiind scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează (art.111). Tot astfel art.119 alin.1 C.pr.fic. prevede că pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere.
Același cod prin art.120 mai prevede că majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând chiar din ziua următoare
termenului de scadență până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Prin normele enunțate nu se prevede ca și condiție prealabilă incunostintarea Dimpotrivă normele prevăd expres că se datorează majorări de întârziere pentru neplata la scadență a creanțelor fiscale stabilite potrivit legii.
Reclamanta a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități libere care se supun impozitului pe venit și avea obligația legală de a plăti o contribuție lunară către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile . Astfel avea obligația de a depune și declarațiile prevăzute atât de OG nr.92/2003 și art. 215 din Legea nr.95/2006. Această obligație de a depune declarații nu a fost îndeplinită iar stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat printr-o decizie de impunere emisă din oficiu de către organul fiscal în temeiul art.83 alin.4 din OG nr.92/2003. Ori în condițiile Legii ce reglementează sistemul de asigurări de sănătate chiar dacă reclamantul nu ar fi beneficiat în mod voluntar de asigurările de sănătate ar fi avut obligatia de a contribui la sistemul național de asigurări de sănătate indiferent de opțiunea acestuia de a nu accesa sistemul public de sănătate.
În plus drepturile și obligațiile asigurărilor sunt stabilite anual prin contractul cadru așa cum prevede Legea nr.95/2006 art.257. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în monitorul oficial atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicare a acestuia . Ca atare necunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora se calculează ar contravine principiului nemo censetur ignorare lege. Obligația de plată se naște de la data realizării venitului și nu în virtutea contractului de asigurare Asadar nu se poate reține că reclamantul ar fi ținut numai la plata datoriei principale ci si la plata accesoriilor.
Raportat la considerentele mai sus expuse instanta a respins ca neantemeiata actiunea formulata de reclamantul G. L. in contradictoriu cu parata C. de A. de S. a Judetului C. .
In temeiul art 274 Cod procedura civila instanta a luat cat ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs G. L. solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii atacate, fara cheltuieli de judecata.
Recurentul în motivele de recurs, arată că împotriva actului administrativ fiscal reprezentat de decizia nr. E 823 din 0_ emisa de CASJ C., comunicata la data de 1_, pe care o consideră in continuare nelegala si netemeinica, a formulat contestatie, iar prin hotărârea ce se va pronunța, a solicitat sa se dispună anularea acesteia, fara sa facă referire si la alte decizii .
Precizează că a arătat instanței de fond ca prin adresa intimatei, nr. 24246/_, comunicata in data de_, la care sunt anexate Decizia de impunere din oficiu nr. 27930/_ impreuna cu Anexa 27930/_ se pretinde ca ar fi obligat la plata unui sold in suma de 304 lei, sub forma a unor dobânzi de intarziere de 254 lei si a unor penalități de 50 lei, insumand astfel un cuantum de 304 lei menționând ca sunt aferente anului 2011 cat si anului 2012, respectiv pana in_, invocandu-se niște sume debit total eronate, neconforme cu adevărul;
In continuare, la lit.A.- a invocat faptul ca, conform legii, impotriva acestor acte, in termenul de 30 zile, prevăzut de lege.respectiv impotriva adresei intimatei nr.24246/_, a formulat contestație la Organul care le-am emis,respectiv impotriva tuturor actelor menționate mai sus, a căror anulare am solicitat-o, considerand ca toate acestea sunt greșite, netemeinice si nelegale, invocandu-i intiamtei, ca motive:
a.-faptul ca, asa cum rezulta din Certificatul constatator nr. 48894/2011, PFA G. L., este radiata din data de_, fiind anunțata si Administrația Finanțelor C. .
b.-procedura Iegala,prevazuta de legea in vigoare, ce trebuie îndeplinita in mod imperativ odată cu oricare acte emise de aceasta, a invocat faptul ca, conform normelor legale in vigoare, comunicarea anuala a oricăror acte administrative, respectiv, in speța, a Deciziilor de impunere, cer obligarea, resp.a Organului ce le emite, comunicării anuale a decizilor pentru ca sa-mi pot exercita dreptul de a ataca actul la Organul ierarhic superior ,iar apoi sa-mi exercit dreptul ,in caz de respingere a plângerii mele la Organul ierarhic superior, de a ataca in Justiție actul Organului ierarhic superior si a actului prin care mi-a fost stabilita contribuția de plata si a penalităților si dobânzilor aferente .
Neprocedandu-se in acest fel, apreciază că deciziile de mai sus,impreuna cu toate actele enunțate mai sus, sunt lovite de nulitatea.
Mai mult, a arătat ca a invocat faptul ca actele sunt lovite de nulitatea absoluta ,atata vreme cat a fost emise cu incalcarea dispozițiilor legale care prevăd in mod imperativ comunicarea actului anual ,lunar sau trimestrial, dupa caz ,respectiv către petent, pentru ca acesta sa poată sa-si exercite dreptul prevăzut de lege de a-1 ataca cu plângere la organul care 1-a emis,in 30 zile, urmand ca numai dupa aceea ,sa poată ataca actul, cu obligația de plata stabilita, cat si titlul în justiție .
De asemenea, a arătat ca a invocat faptul ca, in speța, nu s-a procedat ca atare,in sensul arătat mai sus, adică conform legii, si chiar, pot spune, printr-un considerat abuz sau o considerata neglijenta, s-au ignorat prevederile legale, tocmai pentru a se cumula dobânzi si penalități ,aratand si faptul ca mi-au fost restituite anumite sume de bani de la Finanțe ca fiind sume nedatorate .
Totodată a mai arătat ca a solicitat anularea tuturor actelor emise,cu comunicarea soluționării, iar in drept a inteles sa invoce, cu prep. disp.OG 92/2003,si art. 101 si urm.C.p.c.,ce privește încadrarea formulării contestației in temenul legal si am anexat: actele de care am făcut vorbire, cu mențiunea "conf.cu originalul"
La lit. B. din plângere a arătat instanței de fond si faptul ca :" Cu toate ca prin contestația mea m-am referit doar la Decizia de impunere din oficiu nr. 27930/_ si la anexa acesteia. am rugat instanța sa observe si sa constate ca intimata face referire la alte decizii de impunere a căror judecata a reprezentat obiectul altor dosare. in care mi-au fost admisa acțiunea parțial. respin dos.nr._ al acestei instanțe soluționat in data de_ . respectiv s-a soluționat acțiunea ce vizează nulitatea altui act administrativ. implicit a Deciziei de impunere din oficiu nr._ si Decizia de impunere din oficiu nr._, la care intimata, in mod tendențios, sau poate greșit, face referire si in prezenta decizie nr E 823/ 0_ împotriva căreia am formulat prezenta solicitând anularea ei. invocând «pe cale de excepție, atat Autoritatea de lucru judecat cat si, ca proba . prezumția "puterii de lucru judecat"«sens in care va depune si probe dupa comunicarea hotărârii din dos, amintit nr._ " .
Menționează că la pct.2.din plângere, a invocat instanței de fond si faptul ca - sumele pretinse nu pot fi adevărate si pentru faptul ca, asa cum rezulta din Decizia de impunere pentru plați anticipate cu titlu de impozit emisa de Finanțe rezulta un venit net annual de 1000 lei pe intreg anul 2012, iar impozitul de 160 lei; contribuția fiind de 5,5% aferenta venitului net, adică 55 lei /an.
Așadar,vazand plângerea reclamantului, cât si motivarea sentinței atacata. rezulta fara tăgada, ca motive certe de recurs, faptul ca: instanța de fond nu se pronunța asupra tuturor celor invocate in plângerea inițiala, resp.referitor la excepțiile invocate, ignorând si faptul ca am solicitat amânarea pronunțării
pentru a depune concluziile scrise ce se impuneau ; b.- instanța de fond, in mod clar, a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura si înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia; instanța de fond ignora toate textele de lege invocate.nu le repetdar se pot observa in plângere si in note de ședința: astfel hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea si aplicarea greșită a legii; instanța de fond, chiar daca a făcut referire
expresa doar la Decizia nr. E 823 din 0_ data de intimata,consider ca, in primul rand si-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, precum si faptul ca a acordat mai mult decât s-a cerut cat si ceea ce nu s-a cerut; sens in care invoc ca instanța de fond ,in hotărârea atacata face referire la acte deduse judecării altor cauze ,1a alte instanțe de judecata ,gata judecate!
In concluzie, consideră ca i-a fost incalcat dreptul la apărare, la un proces echitabil, iar raportat la motive de recurs invocate solicită a se constata că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cereri, considerând astfel ca i-au fost incalcate, atât drepturile prevăzute si ocrotite de legea interna invocata, de Constituția României, cat si drepturile prevăzute si ocrotite de art.1, art.6, art.8, art.13, art.14 din CEDO, art.1 din Protocolul Adit.la Convenție.
Raportat la toate textele de lege invocate in plângerea initiala,cat si prezentul recurs, in sensul admiterii acestuia, odată cu judecarea cauzei pe fond, solicită a se avea in vedere si faptul ca :
Potrivit disp.art.148 al.2 din Constituția României, "... prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene ... au prioritate fată de dispozițiile contrare din legile interne". A. eatul 4 al. aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat.
Intre principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referiri la art. 148 al.2 și 4 din Constituție, de o deosebită importanță este cel supremației dreptului comunitar, iar in caz de conflict intre dreptul național si legea comunitară, aceasta din urmă trebuie aplicată cu prioritate, judecătorul național este obligat să aplice dispozițiile de drept comunitar.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și având în vedere prevederile art.304, 3041C.pr.civ., Curtea reține următoarele
:
Prima instanță a reținut cu aplicarea corectă a legii, faptul că reclamantul- recurent a fost beneficiarul unor venituri realizate din activități independente, iar în această calitate, în virtutea prevederilor art.257 alin.2 lit.b din Legea nr.95/2006 îi revenea obligația plății contribuției la FNUASS.
Astfel, potrivit art.208 din Legea nr.95/2006, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele acestui sistem constituie protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident și asigurarea protecției asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu în condițiile utilizării eficiente a FNUASS. Aceasta se realizează în baza mai multor principii printre care și participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea FNUASS și principiul solidarității și subsidiarității în constituirea și utilizarea fondurilor.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa arătând că: "obligativitatea asigurării și a contribuției la sistemul asigurărilor sociale de sănătate, trebuie analizată în legătură cu principiul ce stă la baza acestui sistem, anume cel al solidarității. Astfel, datorită solidarității celor care contribuie, acest sistem își poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistență medicală pentru
populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondului de asigurări de sănătate. Dispozițiile art.208 alin.3 din Legea nr.95/2006 reprezintă, de fapt, o expresie a prevederilor constituționale care reglementează ocrotirea sănătății și a celor care consacră obligația statului de a asigura protecția socială a cetățenilor";.
Prin urmare, în raport de cele mai sus arătate, Curtea reține că motivele de recurs vizând inexistența unui contract de asigurare care să constituie element util în procesul de evidențiere corectă a contribuțiilor este neîntemeiat, urmând a fi respins. De aceea, toate considerațiile de ordin teoretic vizând natura contractului de asigurare și condiționarea calității de asigurat de încheierea acestuia, sunt nefondate, urmând a fi înlăturate.
În mod corect instanța de fond a reținut faptul că reclamantul a procedat la radierea din Registrul Comerțului a activității sale ca persoană fizică autorizată la data de_, dar în luna septembrie 2011, acesta s-a înregistrat din nou ca persoană fizică autorizată în Registrul Comerțului cu un cod fiscal nou, respectiv nr.29156068, iar de la această dată avea obligația de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate. Aceasta deoarece, reclamantul avea obligația ca persoana care realizează venituri din activități independente de a depune la CAS
C. declarații privind obligațiile sale în conformitate cu prevederile art.215 alin.3, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o așa încât pârâta-intimată a emis deciziile menționate ce fac obiectul litigiului, din oficiu.
Cât privește obligațiile accesorii, Curtea constată că prima instanță a reținut corect faptul că legea specială nr.95/2006 face trimitere în ceea ce privește consecințele neachitării în termen a contribuțiilor datorate la FNUASS, la dispozițiile Codului de procedură fiscală.
În materie fiscală, accesoriile sunt datorate de drept ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale indiferent de existența sau nu a unei culpe din partea contribuabilului. Astfel, conform art.85 din Codul de procedură fiscală, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului consolidat al statului, se stabilesc fie prin declarație fiscală în condițiile art.82 alin.2 și art.86 alin.4, fie prin decizie emisă de organele fiscale, creanțele fiscale fiind scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal.
Așa fiind, rezultă fără dubiu că art.119 din Codul de procedură fiscală, stabilește clar și precis faptul că pentru neachitarea la termenul legal de plată se datorează dobânzi și penalități de întârziere.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art.257 alin.2 lit.b din Legea nr.95/2006, raportat la art.119 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală și având în vedere prevederile art.20 din Legea nr.554/2004, recursul reclamantului este neîntemeiat urmând a fi respins
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G. | L. | împotriva sentinței civile nr.362 din | |
_ | , pronunțată în dosarul nr._ | al Tribunalului C., pe care o menține |
în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
A. -I. A. C. I. DP M. N. ȚÂR
red.C.I./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.B. M.
