Decizia civilă nr. 728/2013. Contencios. Ordonanță președințială
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 728/2013
Ședința publică din data de 23 Ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. T. JUDECĂTOR :M. H. JUDECĂTOR: D. M.
G.: D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta A. C. DE A. ȘI D. DE T. -V. R. împotriva sentinței civile nr. 4972 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., în contradictoriu cu pârâta I. P. M. - S. P. C. R. P. DE C., Î. A., având ca obiect - ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent recursului promovat.
De asemenea la dosar nu au fost depuse, până la acest termen de judecată, motivele de recurs.
Prin S. Registratură, la data de_ intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 582 C.pr.civ. și art. 3 pct.3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Curtea constatând că până la acest termen recurenta A. C. DE
A. ȘI D. DE T. -V. R. nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, datorate pentru recursul declarat, deși a fost legal citată cu această mențiune, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 5 din dosar, în temeiul dispozițiilor art. 137 C.pr.civ., coroborat cu prevederile art. 20 al.1 și
3 din Legea nr. 146/1997, invocă din oficiu excepția nelegalei timbrări a recursului declarat, iar în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4972 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al T. ui M. a fost respinsă cererea de ordonanță formulată de A.
de animale și D. de terenuri - V. R. în contradictoriu cu
I. P. Județului M. - S. P. C. regim P. C. și Înmatriculare a Vehiculelor.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că în absența unei afirmații legale a unei definiții legale a urgenței aceasta se determină prin prisma " cazurilor grabnice"; enumerate în alineatul 1 al art. 581 Cod pr. civilă și anume: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara și înlăturarea piedicilor ce s- ar ivi în cazul unei executări, ultimă ipoteză exclusă având în vedere
împrejurările invocate în cuprinsul cererii.
Urgența nu este o chestiune principială, ci se impune a fi stabilită de către judecător pe baza unor împrejurări concrete care în cauza dedusă judecății nu a fost confirmată prin probele administrate .
Urgența este justificată în cuprinsul cererii prin imposibilitatea reclamantului de a folosi vehiculul al cărui proprietar este, fiindu-i restrâns exercițiul acestui drept printr-un act de autoritate al instituțiilor statului . Prejudicierea în acest sens ar decurge în concret din necesitatea efectivă și obiectivă de a utiliza autovehiculul pentru a se deplasa la locul de muncă,
Pretinsa privare de proprietate, cu încălcarea art. 1 din Protocolul 1 al Convenției europene a drepturilor omului, nu justifică prin ea însăși admiterea cererii. Analiza limitării dreptului de proprietate, din perspectiva exigențelor impuse statelor prin paragraful 2 al art. 1 din Protocolul 1 pentru a restricționa exercitarea folosinței bunurilor, în scopul de a asigura plata impozitelor și taxelor,trebuie făcută în mod particular, în funcție de situația fiecărei părți și numai condiționat de justificarea urgenței, impusă în dreptul intern ca o condiție esențială a ordonanței președințiale.
Urgența nu este o chestiune principală, ci se impune a fi stabilită de către judecător pe baza unor împrejurări concrete care în cauza dedusă judecății nu a fost confirmată prin probele administrate .
Imposibilitatea folosirii vehiculului până la soluționarea irevocabilă a litigiului de drept comun nu justifică admiterea cererii întrucât în absența unei hotărâri favorabile pronunțate în litigiul de fond și dat fiind efectul suspensiv
de executare al recursului, impus de către legiuitor în materia contenciosului administrativ, reclamantul este readus la statutul anterior refuzului de înmatriculare din partea pârâtei. Acest statut nu îi permitea exercitarea dreptului de a circula cu vehiculul, ulterior datei la care ar fi expirat perioada maximă de 90 de zile în care putea fi autorizată provizoriu circulația autovehiculelor neînmatriculate.
Dobândirea autovehiculului este supusă dispozițiilor legale care reglementează condițiile de înmatriculare a vehiculelor în România, condiții pe care se prezumă că partea le cunoștea în momentul în care a cumpărat vehiculul și pe care le-a acceptat ,inclusiv sub aspectul duratei îndelungate a procedurilor judiciare în contenciosul administrativ determinat de refuzul autorității administrative de a înmatricula vehiculele de import fără plata taxei de poluarea. Această circumstanță nu poate fi invocată în favoarea sa câtă vreme și-a asumat toate consecințele regimului de înmatriculare a vehiculelor
instituit prin Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006 și a optat pentru acest demers juridic,alternativ posibilității de a obține înmatricularea vehiculului, cu achitarea taxei de poluare, taxă a cărei restituire să o solicite pe calea unei acțiuni distincte în contencios fiscal.
Prin urmare, în cauză nu sunt întrunite exigențele legale care caracterizează urgența.
Condiția caracterului vremelnic este îndeplinită. Măsura solicitată are ca obiect autorizarea provizorie a circulației până la soluționarea cererii formulate în procedura de drept comun, având deci caracter temporar .
Instanța apreciază că este îndeplinită și condiția aparenței dreptului în favoarea reclamantei având în vedere soluțiile pronunțate constant de către instanțele naționale care au constatat contrarietatea cu art.110 TFUE a dispozițiilor cuprinse în Legea nr.9/2012 de a căror respectare s-a condiționat înmatricularea vehiculului pentru prima dată în România, pentru rațiuni similare celor constatate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu vs. Statul Român .
Cu toate acestea, deși întârzierea procedurii de înmatriculare definitivă este determinată de soluționarea irevocabilă a acțiunii de drept comun, numai urgența constată în condițiile art. 581 Cod procedură civilă justifică admiterea cererii, dacă sunt îndeplinite și celelalte două condiții cumulative.
Împotriva soluției a declarat recurs reclamantul arătând că autoturismul a fost identificat la RAR, deține carete de identitate și inspecția tehnică conform normelor.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea în considerarea în esență că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.581 C.pr.civ., ca în condițiile normelor interne înmatricularea se face cu condiția achitării taxei.
Verificând regularitatea sesizării formulate_ în temeiul art.137 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.146/1997, art.9 din OG nr.32/1995 Curtea a pus în discuție excepția anulării ca netimbrate a recursului.
În acest sens se reține că în conformitate că cu dispozițiile art.11 din Legea nr.146/1997 s-a stabilit în sarcina recurentei obligația achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei iar conform art.1 din OG nr.32/1995 timbru judiciar de 0,15 lei.
În temeiul art.20 alin.2 din Legea nr.146/1997 recurentul a fost înștiințata să achite sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la data de_ (f. 5 dosar), lipsind 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență disp. art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și
O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta A. C. DE A. ȘI D. DE T. -V. R. împotriva sentinței civile nr. 4972 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
F.
T.
M.
H.
D. M.
G.
C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.P. V.
