Decizia civilă nr. 732/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA Nr. 732/R/2013
Ședința publică din data de 05 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G. C. JUDECĂTOR: I. N. B. JUDECĂTOR: S. T. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurentul M. C. N., DP
C. împotriva sentinței civile nr. 18641/2010 pronunțată în data de_ în dosarul cu nr._ privind și pe intimatul SC I. C. S. având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în temeiul dispozițiilor art. 242(2) C.pr.civ., astfel, apreciind că la dosar sunt suficiente acte pentru justa soluționare a cauzei va reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosarul cauzei.
T. UL
Prin sentința civilă nr. 18641/2010 pronunțată în data de_ în dosarul cu nr. _
, a fost admisă plângerea formulată de petenta S.C. I. C. S.R.L., cu sediul în C. -N., A.
P. nr.5, jud. C., în contradictoriu cu intimatul M. C. - N. - DP C., cu sediul în C. -N., str. M. nr.1-3, jud. C. .
A fost anulat procesul-verbal de contravenție nr.21/_ .
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
La data de_ a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul M. ui C.
-N. - DP C. procesul-verbal de contravenție nr.2, prin care petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.26 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991, constând în aceea că la data de_, ora 09.20, cu ocazia controlului efectuat pe str. Observatorului din C. -N., în dreptul imobilului cu nr.9, aparținând domeniului public, s-a constatat faptul că petenta, prin reprezentantul său legal, dl. Cotoc Decebal, în calitate de administrator, a amplasat la adresa mai sus menționată un panou publicitar confecționat din material metalic cu un picior de sprijin și două fețe de afișaj fără a deține autorizație de construire în conformitate cu legislația în vigoare; de asemenea, s-a mai reținut că la data și ora controlului, panoul publicitar era amplasat.
Examinându-se în acest context primul motiv de nulitate invocat de către petentă - referitor la descrierea defectuoasă a faptei contravenționale - instanța de fond consideră că această critică este lipsită de pertinență, dat fiind faptul că cerința prevăzută de art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și
locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei se analizează în concret în funcție de specificitatea fiecărei fapte contravenționale. Or, în cauză instanța consideră că modul în care a fost descrisă fapta în discuție este suficient, astfel încât nu mai este necesar ca procesul-verbal în speță să conțină precizări suplimentare pentru a se putea verifica întrunirea conținutului constitutiv al contravenției și pentru a se putea aprecia asupra gravității acesteia.
Cât despre motivul de nelegalitate privind nerespectarea disp. art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001, instanța îl apreciază ca fiind, de asemenea, neîntemeiat, întrucât împrejurarea că în cuprinsul actului de constatare nu au fost consemnate obiecțiunile petentei cu privire la fapta reținută în sarcina sa nu ar putea fi de natură să-i cauzeze acesteia o vătămare care sa nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, dreptul la apărare al contestatoarei fiind pe deplin respectat prin posibilitatea acesteia de a invoca în cuprinsul plângerii formulate toate apărările și obiecțiunile sale în legătură cu situația de fapt reținută prin procesul-verbal în litigiu.
Referitor la nerespectarea disp. art.19 alin.1 din O.G. nr.2/2001 - întrucât martorul la care se referă textul de lege menționat ar fi trebuit să ateste nu veridicitatea situației de fapt (ci doar împrejurarea concretă care a condus la nesemnarea procesului-verbal de către contestatoare) și întrucât petenta în cauză nu a contestat faptul că nu a fost prezentă la întocmirea actului în litigiu (ci, dimpotrivă, în motivele expuse în susținerea plângerii, a recunoscut în mod explicit acest lucru), instanța apreciază că viciul de formă în discuție nu ar putea conduce la nevalabilitatea procesului-verbal. Opinia instanței se bazează pe de o parte pe faptul că pentru nerespectarea dispoziției legale în discuție nu este prevăzută sancțiunea nulității absolute (conform art.17 din O.G. nr.2/2001), iar pe de altă parte pe împrejurarea că
în speță nu s-ar putea reține vreo vătămare a petentei prin nesemnarea procesului-verbal de către un martor. În plus, având în vedere că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție în litigiu a fost menționat motivul pentru care acesta a fost încheiat în lipsa unui martor asistent (astfel cum impun disp. art.19 alin.3 O.G. nr.2/2001), instanța consideră că în realitate nici nu se poate vorbi despre un viciu al acestuia sub aspectul analizat.
Cât privește însă motivul de nulitate invocat de contestatoare în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar, constând în aceea că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție în litigiu nu este menționată data săvârșirii faptei contravenționale, deficiență care atrage nulitatea absolută a actului de constatare potrivit disp. art.17 din O.G. nr.2/2001, instanța l-a apreciat ca fiind întemeiat, pentru următoarele considerente:
Faptele contravenționale în materie de construcții și urbanism au o anumită specificitate în comparație cu alte fapte contravenționale, în sensul că nu se consumă instantaneu, ci au o desfășurare în timp, pe etape de lucrări, contravenientul săvârșind fapta din momentul începerii construcției și până la terminarea acesteia.
Or, în raport cu această modalitate specifică privind săvârșirea faptei, care îi imprimă un caracter continuu, contravenția în această materie trebuie considerată că se comite pe întregul parcurs al edificării construcției, astfel că ea poate fi sancționată din momentul începerii lucrărilor și până la terminarea lor, iar în cazul construcției finalizate, până la împlinirea termenului instituit de disp. art.31 din Legea nr.50/1991.
De aceea, este evident că în cazul construcțiilor în curs de executare nu poate fi considerată ca dată a săvârșirii faptei decât data constatării contravenției (urmând însă ca procesul-verbal să menționeze expres acest aspect), iar în cazul construcțiilor finalizate, data
săvârșirii faptei este cea a terminării construcției (aceasta trebuind, de asemenea, menționată expres în procesul-verbal, potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001, care este operant în această ipoteză), acesta fiind momentul din care trebuie calculată și curgerea termenului de prescripție de 2 ani prevăzut de art.31 din Legea nr.50/1991.
Soluționarea prezentului litigiu pune, așadar, în discuție problema determinării datei de la care urmează a se calcula acest termen, după epuizarea căruia se prescrie dreptul de a constata contravenția și de a aplica sancțiunea. În acest sens, trebuie avută în vedere regula potrivit căreia cuprinsul procesului-verbal nu poate fi completat cu probe extrinseci.
În speță, analizând conținutul procesului-verbal contestat, rezultă că la data de_ s-a constatat faptul că petenta "a amplasat"; un panou publicitar în dreptul imobilului cu nr.9 situat pe str. Observatorului din C. -N., precizându-se în plus în mod expres faptul că respectivul panou publicitar era amplasat la data și ora controlului.
Ca atare, ne aflăm în cea de-a doua ipoteză din cele analizate mai sus, urmând ca pentru analizarea incidenței prescripției să fie luată în considerare data epuizării contravenției. Or, în procesul-verbal ce face obiectul acestui litigiu, agentul constatator nu a menționat expres această dată, lipsa ei atrăgând - potrivit dispozițiilor dreptului comun, respectiv art.17 din O.G. nr.2/2001 - nulitatea absolută a procesului-verbal, care se poate constata și din oficiu.
Soluția contrară ar avea drept consecință imprescriptibilitatea acestei contravenții, ceea ce ar fi neconform cu principiile dreptului comun în materie stabilite prin O.G. nr.2/2001 și ar duce la ignorarea art.31 din Legea nr.50/1991, care nu ar mai avea astfel niciun fel de relevanță juridică.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța a apreciat că plângerea dedusă judecății în prezenta cauză este întemeiată, motiv pentru care în temeiul art.34 din O.G. nr.2/2001 a admis-o și a dispus anularea procesului-verbal de contravenție nr.21/_ .
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs în termen legal recurentul M. C.
N., DP C. care a solicitat admiterea căii de atac promovate, modificarea hotărârii în temeiul art. 304, pct. 8 Cod procedură civilă cu consecința respingerii plângerii contravenționale.
Recurentul consideră sentința civilă mai sus menționata ca nelegală deoarece nu este real faptul că în cuprinsul procesului verbal nu este menționată data săvârșirii faptei contravenționale. În ceea ce privește data comiterii faptei, potrivit art. 13 alin. 2 din OG 2/2001, contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației durează în timp, or în speță, în sarcina contestatoarei a fost reținută o faptă cu caracter continuu, respectiv executarea de lucrări de construcții fără autorizația prevăzută de lege, faptă ale cărei efecte s- au prelungit în timp pana la efectuarea controlului care a întrerupt rezoluția contestatoarei și în această situație, data epuizării faptei este însăși data controlului care a fost indicată în cuprinsul procesului verbal.
Contravenția continuă constă într-o succesiune de fapte contravenționale care dăinuie un timp pana la intrarea in legalitate a contravenientului, astfel încât s-a simțit nevoia intervenției legiuitorului potrivit art. 13 din OG 2/2001, pentru a statua ad-hoc data săvârșirii contravenției și a da astfel satisfacție si dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001.
Așa fiind, având in vedere ca procesul verbal de contravenție conține data întocmirii sale si față de dispozițiile legale mai sus enunțate, ar fi excesiv de formal a se susține nulitatea acestuia pe motiv ca nu este menționata data săvârșirii contravenției.
Analizând sentința atacată
prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului de fond și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Data săvârșirii contravenției este menționată în procesul verbal din punctul de vedere al intimatei, ea este data constatării faptei, contravenția fiind considerată continuă și drept urmare comisă la data epuizării ei - data constatării faptei.
În anexa nr. 2 a Legii nr. 50/1991 sunt definite construcțiile cu caracter provizoriu, potrivit art. 3 lit. h panoul publicitar fiind o construcție cu caracter provizoriu, definiție potrivit căreia "Constructiile autorizate ca atare, indiferent de natura materialelor utilizate,
care, prin specificul functiunii adapostite ori datorita cerintelor urbanistice impuse de autoritatea publica, au o durata de existenta limitata, precizata si prin autorizatia de construire.
De regula, constructiile cu caracter provizoriu se realizeaza din materiale si alcatuiri care permit demontarea rapida in vederea aducerii terenului la starea initiala (confectii metalice, piese de cherestea, materiale plastice ori altele asemenea) si sunt de dimensiuni reduse. Din categoria constructiilor cu caracter provizoriu fac parte: chioscuri, tonete, cabine, locuri de expunere situate pe caile si in spatiile publice, corpuri si panouri de afisaj, firme si reclame, copertine, pergole ori altele asemenea. In sensul prezentei legi realizarea constructiilor provizorii se autorizeaza in aceleasi conditii in care se autorizeaza constructiile definitive.
De regulă autorizațiile de construire/amplasare pentru panouri publicitare se dau pe timp de un an și, prin urmare, pentru următorul an trebuie cerută o nouă autorizație de amplasare.
Același lucru reiese și din dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. d din Legea nr. 50/2001 potrivit cărora constituie contravenție "mentinerea dupa expirarea termenului prevazut prin autorizatie sau dupa terminarea lucrarilor autorizate ori adaptarea in alte scopuri fata de cele prevazute in autorizatie a constructiilor, lucrarilor si amenajarilor cu caracter provizoriu";.
Data epuizării faptei contravenționale se stabilește în funcție de următoarele:
Potrivit art. 31 din Legea nr. 50/2001, care este lege specială și deci prioritară față de OG 2/2001 "Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie in termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.";
Data săvârșirii faptei se stabilește potrivit deciziei Curții Supreme de Justiție nr. VII/2000 pronunțată în recurs în interesul legii potrivit dispozitivului căreia "Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.
În cazul construcțiilor în curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției";
.
Dar, prin Legea nr. 453/2001 fostul art. 32 al Legii nr. 50/1991, actualmente art. 37, capătă următorul cuprins la alin. 4 (actual art. 37 alin. 5) "Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se considera finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În aceasta situație se aplica în continuare sancțiunile prevăzute prin prezenta lege."
Dispoziția anterior menționată se interpretează în sensul că nicio construcție, fie ea și provizorie, nu se consideră vreodată finalizată/terminată, dacă a fost edificată/amplasată fără autorizație de construire, iar potrivit deciziei pronunțate în recurs în interesul legii, pentru construcțiile nefinalizate, data săvârșirii faptei este data constatării contravenției. Respectarea dispozițiilor deciziilor pronunțate în recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, prin urmare instanța de fond trebuia să constate că construcția în speță este nefinalizată din cauză că a fost amplasată fără autorizație și că pentru o astfel de construcție termenul de prescripție curge de la data săvârșirii faptei care este data constatării faptei.
Contravenția nu este deci imprescriptibilă de vreme ce de la data de_ curge un termen de 2 ani de constatare efectivă a faptei, constatare materializată într-un proces verbal, respectiv de aplicare a sancțiunii.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de M. C. -N. - DP C., cu sediul în C. -
N., str. M. nr.1-3, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 18641/2010 pronunțată în data de_ în dosarul cu nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în sensul că respinge plângerea contravențională formulată de petenta SC I. C. S. împotriva PV nr. 21/_ încheiat de recurent. Menține PV.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2013
PREȘEDINTE, A. G. C. | JUDECĂTOR, I. N. B. | JUDECĂTOR, S. T. |
GREFIER, D. B. |
Red. S.T./C.B./2 ex. Jud. fond: R. D.
