Decizia civilă nr. 7412/2013. Contencios. Anulare act administrativ
Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7412/2013
Ședința publică de la 21 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B. Judecător M. S.
G. A. B.
Componența completului de judecată în prezentul dosar a fost modificată ca urmare a lipsei din instanță a domnului judecător G.A. N., aflat în concediu de odihnă, acesta fiind înlocuit cu judecătorul aflat pe prima poziție în programarea de permanență, conform procesului verbal atașat la dosar.
S-a luat în examinare recursul declarat de către S. DE R. B. împotriva sentinței civile nr. 1078 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș, privind și pe intimat C. DE A. DE S. M., intimat MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, având ca obiect anulare act administrativ acțiune în rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata C. De A. De S. M. prin consilier juridic Ganea C., lipsă fiind estul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 29 mai 2013 s-a înregistrat întâmpinare, iar la 18 iunie 2013 s-a înregistrat o cerere de amânare formulată de recurent.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
Reprezentanta intimatei C.A.S. M., care a solicitat cauza la amânări fără discuții, solicită instanței acordarea unui termen pentru comunicarea întâmpinării cu părțile litigante, raportat și la cererea de amânare depusă de recurent.
Curtea, după deliberare, în considerarea prevederilor art. 156 C.rp.civ., respinge cererea de amânare, nefiind temeinic justificată, reținând că procedura de citare cu recurenta s-a realizat la data de_ ia cu intimatul Ministerul Sănătății la data de_, dată de la care a existat suficient timp pentru ca părțile să își formuleze apărarea.
Se reține de asemenea că întâmpinarea formulată de CAS M. a fost depusă la dosar cu respectarea termenului procedural.
Se la cauza la a doua strigare, în ordinea listei de ședință.
La a doua strigare a cauzei, în aceeași prezență, Curtea solicită reprezentantei intimatei un punct de vedere referitor la admisibilitatea invocării excepției de nelegalitate raportat la împrejurarea că actul atacat a fost emis înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004 și că s-a renunțat la judecată în privința petitului principal.
Reprezentanta intimatei apreciază că actul atacat nu poate face obiectul unei excepții de nelegalitate, acesta fiind un protocol, un act administrativ comun.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Intimata C.A.S. M. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, conform argumentelor expuse prin întâmpinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1078 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. s-a luat act de renunțarea la judecată în ceea ce privește petitul având ca obiect constatarea nulității absolute a Protocolului înregistrat la Ministerul Sănătății sub nr. GH / 7598 /_ .
S-a respins excepția de nelegalitate formulată de către reclamantul S. DE R. B. în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL SĂNĂTĂȚII și C. DE A. DE S. M.
S-a respins petitul acțiunii având ca obiect rectificarea de carte funciară. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul, prin cererea introductivă de instanță, a înțeles să învestească instanța prin formularea, ca și capăt principal de cerere, a petitului având ca obiect constatarea nulității absolute a Protocolului comun al Casei de A. de
S. M., a S. ui de R. B. și al Direcției de S. P. ă M., semnat și de reprezentantul M. ui S. și înregistrat la Ministerul Sănătății sub nr. GH / 7598 /_ .
Prin acest act încheiat la_, părțile semnatare au convenit cu privire la "; transmiterea fără plată din patrimoniul S. ui de R. B. în patrimoniul Casei se A. de S. a Județului M. a imobilului Cascada ( P+4 etaje)
înregistrat în contabilitate la nr. 10210 și 10211 și a terenului conform numerelor CF 8320, Top 4955/2/2/2/2/2/5/2/2/1 în vederea amenajării acestui imobil ca centru interjudețean de recuperare medicală a asiguraților, perfecționarea personalului din sistemul național de asigurări de sănătate și a personalului din sistemul sanitar.";
Analizând conținutul actului atacat instanța a apreciat că acesta se impune a fi calificat ca fiind un contract administrativ.
Reclamantul a renunțat la judecată în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute, drept pentru care, văzând și prevederile art. 246 Cod procedură civilă, instanța a luat act de renunțarea la judecată.
A invocat în schimb excepția de nelegalitate a protocolului, pe temeiul art.4 din Legea 554/2004.
Potrivit art.4 din Legea 554/2004, excepția de nelegalitate poate viza orice act administrativ unilateral cu caracter individual.
Textul legii nu se referă în reglementarea excepției de nelegalitate la contractele administrative, astfel încât verificarea legalității unui contract administrativ pe calea excepției de nelegalitate nu este posibilă.
De altfel, motivele invocate de către reclamant în justificarea punctului său de vedere potrivit căruia actul atacat încalcă prevederile art.11 și 12 din Legea nr.213/1998 nu au susținere.
Potrivit înscrierii efectuate în cartea funciară în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, bunul ce face obiectul protocolului apare ca fiind proprietatea S. ui de R. B., ceea ce exclude ideea proprietății publice ai cărei titulari, este știut că pot să fie, fie statul, fie unitățile administrativ teritoriale.
Potrivit art.30 din Legea nr.7/1996 (lege aplicabilă în speță, date fiind prevederile art.76, 77 din Legea nr.71/2011), dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul. Potrivit principiului opozabilității față de terți, principiu ce guvernează regimului de carte funciară în reglementarea aplicabilă în cauză, în afara cazurilor expres prevăzute de lege (neinvocate și nedovedite) dobândirea sau modificarea valabilă a unui drept real imobiliar nu poate fi opusă terților decât prin înscrierea acestuia, potrivit legii, în cartea funciară.
Înscrierea S. ui de R. B. în CF, ca proprietar, nu a fost rectificată, fiind opozabilă tuturor.
În ceea ce privește înscrierea ulterioară efectuată în temeiul protocolului și a cărui rectificare o solicită reclamantul, instanța a constatat că, în speță, dată fiind respingerea petitului principal, nu sunt întrunite niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 34 din Legea nr.7 /1996.
Pentru toate aceste considerente, instanța a respins atât excepția de nelegalitate cât și petitul subsecvent de rectificare a cărții funciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. DE R. B.
solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În motivare se arată că a fost greșit interpretată natura juridică a Protocolului nr. G.H./7598/_ . In speța, instanța a calificat în mod eronat protocolul amintit ca un contract administrativ, acesta fiind in fapt un act administrativ unilateral al M. ui S., S. de R. neavând prerogative in transmiterea imobilului,
Pentru a fi calificat ca un contract administrativ, trebuie întrunite cumulativ mai multe condiții. In cazul contractelor administrative, elaborarea clauzelor contractuale nu este un proces ce rezulta din negocierea dintre părțile contractante, deoarece una din parti-administratia- stabilește in mod unilateral conținutul clauzelor, iar cealaltă parte le poate doar accepta sau refuza. ln speța,
de R. chiar fiind calificat in mod eronat ca proprietar, nu a putut stabili si impune prin voința proprie conținutul clauzelor contractului, deoarece prin H.G. 368/1994 spitalul a trecut in administrarea M. ui S. .
Un contract administrativ, asa cum a fost calificat Protocolul nr.G.H/7598/_, trebuie sa îndeplinească 4 tipuri de prerogative exercitate de autoritatea publica in executarea lui:
puterea de direcție si control care conferă autorității publice dreptul de a urmări respectarea clauzelor contractuale.
dreptul de sancționare care poate fi pecuniar, datorita întârzierii executării prestațiilor.
puterea de modificare unilaterala a contractului in temeiul interesului public este una din caracteristicile fundamentale ale contractului administrativ.
rezilierea unilaterala a contractului care poate interveni numai din inițiativa autorității publice.
În condițiile in care nu sunt îndeplinite cele 4 condiții cum poate fi calificat Protocolul G.H./7598/_ ca un contract administrativ?
Se arată că au fost greșit interpretate și prev. art.4 din Legea 554/2004 contenciosului administrativ.
Actul administrativ poate fi definit ca manifestare unilaterala si expresa de voința a autorităților publice, realizata in scopul de a produce efecte juridice, în temeiul puterii publice. Puterea publica poate fi definita ca dreptul derivat din lege pe care-l are o anumita entitate de a-si impune cu forța obligatorie deciziile altor subiecte de drept. In speța, prin prevederile OUG 30/1998 M. S. a impus transmiterea imobilului Cascada in administrarea CAS M., cu încălcarea prevederilor art. 11 (alin. 1,2) si 12 (alin,2) din Legea 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.
Pârâta intimată C. DE A. DE S. M. a formulat întâmpinare
, prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrata sub nr._ pe rolul Judecătoriei Viseu de Sus, recurentul- reclamant S. de R. B., prin reprezentantul legal, a solicitat instanței de judecata sa dispună rectificarea cârtii funciare, prin radierea inscrierii dreptului de administrare in favoarea Casei de A. de S. M. asupra imobilului cu nr. top.4955/2/2/2/5/2/2/1/1 din CF 8995-B., arătând ca in baza HG nr.368/1994 privind transmiterea unor imobile din orașul B., in administrarea M. ui S., titularul dreptului de proprietate este Statul, iar M. S. este administrator, prin urmare a solicitat instanței înscrierea in CF a dreptului conform regimului juridic al imobilului si constatarea nulității Protocolului nr. GH 7598/_ .
Ulterior, la termenul de judecata din data de_, recurentul-reclamant formulează "Precizare de acțiune ", în care reiterează unele aspecte din cererea inițială, solicitând constatarea nulității absolute a Protocolului nr. GH 7598/_
, si cerând din nou instanței de judecata sa se dispună rectificarea cârtii funciare, prin radierea înscrierii dreptului de administrare in favoarea Casei de A. de
S. M. asupra imobilului cu nr. top.4955/2/2/2/5/2/2/1/1 din CF 8995-B., si înscrierea dreptului de administrare pentru M. S. si a dreptului de folosință în favoarea S. ui de R. B. .
La termenul din data de_, după dezbateri, C. Naționala de A. de
S. a formulat cerere de intervenție in favoarea CAS M., solicitând
instanței menținerea ca temeinic si legal a Protocolului încheiat sub. nr. GH 7598/_, deoarece acest act administrativ comun, încheiat intre M. S.
, (aprobat de Ministrul S. si inregistrat la Minister cu nr. GH/7598/_ ), de C. Naționala de A. de S. -Direcția de S. P. a M., S. de R.
B. si C. de A. de S. M., a stat la baza transmiterii imobilului in cauza spre administrarea CAS M., cu destinația " Centru de training - Cascada B. " -pentru pregătirea si formarea profesionala a personalului din sistemul de asigurări sociale de sănătate si sistemul de sănătate.
Prin Sentința civila nr. 336/_ a Judecătoriei Viseu de Sus, s-a admis excepția de necompetenta materiala invocata de instituția pârâtă la termenul din_ si s-a declinat competenta in favoarea T. ui M., Secția a II a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal dosarul fiind înregistrat la acesta instanța sub numărul_ .
La termenul din_, recurentul-reclamant S. de R. B., a depus precizare de acțiune prin care renunța la capătul de cerere privind nulitatea absolută a protocolului GH /7598/_, solicitând instanței de judecata admiterea petitului de rectificare de carte funciara, in sensul radierii inscrierii dreptului de administrare in favoarea Casei de A. de S. M., asupra imobilului cu nr. Top. 4955/2/2/2/2//5/2/2/1/1 din CF nr. 8995 și invocând excepția de nelegalitate a Protocolului GH /7598/_, care, în opinia recurentului-reclamant, este un act unilateral emis de M. S. .
Prin sentința atacată, excepția de nelegalitate și petitul de rectificare de CF au fost respinse, tribunalul constatând că protocolul atacat nu reprezintă un act unilateral și că motivele invocate sunt neîntemeiate.
Procedând la analiza motivelor de recurs, Curtea constată că statuările instanței de fond, in raport cu starea de fapt si de drept din speță, au fost corecte, deoarece aceasta a reținut ca in anul 1999 a fost incheiat Protocolul înregistrat la M. S. cu nr. GH./7595/_ si la C. Naționala de A. de S. cu nr./AC/633/_, obiectul protocolului constând în transmiterea fără plata in patrimoniul Casei de A. de S. M. din patrimoniul S. ui de R. B. a imobilului Cascada (P+4 etaje) si a terenului aferent conform numerelor CF. 8320, TOP 4955/2/2/2/2/5/2/2/1/1.
Nu se apote susține cu temei că actul atacat ar fi fost emis, în mod unilateral, de către Ministerul Sănătății, deoarece documentele depuse in probațiune atestă că părțile care au convenit la încheierea acestuia sunt: Direcția de S. P. a M., C. de A. de S. a Județului M. si S. de
R. B. (reclamanta in cauza de fata), căruia in temeiul Hotărârii de Guvern nr. 368/_, i s-au transmis fără plată hotelurile "Cascada si Stibina " si terenurile aferente, pentru funcționarea S. ui de R. Medicala B. ,
județul M. .
Prin urmare M. S., Direcția de S. P. a a județului M., S. de R. B., pe de o parte, si C. Naționala de A. de S., C. de A. de S. M., au convenit la încheierea Protocolului acesta fiind un act administrativ comun, încheiat, in baza art.105 din Legea 145/1997 astfel cum a fost modificata prin OUG nr.30/1998 și având caracteristicile prev. de art. 2 alin. 1 lit. C, teza a II-a din LCA.
Chiar dacă este real că în baza textelor legale care au justificat această transmitere a drepturilor în litigiu, Ministerul Sănătății este cel care putea avea o astfel de inițiativă, nu este mai puțin adevărat că, în lipsa acordului CNAS-CAS
M., o astfel de operațiune nu se putea concretiza, fiind necesară și manifestarea de voință a acesteia, în sensul acceptării drepturilor transmise.
De altfel, o astfel de acceptare expresă este dovedită nu numei de conținutul actului, în sine, ci și de atitudinea ulterioară a CNAS, care susține că, de la data preluării imobilului si pana in prezent, a alocat CAS M. fonduri pentru amenajarea, repararea si modernizarea imobilului, in virtutea prerogativelor legale si a respectării Protocolului contestat de reclamantul - recurent, semnatar al acestuia.
Chiar dacă nu s-ar achiesa acestei opinii și în plus față de cele reținute de către prima instanță cu privire la inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, Curtea a pus la termenul de astăzi în discuția părților incidența acestui fine de neprimire și din alte perspective.
Astfel, atitudinea oscilantă a reclamantei, care, ulterior declinării competenței de către judecătorie, pe temeiul constatării faptului că actul a cărui nulitate se solicită a fi constatată, respectiv protocolul, este un act administrativ, renunță la judecată în privința acestei solicitări, care reprezenta petitul principal, a dus la situația în care instanța de contencios administrativ a rămas învestită, în esență, doar cu soluționarea excepției de nelegalitate, fără a fi întrunite, ca atare, condițiile impuse de textul art. 4 alin. 1 din LCA, în sensul existenței unui proces a cărui soluționare să depindă de ne/legalitatea actului administrativ ce face obiectul excepției.
Totodată, Curtea reține că actul atacat a fost emis în cursul anului 1999, respectiv înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004. Or, în mod constant s-a decis în practica ÎCCJ că nu este admisibilă invocarea excepției de
nelegalitate, dacă ea privește un act administrativ emis anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004.
Pentru a aprecia astfel, s-a făcut apel la principiul securității raporturilor juridice și la reperele jurisprudențiale desprinse din practica CEDO și CEJ.
Curtea constată că premisa esențială de la care s-a pornit într-o astfel de abordare, este aceea conform căreia petentului i se poate imputa o anumită pasivitate, dedusă din împrejurarea că, deși încunoștințat cu privire la conținutul actului atacat, nu a înțeles să îl conteste, pe calea procedurală de drept comun, apelând ulterior la o altă instituție, care-i conferă posibilități mai largi din punct de vedere al termenului și al condițiilor procedurale, nefiind cerută, de exemplu, condiția formulării unei plângeri prealabile.
În prezenta cauză aceste repere își găsesc deplină aplicare, în condițiile în care protocolul atacat poartă semnătura reprezentantului legal al reclamantei, care avea posibilitatea de a-l ataca în instanță, cu respectarea cerințelor procedurale impuse de legea în vigoare la acel moment.
Pentru toate aceste considerente, în baza prev. art. 20 din LCA, art. 312 alin. 1 C.pr.civ. de la 1865, se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de S. DE R. B. împotriva sentinței civile nr. 1078 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, S. Al H. | Judecător, M. B. | Judecător, M. S. |
G. , A. B. |
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: V. P.