Decizia civilă nr. 781/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 781/2013
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G. -A. N. Grefier C. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P.
S. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. Z. împotriva sentinței civile nr. 2.082 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu reclamanta S. M. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Compunerea completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de A. C. nr. 57/2012 anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2.082 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., s-a admis în parte acțiunea reclamantei S. M. și au fost obligați pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F.
P. S. prin A. F. P. Z. să restituie reclamantei suma de 5.919 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare achitată cu chitanța seria TS 2B nr. 1054817 din_ și să-i plătească dobânda, conform art. 124 Cod procedură fiscală, începând cu a 45-a zi, de la data înregistrării cererii de restituire, adresată organului fiscal și până la data restituirii efective.
S-a respins cererea reclamantei împotriva pârâtului M. M. B.
- A. F. PENTRU M., pentru obligarea acestuia la restituirea taxei de primă înmatriculare, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a achitat suma 5.919 lei cu chitanța seria TS 2B nr.1054817 din_ reprezentând taxă specială de primă înmatriculare pentru autovehicule și apreciind că aceasta este contrară reglementărilor internaționale, a solicitat
restituire acesteia, însă AFP Z. i-a comunicat refuzul la cererea acestuia de restituire a taxei, pe motiv că suma solicitată nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor.
Tribunalul a reținut că taxa specială (de primă înmatriculare) a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008, când a intrat în vigoare O.G. nr. 50/2008, care instituie taxa de poluare pentru autovehicule. Perceperea taxei de primă înmatriculare sub imperiul art. 2141- 2143Cod fiscal a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, în speță prevederilor art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste.
A concluzionat instanța de fond că taxa impusă reclamantei încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P.
S. în nume propriu și pentru A. F. P. Z.
, prin care se solicită admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.6, 9 și art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art. 2141-3din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare cu dobânda fiscală aferentă la data plății, în condițiile în care reclamanta a solicitat dobânda legală, iar instanța de
fond a acordat dobânda fiscală în temeiul art. 117, 120, 124 C.pr.fiscală .
Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor art. 2141-3din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Pârâta a mai criticat și faptul că instanța de fond nu a făcut nici o referire la incidența art. 725 alin. 1 C.pr.civ. invocat în întâmpinarea depusă la fondul cauzei, text de lege ce nu încalcă dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție având în vedere că legea nouă se aplică din momentul intrării ei în vigoare, proceselor începute sub legea veche, dar aflate în curs de judecată.
Pe fondul cauzei, pârâta solicită respingerea acțiunii ca nefondată, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Referitor la acordarea dobânzii fiscale aferentă sumei achitate, calculată până la data plății, în condițiile în care s-a solicitat dobânda legală și nu majorări de întârziere de 0,1 % pe zi, pârâta solicită respingerea acțiunii ca nefondată având în vedere că taxa a fost încasată în temeiul unui act normativ care era în vigoare.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele
:
In ce privește inadmisibilitatea acțiunii, ipotezele legale de restituire si conformitatea taxei de prima înmatriculare cu dreptul Uniunii Europene, Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică.
Astfel recurenta susține că acțiunea reclamantei este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față, tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art.110 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 110 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1, actualul art. 110 din Tratat s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 antamate de recurentă, Curtea reține următoarele:
Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost
apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza
conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61- 70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială .
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor, Curtea constată că reclamanta a achitat la A. F. P. taxa specială și a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, fără a se face vreo referire expresă la prev. art. 124 Cod pr. fisc, iar prima instanta a acordat altceva decât s-a solicitat de reclamant, respectiv dobânda în materie fiscală.
Încasarea nelegală a unei taxe produce un prejudiciu prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării taxei si data restituirii efective. Normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, situație în care devin incidente normele dreptului comun. Nu se poate accepta aplicarea prin analogie a dispozitiilor art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 6 si art. 117 C.p.c. deoarece este vorba despre norme de excepție, de stricta interpretare si aplicare doar la situația pe care o reglementează.
Ca atare, recursul este fondat în privința criticilor legate de incidența în cauză a prev. art. 304 pct. 6 C.pr.civ., Curtea observând că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie civilă, iar nu în materie fiscală, așa cum s-a acordat prin sentința fondului.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 6 și
9 C.pr.civ. rap. la dispozițiile. art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul și se va modifica hotărârea recurată în sensul că va fi obligată pârâta
A.F.P. Z. să plătească reclamantei suma de 5.919 lei taxă specială de primă înmatriculare și dobânda legală în materie civilă calculată de la data achitării taxei și până la restituirea integrală, fiind respins petitul privind acordarea dobânzii fiscale, precum și cel referitor la acordarea cheltuielilor de judecată la
fond, în contextul în care această dispoziție a primei instanțe se impune a fi păstrată, în lipsa unui recurs al reclamantei care să vizeze această chestiune.
Se vor menține și dispozițiile privind respingerea cererii de chemare în garanție.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. Z. împotriva sentinței civile nr. 2.082 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta A.F.P. Z. să plătească reclamantei suma de 5.919 lei taxă specială de primă înmatriculare și dobânda legală în materie civilă calculată de la data achitării taxei și până la restituirea integrală.
Înlătură dispoziția referitoare la plata dobânzii fiscale și respinge restul pretențiilor.
Menține dispoziția privind respingerea cererii de chemare în garanție. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
S. | AL H. | M. | B. | G. | -A. N. |
GREFIER
C. C.
Red. M.B./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: M. S. .
