Decizia civilă nr. 6655/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6655/2013
Ședința publică de la 10 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. M. C.
Judecător M. S.
Judecător C. P. Grefier V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F.
P. B. N. PENTRU A. F. P. N. împotriva sentinței civile nr. 2135/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului B.
N. , în contradictoriu cu reclamanta M. A. privind și pe A. F. pentru M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C u r t e a,
Prin sentința civilă nr. 2135/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului B. N. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D. G. A F. P. B. -N., și în consecință, a fost respinsă acțiunea promovată față de aceasta.
A fost admisă acțiunea intentată de reclamanta M. A., împotriva pârâtei A. F. P. N., și în consecință:
A fost obligată pârâta AFP N. să restituie reclamantului suma de ll.638 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și să plătească reclamantului dobânda legală aferentă calculată de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă, precum și suma de 43,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată împotriva ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M., și s-a dispus obligarea chematei în garanție să restituie pârâtei suma de ll.638 lei reprezentând taxă de poluare, dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării taxei de poluare și până la restituirea efectivă, precum și suma de 43,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Examinând, cu prioritate, potrivit disp.art.137 alin.1 Cod proc.civilă, excepția invocată de pârâta D.G.F.P. B. -N., tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată deoarece pârâta de rândul I nu are calitate procesuală pasivă, taxa de poluare în discuție fiind administrată de pârâta de rândul II. Ca
urmare, excepția invocată va fi admisă și, pe cale de consecință, acțiunea reclamantului a fost respinsă în raport cu această pârâtă.
Analizând, pe fond, actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism second hand dintr-un stat membru U.E. marca Volkswagen Passat serie șasiu WVWZZZ3BZ4P104263, pentru care a achitat taxa de poluare în sumă de ll.638 lei, cu chitanța TS7 nr.
l286609 din_, autoturism înmatriculat în statul de proveniență la data de_ .
Taxa de poluare s-a calculat și perceput în considerarea dispozițiilor O.U.G.nr.50/2008, cu modificările și completările ulterioare.
Tribunalul a constatat că taxa în discuție este o taxă cu efect echivalent taxelor prevăzute de art.23-25 din Tratatul C.E., deoarece se aplică și produselor importate.
Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporată într-un autovehicul național similar (a se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93 Nunes Tadeu, par. 20).
Prin art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A.
F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
În sensul celor reținute, este și Hotărârea C.J.C.E. în cauza C-402, cauza Tatu, din_, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OG nr.50/5008 cu dreptul comunitar, hotărâre prin care Curtea a statuat că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
În continuare, Curtea a constatat că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat. Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Verificând dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea a examinat în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. Apoi, Curtea a examinat neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
Astfel, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească
regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Deci, art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Cum această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru instanțele naționale care sunt sesizate cu o problemă similară, pentru considerentele expuse, tribunalul apreciază acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată astfel că a admis-o și, constatând nelegalitatea refuzului de restituire a taxei de poluare, a dispus obligarea pârâtei AFP N. la plata sumei de ll.638 lei cu acest titlu și a dobânzii legale calculată de la data efectuării plății, până la data restituirii efective, potrivit disp.art.3 alin.3 din O.U.G.nr.9/2000 corob.cu art.1535 Cod civ. In baza art.274 Cod pr.civ. se va dispune obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, reprezentând onorariu avocațial, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, potrivit dispozitivului.
Pe cale de consecință, constatând că pârâta este căzută în pretenții și că sunt întrunite cerințele disp.art.60 și urm.C.pr.civ., a admis și cererea de chemare în garanție a Administrației
F. pentru M., urmând ca aceasta să plătească pârâtei AFP N. suma reprezentând taxa de poluare achitată și dobânda legală aferentă, precum și cheltuieli de judecată ocazionate, cu motivarea că potrivit art.1 din O.U.G.nr.50/2008 taxa de poluare reprezintă venit la Fondul de
M. și se gestionează de A.F.M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Împotriva sentinței a declarat recurs D. G. A F. P. B. N. PENTRU A. F. P. N.
solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii introductive cu consecința menținerii plății taxei de poluare efectuată de reclamantă ca fiind legal percepută.
În motivarea recursului arată că Tribunalul Bistrița Năsăud a admis acțiunea reclamantei, motivat pe faptul că taxa ar fi fost percepută cu
încălcarea normelor de drept comunitar, însă taxa achitată a fost stabilită de organul fiscal în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și Normele metodologice de aplicare, iar soluțiile instanței europene invocate de prima
instanță în motivarea hotărârii privesc taxa pe poluare reglementată de OG 50/2008.
Această lege, care înlocuiește OUG nr. 50/2008 instituie, în concordanță cu principiile europene de impozitare o taxă de mediu care descurajează poluarea produsă de autovehicule.
Sumele colectate prin achitarea acestei taxe sunt destinate în exclusivitate finanțării proiectelor și programelor pentru protecția mediului, astfel că taxa nu se răsfrânge doar proiectelor și programelor privitoare la poluante, ci își găsește finalitatea într-o arie mult mai largă ce vizează îmbunătățirea factorilor de mediu.
Taxa pentru emisiile provenite de la autovehicule este plătită o singură dată de către toți cei care achiziționează autovehicule și le înmatriculează și de către cei care au achiziționat, dar pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule sau taxa pe poluare.
Prin adoptarea OUG nr. 1/2012 nu a avut loc o exonerare de la plata taxei pentru autovehiculele prevăzute la art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, respectiv autovehiculele rulate pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule conform Legii nr. 571/2003 sau taxa pe poluare pentru autovehicule, ci doar suspendarea momentului plății taxei până la data de_ .
S-a mai invocat încălcarea prev. art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, conform căruia nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Potrivit jurisprudenței Comunității Europene, art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, devenit art. 110 după consolidarea tratatului, este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate în baza unor criterii diferite.
Prin urmare, existența taxei pentru emisiile poluante provenită de la autovehicule nu este contrară dispozițiilor comunitare, această nouă lege respectă principiile europene de impozitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa achitată de reclamantă, motiv pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Referitor la cheltuielile de judecată, nu se impune acordarea acestora deoarece nu a fost reținută vreo culpă a pârâtei care a perceput o taxă prevăzută de legislația în vigoare.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Pe fondul cauzei, curtea reține că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art.
267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 50/2008, deci încă de la data de_ .
Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la
UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal).
Curtea constată faptul că, deși legislația a fost modificată, elementul discriminator se menține, în sensul că sunt excluse în continuare de la plata taxei autoturismele noi de producție internă, motiv pentru care considerentele reținute de CJUE în cauzele amintite rămân pe deplin valabile și în cazul taxei prevăzute de Legea 9/2012.
Referitor la obligarea la plata dobânzii
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală, iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de această sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura micșorării patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Referitor la cheltuielile de judecată
Contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.274 C.proc.civ., pârâta fiind în culpă procesuală întrucât a încasat o taxă constatată ca fiind nelegală, nu a restituit-o la cerere, astfel că reclamantul a fost nevoit să inițieze prezentul demers procedural pentru a-și recupera suma de bani percepută cu încălcarea dreptului Uniunii Europene.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, iar recursul declarat este
nefondat și, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art.312 alin.1 C.proc.civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. B.
N. PENTRU A. F. P. N. împotriva sentinței civile nr. 2135/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului B. N. , pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din _ | . | |||
A. | PREȘEDINTE M. C. M. S. C. | P. | JUDECĂTORI |
GREFIER
V. D.
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: I.P.
