Decizia civilă nr. 7987/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 7987/2013
Ședința publică din data de 02 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. ION JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta P. L. Z., împotriva sentinței civile nr. 1043 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimatul P. P. -V., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentă, avocat Cobzaș Adela D. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtul, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat la care s-a anexat copia deciziei civile nr. 9879 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de A. C. .
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că raportat la art. 9 din Legea nr. 188/2009 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și constatând că, nu mai sunt de formulat alte cereri în probațiune, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei recurentei pe fondul cauzei.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată și amânarea pronunțării hotărârii pentru a putea depune la dosar decizia în baza căruia au încetat raporturile între părții, recurenta neavând altă modalitate de a-și recupera sumele respective. Arată că, în cursul dimineții, la ora 730i s-a comunicat telefonic despre existența decizia la care a făcut referire anterior, acesta fiind motivul pentru care nu a fost în măsură să o depună la dosar.
Curtea pune în vedere reprezentantei recurentei să depună la dosar până la închiderea dezbaterilor decizia la care a făcut referire.
După închiderea dezbaterilor în cauză, înainte de pronunțarea hotărârii, s- a trimis la dosar prin fax din partea recurentei, Decizia nr. 142 din_, în baza căreia intimatul P. P. -V. a încetat raportul de serviciu cu recurenta.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.1043 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj s-a admis excepția invocată din oficiu și, în consecință, respinge ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de
CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z. - P. L. Z.
, în contradictoriu
cu pârâtul P. P. V. , având ca obiect obligația de a face - recuperare sumă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Art. 1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ prevede:
"Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes
legitim, de către o au tor itate publ ic ă,
printr-un act administrativ sau prin
nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.";
Conform art. 8 din același act normativ, a cărui denumire marginală este "Obiectul acțiunii judiciare"; "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.";
Din analiza textelor de mai sus rezultă că, pentru formularea unei acțiuni în contencios administrativ, trebuie să existe a priori o vătămare a unui drept sau a unui interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, prin nesoluționarea în termen a unei cereri sau prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Ori, reclamantul, adresându-se instanței de contencios administrativ, nu solicită anularea sau modificarea unui act administrativ, respectiv cenzurarea unui act administrativ jurisdicțional sau a unui act administrativ special, supus controlului judecătoresc, acțiune care să atragă competența unei astfel de instanțe, ci a solicitat obligarea funcționarului public, angajat al său, la recuperarea unei sume deja stabilită printr-un act administrativ cu caracter special.
Potrivit prevederilor art.84 și 85 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare,- texte de lege care au stat la baza emiterii celor două decizii de recuperare a unor sume acordate necuvenit pârâtului - răspunderea civilă a funcționarului public, se angajează:
pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;
pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Art.85 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare:
Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea
unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.
Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Din prevederile mai sus menționate a rezultat că demersul reclamantului la instanța de contencios administrativ pentru constituirea unui titlu executoriu pe cale judecătorească în vederea stabilirii întinderii prejudiciului și a reparării acestuia nu este legal, întrucât, pentru ipoteza prevăzută la art. 84 lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, nu trebuie să se pronunțe o sentință de stabilire a răspunderii care să constituie apoi un titlu executoriu pentru recuperarea pagubei pricinuite bugetului reclamantului, fiind suficient, conform art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992, ca reclamantul să stabilească întinderea prejudiciului și să dispună recuperarea acestuia conform dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 188/1999, prin emiterea, de către conducătorul autorității sau instituției publice, a ordinului / dispoziției de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei. În cazul în care ordinul/dispoziția de imputare nu a fost contestat/-ă de către angajat ori angajatului i s-a respins acțiunea adresată instanței de contencios administrativ, nimic nu împiedică instituția reclamantă să treacă la executare, în condițiile prevăzute de lege, însă rezolvarea cererii de executare silită și executarea ca atare nu sunt de competența instanței de contencios administrativ.
Tribunalul a mai reținut însă că la data de_ a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 84/2012:
"Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.";
Art. 3 din același act normativ statuează în sensul că plățile făcute în baza contractelor colective de muncă încheiate înainte de_ nu se restituie.
Față de cele mai sus expuse, instanța a apreciat, contrar susținerilor reprezentantei pârâtei, că nu are vreo relevanță împrejurarea că raporturile de serviciu dintre reclamantă și pârât au încetat, dispozițiile Legii nr. 84/2012 nefăcând vreo distincție în acest sens.
În consecință, instanța a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu și va respinge în consecință acțiunea formulată de reclamant. Totodată,întrucât admiterea excepției inadmisibilității reprezintă un impediment pentru continuarea acțiunii civile, tribunalul nu a mai supus examinării celelalte critici, care privesc fondul dreptului dedus judecății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. L. Z., solicitând admiterea acestuia și casarea cu trimitere la instanța de fond in vederea soluționării cauzei pe fond.
În motivele de recurs reclamantul arată că a formulat acțiunea introductivă în vederea recuperării unui prejudiciu stabilit in urma unui control efectuat de Curtea de Conturi, control ce s-a concretizat in deciziile 15/_ și 15bis/_
.
Curtea de Conturi a stabilit un prejudiciu global in deciziile sale, iar subscrisa unitate am emis deciziile nr. 132/_ și 156/_ cu anexe in
care erau individualizate sumele pentru fiecare pârât in parte. O parte dintre pârâți nu mai lucrează la noi, o altă parte au fost transferați la alte unități, prin urmare nu aveam posibilitatea executării efective a sumelor.
Anterior promovării prezentei acțiuni am încercat obținerea unor angajamente de plată cu semnătura pârâților dar demersul nostru a rămas fără succes întrucât nu am obținut un asemenea angajament. În altă ordine de idei respectivele decizii emise de noi cu tabele anexate le-am expediat pârâților dar nu avea semnătura de primire a deciziei. In acest context eram in imposibilitatea investirii cu formulă executorie a acestor decizii și apoi a încuviințării executării silite cât timp nu probam comunicarea cu debitorul și epuizarea zilelor de contesta re pentru fiecare debitor în parte.
Susține că în mod contrar celor reținute de instanță, a solicitat modificarea unui act administrativ in sensul stabilirii sumei concrete datorate de fiecare pârât in parte, stabilire ce să se facă pe cale contencioasă și nu unilaterală, opozabil pârâtului independent de prezența sau lipsa sa de la dezbateri.
Instanța de fond a soluționat cauza pe excepția inadmisibilității motivându- și soluția raportat la OG 2/2001 (ce reglementează contravențiile) și la prevederile Nou lui cod de procedură civilă care va intra in vigoare in viitor. În ceea ce privește ordonanța 2/2001 apreciem că aplicarea acesteia este exclusă din moment ce art. 117 din legea 188/1999 menționează expres că prezenta lege se completează cu dispozițiile din dreptul muncii, civile, administrative sau penale după caz.
În esență, arată că solicitat a se reține analogia cu normele administrative iar instanța de fond a aplicat analogia cu normele contravenționale, interpretare analogică exclusă de prev. art 117 din legea 188/1999. Chiar dacă deciziile emise de noi nu îmbracă forma unui act administrativ comun I sub nici o formă nu pot fi asimilate unui proces-verbal de contravenție.
În altă ordine de idei ,menționează că aceeași instanță, Tribunalul Sălaj, (alt complet de judecată) a admis alte 11 acțiuni identice promovate de subscrisa, dosare care in prezent se află în recurs la Curtea de A. C. .
Raportat la toate aceste aspecte, solicită casarea sentinței cu trimitere spre judecare (pe fondul cauzei) la Tribunalul Sălaj.
Pârâtul P. P. V. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate Curtea apreciaza ca aceste este nefondat pentru următoarele considerente:
Problema de drept dedusă judecății de către recurentă impune a se stabili dacă răspunderea funcționarilor publici pentru prejudiciul produs cu vinovăție instituțiilor la care aceștia sunt angajați poate fi atrasă nu doar în temeiul art. 84,85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ci și pe calea procedurala a unei actiuni in justitie .
Conform art. 84 din Legea 188/1999 răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Art. 85 din aceeasi lege prevede ca repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ. Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Din examinarea dispozițiilor legale menționate rezultă că, prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici s-a reglementat cadrul juridic, condițiile și procedura angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile provocate cu vinovăție instituțiilor sau autorităților publice în care își desfășoară activitatea.
Fiind vorba de o lege specială, cu aplicabilitate numai în cazul răspunderii funcționarilor publici, nu există un drept de opțiune între incidența acestor norme și cele cu caracter general, aplicabile oricărei persoane, care nu este funcționar public sau pentru care nu există norme legale speciale de angajarea răspunderii, potrivit principiului "specialia generalibus derogant";.
In speta s-a procedat la emiterea deciziei in temeiul art. 84,85 din Legea 188/1999 in vederea recuperării sumei pretinse in speta de la parat de 1437 lei .
Insa asa cum a precizat reprezentantul paratei si la termenul de judecata din data de_, paratului i-au încetat raporturile de serviciu cu reclamanta astfel ca nu exista posibilitatea punerii in aplicare a acestor decizii prin retineri din salariu.
In conditiile in care paratul nu mai desfasoara activitate in cadrul reclamantei recuperarea acestor sume nu este posibila decât pe calea dreptului comun. In prezent însa deciziile de impunere sus indicate nu sunt prevăzute de Legea 188/1999 sau de Codul de procedura civila ca fiind titluri executorii, o asemenea prevedere urmând a fi inclusa în Legea nr.188/1999 prin Legea nr.76/2012 la data intrării sale în vigoare dar cu aplicabilitate doar pentru titlurile executorii ce se vor emite după aceea data
Neavând un titlu executoriu in dreptul comun singura posibilitate a reclamantei in vederea recuperării acestei sume este aceea de a acționa în justiție paratul in vederea constituirii unui titlu executoriu in măsura in care pretențiile sale vor fi justificate.
In aceste conditii in care paratul nu mai este functionar public in cadrul reclamantei o actiune in instanta de obligare a paratului la plata acestei sume apare ca admisibila intrucit nu incalca principiului "specialia generalibus derogant"; si nici prevederile art. 84,85 din Legea 188/1999 neexistând o alta cale de recuperare a acestor sume .
Având în vedere aceste considerente Curtea în temeiul textelor de lege sus mentionate, a art. 3041C.pr.civ, art. 312 C.pr.civ., va admite recursul formulat în cauza, va casa sentinta recurata și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe reținând așadar că acțiunea este admisibila din perspectiva sus analizata.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de P. L. Z. împotriva sentinței civile nr.1043 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. ION A. M. C. M. S.
GREFIER
V. D.
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.Ț. D.
