Decizia civilă nr. 8394/2013. Contencios. Obligația de a face

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 8394/2013

Ședința publică din data de 10 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: DP JUDECĂTOR: C. I.

JUDECĂTOR: A. -I. A. GREFIER: D. B.

S-a luat spre examinare recursul promovat de recurentul M. E.

N., împotriva sentinței civile nr.778 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj privind și pe intimații O. D. L., U.

S. H., având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, se constată lipsa părților din litigiu.

Curtea urmează a lăsa cauza la a doua strigare în vederea respectării dreptului la apărare al părților.

La apelul nominal efectuat în ședință publică, la a doua strigare se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează că prezentul recurs se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea cauzei și în lipsă în temeiul dispozițiilor art. 242 (2) C.pr.civ.

Se mai menționează că prin Încheierea civilă din data de_ s-a respins cererea de preschimbare a primului termen de judecată formulată de intimata O. D. L. .

De asemenea, se mai menționează că s-a achitat taxa judiciară de timbru de 4 lei (f.29) și timbru judiciar de 0,15 lei, astfel, Curtea constată că recursul este declarat în termen, motivat, comunicat și legal timbrat.

Mai constată că în data de_ intimata U. S. H. a înregistrat la dosar întâmpinare în recurs (f.30-32), atașând în probațiune înscrisuri (f.34-54).

Verificând din oficiu competența de soluționare a prezentei cauze, Curtea, în temeiul art. 159 ind.1 alin.4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 din Legea 554/2004 și art.3 pct.3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina și aprecind că la dosar sunt suficiente acte pentru justa soluționare a cauzei, urmează a reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosarul cauzei.

CURTEA:

Prin sentința civilă nr. 778 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj s-a admis acțiunea reclamantei O. D. L., și a fost obligată pârâta U. S. H. - B. să-i elibereze acesteia diploma de licență care atestă absolvirea Facultății de Marketing și Afaceri Economice Internaționale B. - Afaceri Economice Internaționale și promovarea examenului de licență.

A fost obligată pârâta la 534,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

În considerente se reține că, prin cererea sa, reclamanta O. D. L. a solicitat instanței obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licență ce atestă absolvirea Facultății de Marketing și Afaceri Economice Internaționale, specializarea Afaceri Economice Internaționale și promovarea examenului de licență, motivat de faptul că și-a achitat integral toate obligațiile către pârâtă.

Asupra prezentei cauze, instanța a reținut următoarele:

Conform art. 20 al Regulamentului din 28 septembrie 2007 privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, titularii sau împuterniciții acestora au dreptul sa solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de senatul instituției, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor. Acest termen este prevăzut si de art. 11 pentru completarea formularelor actelor de studii de către instituția de învățământ. Dreptului de a cere eliberarea diplomei ii corespunde obligația paratei de a elibera diploma de licența. Subsemnata am adresat o cerere rectorului Universității S. H., solicitând eliberarea diplomei de licența. Aceasta cerere a reclamantei nu a primit răspuns până în prezent.

De la data promovării examenului de licența au trecut mai mult de 12 luni. În această perioadă, pârâta avea obligația de a completa formularele actelor de studii. Pentru acest demers este necesar ca parata sa ceara in timp util avizarea de către M. E., C., T. si S. a cererii de tipărire a diplomelor in unitățile abilitate, punând la dispoziție întreg materialul necesar pentru obținerea acestui aviz, astfel ca in termen de 12 luni de la promovarea examenului de licența să fie asigurată eliberarea diplomelor către absolvenți.

Pârâta are obligația legală de a-i elibera reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă, la fel cum chematul în garanție MECTS are obligația de a furniza pârâtei de a aproba tipărirea formularelor tipizare constând în Diploma de Licență și "suplimentul la diplomă";.

În aceste circumstanțe acțiunea reclamantei a fost apreciată ca fondată, și a fost admisă în consecință de către instanță.

Față de cele ce preced, instanța a admis acțiunea reclamantei.

În baza art. 274 Cod procedură civilă instanța a obligat chematul în garanție la 543,3 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 1896 din_ a Tribunalului Sălaj a fost admisă cererea de completare formulată de către pârâta U. S. H. cu și s-a dispus completarea sentinței civile nr.778 din_ a Tribunalului Sălaj în sensul că s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. H. și a fost obligat chematul în garanție M.E.C.T.S să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă.

În considerente se reține că, prin cererea sa, pârâta U. S. H. a solicitat instanței completarea sentinței nr.778 din_ a Tribunalului Sălaj în sensul de a obliga chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de licență și suplimentul la diplomă, motivat de faptul că instanța a omis să se pronunțe asupra cererii de chemare în garanție.

Asupra prezentei cereri, instanța a reținut următoarele:

În considerentele sentinței civile nr.778 din_, instanța a reținut că chematul în garanție MECTS are obligația de a furniza și aproba tipărirea

formularelor tipizate constând în Diploma de licență și suplimentul la diplomă, dar a omis să se pronunțe în dispozitivul hotărârii cu privire la cererea de chemare în garanție a MECTS.

Pentru ca pârâta U. S. H. să poată pune în aplicare hotărârea judecătorească a cărei completare se cere este necesar ca instanța să oblige chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă.

În aceste circumstanțe, cererea de completare a fost apreciată ca fondată și a fost admisă în consecință de către instanță.

Față de cele ce preced, instanța a admis cererea de completare a pârâtei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M. E., N.

, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție, ca neîntemeiate.

O prima critică adusă sentinței instanței de fond este că aceasta a admis în mod greșit cererea de chemare în judecată și în garanție a M. ui E. N., hotărârea pronunțată de aceasta fiind lipsită de temei legal prin raportare la prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

Astfel, conform prevederilor art. 60 Cod proc. civilă "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire."

În genere, partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic. De asemenea în doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.

Admiterea cerererii de chemare în garanție formulată de U. "S.

H. " din B. este neîntemeiată întrucât între M. E. N. și

U. "S. H. " B., instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii.

Din prevederile legale prezentate rezultă că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior. Mai mult, M. E. N. a desemnat unitatea de specialitate și a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010, pretențiile Universității fiind astfel soluționate.

Formularele diplomelor nu se eliberează oricui și oricând. Instituția de învățământ superior care solicită un anumit număr de exemplare trebuie să facă dovada că a înmatriculat studenții la forme de învățământ acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu. Astfel, acest aviz este condiționat de desfășurarea în condițiile legii a procesului educațional.

Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscroerii în anul I de facultate.

Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și

funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea

prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.

U. S. H. din B. a solicitat ministerului eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la ROMDIDAC S.A. - Compania de Material Didactic, pentru absolvenții din anii 2008, 2009 și 2010.

Deci M. E. N. și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către

U. S. H. . Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa M. ui

E. N. .

Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea M. ui

E. și C. . "

În consecință admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea M. ui E. N. de a "aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamant", care nu a urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu excede cadrului legal. Pentru a fi vătămată vreun drept trebuie ca acel drept să existe mai întâi. Cu toate acestea, în lipsa unui drept, M. E. N. este obligat prin sentința pe care o criticăm să aprobe tipărirea de formulare tipizate.

Se poate vorbi de un drept doar dacă o persoană a urmat cursurile organizate conform prevederilor legale ale unei instituții de învățământ superior și ulterior finalizării i s-a refuzat eliberarea diplomei de licență.

Legea este foarte clară. OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației, act normativ de forță juridică superioară Ordinului MECTS nr._ la care se raportează instanța de fond statuează la art. 29 din OUG nr.2005: " (4) Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acordă, alături de drepturile prevăzute la Ut. a), și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de Ministerul Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat. "

Astfel, instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizat să funcționeze provizoriu.

S. ul de drept românesc se bazează pe aplicarea și interpretarea legii. Mai mult fiecare caz este studiat în mod individual. Instanța de fond în speța dedusă judecății a refuzat practice să judece cauza prin prisma prevederilor legale existente, raportat la înscrisurile depuse și s-a raportat doar la susținerile reclamantului.

Motivarea instanței de fond legată de adeverințele emise absolvenților USH nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii.

Adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ. Adeverința are termen limitat de valabilitate .

Instanța de fond nici nu a analizat dacă există un raport juridic între MEN și USH, astfel că s-a admis în mod neîmtemeiat cererea de chemare în garanție.

Mai mult, în mod neîntemeiat în considerentele hotărârii instanța de judecată obligă chematul în garanție să plătească cheltuielile de judecată către pârâtă.

Nu există temei legal pentru a obliga M. E. N. să garanteze și să plătească cheltuielile de judecată de care este ținut pârâtul. Într-adevăr instituțiile de învățământ superior au dreptul să solicite MECTS formulare tipizate pentru absolvenții săi, dar MECTS are dreptul de a analiza dacă instituția de învățământ superior a organizat în mod temeinic și legal procesul de învățământ. în caz contrar oricine poate organiza fără drept proces de învățământ și primi diplomă doar pentru că absolventul are o adeverință emisă chiar de către instituția care a organizat procesul de

învățământ fără să respecte legea.

Faptul că M. are dreptul să analizeze dacă s-a organizat în mod temeinic și legal procesul de învățământ, nu conduce la crearea în sarcina acestuia a obligației de a garanta și plăti cheltuielilw de judecată ale instituției de învățământ superior.

Critică soluția instanței de fond pentru contradictorialitatea evidentă dintre considerente și dispozitiv. Astfel, în considerente instanța de judecată

"obligă chematul în garanție la 543,3 lei cheltuieli de judecată";, iar în dispozitiv se hotărăște " obligă pârâta la 543,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă";.

Știind că isntituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire care revine acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros, plata cheltuielilor de judecată nu se subscrie acestei instituții

juridice, soluția instanței de fond din considerentele hotărârii fiind nelegală.

O a doua critica adusa soluției instanței de fond se refera la depășirea atribuțiilor sale deoarece a conferit legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal și mai ales pentru că a dat o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor judecătorești fiind astfel incidente prevederile art. 304 pct.(4) Cod procedură Civilă.

Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.

Prin Decizia nr.4726/_ pronunțată în dosarul nr._, înalta Curte de C. și Justiție a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către U. "S. H. " din B. .

De precizat este faptul că în considerentele acestei hotărâri judecătorești, instanța supremă a reținut următoarele: "Guvernul are competența atât de a reglementa durata cursurilor la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de universități pentru cursurile de zi, în raport cu criteriile oferite de standardele europene de calitate și eficiență a învățământului și pe baza procedurilor de evaluare prestabilite prin acte normative speciale.

Prin urmare, o instituție care înscrie "studenți" și eliberează diplome la

formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.

În cazul Universității "S. H. " din B., specializările/ programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.88/1993, a OUG. nr.75/2005 și ale H.G. nr.1011/2001. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.

Pentru a exista studii universitare trebuie ca acestea să fie reglementate, să existe atât în fapt cât și în drept. Nu e suficient ca o persoană să afirme că a urmat niște studii pentru a primi o diplomă. Pentru a fi numit absolvent trebuie să fi înscris la o facultate din cadrul unei instituții de învățământ superior care a fost acreditată /autorizată să funcționeze la forma de învățământ specializarea ce urmează a fi trecută pe diplomă.

Așa cum s-a menționat, conform prevederilor legale formele de învățământ la distanță și fără frecvență trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

În concluzie instanța de fond încălcând principiul separației puterilor în stat dispune peste atribuțiile trasate acesteia de către legiuitor și admite în mod netemeinic și nelegal acțiunea reclamantului care nu a urmat o formă de învățământ reglementată conform dispozițiilor legale.

Faptul că au fost emise niște adeverințe nu presupune că au fost urmate forme de învățământ cu respectarea dispozițiilor legale. Instanța de fond se raportează la adeverințele emise, deși acestea sunt înscrisuri cu valabilitate redusă și care nu pot înlocui legea.

Ca să te prevalezi de un drept trebuie ca acesta să existe. MECTS nu i se poate opune un proces de învățământ care nu a fost desfășurat în condițiile legii și nici nu poate aproba eliberarea de tipizate peste numărul de studenți care au fost admiși la forme de învățământ cu nerespectarea prevederilor legale.

Admiterea cererii de chemare în judecată și garanție a MEN este nelegală, acesta fiind obligat să încalce actele normative menționate mai sus prin aprobarea de formulare tipizate pentru specializări nereglementate de legiuitor.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate Curtea apreciaza ca acesta este nefondat pentru următoarele considerente :

Recursul declarat in speta vizeaza asa cum rezulta din finalul cererii de recurs atat solutia data cererii de chemare in judecata in care figureaza ca si parat cit si solutia data cererii de chemare in garantie si in prin care recurenta a fost obligata sa aprobe formularele necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta pentru reclamantă .

Ca atare in primul rind se impune analizarea motivelor de recurs formulate in legatura cu cererea de chemare in judecata si prin care parata USH a fost obligata sa elibereze reclamantei diploma de licenta si suplimentul la aceasta diploma .

In privinta acestor motive se impune a se preciza ca in speta chemata in garantie critica indreptatirea reclamantei de a i se elibera diplome de licenta respectiv prin aceste motive de recurs intemeiate pe prevederile art.

304 pct. 4 si pct.9 C.pr.civ se invoca in esenta lipsa unei acreditari din partea institutiilor exclusiv competente data in favoarea paratei de a organiza forme de invatamant la distanta pentru specializarea drept si pe cale de consecinta de a organiza examene de licenta si a elibera diplome in acest sens si depasirea limitelor puterii judecatoresti de catre instanta prin

admiterea actiunii si a cererii de chemare in judecata prin prisma competentei exclusive sus indicate .

Aceste motive de recurs in primul rand nu pot fi analizate in speta pe fond intrucit instanta de fond nu a fost învestita cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Totodata adeverințele prin care li s-a recunoscut reclamantilor calitatea de licențiat în drept este în ființă, nu a fost revocata,anulata astfel încât se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actului administrativ.

In aceste conditii in care se porneste de la premisa ca reclamanta este licentiată in specialitatea pentru care s-a emis adeverinta aflata la dosarul de fond admiterea cererii de chemare in judecata si obligarea paratei la eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la diploma de licenta reprezinta doar o punere in practica a obligatiei ce revine paratei potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor.

In plus chiar si daca ar fi fost investitia cu o asemenea cererea Curtea retine ca prin HG 916/2005 s-au stabilit specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie. Acest act normativ atestă faptul că Facultatea de Științe Juridice și Administrative este acreditata fara a se indica si forma de invatamant acreditata .

Prin HG nr.1175/2006 s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licență și specializările din cadrul acestora și numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul universitar 2006-2007, pentru studenții admiși în anul I printre care se numara si psihologie cu specializarea psihologie si terapie ocupationala.

Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr.3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu

frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.

Problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.

Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamanț era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.

Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute

de M. E. si C. si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.

Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de chematul în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă.

Noțiunea de "program de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.

De vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de

învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată. Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării chematului în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.

Apoi un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr. 535/2009. La art. 4 se arată că "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academica și Acreditare";. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: "Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";.

După cum se poate observa legiuitor a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege "se acordă pentru forme de învățământ de zi";, precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de

funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academica și Acreditare. Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5 întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență "similar cu învățământul fără frecventa";. Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare

provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.

Concluzia pe care o desprinde Curtea din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță.

Din considerentele mai sus mentionate rezulta asadar ca motivele de recurs vizand cererea de chemare in judecata sunt nefondate .

Pornind de la aceasta premisa in mod întemeiat, prin sentința atacată a fost admisă si cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U.

S. H. și a fost obligat chematul în garanție M. E., C., T. și S. să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți,admiterea cererii de chemare in garantie oglindind obligatia ce revine recurentului in temeiul art. 7 din Ordinul MECTS nr. 2284/2007 in procedura in care se ajunge in final la eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la aceasta diploma .

In speta sunt indeplinite cerintele art. 60 alin. 1 C.pr.civ .Astfel asa cum rezulta din art. 5 din acelasi ordin cit si din art. 2 din Legea 288/2004 responsabilitatea si obligatia emiterii diplomei de licenta revine in exclusivitatea paratei .Pentru ca parata sa isi poata indeplini aceasta obligatie este necesar ca si chemata in garantie sa isi indeplineasca la randul sau obligatiile ce ii revin in aceasta procedura respectiv sa aprobe formularele necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta.Ca atare o data cazuta in pretentii parata pentru a-si putea indeplini obligatia stabilita in sarcina sa s-a indreptat cu o cerere in garantie impotriva recurentei pentru ca si aceasta sa isi indeplineasca obligatia legala mai sus indicata si care va asigura premisa indeplinirii obligatiei stabilite in sarcina sa in cererea principala .

Obligatia care sta la baza admiterii cererii de chemare in garantie este o obligatie legala respectiv obligatia prevazuta de art. 7 din Ordinul MECTS 2287/2007 .Prevederile HG 536/2011 nu exclud posibilitatea stabilirii prin alte acte normative a unor obligatii specifice in legatura cu invatamantul superior in sarcina chematului in garantie aceasta cu atat mai mult cu cit Ordinul MECTS 2284/20067 este anterior HG 536/2011.Si in baza acestui text de lege si a celorlalte prevederi cuprinse in acest ordin intre parata si chemata in garantie s-a nascut un raport juridic in baza caruia parata poate cere aprobarea emiterii formularelor necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta iar chemata in garantie are obligatia a aproba emiterea acestora .

Ca atare in speta exista un raport juridic ce sta la baza admiterii cererii de chemare in garantie .

In speta recurenta nu a facut dovada ca a indeplinit aceasta obligatie in ceea ce priveste diplomele de licenta ce urmeaza a fi eliberate reclamantei astfel ca nu se poate retine motivul de recurs vizind lipsa de obiect a cererii de chemare in garantie. Pe de alta parte prin acelasi recurs se contesta dreptul reclamantei de a i se elibera diploma de licenta ceea ce sustine concluzia ca chemata in garantie nu si-a indeplit in speta obligatia stabilita in sarcina sa.

În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. S.H. B. a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor

tipizate a acestor acte de către M. E., C., T. și S. în calitate de autoritate administrativă competentă.

În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 3041C.pr.civ, art. 312 C.pr.civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de

M. E. N. .

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge recursul declarat de M. E. N. împotriva sentinței civile nr.778 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

GREFIER

DP C. I.

A.

I.

A. D.

B.

Red. D.P. dact. GC 2 ex/_

Jud.primă instanță: C. N.C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 8394/2013. Contencios. Obligația de a face