Decizia civilă nr. 8152/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8152/2013
Ședința publică din data de 04 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta B. C. M. împotriva sentinței civile nr. 3646 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._ *, în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 6 lei, conform chitanțelor aflate la filele 1 și 24 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Prin serviciul registratură, la data de_ intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 218 din OG 92/2003, și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3.646 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._ *, s-a respinse ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. C. M. , în contradictoriu cu pârâta
G. A F. P. A J. C., având ca obiect contencios administrativ.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în urma deciziei de casare cu trimitere a solicitat reclamantei să dovedească îndeplinire condițiilor menționate în decizia de casare, respectiv să ofer clarificări dadă actele în discuție au fost exercitate în "mod profesional"; și dacă reclamanta a făcut din repetarea lor "ocupațiunea vieții sale";, altfel spus dacă resursele existenței sale sociale izvorau dintr-un comerț de fapt.
A constatat instanța de fond că reclamanta s-a sustras de la analiza împrejurărilor exterioare concrete ale operațiunilor în discuție, astfel încât a considerat că tranzacțiile imobiliare au fost utilizate în scopul obținerii de venituri ce prezentau un caracter de continuitate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta B. C. M.
solicitând casarea hotărârii recurate, cu consecințe admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că nu a desfășurat activitatea de construire și vânzare a imobilelor cu titlu profesional întrucât își câștiga existența din activitatea de salariat, fiind angajată cu contract individual de muncă, atât anterior cât și în perioada înstrăinării imobilelor și ulterior acelei perioade.
Se arată că înstrăinarea imobilelor din patrimoniul personal a fost atrasă de ivirea unor ocazii favorabile și au determinat exclusiv realizarea unui venit incidental.
Se mai critică de către recurentă și prezumția de comercialitate a vânzărilor reținută de către instanța de fond.
În continuarea motivării recursului, recurenta a evocat jurisprudența Curții Europene de Justiție, concluzionând că aceasta nu a considerat niciodată că art. 127 alin. 2 din Codul fiscal este aplicabil vânzărilor de bunuri imobile de către persoanele fizice.
Recurenta critică hotărârea instanței de fond și din perspectiva faptului că instanța nu s-a pronunțat cu privire la condiția previzibilității art. 127 alin. 2 din Codul fiscal, arătând că în cursul anului 2008 persoanele fizice care livrau imobile nu erau considerate ca fiind persoane impozabile.
Pârâta D. G. A F. P. A J. C. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului (f.28).
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Din probele administrate în fața instanței de fond precum și în primul ciclu procesual rezultă că reclamanta împreună cu soțul său și terțul Ciuche Dimitrie Teofil au construit și vândut 18 apartamente și locuri de parcare în perioada 20 mai 2008 - 17 decembrie 2008, un apartament în data de_ și au mai înstrăinat două imobile în anul 2010.
Instanța de fond a făcut o analiză corectă a circumstanțelor cauzei din perspectiva celor menționate în decizia de casare nr. 8.065/12.10.212 a Curții de Apel C. .
Dovedirea împrejurării că activitatea desfășurată de către reclamantă în intervalul de timp reținut în actul de control nu ar fi fost o activitate comercială, nu a putut fi probată de către aceasta din urmă în fața instanței de fond, în limitele stabilite în decizia de casare.
În mod evident, vânzare bunurilor imobile a reprezentat o sursă de venit importantă pentru reclamantă, care s-a adăugat la venitul obișnuit din activitatea salarială desfășurat de către aceasta. Actele de control fiscal atestă suma încasată cu titlu de preț de către reclamantă.
Activitatea desfășurată de către reclamantă, prin repetabililate, permite concluzia prezumției de comercialitate în intervalul reținut în actul de control având loc acte repetate de înstrăinare a bunurilor imobile.
Curtea are în vedere și împrejurarea că acele apartamente au fost construite de către reclamantă împreună cu persoanele fizice menționate anterior în scopul vânzării acestora, fiind evident că un întreg imobil de apartamente depășește nevoile de locuit a 3 persoane și fiind dovedită intenția inițială, de
2
vânzare, manifestată prin încheierea, succesivă,contractelor de vânzare- cumpărare.
În privința cadrului legal de stabilire a obligațiilor de plată, se rețin următoarele:
Art. 127 din Codul fiscal:
"(1) Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.
În sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.";
Textul citat este clar, și menționează determinarea existenței unor consecințe fiscale pentru anumite tranzacții în situația efectuării lor cu caracter de continuitate, indiferent de subiecții acelor acte juridice.
În anul 2010, când a fost emisă decizia contesată art. 127 al. 21din codul fiscal prevedea: "Situațiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme.";
Normele Metodologice de aplicare a codului fiscal, aprobate prin HG nr.
44/2004, menționau:
Art. 127 CF- pct.3. NM(1) "In sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, obtinerea de venituri de catre persoanele fizice din vanzarea locuintelor proprietate personala sau a altor bunuri care sunt folosite de catre acestea pentru scopuri personale, nu va fi considerata activitate economica, cu exceptia situatiilor in care se constata ca activitatea respectiva este desfasurata in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate in sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal. …";
Pct. 3 din NM prevedea: "2) În aplicarea prevederilor alin. (1), persoanele fizice nu se consideră că realizează o activitate economică în sfera de aplicare a taxei atunci când obțin venituri din vânzarea locuințelor proprietate personală sau a altor bunuri care au fost folosite de către acestea pentru scopuri personale. În categoria bunurilor utilizate în scopuri personale se includ construcțiile și, după caz, terenul aferent acestora, proprietate personală a persoanelor fizice care au fost utilizate în scop de locuință, inclusiv casele de vacanță, orice alte bunuri utilizate în scop personal de persoana fizică, precum și bunurile de orice natură moștenite legal sau dobândite ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate.
Persoana fizică, care nu a devenit deja persoană impozabilă pentru alte activități, se consideră că realizează o activitate economică din exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, dacă acționează ca atare, de o manieră independentă, și activitatea respectivă este desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal
.";
Relevante sunt și dipozițiile art. 128 cod fiscal, unde se arată: "(1) Este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar.";
Astfel, așa cum s-a menționat anterior, din starea de fapt reținută din analiza materialului probator administrat, acte fiscale, reclamantul a realizat un număr semnificativ de tranzacții cu bunuri imobile, într-un interval de timp relativ scurt, bunuri pe care le-a înstrăinat la scurt timp de la construire .
În explicitarea dispozițiilor art. 127 al. 2 din codul fiscal, pct. 3 din NM are în vedere și situația vânzărilor de bunuri imobile de către persoanele fizice, și permite identificarea criteriului legal stabilit pentru determinarea nivelului
3
taxabil pentru anumite tranzacții, respectiv că activitatea respectiva este desfasurata in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate.
Cu privire la previzibilitatea art. 127 Cod fiscal, Curtea reține că pe perioada avută în vedere de către organul de control fiscal, în care s-a desfășurat activitatea de vânzare a apartamentelor noi construite de către reclamantă împreună cu soțul și terțul Ciuche Dimitrie Teofil, cadrul legislativ permitea stabilirea obligațiilor de plată a T.V.A. în sarcina persoanelor fizice, așa cum s-a arătat și anterior, astfel încât nu se poate reține o aplicare cu caracter retroactiv a unei anumite dispoziții legale.
În consecință, față de cele menționate anterior, se va respinge recursul formulat și se va păstra în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamanta B. C. M. împotriva sentinței civile nr. 3.646 din_ pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, F. T. | JUDECĂTOR, M. H. | JUDECĂTOR, D. M. |
GREFIER, D. C. |
Red.D.M./_ .
Dact.H.C./2 ex.
J. fond A.G.C. .
4
