Decizia civilă nr. 8154/2013. Contencios. Anulare act administrativ

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ Nr. 8154/2013

Ședința publică din data de 04 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.

JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.

Pe rol soluționarea recursului

declarat de pârâta C.

DE A. DE S.

C.

împotriva sentinței civile nr.

4768 din data de _

, pronunțată de

Tribunalul Cluj, în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamanta C. A.

I., având ca obiect - anulare act administrativ.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimata- reclamantă personal, identificată cu CI seria KX nr. 6., lipsind recurenta- pârâtă.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Prin serviciul registratură, la data de_ intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.

Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ.

Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004, art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și dispozițiile Legii nr. 95//2006, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

Fiind pusă în discuție excepția nulității recursului, intimata-reclamantă susține excepția astfel cum a fost invocată în cuprinsul întâmpinării, apreciind că memoriul cuprinzând motivele de recurs nu se referă la decizia ce face obiectul prezentului dosar și ca atare reprezintă o nemotivare a recursului în termen legal, ceea ce atrage sancțiunea nulității.

Curtea, în urma deliberării, în contextul în care în cuprinsul memoriului de recurs se face referire la temeiul de drept care a stat la baza atât a deciziei contestate cât și a soluției pronunțată de prima instanță, apreciază că prin argumentele aduse sunt evocate criticile de nelegalitate consemnate de art. 304

C. pr.civ. și în consecință respinge excepția invocată.

Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 4768 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj și menținerea în totalitate a hotărârii instanței de fond, pentru motivele evocate în cuprinsul întâmpinării, fără acordarea cheltuielilor de judecată.

Se relevă de asemenea că nu există o dispoziție legală care să permită pârâtei să emită mai multe decizii de impunere pentru aceeași perioadă de timp,

mai ales că la dosar există dovada că tot debitul a fost achitat integral cu mult timp înainte de a se emite deciziile de impunere.

Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 4768 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. A. I. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a județului C. .

A fost anulată Decizia de soluționare a contestației reclamantei nr. E 868/_ .

Au fost anulate Deciziile de impunere din oficiu nr. 220746/1/_ și nr. 220746/2/_ privind stabilirea contribuției și a accesoriilor datorate de reclamantă la FNUASS pe perioada 2011-2012.

A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamanta C. A. I. a realizat venituri din activități independente, aspect necontestat în cursul prezentului proces.

Ca urmare a parafării Protocolului dintre CNAS și ANAF nr. P5282/_, respectiv nr. 95896/_, CAS C. a identificat veniturile realizate de reclamantă și a emis pe seama acesteia Deciziile de impunere din oficiu nr. 220746/1/_ și nr.220746/2/_ pentru stabilirea contribuției și accesoriilor datorate la FNUASS aferente anilor 2011-2012 (filele 14, 15).

Cu respectarea art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamanta a formulat contestație împotriva acestor acte administrative fiscale (filele 16-18), respinsă prin Decizia nr. E 868/_ (filele 6-8) iar acum atacă această decizie în contenciosul administrativ.

Potrivit art. 208 alin. 3 lit. b și e din Legea nr. 95/2006, actualizată, privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate se realizează pe baza principiilor de solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor, respectiv cu participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

În acest sens, art. 215 alin. 3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.

Apoi, legea statuează că în caz de neachitare la termen a contribuțiilor datorate fondului, casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere (art. 216).

Pe de altă parte, art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, actualizat, stabilește în mod expres faptul că decizia de impunere emisă de organul competent al CAS constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.

Din lectura acestor dispoziții legale reiese în mod cert că persoanele fizice care realizează venituri din activități independente au obligația de a contribui la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, iar omisiunea de a depune

declarații în acest sens dă dreptul caselor de asigurări de a emite din oficiu deciziile de impunere, cărora legea le conferă caracterul de titluri de creanță.

Astfel, calitatea de asigurat și, implicit, obligația de plată a contribuției decurg în mod direct din lege, nefiind necesară o manifestare de voință a contribuabilului sau întrunirea unui acord de voințe prin încheierea unui contract în acest sens.

Cât privește contribuția și accesoriile aferente anului 2012, pârâta a emis la data de_ Deciziile de impunere nr. 220746/1 și nr. 220746/2 (filele 19, 20), care au fost comunicate reclamantei (indiferent în ce modalitate, acest aspect nu interesează în prezenta cauză), astfel că au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice specifice.

Pe cale de consecință, pârâta C. de A. de S. a județului C. nu putea proceda la emiterea altor decizii de impunere pentru același an, fiind

obligată prin dispoziția expresă a art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 să solicit e

în instanță anularea actului administrati v anterior

. Doar astfel se poate respecta principiul stabilității raporturilor juridice prin prisma irevocabilității actelor administrative care au produs efecte.

Iar aceasta cu atât mai mult cu ambele decizii - din_ și din_ - stabilesc aceeași sumă datorată de reclamantă cu titlu de contribuție la FNUASS

- 1.597 lei -, iar accesoriile au fost determinate la data de_ integral, fără a se scădea suma calculată cu acest titlu până la data de_ .

Pe de altă parte, după cum reiese din chitanțele atașate de reclamantă (filele 22-24), aceasta a declarat și a achitat (cel puțin parțial) contribuțiile datorate la FNUASS.

Acest fapt este confirmat de pârâta C. de A. de S. a județului C., care arată prin decizia de soluționare a contestației că deciziile de impunere nu conțin informații referitoare la plățile efectuate de reclamantă, indiferent de data achitării acestora, ci numai informații cu privire la creanțele stabilite de CAS C. către FNUASS. Aceasta se datorează imposibilității realizării schimbului de informații privind obligațiile constituite de CAS C. și plățile efectuate la AFP

C. după data de_, iar pârâta subliniază că accesoriile stabilite asupra creanțelor principale care au fost deja achitate la AFP în termenul de scadență nu vor fi luate în considerare începând cu data la care schimbul de informații va funcționa.

În mod nelegal s-a procedat la emiterea deciziilor de impunere pentru toată contribuția la FNUASS datorată de reclamantă, respectiv pentru accesoriile aferente întregii contribuții, fără a se ține cont de plățile efectuate, iar lipsa de informare dintre instituții nu poate fi imputată reclamantei.

Pentru toate acestea, tribunalul a apreciat că prezenta cerere este întemeiată și, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală raportat la art.18 din Legea nr. 554/2004, a admis-o și a dispus anularea deciziei de soluționare a contestației și respectiv a deciziilor de impunere emise pe seama reclamantei.

În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrelor judiciare achitate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. DE A. DE

  1. C.

    solicitând casarea sentinței menționate si rejudecand pe fond, sa se pronunțe o hotărâre prin care sa se respingă acțiunea reclamantei ca fiind netemeinica.

    În motivarea recursului pârâta, cu privire la emiterea deciziilor de impunere subliniază următoarele aspecte:

    In data de_ au fost emise deciziile de impunere nr. 220746/1 privind contribuția principala si decizia nr. 220746/2 privind accesoriile cuprinzând perioada 2011 -2012.

    In data de_ au fost emise deciziile de impunere nr. 220746/1 privind contribuția principala și decizia nr. 220746/2 privind accesoriile cuprinzând perioada 2008-2012.

    Prin compararea datelor înscrise in ce doua decizii, subliniază faptul ca aceste doua decizii nu conțin inadvertențe de fond, de mod de calcul si diferă doar prin perioada pentru care acestea au fost calculate.

    Astfel dupa cum se peste observa :

    • Prin Decizia 2207^6/1/_ s-au stabilit obligațiile in cuantum total de 3194 lei defalcat

      -an 20111597 lei

      -an 20121597 lei

    • Prin Decizia nr. 220746/1/_ sunt cuprinse obligațiile pentru perioada "_ cu aceleași sume pentru anii 2011 si 2012. Aceasta din urma decizie a fost intocmita cu respectarea termenului de prescripției potrivit art. 91 Cod de Procedura Civila

In ceea ce privește susținerea instanței de fond ca decizia de impunere pentru anii 2011 - 2012 trebuia anulata in instanța subliniază faptul ca deciziile de impunere sunt acte administrative fiscale (titluri de creanța), si nu acte administrative in sensul legii contenciosului administrativ.

Acest lucru se poate deduce din chiar prevederile art. 205 -208 din C.proc.fisc. care instituie modalitatea de contestare a titlurilor de creanța.

In acest sens sunt si dispozițiile art. 47 C.proc.fisc. care prevăd următoarele:

  1. Actul administrativ fiscal poate fi modificat, anulat sau desființat în condițiile prezentului cod.

  2. Anularea ori desființarea totală sau parțială, cu titlu irevocabil, potrivit legii, a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale principale atrage anularea, desființarea ori modificarea atât a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale individualizate în actele administrative fiscale anulate ori desființate, cât și a actelor administrative fiscale subsecvente emise în baza actelor administrative fiscale anulate sau desființate, chiar dacă actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente au rămas definitive în sistemul căilor administrative de atac sau judiciare. în acest caz, organul fiscal emitent, din oficiu sau la cererea contribuabilului, va emite un nou act administrativ fiscal, prin care va desființa sau modifica în mod corespunzător actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente.

  3. Se anulează ori se desființează, total sau parțial, chiar dacă împotriva acestora s-au exercitat sau, nu-căi de atac, actele administrative fiscale prin care s-au stabilit, în mod eronat, creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale prin orice modalitate.

Din aceste motive solicită admiterea recursului asa cum acesta a fost formulat.

In drept, s-au invocat prevederile Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii; Ordinul 617/2007 pentru aprobarea normelor metodologice privind stabilirea, documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, Codul de procedura fiscala

În apărare, reclamanta intimată C. A. I. a formulat întâmpinare

prin care a solicitat să se respingă ca nefondat recursul declarat în cauză de către CAS C. împotriva sentinței civile nr.4768/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj solicitând să se mențină în întregime dispozițiile sentinței atacate ca fiind legale și temeinice.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

Potrivit art.85 alin.l lit b. din C.pr.fisc. contribuțiile datorate bugetului general consolidat se stabilesc prin decizia emisă de organul fiscal și neîndeplinirea obligației de plată a datoriei fiscale poate genera executarea silită. Nu poate fi primită susținerea făcută de către recurentă potrivit căreia actul administrativ fiscal ar reprezenta un act distinct, nesupus rigorilor L.554/2004 în condițiile în care actul normativ menționat nu face vreo distincție în ceea ce

privește aria de aplicabilitate.

Câtă vreme recurenta a emis anterior alte decizii de impunere, în mod corect susține intimata că nu se putea proceda la emiterea altor decizii de impunere pentru aceeași perioadă, devenind incidente dispozițiile art. 1 alin. 6 din L.554/2004.

De asemenea, emiterea unor decizii cuprinzând dobânzi și penalități de întârziere ulterior achitării integrale a debitului are ca efect încălcarea disp. art. 120 și 121 C.pr.fisc.

Astfel, pârâta a emis la data de_ Deciziile de impunere nr. 220746/1 și nr. 220746/2, pentru aceeași sumă datorată de reclamantă cu titlu de contribuție la FNUASS - 1.597 lei - accesoriile fiind determinate la data de_ fără a se scădea suma calculată cu acest titlu până la data de_ . Cele două decizii au fost comunicate reclamantei astfel că au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice specifice.

Pe de altă parte, după cum reiese din chitanțele atașate de reclamantă, în moc corect reține instanța de fond că aceasta a declarat și a achitat (cel puțin parțial) contribuțiile datorate la FNUASS.

Acest fapt este confirmat de pârâta C. de A. de S. a județului C., care arată prin decizia de soluționare a contestației că deciziile de impunere nu conțin informații referitoare la plățile efectuate de reclamantă, indiferent de data achitării acestora, ci numai informații cu privire la creanțele stabilite de CAS C. către FNUASS. Aceasta se datorează imposibilității realizării schimbului de informații privind obligațiile constituite de CAS C. și plățile efectuate la AFP C. după data de_, iar pârâta subliniază că accesoriile stabilite asupra creanțelor principale care au fost deja achitate la AFP în termenul de scadență nu vor fi luate în considerare începând cu data la care schimbul de informații va funcționa.

Cu toate că la data de_ în evidențele instituției recurente figura o datorie a reclamantei în cuantum de 8171 Ron, care cuprindea inclusiv tranșele aferente estimărilor pe anul 2012, reclamanta achitase deja suma de 8.519 Ron, fiind plătită în plus suma de 348 RON.

Prin Decizia E868 din_ și ulterior, prin Decizia nr.E298/2013, recurenta susține că motivul pentru care a respins contestația reclamantei este acela că nu le funcționează programul informatic.;; Începând cu data la care acest schimb de informații va funcționa, toate accesoriile fiscale stabilite asupra creanțelor principale vor fi anulate din programul informatic..."- f.7 dosar fond.

Potrivit art. 216 din Legea nr. 95/2006, executarea silită poate fi realizată de casele de sănătate în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar art. 85 alin. 1 lit. b din acest din urmă act normativ dispune că prin decizia de

impunere emisă de organul fiscal se stabilesc sumele datorate de contribuabil și termenul de plată, iar neîndeplinirea obligației de plată în acest termen a datoriei fiscale poate genera executarea silită.

Față de aceste împrejurări, în mod corect a stabilit instanța de fond că nelegal s-a procedat la emiterea deciziilor de impunere pentru toată contribuția la FNUASS datorată de reclamantă, respectiv pentru accesoriile aferente întregii contribuții, fără a se ține cont de plățile efectuate, iar lipsa de informare dintre instituții nu poate fi imputată reclamantei.

În baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va respinge recursul declarat de

C. DE A. DE S. C. împotriva sentinței civile nr. 4768 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o va menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de C. DE A. DE S. C. împotriva sentinței civile nr. 4768 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă

Pronunțată în ședința publică din_ .

Președinte,

F. T.

Judecător,

M. H.

Judecător,

D. M.

Grefier,

D. C.

Red.M.H./dact.L.C.C.

2 ex./_

J. fond: A. G. C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 8154/2013. Contencios. Anulare act administrativ