Sentința civilă nr. 5460/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5460
Ședința publică din data de 22 noiembrie 2013 Instanța este constituită din:
Președinte: I. D. -D., judecător
V. C. -L., grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate de reclamanta SA SS Z., reprezentată de administrator C.
G.
, cu sediul în localitatea Z., str. C. C., bl. 15, sc. A, ap. 10, județul Sălaj, în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL C. L.
, cu sediul în comuna L., sat L., județul Sălaj, având ca obiect anulare act administrativ
.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 8 noiembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
De asemenea, părțile litigante s-au folosit de proba cu înscrisuri depunând la dosarul cauzei concluzii scrise (filele 96-101).
T R I B U N A L U L
Prin cererea sa, reclamanta SA SS Z. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul C. Local al comunei L. să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea Hotărârii nr. 4 emisă de către C. Local al comunei L. prin care s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 848 din data de 5 august 2002 încheiat între Primăria comunei L. și SA SS
Se solicită și suspendarea actului administrativ mai sus menționat, până la pronunțarea unei hotărâri asupra fondului cauzei.
Cererea de chemare în judecată este motivată cu următoarele:
Între părți s-a încheiat un contract de închiriere având ca obiect închirierea suprafeței de 70 ha pășune pe o perioadă determinată de 30 de ani.
Reclamanta susține că și-a onorat în întregime obligațiile contractuale.
Cu privire la susținerile pârâtului, vizând faptul că reclamanta are datorii la bugetul local, aceasta motivează că după aproape 10 ani de zile de la data semnării contractului de închiriere i s-a comunicat o înștiințare de plată prin care i s-a pus în vedere să achite 9713 lei reprezentând "taxa teren intravilan";, fără a preciza modul de calcul prin care s-a ajuns la acea sumă sau a defalca măcar cuantumul taxelor stabilite de cuantumul eventualelor penalizări care s-ar fi ivit dată fiind perioada lungă de timp și cel mai important fără ca această obligație de plată a vreunei taxe pe teren, pe lângă plata chiriei, să se regăsească în dreptul obligațiilor chiriașului din contractul de închiriere.
Susține reclamantul că în realitate a avut în posesie doar 30 ha pășune, față de 70 ha cât s-a stabilit prin contract, această afirmație fiind probată în mod just și obiectiv de expertul judiciar Savu I. care în concluziile expertizei topografice extrajudiciare ordonată tocmai pentru a lămuri acest aspect.
Prin întâmpinare, pârâtul solicită respingerea acțiunii, apărându-se cu următoarele:
1
La controlul efectuat de Curtea de Conturi în anul 2010 s-a constatat că reclamanta deși a achitat chiria de 8 euro/ha, reclamanta mai trebuie să plătească din anul 2007 o taxă prin modificările aduse de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în baza art. 256.
Datoria pe care o are SA S. față de Primăria L. este la data de 10 iunie 2013 de 17.328 lei, o sumă destul de mare care au afectat și primirea sumelor de la bugetul de stat, sumele primite de la bugetul de stat, fiind date în funcție de colectarea veniturilor proprii, conform art. 33 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
Primăria a eliberat adeverință pentru suprafața de 70 ha de pășune, pentru care reclamantul a primit subvenție de la APIA, dar din cauză că banii primiți nu au fost folosiți pentru lucrări de întreținere așa cum prevede legislația în vigoare, suprafața eligibilă acceptată de APIA s-a diminuat progresiv, aceasta umplându-se de pâlcuri de tufărișuri.
Mai arată pârâtul că reclamanta nu mai deține animale, iar potrivit
O.U.G. nr. 34/2013 pajiștile pot fi utilizate numai de către crescătorii de animale.
Asupra cauzei de față, tribunalul reține următoarele:
La data de 5 august 2002 între părți a intervenit un contract de închiriere pentru o perioadă de 30 de ani având ca obiect închirierea de către C. Local L. a unei suprafețe de 70 ha pășune către reclamantă, pentru prețul de 8 Eur/ha, respectiv 560 Eur/an.
Conform prevederilor art. 6 și art. 7 din contract, obligația stabilită în sarcina chiriașului a fost aceea de a plăti prețul chiriei, nerespectarea obligațiilor de plată a prețului în condițiile stabilite la cap. II de către chiriaș atrăgând penalități de 1 % din suma restantă pentru fiecare zi de întârziere.
Prin Hotărârea nr. 4/_ a C. ui Local L. s-a dispus rezilierea contractului de închiriere "… ca urmare a neachitării datoriilor către bugetul local"; (fila 37).
Această hotărâre este nelegală, pentru cele ce se vor arăta în
continuare:
După cum arată pârâtul prin întâmpinare, la un control efectuat de
Curtea de Conturi în anul 2010 s-a stabilit că reclamanta are obligația legală de a plăti o taxă către bugetul local, reglementată de art. 256 din Legea nr. 571/2003.
Conform art. 3 al acestui text legal "Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, se stabilește taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe teren";.
Hotărârea atacată menționează expres că motivul anulării contractului de închiriere îl constituie neplata acestor taxe.
Însă, prin întâmpinare pârâtul recunoaște că SA SS a
achitat chiria de 8 euro/ha
, rezultând și din această recunoaștere că motivul rezilierii contractului vizează neplata taxelor reglementate de Codul fiscal
.
Se constată prin urmare că rezilierea, prin hotărârea C. ui Local, a contractului de închiriere se datorează unor cauze exterioare executării propriu-zise a contractului.
Reclamanta a executat obligația plății chiriei, asumată prin contract iar taxele pentru a căror neplată au fost demarate împotriva sa procedurile de executare exced prevederilor contractului.
Raportul juridic născut cu privire la aceste taxe între SA S.
S. și C. Local L. este unul de drept fiscal, urmând regimul juridic impus de Codul Fiscal și Codul de procedură fiscală iar neonorarea unor obligații fiscale (de altfel ulterioare încheierii contractului) nu impune rezilierea unui contract
2
administrativ, în lipsa unor prevederi legale ori a unor clauze contractuale în acest sens.
Dintr-o altă perspectivă de analiză se mai impune constatarea că pârâtul nu a respectat, sub aspectul procedurii, normele legale cu privire la adoptarea hotărârii.
Instanța a solicitat pârâtului comunicarea tuturor actelor care au stat la baza adoptării hotărârii.
Se constată că în expunerea de motive prezentată de Primarul comunei L. se menționează generic (alături de situația neplății taxelor fiscale) că "… din informațiile noastre dl C. a nu mai deține animale"; făcându-se apoi referire la solicitările crescătorilor de animale.
Aceste împrejurări sunt nedovedite prin documente ori în alt mod iar, după cum deja s-a precizat, dispozitivul hotărârii atacate menționează unicul motiv al rezilierii contractului ca fiind acela al neplății taxelor.
Nu rezultă din actele prezentate dacă cvorumul legal pentru adoptarea hotărârii a fost sau nu îndeplinit.
Admițând că actul prezentat în copie de către pârât și consemnat la fila 97 din dosar atestă desfășurarea legală, sub acest aspect, a ședinței ordinare din data de 21 februarie 2013, se constată că nu s-a făcut în cauză dovada legalei convocări a ședinței, cu prezentarea ordinei de zi, în condițiile art. 39 și art. 43 din Legea nr. 215/2001.
Tot astfel, nu s-a prezentat de către pârât procesul-verbal de ședință, încheiat în condițiile art. 42 alin. (3) din același act normativ, deoarece acesta este documentul care atestă adoptarea legală a hotărârii, respectiv exprimarea voturilor "pentru"; adoptarea hotărârii în proporția impusă de lege.
Se constată, pentru cele ce preced, că actul atacat este nelegal, drept pentru care în baza art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 instanța va admite în parte acțiunea și va dispune anularea Hotărârii nr. 4/2012, a pârâtului.
Cererea de suspendare a actului administrativ urmează a fi respinsă, nefiind prezentate și nici dovedite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E
Admite acțiunea reclamantei SA SS Z., reprezentată de administrator C. G. , cu sediul în localitatea Z., str. C.
C., bl. 15, sc. A, ap. 10, județul Sălaj, împotriva pârâtului C. LOCAL AL C.
L.
, cu sediul în comuna L., sat L., județul Sălaj și dispune anularea Hotărârii nr. 4/2012, a pârâtului.
Respinge cererea de suspendare a actului administrativ.
Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare, care se va înregistra la Tribunalul Sălaj.
Pronunțată în ședința publică din 22 noiembrie 2013.
Președinte, | Grefier, | |
I. D. -D. | V. | C. -L. |
Red. IDD/_
Dact. CLV/_ /4 ex. Emis 2 comunicări/_
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
3
