Decizia civilă nr. 816/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVIL Ă NR. 816 /R/2013 Ședința publică din data de 19 iunie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Judecător: I. N. B. Judecător: S. T.
Grefier: D. B.
S-a luat spre examinare-în vederea pronunțării, recursul promovat de recurenta D.
G. A F. P. A JUDEȚULUI C. împotriva Sentinței civile nr. 13022 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. privind și pe SC R. G. S., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 13022/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. s-a admis plângerea contravențională formulată de petenta SC R.
G. S. împotriva intimatei D. G. a F. P. a Județului C. și s-a anulat procesul verbal de contravenție seria A nr.0060581/_ . Intimata a fost obligată la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către petentă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție susmenționat, petenta a fost sancționată cu suma de 12000 lei în temeiul art.219 alin.1 lit.f din OG 92/2003, deoarece în urma inspecției fiscale parțiale s-a constatat că aferent lunii mai 2010, petenta nu a declarat prin declarația cu codul 394 depusă in Sem.I.2010 toate achizițiile efectuate, rezultând o diferență de 27.796,267 lei și TVA 5281,29 lei, aferente mai multor facturi de achiziție.
Prima instanța a mai reținut că petenta a înregistrat formularul menționat in procesul verbal de contravenție, după care s-a procedat la rectificarea lui și că petenta a achitat obligațiile fiscale aferente, dovadă fiind că in actul sancționator nu se constată producerea vreunui prejudiciu, motiv pentru care s-a dispus admiterea plângerii contravenționale.
Cu respectarea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 301 din codul de procedură civilă și de art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, intimata D. G. a F.
P. a județului C. a promovat calea de atac a recursului,
solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În motivarea recursului, s-a arătat că susținerile petentei privind achitarea TVA-ului la data efectuării controlului nu au nici un suport probator, deoarece aceasta a recunoscut că facturile de achiziție erau nedeclarate. Recurenta a mai arătat că debitoarea nu se încadrează în niciuna din situațiile prevăzute de art.84 alin.1 și 6 din OG 92/2003 privind corectarea declarațiilor fiscale, deoarece corectarea nu a fost efectuată din propria inițiativă și nici în timpul inspecției fiscale, fapt ce a obligat organele de control să aplice dispozițiile legale în materie.
Prin întâmpinarea formulată, intimata S.C. R. G. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefundat, cu consecința păstrării sentinței atacate și a subliniat că a fost sancționată pentru o faptă care nu există.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică incidente, tribunalul îl apreciază ca întemeiat și urmează a-l admite în parte pentru următoarele considerente:
Prin Sentința civilă nr. 13022/2012 a Judecătoriei C. -N. s-a admis plângerea contravențională formulată de petenta S.C. R. G. S.R.L., instanța de fond apreciind că art. 219 lit. f din O.G. nr. 92/2003 sancționează fapta de a nu înregistra declarațiile fiscale așa cum sunt ele reglementate de art. 53, iar, în speță, petenta a înregistrat declarațiile fiscale aferente activității din trimestrul I al anului 2010, procedând ulterior la rectificarea acestora, potrivit art. 84.
T. ul constată că sancționarea contravențională a intimatei petente a intervenit ca urmare a nedeclarării prin declarația informativă privind livrările, prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României aferentă semestrului I al anului 2010, a tuturor achizițiilor efectuate. Petenta nu contestă faptul că a omis declararea anumitor facturi fiscale.
Or, art. 219 alin. 1 lit. f din Codul de procedură prevede că reprezintă contravenție nerespectarea obligațiilor prevăzute de art. 53, adică a îndatoririi de a furniza informații periodice cu privire la activitatea desfășurată, prin completarea declarațiilor pe proprie răspundere.
Este real că societatea a completat o declarație, însă aceasta nu a fost corespunzătoare, motiv pentru care s-a și procedat ulterior la rectificarea ei.
Sub acest aspect, art. 84 din O.G. nr. 92/2003 permite depunerea declarațiilor rectificative din inițiativa contribuabilului, însă alin. 4 prevede expres că "Declarațiile fiscale nu pot fi depuse și nu pot fi corectate după anularea rezervei verificării ulterioare (…)
";, situație întrunită în speță deoarece S.C. R. G. S.R.L. a rectificat declarația inițială doar după efectuarea controlului și sancționarea sa contravențională.
Petenta a mai invocat și prima instanță a reținut că această contravenție, prevăzută de art. 219 lit. f, nu include și declarațiile neconforme, ci doar situația de nedepunere a declarațiilor.
T. ul reține, însă, că neîndeplinirea la termen a obligației de depunere a declarației reprezintă o con trav en ție distinc tă
, reglementată de art. 219 lit. b
, iar din interpretarea sistematică a acestui articol de lege rezultă că fapta de depunere a unei declarații, dar neconforme, este inclusă în sfera contravențională de la lit. f
.
Cât privește achitarea de către societate a taxei pe valoarea adăugată cuprinsă în facturile omise și faptul că nu s-a cauzat niciun prejudiciu bugetului de stat, tribunalul apreciază că aceste aspecte pot fi avute în vedere pentru reindividualizarea sancțiunii aplicate.
Astfel, analizând conform dispozițiilor art. 3041 din Codul de procedură civilă raportat la art. 34 alin. 1 teza finală din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea aplicată, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a atrage contravenientei atenția asupra obligațiilor care îi revin în materie fiscală.
Opinia instanței are la bază gradul de pericol social concret al faptei comise și urmarea produsă, respectiv atingerea minimă adusă valorilor protejate prin norma legală încălcată și conduita ulterioară a societății, care a depus declarație rectificativă și a achitat obligațiile fiscale care îi incumbau.
Toate acestea sunt privite în lumina dispozițiilor legale incidente, și anume art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit căruia "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite";, și art. 20 alin. 3 din același act normativ: la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont și de "împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului";. De asemenea, potrivit art. 7 alin. 3 din Ordonanță, sancțiunea avertismentului poate fi aplicată și atunci când actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu o prevede în mod expres.
Pentru toate acestea, în temeiul art. 312 raportat la art. 3041 din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite recursul formulat de recurenta D. G. a F. P. a județului C. împotriva Sentinței nr. 13022/2012, pe care o va modifica în parte în sensul că va admite în parte plângerea contravențională formulată și va modifica procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției prin înlocuirea sancțiunea amenzii contravenționale aplicată în cuantum de 12..000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Se pun în vedere contravenientei dispozițiile art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv se atrage acesteia atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea de a respecta în viitor dispozițiile legale.
În temeiul art. 316 raportat la art. 298 și art. 274, art. 276 din Codul de procedură civilă, intimata recurentă D. G. a F. P. a județului C. va fi obligată să plătească petentei intimate S.C. R. G. S.R.L. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată la fond și suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorarii avocațiale parțiale achitate de societate. Dată fiind modalitatea de soluționare a procesului, apare echitabilă acordarea a jumătate din cheltuielile efectuate de parte la fond și în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de recurenta D. G. a F. P. a județului C. împotriva Sentinței civile nr. 13022/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. R. G. S.R.L.
Modifică procesul verbal de contravenție seria A nr. 0060581/_ în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii aplicate în cuantum de 12.000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Obligă intimata recurentă să plătească petentei intimate suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată la fond și suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 iunie 2013.
Președinte, A. G. C. | Judecător, I. N. B. | Judecător, S. T. |
Grefier, D. B. |
Red. A.G.C/tehn.M.G. 2 ex. 29.08.13
Judecator fond C. C. M.
