Decizia civilă nr. 854/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
Decizia civilă nr. 854 R
Ședința publică din _
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. G.
J. ecător: M. P.
J. ecător: M. H.
G. ier: E. -A. I. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-petent A. S.
O., cu domiciliul în T. M., nr. 156, județul M., împotriva sentinței civile nr. 1376/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL J. M., cu sediul în B. M., str. 22 D.
, nr. 37, județul M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Se constată că toate susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței din data de_, când s-a dezbătut cauza, încheiere care face parte integrantă din decizie. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru termenul de astăzi, când instanța în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie.
T.
Deliberând asupra recursului de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1376/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._ s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul A. S. O. împotriva procesului-verbal de contravenție seria CP nr.0911442/_, întocmit de agenți constatatori din cadrul intimatului I. de P. al J. M. și a fost menținut procesul-verbal contestat.
Pentru a hotărî astfel instanța reține în considerentele sentinței următoarele:
Prin procesul-verbal seria CP nr.0911442 din 5 aprilie 2012, întocmit de agenți constatatori din cadrul intimatului I. de P. al J. M., petentul A. S. O. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 120 lit. h din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 și sancționată de art.100 alin.3 lit. e din OUG 195/2002.
În procesul-verbal de constatare a contravenției s-a reținut că: la data de_, ora 10.28, pe E 58 Recea, petentul a fost filmat pe video HD XNA 2, conducând autoturismul cu numărul_ și efectuând manevra de depășire a
autoturismelor cu numărul de înmatriculare_ și_, în zona de acțiune a indicatorului " DEPĂȘIRE INTERZISĂ";.
Conform art.34 din O.G. nr.2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea CEDO (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A n 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, n 33501/96, § 16, 20 mart. 2001; Anghel c. României, n 28183/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 16 și 17 din O.G. nr.2/2001 cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Sub aspectul temeiniciei se rețin următoarele:
Procesul verbal de constatare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție ce poate fi răsturnată prin proba contrară, faptele fiind constatate personal de agenți constatatori. În cauză această prezumția nu a fost răsturnată, această obligație revenind petentului.
Sub acest aspect se rețin următoarele: la data de_, ora 10.28, pe E 58 Recea, petentul a fost filmat pe video HD XNA 2, conducând autoturismul cu numărul_ și efectuând manevra de depășire a autoturismelor cu numărul de înmatriculare_ și_, în zona de acțiune a indicatorului "DEPĂȘIRE INTERZISĂ";.
Dispozițiile art.120 lit. h din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 stabilesc: se interzice depășirea vehiculelor: în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă".
Din filmarea depusă la dosarul cauzei, se observă că petentul a efectuat o manevră de depășire a două autoturisme trecând pe sensul opus, nu s-a observat marcaj longitudinal continuu și nici existența unui indicator cu semnificația "Depășirea interzisă";, pe sensul său de mers.
Potrivit adresei înaintate de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România Sa - Direcția Regională de Drumuri și Poduri, pe raza localității Recea era montat la data întocmirii procesului-verbal de contravenție un indicator având semnificația "Depășire Interzisă";.
Fotografiile și CD ul depus în probațiune de petent au confirmat faptul că nu exista linie continuă, dar petentul a fost sancționat pentru faptul că a depășit în zona de acțiune a indicatorului "DEPĂȘIRE INTERZISĂ"; care la data săvârșirii contravenției exista pe raza localității Recea, nereușind să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal pentru o faptă contravențională constată personal de agenți constatatori.
Față de cele mai sus arătate, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța a respins plângerea formulată de petent, conform dispozitivului.
Petentul a formulat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței și admiterea plângerii invocând în drept art. 312 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se invocă atât nelegalitatea cât și netemeinicia sentinței.
În principal recurentul-petent critică sentința pentru greșita argumentare a soluției primei instanțe care se sprijină pe considerentul că la data săvârșirii contravenției ar exista pe "raza localității Recea" un indicator privind depășirea interzisa, acest lucru în considerarea strict a celor menționate de către intimată în cadrul procesului-verbal atacat, și a unei adrese înaintate de către C.N.A.D.N.R.
Recurentul susține că acest argument este complet străin unei justificări pertinente, reale și judicioase, în condițiile în care din materialul probator administrat în cauză, nu se dovedesc cele reținute de către intimată.
Prima instanță însăși menționează faptul că "din filmarea depusă la dosarul cauzei nu s-a observat marcaj longitudinal continuu și nici existența unui indicator cu semnificația "Depășire interzisa", pe sensul său de mers", iar în aceste condiții într-o manieră complet inexplicabilă, aceasta consideră fapta contravențională ca fiind dovedită exclusiv prin prisma adresei comunicate de către C.N.A.D.N.R., conform căreia pe raza localității Recea ar exista montat un indicator privind depășirea interzisa.
Sub aspectul netemeiniciei sentinței recurentul se invocă faptul că în situația în care ar fi existat un indicator de acest fel pe raza localității Recea, poziția acelui indicator, precum și zona de acțiune a acestuia trebuie coroborată cu locația petentului și a autoturismului condus la momentul reținerii așa-zisei contravenții.
Pe lângă faptul că materia contravențională fiind asimilată celei penale din prisma prezumției de nevinovăție, și a sarcinii probei care incumbă în mod cert intimatei cât privește dovedirea celor reținute, în condițiile în care prezumția de nevinovăție nu poate fi la modul obiectiv răsturnată prin probe pertinente de către intimată în prezenta speță, instanța fondului schimbă complet întreaga schema a principiilor de drept stabilite și recunoscute chiar și de către Curtea Europeana a Drepturilor Omului, stabilind o prezumție de legalitate absolută a unui proces-verbal, care deși nu reușește să se susțină prin probele administrate, petentul ar fi trebuit de data aceasta sa răstoarne prezumția de nelegalitae, în viziunea instanței de fond.
Sentința mai este criticată și pentru greșita menținere a procesului-verbal de contravenție în condițiile în care nu este prevăzut identificarea locului concret al săvârșirii faptei contravenționale.
Astfel, prin raportare la datele speței și natura faptei contravenționale reținute, locul concret al săvârșirii faptei, adică porțiunea de drum unde, s-ar fi efectuat depășirea interzisă, trebuia obligatoriu inserate în procesul verbal, prin prisma dispozițiilor art. 16 din Ordonanța 2/2001. În lipsa menționării concrete a locului (nu doar generic - localitatea Recea, DE 58"), nu se poate proba efectiv săvârșirea contravenției, dintr-un motiv extrem de simplu: nu se poate stabili poziția concretă a autoturismului condus de către petent în raport cu zona de acțiune a unui eventual indicator, pe acea porțiune de drum în condițiile în care s-ar fi menționat în mod acurat poziția petentului la acel moment (sector de drum, km numărul etc.), s-ar fi putut pune problema coroborării acestui aspect cu adresa furnizate de către C.N.A.D.N.R., pentru a proba eventual prin deducție ceva ce nu s-a putut realiza prin mijloace tehnice omologate, însă în considerarea celor arătate, fapta nu este dovedită, pe cale de consecință, ea nu există.
Recursul este întemeiat în drept pe art. 312, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă de la 1865, însă T. constată că motivele invocate se încadrează și în dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă de la 1865.
Intimatul I. de P. al J. M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat poziție procesuală exprimată oral la termenul de dezbatere a recursului.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând recursul prin prisma motivelor pe care se întemeiază sub toate aspectele conform art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă de la 1865, T. constată următoarele:
Recursul este nefondat.
Sub aspectul criticilor de legalitate aduse sentinței T. constată că în cauză nu se impunea ca prima instanță să respecte art. 6 din CEDO la soluționarea plângerii și să aplice garanțiile impuse pentru respectarea dreptului la un proces echitabil în materie penală dată fiind jurisprudența CEDO în materia contravențiilor. Conform acestei jurisprudențe art. 6 CEDO nu este aplicabil în cauză în raport de fapta comisă care nu este gravă.
S-a aplicat o singură sancțiune contravențională cu amenda de 280 lei, cuantum care nu atrage calificarea sancțiunii ca fiind severă, iar sancțiunea administrativă a punctelor de penalizare în nr. de 4 nu prezintă prin natura și scopul său caracterul unei sancțiuni penale.
În concluzie T. reține că limitele în care prima instanță era obligată să analizeze legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție atacat sunt cele instituite de art. 47 din OG nr. 2/2002, în conformitate cu care procedurii contravenționale i se aplică regulile procedurii civile care impun, deopotrivă, în temeiul art. 21 din Constituția României respectarea garanțiilor procedurale specifice dreptului la un proces echitabil.
Din aceeași perspectivă T. reține că prima instanță a respectat dreptul la apărare al recurentului-petent, fără ca sentința să se întemeieze
exclusiv pe prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție atacat.
Astfel prima instanță a analizat înregistrarea pe suport CD depusă în probațiune de către intimat, dar și adresa CNADNR din data de_ (fila 30) care confirmă amplasarea indicatorului rutier cu semnificația "depășirea interzisă"; în localitatea Recea pe DN E 58, la poziția kilometrică 145+550 m pe direcția de mers Dej - B. M. .
Analizând aceste două probe esențiale, T. constată că se confirmă realitatea faptei descrise în cuprinsul procesului-verbal întrucât doar din înregistrarea de pe CD rezultă că recurentul se deplasa în coborâre pe panta din localitatea Recea, iar inexistența indicatorului pe sensul său de mers este confirmată de către CNADR.
Poziționarea și direcția de mers sunt de altfel confirmate de către recurentul-petent prin planșele foto de care a înțeles să uzeze în probațiune în fața primei instanțe (filele 16-24).
T. constată că nu este incidentă nici cauza de nulitate invocată de către recurentul-petent cu privire omisiune de a se indica în procesul-verbal locul concret al săvârșirii faptei.
Recurentul-petent nu justifică nicio vătămare prin modalitatea în care s-a consemnat locul săvârșirii contravenției în cuprinsul procesului-verbal, ";localitatea Recea, DE 58", întrucât nu a contestat realitatea înregistrării video care permite identificarea atât a poziției concrete a autoturismului condus de către acesta cât și a zonei de acțiune indicatorului valabil pe acea porțiune de drum, prin coroborarea cu datele comunicate de către C.N.A.D.N.R.
Vătămarea nu se justifică nici din perspectiva dreptului la apărare pe care recurentul-petent avut posibilitatea de a-l exercita în mod nelimitat, prevalându-se de orice mijloc de probă pentru a combate existența unui indicator cu semnificația "Depășire interzisa", pe sensul său de mers".
Recurentul-petent nu a propus nicio altă probă decât planșele foto iar pasivitatea manifestată în plan probator nu poate constitui motiv de recurs așa cum prevede în mod expres art.129 alin.5 indice 1 Cod procedură civilă de la 1865.
T. mai reține că simpla contestare a procesului-verbal de contravenție de către recurentul-petent chiar în condițiile recunoașterii prezumției de nevinovăție instituită de art. 6 din CEDO nu este suficientă pentru a înlătura legalitatea procesului-verbal întrucât se impune a fi administrate probe în apărare care atestă dubiul privind vinovăția persoanei sancționate.
Pentru toate aceste considerente, întrucât din cuprinsul procesului-verbal de contravenție nu rezultă motive de nulitate absolută a procesului-verbal potrivit art. 16 alin. 7 și art. 17 din OG nr. 2/2001, iar legalitatea și temeinicia procesului-verbal sub aspectul cerințelor de formă și fond a fost corect stabilită în primă instanță, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă de la 1865, T. va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-petent A. S. O.
, împotriva sentinței civile nr. 1376/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, | J. ECĂTOR, | J. ECĂTOR, | |
C. G. | M. P. | M. | H. |
GREFIER,
E. -A. I. C.
Red. M.H./_
Tehnored. E.A.I.C./_ - 2 ex.
J. . la fond M. E. M.
