Decizia civilă nr. 8751/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 8751/2013
Ședința publică din data de 18 Septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta SC O. R. SA împotriva sentinței civile nr. 2588 din data de_, pronunțată de Tribunalul
B. -Năsăud, în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanții H. I. ,
A., T. V., P. I., C. V. și pârâtul P. O. S. B., având ca obiect - anulare act administrativ - autorizație de construcție.
Prin serviciul registratură, la data de_ recurenta-pârâtă a depus la dosar concluzii scrise, iar la data de_ intimații-reclamanți au depus completare la întâmpinare.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2588 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Tribunalului B. Năsăud a fost admisă acțiunea precizată de reclamanții H.
, H. A., T. V., P. I., C. V. în contradictoriu cu P. O.
S. i B. și S.C. O. R. S.A și în consecință a fost anulată autorizația de construire nr.48/_ emisă de P. O. S. i B. ; obligată pârâta S.C.
R. S:A să demonteze stația fixă de telefonie mobilă edificată în baza autorizației menționate, obligați pârâții în solidar să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 1.345,30 lei.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că din coroborarea dispozițiilor Legii nr.50/1991 pct.2-2.5.6 anexa 1 și art.27 din Ordinul nr.839/2009 rezultă că acordul vecinilor era obligatoriu, fiind vorba de amplasarea unei construcții noi (stație fixă de telefonie mobilă) cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate (case de locuit), întrucât construcția nouă era de natură să polueze prin emisii permanente de câmpuri electromagnetice.
Pentru a fi necesar acordul vecinilor nu este necesar conform textului de lege ca poluarea de orice fel să producă efecte negative asupra populației, fiind suficient să existe această poluare constând în -exemplificativ- noxe, zgomot, vibrații etc. Ori, este evident că, câmpurile electromagnetice de joasă frecvență sau de radiofrecvența pe care le emite stația autorizată în speță reprezintă o asemenea poluare, pentru necesitatea acordului vecinilor nefiind necesar ca ea să si ducă la îmbolnăvire.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, inclusiv schițele existente la dosar rezultă că, construcțiile reclamanților sunt amplasate la vest și nord-vest față de stația fixă, la distanțe situate între 71,44 metri -154,41metri față de
turnul O. GSM, fiind situate practic pe aceeași stradă, pe partea stângă a acesteia, iar între construcțiile reclamantului H. I. și stația fixă nu se află nici un alt obiectiv, construcțiile celorlalți reclamanți fiind situate mai jos de casa reclamantului H. I., pe aceeași parte a străzii Colinelor. Stația fixă este situată în continuarea str.Colinelor, cu precizarea că, în zona stației fixe, cele două străzi- Colinelor și Lăcrămioarelor - se intersectează.
Având în vedere aceste considerente, este întemeiat primul motiv de nulitate, pentru emiterea autorizației de construire fiind necesar si acordul vecinilor dat în formă autentică, acord care în speță lipsește.
Referitor la cel de-al doilea motiv de nulitate, respectiv ca contractul de închiriere încheiat între pârâta de rândul 2 și proprietarul terenului pe care urma să se amplaseze stația fixă de telefonie mobilă nu putea sta la baza emiterii autorizației de construcție, întrucât în speța era vorba de o construcție definitivă, tribunalul reține că și acesta este întemeiat.
Astfel, conform definițiilor cuprinse în anexa nr. 2 din Legea nr. 50 /1991 -
"Construcțiile cu caracter provizoriu sunt cele autorizate ca atare, indiferent de natura materialelor utilizate, care, prin specificul funcțiunii adăpostite ori datorită cerințelor urbanistice impuse de autoritatea publică, au o durată de existență limitată, precizată și prin autorizația de construire. De regulă, construcțiile cu caracter provizoriu se realizează din materiale și alcătuiri care permit demontarea rapidă în vederea aducerii terenului la starea inițială (confecții metalice, piese de cherestea, materiale plastice ori altele asemenea) și sunt de dimensiuni reduse. Din categoria construcțiilor cu caracter provizoriu fac parte: chioșcuri, tonete, cabine, locuri de expunere situate pe căile și în spațiile publice, corpuri și panouri de afișaj, firme și reclame, copertine, pergole ori altele asemenea";.
In speță, în autorizația de construire nu se face referire la faptul că s-ar fi autorizat o construcție cu caracter provizoriu si nu s-a indicat care este durata de existență a acesteia. In lipsa unor asemenea mențiuni, rezultă că ceea ce s-a autorizat este o construcție care urmează regimul de drept comun în materia autorizării, respectiv o construcție definitivă. Acest caracter al construcției rezultă si din modul în care este ea realizată, ce nu permite o demontare rapidă, cât si din împrejurarea că ea nu este de dimensiuni reduse așa cum cer textele de lege mai sus citate ci, din contră, are niște dimensiuni mari. Din cele mai sus expuse, rezultă că acest prim motiv de nulitate este întemeiat si că în speță contractul de închiriere nu putea sta la baza emiterii autorizației atacate în speță.
Cel de-al treilea motiv de nulitate, respectiv emiterea autorizației de construire cu încălcarea disp.art.31 din Regulamentul general de urbanism adoptat prin H.G. nr.525/1996 este și acesta întemeiat.
In speță, această diferența maximă permisă de prevederile legale nu este respectată din moment ce noua construcție are o înălțime de 40 metri ( fila 42 verso), iar casele de locuit din imediata vecinătate, astfel cum această noțiune este definită de același act normativ, este de maxim 10 metri .
Este adevărat că art. 31 alin. 3 din H.G. nr. 526/1996 prevede o excepție de la aceasta regulă, în sensul că fac excepție de la prevederile alin. (1) construcțiile care au fost cuprinse într-un plan urbanistic zonal, aprobat conform legii, dar în speță nu exista un PUZ prin care să se fi admis o derogare de la prev. art. 31 alin. 1 mai sus menționate, pârâții nefăcând nici unul referire la existenta unui asemenea PUZ.
Art. 2 (1) din H.G. nr. 525/1996 prevede că "regulamentul general de urbanism se aplică în proiectarea si demolarea tuturor construcțiilor si amenajărilor", dar potrivit al. 2 sunt exceptate de la prevederile al. 1" construcțiile si amenajările cu caracter militar si special". Construcția din speță
nu este o construcție cu caracter special. Astfel, în anexa 2 la Legea nr. 50/1991 se arată că sunt construcții speciale construcțiile cu caracter militar care se autorizează in condițiile prev. la art. 43.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâta S.C. O. R. S.A. solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În susținerea celor solicitate se arată că hotărârea este nelegală fiind pronunțată cu interpretarea greșită a legii. Astfel în dezvoltare se arată că în speță nu se regăsește niciuna din situațiile prevăzute de dispozițiile cuprinse în anexa 1, cap.A pct.2.5.6 din Legea nr.50/1991 și art.27 din norme de natură a atrage obligativitatea obținerii acordului vecinilor întrucât, construcția edificată nu este amplasată adiacent și nici în imediata vecinătate a vreunei alte construcții și nu au fost necesare măsuri de intervenție pentru protejarea vreunei construcții; nu a existat nicio clădire care să își fi schimbat destinația și în interiorul căreia să fi fost amplasată construcția edificată de O. ; nu a existat clădiri învecinate față de care să se poată aprecia că antena edificată de O. ar avea potrivit legii, alta destinație; nu se poate aprecia că funcționalitatea construcției edificate de O. este incompatibilă cu caracterul și funcționalitatea zonei în care se află; antena GSM edificată de O. nu afectează în nici un fel funcțiunea de locuit a unor eventuale clădiri învecinate, întrucât nu produce zgomot, nu este de natură a cauza o circulație excesivă și nici nu degajă noxe.
Concluzia instanței în sensul că emisiile de unde electromagnetice reprezintă sursa de poluare în sensul art.27 din norme sunt nefondate. Așa cum rezultă din text poluarea trebuie să creeze situații de disconfort precum noxele, zgomotul sau circulația excesivă. Or emisiile de unde electromagnetice nu sunt de natură a crea o situație de disconfort de tipul celor arătate în textul de lege, împrejurare în raport de care se impune concluzia evidentă că aceste unde electromagnetice nu reprezintă poluare în sensul dispozițiilor art.27 alin.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991.
Mai mult decât atât, pentru a ne afla în situația în care este necesar acordul vecinilor, construcția nouă, în speță antena GSM ar trebui să fie incompatibilă cu caracterul și funcționalitatea zonei în care este edificată. Or față de împrejurarea că aceasta construcție se află la limita intravilanului orașului S. i B., nu se poate susține că este incompatibilă în sensul prevederilor legale.
În ceea ce privește distanțele se arată că nu au nici o relevanță în condițiile în care nu exista vreo dispoziție care să determine calitatea de vecin în raport cu vreo distanță între proprietari.
În plus nu se poate reține emiterea unor câmpuri electromagnetice de natură a afecta întrucât nicuna dintre instituțiile și autoritățile - precum ICNIRP, Organizația Mondială a Sănătății s.a - nu au stabilit existența vreunei legături de cauzalitate între emisiile de unde și apariția sau favorizarea dezvoltării cancerului sau a altor afecțiunii.
În privința dispozițiilor cuprinse în anexa 2 din Legea nr.50/1991 arată recurenta că reținerile instanței sunt greșite. Împrejurarea că în cuprinsul autorizației nu este prevăzută durata existentă nu poate conferii în nici un caz construcției un caracter definitiv. Potrivit actului normativ arătat construcțiile au caracter provizoriu se realizează din materiale ce permit demontarea rapidă, ori construcția fiind realizată din confecții metalice ce permite demontarea este evident o construcție provizorie.
În fine cu privire la dispozițiile regulamentului arată recurenta că instanța a ignorat prevederile alin.3 al art.31 potrivit căruia în sensul regulamentului clădirile imediat învecinate sunt cele amplasate alăturat de aceeași parte a străzii. În speță antena este amplasată pe strada Lăcrămioarelor f.n. iar clădirile
reclamanților pe altă stradă.Trecându-se peste faptul că nu se află pe aceeași parte a străzii, construcțiile nu se află nici măcar pe aceeași stradă.
În plus norma privește înălțimea clădirilor nu a structurilor destinate utilizatorilor.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimații reclamanți au solicitat respingerea recursului cu cheltuieli în considerarea în esență ca reținerile instanței sunt corecte. Astfel în dezvoltare se arată că definitoriu pentru vecinătate este pe de o parte că obiectivul să se afle în intravilanul orașului iar pe de altă parte că între construcțiile reclamanților și recurentului nu se află alte obiective. Pe de altă parte se arată construcția are toate caracteristicile definitive prin modul de construire: cu fundație beton, forma paralelipipedică având dimensiuni de cca. 9,5 m x 9 m x 3 metri masivitate și cca. 40 metri înălțime, nepermițând o demontare rapidă.
În plus arată intimații ca situația este alta decât cea prezentată de recurenți stația aflându-se în imediata vecinătate cu casele și anexele reclamanților, pe aceeași partea str. Colinelor (partea stângă) str. Colinelor și str. Glimeea zisă și Cimitirului se afla în prelungirea celeilalte așa cum rezultă din raportul de expertiză.
Analizând argumentele aduse prin recursul declara prin prisma actelor dosarului a normelor juridice incidente, a art.304 C.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
Astfel se reține că argumentele aduse prin recurs constau în aceea că în mod greșit au fost interpretate dispozițiile actelor normative în materie. Susținerile nu pot fi reținute întrucât Legea nr.50/1991, HG nr.525/1996 prin dispozițiile lor prevăd că eliberarea autorizațiilor se face în baza documentației a avizelor/acordurilor cu condiția ca limitele de ocupare, amplasare să respecte normele obligatorii și să nu depășească limitele regulamentelor adoptate și cu respectarea legii. Sub acest aspect HG nr.525/1996 prin 31 alin.1 a statuat că înălțimea construcțiilor, autorizarea executării construcțiilor se face cu respectarea înălțimii medii a clădirilor învecinate și a caracterului zonei, fără ca diferența de înălțime să depășească cu mai mult de două niveluri clădirile imediat învecinate.
Prin alin.3 al aceluiași articol s-a prevăzut că fac excepție de la prevederile alin.1 construcțiile care au fost cuprinse într-un plan urbanistic zonal, aprobat conform legii.
Din norma enunțată reiese că autorizația se poate emite dacă se respectă înălțimea medie a clădirilor învecinate și a caracteristicilor zonei iar prin excepție dacă există un plan zonal aprobat conform legii (justificare, intervenție, informare stc.).
Actele dosarului respectiv expertiza ordonată evidențiază faptul că zona în care se găsesc amplasate clădirile - atât cele deținute de intimați cât și cea autorizată prin actul contestat este o zonă intravilan ,că în apropierea stației se află amplasate construcții cu un singur nivel P. Tot astfel potrivit schiței anexa zona este una de locuințe, case nivel P sau P + 1 (fila 103 dosar fond). Mai relevă actele respectiv anexa cerere (f.42 dosar) că înălțimea construcției cerute a fi autorizată are o înălțime de aproximativ 40 metri.
Se poate așadar constat din acte că înălțimea construcției cerute a fi autorizată depășește cu mult nivelul construcțiilor din zonă. Ori în această împrejurare raportat la norma enunțată ce impune respectarea înălțimii medii susținerile recurentei se vădesc nefondate și vor fi respinse.
Susține însă recurenta că nu este vorba de o vecinătate că nu s-au avut în vedere alin.2 al normei menționate respectiv clădiri învecinate sunt clădiri amplasate pe aceeași parte. Susținerea nu poate fi reținută deoarece se omite a
se avea în vedere că expertiza a evidențiat în apropiere existența unor construcții, că normele au în vedere și caracterul zonei precum și faptul că prin excepție se poate autoriza o altă situație dacă există derogare printr-un PUZ aprobat conform legii. Ori actele dosarului atestă că zona este una tradițională - a caselor de locuințe iar un PUZ derogator în privința înălțimii medii sau a caracterului zonei nu a fost depus. Prin urmare față de cele rezultate din acte și în lipsa unor documente care să ateste intervenția și corelarea cu funcțiunea dominantă a zonei susținerile se vădesc nefondate și vor fi respinse.
Respinse urmează a fi și susținerile recurentei cu privire la caracterul construcției. Prin construcții cu caracter provizoriu în sensul legii se înțelege construcțiile autorizate ca atare indiferent de natura materialelor utilizate care prin specificul funcțiunii ori datorită cerințelor urbanistice impuse de autoritatea publică au o durată de existență limitată, precizată prin autorizația de construire. Actul contestat - autorizația nu evidențiază o limitare, o durată ceea ce conduce la concluzia că a fost autorizată o construcție definitivă. Acest aspect se desprinde și din cele consemnate în anexa cerere în contextul în care se precizează înălțimea/dimensiune suprafețe, construibile, caracteristicile construcției fundații. Ori de vreme ce dimensiunile date nu sunt reduse și necesită fundații, neputând fi demontate rapid în mod corect a reținut instanța că materialele folosite nu semnifică caracterul provizoriu ci unul definitiv al construcției.
În plus în sensul legii și realizarea construcțiilor provizorii se autorizează în aceleași condiții în care se autorizează construcțiile definitive. Sub acest aspect trebuie avut în vedere că autorizarea se face în condițiile în care sunt respectate cerințele legii și a regulilor urbanistice aprobate în privința limitelor și respectării caracteristicilor zonei. Actele au relevat o nerespectare a limitelor înălțimii în condițiile în care construcțiile zonei au o înălțime P sau P + 1 maxim 10 metri iar cea cerută este de 40 metri, dar și o nerespectare a caracteristicilor zonei care este predominant "case locuit"; .
Nerespectarea regulilor stabilite prin regulament atrage după sine așa cum corect a reținut prima instanță nelegalitatea actului. Prin urmare chiar și numai acest motiv de nelegalitate este hotărâtor pentru soluționarea pricinii, făcând inutilă cercetarea celorlalte apărări cu privire la studii și acordul vecinilor exprimate în forma autentică.
Așadar față de cele arătate în baza art.312 C.pr.civ. Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
Totodată în baza art.274 C.pr.civ. recurenta va fi obligată să plătească în favoarea intimaților cheltuieli de judecată însumă de 1.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC O. R. SA împotriva sentinței civile nr. 2588 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. - Năsăud pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimaților H. I., H. A., T. V. ,
I., C. V. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ . PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. H. D. M. F. T.
GREFIER
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.B. T.
