Decizia civilă nr. 8900/2013. Contencios. Completare/lămurire dispozitiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSARUL NR._ */a2
DECIZIA CIVILĂ NR. 8900/2013
Ședința publică din data de 23 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. - A. M. JUDECĂTORI: S. - L. R.
V. G.
G.: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- pârât B. G. împotriva sentinței civile pronunțată în dosarul nr._ * al T. ui Maramureș, în contradictoriu cu intimatul- reclamant F. V. și intimatul-pârât
P. C. S., G. D., având ca obiect Completare/lămurire dispozitiv.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutită de la plata taxei de timbru. Recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Recurentul- pârât B. G. a depus note de ședință.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea de recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin încheierea civilă nr.1742 din_ pronunțată în dosarul nr. _
* al T. ui Maramureș s-a respins cererea formulată de pârâtul B. G. de completare a dispozitivului încheierii civile nr. 357/_ pronunțată în dosarul nr._ *.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin încheierea civilă nr.357/2013 s-a luat act de renunțarea reclamantului F. V. la judecata acțiunii împotriva pârâtului B. G. și a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel T. a reținut, în esență, în considerentele încheierii a cărei completare se cere următoarele:
"
În temeiul art. 246 alin. 3 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art. 274 alin. 1 și 3 din același act normativ, T. îl va obliga pe reclamant să plătească pârâtului suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial pentru ambele faze procesuale (fond și recurs).
T. va reduce onorariul avocațial de la suma de 4.000 lei (f. 37, 38 prezentul dosar, f. 25 recurs, f. 50 fond) la suma de 1.500 lei având în vedere gradul relativ scăzut de complexitate a cauzei din perspectiva pârâtului B. G.
.
Astfel, reclamantul, deși inițial a înțeles să se judece cu pârâtul B. G.
, ulterior nu și-a mai susținut acțiunea față de acesta, așa încât sarcina procesuală a pârâtului a fost ușurată, iar recursul promovat de pârât nu a antamat fondul ci o chestiune procedurală referitoare la plata cheltuielilor de judecată";.
A rezultat fără echivoc că T. s-a pronunțat asupra capătului accesoriu privind cheltuielile de judecată.
Cu alte cuvinte, faptul că instanța l-a obligat pe reclamant la plata unei sume mai mici decât cea solicitată de pârât nu a întrunit condițiile ipotezei prevăzute de art.281 ind.2 alin.1 Cod Procedură Civilă, respectiv nepronunțarea de către instanță asupra unui capăt de cerere.
În raport de toate aceste considerente, T. a respins cererea de completare a dispozitivului încheierii nr. 357/2013.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul B. G. solicitând dispună
modificarea ei în sensul acordării cheltuielilor de judecată din fond, recurs și rejudecare fond în cuantum total de 4000 (patru mii lei) reprezentând onorariu avocațial, conform chitanțelor fiscale de la fila 50 fond prima etapă procesuală, fila 25 recurs, respectiv filele 37, 38 etapă rejudecare fond.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în baza dispozițiilor art. 3041C. proc. civ. invocă următoarele motive de nelegalitate și de netemeinicie ale încheierii recurate:
În fapt: intimatul reclamant F. V. a promovat o acțiune în instanță la data de 23 aprilie 2010 chemând în judecată inițial pe P. comunei S. D.
G. solicitând ca instanța să dispună obligarea P. ui de a îndepărta piedicile (stâlp de țeava) care strangulează drumul de acces spre locuința sa, precum și obligarea acestuia la daune interese în sumă de 100 lei/zi calculate până la executarea obligației de a face.
Prin încheierea de ședință din data de_ intimatul reclamant F. V. a precizat că înțelege să își extindă acțiunea și față de recurentul B. G. . Primul termen de judecată în care a fost citat ca pârât a fost data de_ în fața T. ui Maramureș, ocazie cu care a depus întâmpinare la dosar invocându-și apărările prin avocat ales S. T. oi I. Ramona din Baroul Cluj.
Anterior acestui prim termen de judecată la data de 9 septembrie 2010 filele 22-23 dosar fond-prima etapă procesuală, prin adresa 1862 emisă de Primăria S., comisia formată din primar D. G. și D. ci I. agent agricol constată că vecinii Covaci V., F. V. și D. ci Toader au îngrădit drumul de acces spre locuința intimatului reclamant F. V. . În acest proces verbal nu s-a consemnat că recurentul ar fi bătut vreun stâlp sau țăruș.
Reclamantul intimat F. V. a contestat susținerile recurentului din întâmpinarea depusă la dosar (fila 54), iar prin notele de ședință depuse pentru termenul de judecată din data de_, prin avocat ales dl. Demeter I. a recunoscut calitatea de pârât a recurentului B. G., de vreme ce se face vorbire de daune interese care ar fi fost de natură să-l determine să execute în natură presupusa obligație de a face (fila 59-60).
Chiar și în concluziile scrise, depuse la dosar la data de_ de către reclamantul intimat F. V. prin avocat Demeter I., a recunoscut că a fost de acord să-l cheme în judecată, însă a invocat faptul că nu a avut reprezentarea realizării acestui act de procedură (filele 76-77).
La interogatoriul luat reclamantului intimat F. V. în ședința publică din data de 15 ianuarie 2013, în etapa procesuală a rejudecării fondului după casare, acesta a precizat clar că nu mai înțelege să se judece cu recurentul.
În temeiul dispozițiilor art. 246 alin. 3 Cod proc. civ. raportat la art. 274 Cod proc. civ, a solicitat judecătorului fondului ca reclamantul intimat F. V. să fie obligat la suportarea cheltuielilor de judecată realizate de-a lungul celor 3 ani a desfășurării litigiului pornit de acesta.
Potrivit principiilor de drept: nemo censetur ignorare legem, respectiv nemo propriam turpitudinem allegans, intimatul reclamant F. V. nu poate fi scutit de suportarea în final a tuturor cheltuielilor de judecată pe care le-a făcut pentru apărarea sa, în condițiile în care acțiunea sa a fost profund neîntemeiată, aflându-se clar în culpă procesuală.
Cu toate că a solicitat acordarea tuturor cheltuielilor de judecată, onorar avocațial, judecătorul fondului a admis doar în parte solicitarea și 1-a obligat pe intimatul reclamant doar la plata sumei de 1500 lei, onorar avocațial parțial, apreciind în mod greșit că sarcina pârâtului a fost ușurată prin renunțarea la judecată de către reclamantul intimat F. V. față de recurent după 3 ani de desfășurare a litigiului și că recursul nu a antamat fondul litigiului, ci o chestiune procedurală referitoare la plata cheltuielilor de judecată.
Judecătorul fondului a omis faptul că intimatul reclamant F. V. se află în culpă procesuală, renunțând la judecată abia în etapa procesuală a rejudecării fondului, deși avea această posibilitate de a renunța mai devreme, evitând acumularea altor cheltuieli de judecată.
De asemenea judecătorul fondului ignoră, în mod nepermis, dispozițiile de casare din decizia civilă nr. 365 din_ pronunțată de Curtea de Apel C., Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul cu nr. _
, prin care completul de recurs în considerentele acesteia dispune:
"Analizând recursurile declarate, prin prisma chestiunilor puse în discuție din oficiu de către Curte și a susținerilor părților pe marginea acestor aspecte, Curtea constată că ele sunt fondate, pentru următoarele considerente:
...Se impun totodată a fi verificate și susținerile recurentului B. G. referitoare la incidența art. 274 Cod proc. Civ, raportat la precizările ce vor fi cerute reclamantului cu privire la părți, obiect, cauză și implicit culpa procesuală"
Prin urmare apreciază că intimatul F. V. se află în culpă procesuală.
Cu privire la cheltuielile de judecată în cuantum total de 4000 lei din fond primul ciclu procesual, recurs și fond etapa rejudecării, reprezentând onorariu avocațial solicită să se facă aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 1 C. proc. civ: "Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
Astfel cum rezultă din prevederile legale de mai sus, fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții
"care cade în pretenții ".
Culpa procesuală este cea care trebuia să fundamenteze fiecare sumă la care va fi obligată partea care a căzut în pretenții, cu titlu de cheltuieli de judecată . Culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul unei instanțe a unei cereri, acțiuni ce se dovedește a fi neîntemeiată, fie susținerea unor apărări neîntemeiate. Culpa procesuală pe care se întemeiază reglementarea din art. 274 C.pr.civ., poate fi atât a reclamantului, cât și a pârâtului. În speța de față ea
aparține cu certitudine intimatului reclamant, care după trei ani în care l-a purtat în proces a înțeles într-un final să renunțe la judecată, datorită apărărilor pertinente pe care avocatul ales le-a făcut.
Culpa procesuală reprezintă formularea unei cereri, exercitarea unei acțiuni ori susținerea unor apărări neîntemeiate. Aceasta (culpa procesuală) nu trebuie confundată cu exercitarea cu rea credință a drepturilor procesuale (art. 723 C.pr.civ.). Pentru acordarea cheltuielilor de judecată este necesar și suficient a se reține culpa procesuală a părții care a pierdut procesul și a căzut astfel în pretenții.
Astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, inclusiv în dreptul intern, partea care a câștigat procesul va putea obține rambursarea unor cheltuieli, în temeiul art. 274 C.pr.civ., doar în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Cu alte cuvinte, cheltuielile de judecată cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
În concluzie, plecând de la prevederile art. 274 C. proc. civ. și având ca limite jurisprudențiale, hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv de Curtea Europeană de Justiție, se poate susține în mod rezonabil că onorariul avocatului poate fi încuviințat de instanța judecătorească ca și cheltuială de judecată, dacă (a) este necesar, adică activitatea desfășurată de avocat să fi fost utilă instanței judecătorești, (b) este real, (c) este rezonabil.
Caracterul real al cheltuielilor de judecată în cuantum de 4000 lei pentru cele trei etape procesuale: cu 6 termene de judecată în primul ciclu procesual în fața T. ui Maramureș, 1 termen la Curtea de Apel C. și cu încă 6 termene de judecată în etapa procesuală a rejudecării fondului în fața T. ui Maramureș, rezultă cu prisosință din faptul că a depus dovezile privind efectuarea de către pârâtul recurent a plății onorariului stabilit, (fila 50 fond prima etapă procesuală, fila 25 recurs, respectiv filele 37, 38 etapă rejudecare fond).
În concluzie, față de faptul că între pârâtul recurent B. G. și Cabinetul de Avocat S. T. oi I. Ramona din C. -Napoca există contract de asistență juridică, respectiv faptul că la dosar există dovezile privind plata onorariului stabilit, este evident faptul că onorariul de avocat/cheltuielile de judecată sunt reale.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată.
Având ca temei prevederile art. 274 C. proc. civ. precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului respectiv a Curții Europene de Justiție, caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată, reprezentate de onorariul avocatului, trebuie să se aprecieze în baza următoarelor criterii: (a) valoarea pricinii, (b) munca depusă de avocat și (c) pregătirea profesională a avocatului. Cu alte cuvinte, stabilirea caracterului rezonabil al onorariului de avocat are la bază atât criterii obiective (valoarea pricinii și munca depusă de avocat) cât și criterii subiective (pregătirea profesională a avocatului/prestanța/notorietatea).
În cazul dedus judecății, criteriile mai sus menționate trebuie avute în vedere de către instanța judecătorească în vederea acordării cheltuielilor de judecată, întrucât datorită apărărilor invocate de pârâtul recurent B. G. a fost determinat în cele din urmă reclamantul intimat F. V. să renunțe la judecată, după termene procedurale nenumărate în fața T. ui Maramureș, realizând că lărgirea drumului de acces spre casa dumnealui este de competența autorităților locale, a P. ui localității S., jud. Maramureș, neputându-i-se imputa faptul că și-a delimitat dreptul de proprietate, așa cum o face orice cetățean responsabil și așa cum au procedat și ceilalți vecini.
Caracterul necesar al cheltuielilor de judecată.
După cum a precizat mai sus, sumele cheltuite de persoana care va câștiga procesul trebuie să contribuie în mod semnificativ la soluționarea cauzei, în sensul că trebuie să aibă legătură cu obiectul judecății. În cazul de față, activitatea desfășurata de avocat a contribuit în mod categoric la soluționarea in mod favorabil pentru client a prezentului litigiu prin redactarea, pregătirea si susținerea poziției acestuia.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele
:
Prin încheierea recurată respectiv încheierea nr. 1742/_ pronuntata in dosarul nr._ * al T. ui M. s-a respins cererea de completare a dispozitivului incheierii nr. 357/_ pronuntată în același dosar.
Pentru respingerea cererii de completare a dispozitivului s-a retinut în esență ca prin aceasta ultimă incheiere, o dată cu constatarea renuntării la judecata s-a solutionat si cererea pârâtului B. G. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecata prin admiterea în parte a acestei cereri respectiv acordarea sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din suma de 4.000 lei pretinsa de pârâtul recurent .
Prevederile art. 281 indice 2 VCPC au în vedere situația în care instanța omite să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, asupra unei cereri incidentale sau conexe ,acest text de lege neaplicându-se pentru situații de genul celei din speță în care instanța a soluționat în intregime cererea cu care a fost investită doar ca nu a admis-o în întregime .
Rezultă asadar ca în mod corect prima instanță a respins prin încheierea recurată cererea formulată de catre recurentul pârât de completare a dispozitivului incheierii nr. 357/_ .
Pâna la soluționarea prezentului recurs s-a soluționat și recursul declarat de catre același recurent împotriva incheierii nr. 357/_ prin acordarea în întregime a cheltuielilor de judecată .Această împrejurare nu duce la lipsa de obiect a recursului de față întrucat incheierea recurată continuă sa fiinteze, doar că în aceste condiții se verifică înca o data justețea solutiei de respingere a cererii de completare a dispozitivului, iar recurentul pârât nu mai justifica în prezent un interes în susținerea recursului de față .
Având în vedere aceste considerente Curtea în temeiul art. 316,281 indice 2 VCPC ,art. 304 indice 1 ,art. 312 VCPC va respinge recursul declarat în speță si va mentine pe cale de consecință încheierea recurata .
Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în prezentul recurs .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de pârâtul B. G. împotriva încheierii civile nr.1742 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al T. ui Maramureș pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. A. M. S. L. R. V. G.
G. ,
M. V. -G.
Red. A.A.M./dact. V.R.
2 ex./_
Jud. fond: A. S.
