Decizia civilă nr. 9/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.9/R
Ședința publică din 18 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE N. B. - judecător
J. ecător V. F.
J. ecător V. P.
G. ier M. H.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta - petentă SC D. T. SS, cu sediul în C. -N., str. Observatorului, nr. 7, sc. 2, ap. 25, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 1746 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul cu nr. de mai sus, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE M. M., având ca obiect plângere la contravenție.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de_, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1746 din_, pronunțată în dosarul nr._
, al judecătoriei B. M., s-a dispus respingerea ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta S.C. Daiona T. SSR.L., cu sediul în B. str. I. nr. 135, jud. M., împotriva procesului-verbal seria MM nr. 0008429 întocmit la data de_ de agenți constatatori din cadrul intimatului ITM M. cu sediul în B. M. str. G. C. nr. 50, jud. M., menținând dispozițiile procesului-verbal atacat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 29 octombrie 2010, în jurul orei 11.40 agenți constatatori din cadrul ITM M. au efectuat un control în Autogara din B. M. și au constatat că martorul M. Grigore prestează activitate pentru SC Daiona T.
SS, în sensul că realizează curse pentru transportul public rutier de persoane.
La momentul controlului martorul a fost identificat de agenții constatatori, iar din cuprinsul declarației date în fața agenților constatatori rezultă că martorul a declarat că a prestat muncă în baza unui contract de muncă, durata a fost de 8 ore zilnic, iar salariul pe care urma să-l primească era de 1000 lei. De asemenea, martorul a mai arătat că prestează activitate de aproximativ 3 luni. Declarația a fost depusă la fila 32.
În cuprinsul declarației date în fața instanței, la termenul din data de 14 februarie 2012 (f.69), martorul a arătat că a fost solicitat pentru a-l ajuta pe un șofer al petentei care efectua primele curse pe ruta B. M., ocazie cu care a și condus respectivul microbuz.
Având în vedere probele administrate în cauză, instanța a constatat că starea de fapt reținută de agentul constatator a fost corect reținută în sarcina petentei. Astfel, martorul M. Grigore efectua servicii petentei fără a deține contract individual de muncă.
Deși petenta a arătat că avea întocmit un Contract civil de prestări servicii la dosarul cauzei nu a fost depus un astfel de înscris, astfel că nu a fost avută în vedere această susținere a petentei.
De asemenea, instanța a considerat că existența sau inexistența unui punct de lucru în B. M., nu are relevanță sub aspectul existenței sau inexistenței contravenției. În măsura în care ar fi fost oprit vehiculul petentei chiar și pe traseu, în trafic și s-ar fi constatat că persoana care presta servicii în favoarea petentei nu are contract individual de muncă, fapta ar fi constituit contravenție.
Nici susținerea petentei potrivit căreia a solicitat martorului efectuarea unor curse, destul de rar și sporadic nu au fost reținute. Din declarația dată în fața agenților constatatori se reține că martorul presta servicii pentru 8 zile zilnic.
Astfel, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 276 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003 în forma în vigoare la momentul constatării faptei contravenționale, instanța a considerat că aceasta a fost în mod corect reținută și încadrată juridic de agenții ITM M. .
Potrivit art.276 din Legea 53/2003 "(1) Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte:[...]
e) primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 3000 lei la 4.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăși valoarea cumulată de 100.000 lei;";. Articolul arătat mai sus, respectiv 16 din același act normativ arată :
"Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.";
Având în vedere cele de mai sus, s-a considerat că fapta a fost în mod corect reținută.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate de agenții constatatori, se reține că potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, "Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal";.
Din acest punct de vedere, se constată că sancțiunea aplicată petentei a fost stabilită la nivelul minim prevăzut de legiuitor pentru o astfel de contravenție, chiar dacă amenda aplicată este într-un cuantum destul de ridicat. Analizând celelalte elemente prevăzute de lege pentru individualizarea sancțiunii, s-a considerat că sancțiunea aplicată este proporțională gradului de
pericol social al unei contravenții.
Având în vedere aceste aspecte instanța, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, a respins plângerea formulată de petenta S.C. Daiona Tras SS împotriva procesului-verbal întocmit de agenți constatatori din cadrul intimatului ITM M. .
Împotriva sentinței a declarat recurs petenta, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii plângerii.
În motivare recurenta arată următoarele:
Textul de lege sancționator, în temeiul căruia a fost emis procesul verbal sancționator art.276 din Legea 53/2003 prevede că "primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art.16 alin.1… cu amenda de la 3.000 lei la 4.000 lei pentru fiecare persoană…";
Deci se sancționează lipsa/inexistența unui contract, în accepțiunea art.16 alin.1 "Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în forma scrisă, în limba română… anterior începerii raporturilor de muncă";.
Or, pentru a nu reprezenta un abuz din partea organului de control, dat fiind faptul că acel control nu a fost efectuat la sediul angajatorului contractul sau informații cu privire la raporturile de muncă sau colaborare dintre societate și dl. M. Grigore. Nu înțeleg modul în care s-a constatat inexistența (un fapt negativ) vreunui contract între și modul în care s-a aplicat sancțiunea, câtă vreme între recurentă și dl.M. Grigore au existat raporturi de dreptul muncii încă din anul 2008.
Deși agentul constatator a reținut greșit starea de fapt, instanța de fond nesocotește rolul activ pe care îl are și îndatorirea de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Instanța putea ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar dacă părțile se
împotriveau. În cauză, era necesar să se dispună completarea probatoriului, pentru a stabili, în mod indubitabil starea de fapt și nu să înlăture susținerile petentei prin care învedera instanței că între recurentă și dl.M. Grigore exista, la momentul efectuării controlului, un contract/convenție civilă de prestări servicii. Instanța a înlăturat această apărare motivând că nu a fost depus acel contract. Or, se impune precizarea că petenta nu a beneficiat pe parcursul judecății de asistență juridică, iar instanța nu i-a pus nici o dată în vedere să depună acel contract. Procedând astfel, instanța a soluționat cererea fără a intra propriu-zis în cercetarea fondului, căci neadministrarea probatoriului nu echivalează cu nedovedirea acțiunii în condițiile art.1169 Cod civil, în condițiile în care părțile nu au fost prezente, nici nu au beneficiat de asistență juridică. Rolul activ al instanței, prevăzut de art.129 pct.5 Cod procedură civilă, reprezintă, nu o ingerință în interesele părților, ci o garanție a respectării drepturilor și realizării intereselor acestora, deoarece are ca unic scop aflarea adevărului în cauză. Sunt nesocotite, de asemenea și prevederile art.6 pct.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora instanța este obligată să țină cont de toate garanțiile conferite atât cu privire la dreptul la apărare, contradictorialitate și al egalității armelor în proces. J. ecătorul e obligat să descopere adevărul și să dea părților în egală măsură, îndrumare în apărarea drepturilor și intereselor legitime.
Mai mult, deși chiar prin plângerea inițială a învederat instanței modul în care a fost interogat dl. M., precum și faptul că declarația dată nu corespunde realității, fiind presat și reformulându-i-se declarațiile, instanța, deși ar fi trebuit să constate că martorul se contrazice în cele două declarații (filele 32 și 69), interpretează declarațiile în modul dorit de intimat, fără a analiza "in concreto"; inexactitatea informațiilor obținute. Menționează faptul că martorul, în vârstă de peste 60 de ani, fără pregătire juridică sau măcar superioară, trebuie să răspundă unor întrebări tehnice, aparținând unui domeniu greu de descifrat uneori chiar de profesioniști. Așa cum rezultă la o atentă analiză a declarațiilor, este foarte clar că martorul face confuzie între noțiunea de contract individual de muncă și cea de convenție sau contract de prestări servicii, între contractul deținut anterior cu petenta - în temeiul căruia muncea 8 ore zilnic, pentru un salariu de 1.000 lei ( pagina a 2-a din sentință) și contractul de prestări servicii, actual, în temeiul căruia prestează la momentul controlului, fără vreo ritmicitate a muncii, "pentru a-l ajuta pe un șofer al petentei care efectua primele curse";.
De asemenea, deși agentul constatator precizează că a efectuat controlul la punctul de lucru al recurentei din B. M., instanța considera și acest argument lipsit de relevanță, deși așa cum a precizat mai sus, comportamentul agentului este unul abuziv, lipsit de consistența verificării stării de fapt.
Tot o nesocotire a rolului activ al instanței, și a dispozițiilor art.6 pct.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că raportat la pericolul social redus (inexistent în prezenta speță), instanța ar fi
trebuit să individualizeze sancțiunea aplicată, sens în care ar fi trebuit să dea aplicabilitate și incidența art.7 alin.3 din OG 2/2001, potrivit căruia
"avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu prevede această sancțiune";.
Sancțiunea contravențională aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă. De asemenea, dispozițiile art.21 alin.3 din OG 2/2001 prevăd că la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. Luând în considerare faptul că a intrat în legalitate într-o perioadă de timp foarte scurtă (întocmind un nou contract de muncă și înregistrându-l la ITM) că a încălcat obligațiile legale față de o singură persoană și că nu au fost dovedite antecedente contravenționale în același domeniu, instanța de recurs, ca instanță și de control a sancțiunii, conform art.34 alin.1 din OG 2/2001, trebuie să reindividualizeze sancțiunea aplicată și să înlocuiască amenda aplicată cu avertisment (a se vedea Decizia nr.874/CA din_ a T. ui Iași).
În data de_ instanța a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma prevederilor art. 304 și art. 304 indice 1, cod procedură civilă și în raport de motivele invocate, T. reține următoarele:
Procesul verbal este întocmit cu respectarea prevederilor art. 17 din OG 2/200, sub sancțiunea nulității exprese și nu s-au indicat motive de nulitate virtuală în condițiile art. 105 alin. 2 cod procedură civilă.
Din probatoriul administrat în fața primei instanțe reiese că în mod temeinic s-a reținut în sarcina recurentei săvârșirea faptei prevăzute de art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003, persoana surprinsă ca prestând o muncă fără a avea încheiat contract de muncă, declarând și în fața instanței că a condus autovehiculul recurentei.
Pe de altă parte, recurenta nu a probat încheierea cu acea persoană, anterior începerii raporturilor de muncă, a unui contract de muncă în forma prevăzută de lege.
Or, în raport de împrejurările expuse chiar de recurentă, T. reține că fapta ce i s-a reținut în sarcină, este de o foarte mare gravitate, atâta timp cât pe de o parte se arată că relațiile oficiale de muncă cu acea persoană au fost încetate tocmai din cauza vârstei acestuia, iar pe de altă parte se arată că acesta a condus un mijloc de transport în comun, reieșind implicit punerea pasagerilor în pericol.
Referitor la susținerile recurentei în sensul că prima instanță nu a dispus administrarea din oficiu a altor probe, T. urmează să la înlăture, reținând în acest sens, prevederile art. 129 alin. 5 indice 1, cod procedură civilă, potrivit
cărora părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Mai mult, o reindividualizare a sancțiunii contravenționale ar fi putut avea loc în condițiile în care, dând dovadă de sinceritate recurenta ar fi recunoscut săvârșirea faptei, or, aceasta nu conștientizează nici la acest moment încălcarea dispozițiilor legale, fapt ce împiedică presupunerea că îndreptarea conduitei s-ar putea realiza printr-un avertisment.
Având în vedere aceste considerente și apreciind că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de modificare sau de casare a sentinței, instanța urmează să respingă recursul conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat
recursul declarat de recurenta SC D. T. S.
, cu sediul în B., str. I., nr. 135, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 1746/2012, pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 18 Ianuarie 2013.
Președinte
J. ecător
J. ecător
B. N.
F. V.
P. V.
ier
M.
detașată la Secția I-a civilă semnează grefier șef secție
Red. / F.V.-_
Tred. C.C.-_ /2 ex.
J. ecător la fond:P. M. B.
