Decizia civilă nr. 165/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 165/R
Ședința publică din 15 Februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. F.
J. ecător N. B.
J. ecător V. P.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-petent G. A.
C., domiciliat în B. M., str. Electrolizei, nr. 6/41, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 9347 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL J. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_, în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 9347/2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. M. s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulate de petentul G. A. C. în contradictoriu cu intimatul I. de P. al J.
împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria C.P., nr. 0736642, întocmit la data de_, de un agent constatator din cadrul intimatului.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție seria C.P., nr. 0736642, întocmit la data de_, de un agent constatator din cadrul intimatului (fila 4 dosar), petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 630 lei, și s-a dispus împotriva acestuia măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, reținându-se în sarcina acestuia încălcarea dispozițiilor art. 48 din OUG nr. 195/2002, motivat de
faptul că la data de_ a condus autoturismul cu numărul_, pe NN 108 A Fărcașa, fiind înregistrat de aparatul radar cu o viteză de 110 km/h(+60 km/h).
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii aplicate prin același act.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16, 17 și 19 din O.G. nr. 2
/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
În consecință, în opinia instanței procesul verbal atacat a fost legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța l-a analizat din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului. Conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului prevăzute în normele legale interne.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, Anghel vs România), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G. nr. 2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident este datoare să analizeze prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție.
Această prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea cauzei cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal, instanța că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuia să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens era de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate
opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de "acuzare"; instanța nu a putut fi convinsă de vinovăția
"acuzatului";, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În cauza de față, aspectele reținute de agentul constatator în sarcina petentului, respectiv faptul că acesta ar fi circulat cu viteza de 108 km/h în localitate, au fost confirmat prin înregistrarea video a faptei, efectuată cu aparatul radar.
Din înregistrarea efectuată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, de către intimat, depusă la dosarul cauzei, se observă în data de_, la ora 07:55:17, două autovehicule unul aflat pe sensul de mers al autovehiculului cu aparat radar și altul ce vine din sens opus, viteza înregistrată de autovehicul țintă fiind 117 km/h, la ora 07:55:17. La ora 07:55:18 viteza este de 101 km/h, ca apoi să scadă la 93 km/h la ora 07:55:18. De asemenea, pe înregistrare se vede, la ora 07:55:33, nr. de înmatriculare al autovehiculului ca fiind_ .
Art. 48 din OUG nr.195/2002 prevede: "Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță";, iar la art. 49 alin. 1 din același act normativ se prevede că limita maximă de viteză în localități este cea de 50 km/h..
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din același act normativ constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de
50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ,,constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contravenției";, iar prevederile art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, stabilesc că "nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic";.
Din analiza textelor de lege menționate anterior rezultă că petentul avea obligația să respecte limita maximă de viteză în localitate, faptul că acesta se afla în localitate rezultând fără putere de tăgadă din înregistrarea video a
faptei, din analiza căreia se observă existența unor case situate pe marginea drumului.
Or, din înregistrarea video a faptei efectuată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, conform buletinului de verificare metrologică fila 17, și certificatului de omologare model, fila 16, depuse la dosarul cauzei de intimat, rezultă că petentul a condus autoturismul în localitate având viteza de deplasare de 117 km/oră.
Măsurătorile efectuate cu cinemometrul verificat metrologic sunt legale și asupra lor nu se poate interveni, iar operatorul cinemometrului, atestat în condițiile legii, potrivit înscrisului de la fila 15, nu face decât să constate valoarea măsurată de cinemometru, ceea ce s-a făcut de către agentul constatator din cadrul intimatului.
Raportând starea de fapt rezultată din probele administrate, la dispozițiile legale menționate rezultă că petentul se face vinovat de încălcarea acestora și de săvârșirea faptei imputate.
In raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 5 al. 5, art. 7 și art. 21 al. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunile aplicate petentului în limite legale, constând în amendă în cuantum de 630 lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, corespund gradului de pericol social al faptei și nu se impune o reindividualizare a acestora. Nerespectarea limitei maxime de viteză prezintă o gravitate sporită, scopul instituirii acesteia fiind acela al siguranței circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului fiind de notorietate că principala cauză a accidentelor rutiere o constituie depășirea vitezei legale, fapta fiind cu atât mai gravă cu cât este săvârșită pe raza localității, unde pot apărea situații neprevăzute, care reclamă timpi scurți de reacție și o viteză adaptată sectorului de drum.
Față de considerentele enunțate anterior, instanța a constatat că plângerea contravențională formulată de petentul G. A. C., este nefondată și, în consecință, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a respins-o, menținând ca legal și temeinic procesul- verbal atacat.
Împotriva sentinței a declarat recurs petentul, solicitând modificarea acesteia în sensul anulării procesului verbal atacat.
În motivarea recursului se arată următoarele:
Recurentul menționează că se afla cu mama sa în autoturismul pe care îl conducea și se deplasa spre Jibou și la ieșirea din localitatea Fărcașa a observat că vine un echipaj de poliție cu girofarul pornit în spatele lui, în acel moment a redus viteza și a tras pe partea dreaptă a carosabilului și agentul
constatator a menționat că ar fi circulat cu 110 km/h depășind cu 60 de km peste limita legală însă avea 80 km/h.
Solicită instanței să ia în considerare că este căsătorit și șotia nu are momentan un loc de muncă și are în creștere un copil minor de 4 ani și asta ar însemna că ar fi să îi ia copilului și familiei pâinea de la gură ținând cont că este singurul întreținător de familie și singurul lui venit este din taxi.
Pentru motivele relatate mai sus solicită admiterea recursului în maniera în care a fost formulat și exonerarea procesului verbal și casarea Sentinței civile atacate.
Analizând recursul prin prisma prevederilor art. 304 și 304 indice 1 Cod procedură civilă și în raport de motivele invocate, T. reține următoarele:
Procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG n_ prevăzute sub sancțiunea nulității exprese și nu s-au invocat motive de nulitate virtuală în condițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal atacat, astfel cum reiese din probatoriul administrat în fața primei instanțe, recurentul petent a fost surprins de aparatul radar omologat și certificat metrologic, circulând cu viteza reținută în procesul verbal.
Pe de altă parte, situația familială expusă de către recurent nu poate atrage înlăturarea răspunderii contravențională.
În acest sens, neexistând motive de modificare sau de casare a hotărârii primei instanțe, T. urmează să respingă recursul conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul G. A. C., domiciliat în B. M., str. Electrolizei, nr. 6/41, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 9347 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud. M. .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte, J. ecător, J. ecător,
V. F. N. B. V. P.
G. ier,
H.
Red. F.V./_
Tred. H.T./_ /2 ex.
J. ECĂTOR LA FOND DAN Ș.
