Decizia civilă nr. 9017/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 9017/2013
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H.
JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului formulat de reclamanta SS, împotriva sentinței civile nr.12217 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâții C. DE A. DE S. A J.
și A. N. DE A. F., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004, dispozițiile Legii nr. 95/2006 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.12217 pronunțată la_ în dosar nr._ al Tribunalului C. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SS în contradictoriu cu C. de A. de S. a J. C. .
Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că reclamanta a realizat venituri din desfășurarea unei activități și în conformitate cu Legea nr.95/2002 avea obligația de a plăti contribuția către fondul național de asigurări iar această obligație nu a fost îndeplinită context în care se datorează plata sumei corespunzătoare cotei de contribuție și accesoriile în condițiile OG nr.92/2003.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamantul susținând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel în dezvoltare se arată că existența obligației de plată a unor sume către bugetul de asigurări nu conduce automat la achitarea în lipsa deciziei de comunicare de către organul constatator nu există obligația de a achita vreo sumă . În plus penalitățile se stabilesc pentru neplata sumelor datorate la termenul stipulat în actul de impunere iar creanța potrivit legii putea fi achitată în termen de 60 de zile de la comunicare fără plata unor penalități de întârziere sau dobânzi.
1
În privința sa a fost calculată deodată cu creanța retroactivă și accesorii.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului în considerarea că cei ce desfășoară activități în cursul anului fiscal au obligația de a depune o declarație referitoare la venituri iar plata contribuției se efectuează anticipat cu regularizarea sumelor datorate.
Analizând recursurile declarate în raport de actele dosarului, de normele juridice incidente Curtea reține că sunt neîntemeiate pentru următoarele
:
OUG nr.150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, prin art.8 alin.1 prevede ca obligația virarii contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe baza de contract individual de munca sau în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz.
Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații sunt obligate sa depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin fata de fond și dovada plății contribuțiilor.
Prevederile alin. (1) și (2) se aplica și persoanelor care exercita profesii liberale sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, sa desfășoare activități independente.
Ulterior Legea nr.95/2006 consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale pentru formarea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine și persoanelor fizice ce exercită profesii liberare sau a celor care sunt autorizate să desfășoare activități independente. Recurenta face parte din categoria persoanelor ce a desfășurat activitate autorizata/liberală context în care în mod corect s-a reținut incidența art.256, 208,215, 257 și respectiv 259 din Legea nr.95/2006 .
Corecte sunt și reținerile instanței privind majorărilor și penalităților de întârziere. În materie fiscală, accesoriile sunt datorate de drept ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale indiferent de existența sau nu a unei culpe din partea contribuabilului. Astfel, conform Codului de procedură fiscală art.85 impozitele, taxele contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc fie prin declarație fiscală în condițiile art.82 alin.2 și 86 alin.4, fie prin decizie emisă de organele fiscale, creanțele fiscale fiind scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează (art.111). Tot astfel art.119 alin.1 C.pr.fic. prevede că pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere.
Același cod prin art.120 mai prevede că majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând chiar din ziua următoare termenului de scadență până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Prin normele enunțate nu se prevede condiție prealabilă încunoștințare,emitere. Dimpotrivă normele prevăd expres că se datorează majorări de întârziere pentru neplata la scadență a creanțelor fiscale stabilite potrivit legii. In cauză recurenta nu ș-a îndeplinit obligația de a declara veniturile si nici obligația de plată în termen a contribuției context in care în condițiile normelor neîndeplinirea obligației atrage plata și a datora accesoriilor.Ca atare față de actele normative arătate și raportat la neîndeplinirea obligațiilor statuate susținerile recurentului se vădesc nefondate și vor fi respinse. Se susține însă de recurentă că legal ar fi beneficiat de un termen la care să nu fie obligat la penalități. Susținerea nu poate fi reținută întrucât din acte nu reiese că pârâta ar fi procedat la o determinare fără a avea în vedere normele fiscale.
2
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ., Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge
recursul declarat de SS ,
împotriva sentinței civile nr.
12217 din _
, pronunțată în dosarul nr. _
al Tribunalului C. pe care
o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
F.
T.
M.
H.
D.
M.
GREFIER
C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_
3
