Decizia civilă nr. 9295/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9295/2013
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U.
G. M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamantul M. I. și pârâtul M. F. P. -A. -D. G. A F. P. M. ,
împotriva sentinței civile nr. 2446/_, pronunțată în dosarul nr._ * al
T. ui M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal Decizia nr. 202/2009 emisă de DGFP M. - obligații de plată accesorii.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantul recurent, avocat Felezeu Tudor, cu delegație la dosar, în substituirea avocatului titular, Florin A. cuț.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente, precizând că nu mai are alte cereri de solicitat.
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului propriu așa cum a fost formulat și respingerea recursului pârâtului. Arată că anterior s-a constatat faptul că actele nu au fost comunicate debitorului, deci tardivitatea nu se susține. Conform normelor fiscale nu este posibilă perceperea de noi penalități la o sumă ce deja conține aceste accesorii. Transferul titlurilor de valoare între administrațiile financiare constituie un act administrativ ce implică generarea unei situații fiscale pentru un anumit contribuabil, în urma căreia se procedează la eliberarea titlurilor de impunere. In cazul de față suma datorată se cifra la 15.000 lei.
La întrebarea instanței cu privire al soluția pe care ar putea să o pronunțe instanța în situația în care constată faptul că prezenta contestația a fost respinsă și nu a fost analizată pe fond, reprezentantul reclamantului recurent arată că prezenta contestație se impune a fi trimisă la biroul financiar în vederea soluționării ei pe fond.
Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată. Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2446/_, pronunțată în dosarul nr. _ | * al | |
T. | ui M. s-a admis în parte acțiune formulată de reclamantul M. | I. |
în contradictoriu cu pârâta M. F. P. -A. -D. G. A F.
P. M. și în consecință:
S-a anulat Decizia nr.202/_ emisă de pârâtă în soluționarea contestației formulată de reclamant.
S-a anulat decizia nr.2. /_ /_, referitoare la obligațiile de plată accesorii emise de A., privind suma de 178 lei.
S-a anulat decizia nr. 2. /_ /_ /_, referitoare la obligațiile de plată accesorii emisă de A.N.A.F, privind suma de 5639 lei.
S-a respins cererea privind anularea "Titlului privind transferul de titluri de valori deținute.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Deciziile de impunere atacate în speță și emise de organul administrativ fiscal, reprezintă acte administrative fiscale și contestarea actelor trebuie făcută în limita termenelor și a procedurii speciale prev. de art. 205 alin. 1, 206, 207 și 209 cod procedură fiscală, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului.
Întrucât actele atacate de către reclamant conform art.207 al.1 din O.G. nr.92/2003, nu i-au fost comunicate acestuia, astfel cum s-a reținut și prin decizia nr. 5097 din data de 06 iunie 2012 a Curții de Apel C., rezultă că în mod nelegal DGFP M., prin Decizia nr. 202/_, a respins ca nedepusă în termen contestația reclamantului, astfel că tribunalul a dispus anularea acestei decizii.
Interpretarea prevederilor din legislația națională într-un mod care să concorde cu garanțiile dreptului la un proces echitabil consacrat în art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cu precădere termenul rezonabil în derularea procedurilor administrative și judiciare
- face ca posibilitatea instanței de contencios administrativ de a rezolva fondul litigiului, impunând măsuri care să înlăture complet și efectiv consecințele vătămătoare ale conduitei administrative nelegale sau ale pasivității administrației, să nu fie exclusă de plano, în toate situațiile în care autoritatea fiscală nu a soluționat contestația administrativă pe fondul său.
Ținând seama de succesiunea actelor emise în procedura administrativă din speță, de temeiurile de fapt și de drept ale acestora, de natura și complexitatea verificărilor efectuate, precum și de intervalul de timp scurs între data emiterii deciziilor de impunere atacate (2005 și 2006) vechimea dosarului (2010) și, respectiv data soluționării prezentei cauze (2013), tribunalul a reținut că circumstanțele cauzei sunt de natură ca instanța să rezolve fondul litigiului, având în vedere și decizia instanței de control judiciar care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în condițiile art.20 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, s-a reținut că prin sentința penală nr. 998/2001 a Judecătoriei B.
M., rămasă definitivă la data de_ (f.25-29 dosar), reclamantul a fost obligat, în temeiul art. 998 cod civ, la plata către D.G.F.P. M., a sumei de 133.998.949 lei cu titlu de despăgubiri civile, cu 0,15 % penalități aferente de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri și până la achitare, despăgubiri ce reprezintă, potrivit considerentelor sentinței penale, impozit pe profit și TVA de 48.606.868 lei, iar diferența reprezentând majorări aferente. Totodată, reclamantul a fost obligat și la plata sumei de 80.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Conform art. 415 cod pr.penală (în vigoare la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 998/2001 a Judecătoriei B. M. ), hotărârile instanțelor penale devin executorii la data când au rămas definitive, iar potrivit art.443 din același cod, dispoziția din hotărârea penală privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat se pune în executare potrivit art. 442 alin. 2, respectiv
prin trimiterea unui extras de pe acea parte din dispozitiv care privește aceste cheltuieli organului care, potrivit legii, execută amenda penală. Art. 446 cod pr.penală prevedea că dispozițiile din hotărârea penală privitoare la despăgubirile civile și la cheltuielile judiciare cuvenite părților se execută potrivit legii civile.
În baza acestei sentințe penale, D.G.F.P. M. emite în baza art.23 alin.1 din O.G. nr. 11 / 1996 (în vigoare la acel moment), o înștiințare de plată nr. 23595/_, prin care i se notifică acestuia suma de plată datorată, respectiv suma de 133.998.949 lei și 69.304.257 lei majorări de întârziere calculate până la data de_ .
La data de_, s-a emis prima somație și titlu executoriu nr. 24704 ce conțin cuantumul și natura sumelor datorate, respectiv despăgubirile de 133.998.949 lei și majorări de întârziere de 69.304.257 lei la care se adaugă cheltuielile judiciare de 80.000 lei, acte primite de reclamant la data de_ .
Conform art.4 lit.h și j din O.G. nr. 11 / 1996 (în vigoare la acel moment), în cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare și al altor creanțe bugetare stabilite, potrivit legii, de instanța judecătorească, titlul de creanță este dispozitivul hotărârii instanței judecătorești, iar în cazul în care asupra unei obligații de plată privind creanțele bugetare, dintre cele prevăzute la art. 1 din această ordonanță, s-a pronunțat o instanță judecătorească, suma datorată este cea stabilită prin
hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă
. Totodată, potrivit art.26 din O.G. nr. 11 / 1996 "Titlurile executorii, astfel cum sunt definite de reglementările legale în vigoare, emise de organele competente, care privesc creanțe bugetare, se transmit în termen de 30 zile de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 24, în a căror rază teritorială își are sediul sau domiciliul debitorul ori unde acesta este luat în evidență fiscală.";
Aceste dispoziții au fost menținute și în art.4 lit.g și i și art.48 din O.G. nr.61/2002, dar și în art.110 alin.3 lit.h și art.141 alin.6 din O.G. nr.92/2003
De menționat că O.G. nr. 11 / 1996 a fost abrogat de O.G. nr.61/2002 (care a intrat în vigoare la data de_, conf.art.170 din ordonanță) iar conform art. 166 din acest ultim act normativ, executările silite în curs la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se vor continua potrivit dispozițiilor acesteia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile. La rândul său O.G. nr.61/2002 a fost abrogată de art.1 din Legea nr. 174/2004 (M.Of. din25 mai 2004) de aprobare și modificare a OG nr.92/2003-care a intrat în vigoare la data de_ .
Astfel, în baza acestor dispoziții, suma datorată de către reclamant este cea stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, respectiv suma de 133.998.949 lei cu titlu de despăgubiri civile, cu 0,15 % penalități aferente de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri și până la achitare la care se adaugă cheltuielile judiciare de 80.000 lei.
Însă, la data pronunțării acestei hotărâri, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert Pușcaș I. ce se coroborează cu considerentele sentinței penale, suma de 133.998.949 lei acordată cu titlu de despăgubiri civile era compusă din:
-
48.606.868 lei, din care 19.961.235 lei impozit pe profit și 28.645.633 lei TVA
-
85.391.981 lei cu titlu de majorări de întârziere calculate până la data de_ .
Deși sentința penală a acordat în mod global despăgubirile, respectiv TVA, impozit pe profit, cumulat cu majorările de întârziere, în condițiile în care majorările de întârziere reprezintă taxe calculate conform dispozițiilor fiscale și se datorează de contribuabil având la bază răspunderea fiscală în temeiul titlului de creanță fiscală prevăzut de art.4 lit.h și j din O.G. nr. 11 / 1996, intimata a
procedat în faza de executare silită la calcularea separată a accesoriilor (majorările de întârziere), acestea fiind calculate în continuare conform dispozițiilor fiscale, raportat la debitul principal de 48.606.868 lei
( compus din suma de 19.961.235 lei impozit pe profit și 28.645.633 lei TVA), iar nu prin aplicarea penalităților de 0,15% stabilite de instanță, aspect ce rezultă și din expertiza efectuată în cauză.
Printr-un calcul matematic, majorările de întârziere aferente debitului principal de 48.606.868 lei, pentru perioada următoare, respectiv pentru perioada_ -_, este în cuantum de 62.979.918,8 lei.
(Istoricul cotelor de majorari de intarziere pentru neplata în termen a obligatiilor fiscale_ -_ :
-
_ -_ = 423 zile * 48606868 lei * 0.15% (majorari de intarziere prev. de HG nr.564/2000 ) = 30.841.057,7 lei
-
_ -_ = 307 zile * 48606868 lei * 0.1% (majorari de intarziere prev. de HG nr.1043/2001 )= 14.922.308,5 lei
-
_ -_ = 122 zile * 48606868 lei * 0.07%(majorari de intarziere prev. de HG nr.874/2002 ) = 4.151.026,53 lei
-
_ -_ = 448 zile * 48606868 lei * 0.06% (majorari de intarziere prev. de HG nr.1513/2002 și HG nr.67/2004 ) =13.065.526,1 lei
Total = 62.979.918,8 lei)
Prin chitanțele liberatorii nr. 2. /_ și nr. 2. /_ emise de AFP B. M., petentul achită suma totală de 48.606.868 lei, făcându-se imputația acestor plăți, în sensul că s-a menționat pe chitanțe natura debitului stins, respectiv "imputații fără majorări";.
Evident, conform imputației, prin aceste plăți, nu s-au avut în vedere debitul datorat de către petent cu titlu de majorări de întârziere, astfel că, prin acestea s-a stins debitul principal de 48.606.868 lei, ce reprezintă, potrivit considerentelor sentinței penale, despăgubiri cu titlu de impozit pe profit și TVA.
Astfel, urmând raționamentul intimatei de calcul al majorărilor de întârziere aferent debitului principal de 48.606.868 lei, la data plății conform chitanțelor arătate mai sus, respectiv la data de_, datoria petentului era compusă din :
85.391.981 lei cu titlu de majorări de întârziere calculate până la data de_ .
62.979.918,8 lei cu titlu de majorări de întârziere calculate pentru perioada_ - _
80.000 lei cheltuieli judiciare statului,
respectiv, suma totală de 148.451.900 lei( respectiv 14.845 ron).
Cu adresa nr. 31123/_, AFP B. M. transferă dosarul de executare silită privindu-l pe petent, la AFP Șomcuta M., iar conform situației analitice din evidențele AFP B. M., la data acestui transfer, petentul figura cu suma de 15450 ron, despăgubiri civile, sumă care include și majorările de întârziere cumulate până la data transferului.
AFP Șomcuta M., a calculat majorări de întârziere aferente acestui debit, emițând următoarele decizii în acest sens:
Decizia nr. 2. /_, pentru suma de 178 lei majorări de întârziere aferente perioadei_ -_
;
Decizia nr. 2. /_, pentru suma de 5639 lei majorări de întârziere aferente perioadei_ -_ ;
Decizia nr. 2440805179039/_, pentru suma de 5639 lei majorări de întârziere aferente perioadei_ -_ .
Decizia nr. 2440809122050/_, pentru suma de 5655 lei majorări de întârziere aferente perioadei_ .-_
În condițiile în care majorările de întârziere aferente impozitului pe profit și TVA reprezintă taxe calculate conform codului fiscal și se datorează de contribuabil, reclamantul devenind contribuabil în baza titlului de creanță reprezentat de hotărârea judecătorească, tribunalul a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 119 alin. (2) din OG. nr. 92/2003 care prevede în mod expres că
"nu se datorează majorări de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de obligații fiscale accesorii";. Rezultă și de aici concepția legiuitorului de a considera dobânzile o sancțiune fiscală, ele neaplicându-se asupra sumelor provenite din alte sancțiuni, dându-se relevanță, pe această cale, principiului non bis in idem, care funcționează în materia răspunderii juridice, neputându-se aplica două sancțiuni pentru aceeași faptă.
Așadar, legea interzice obligarea unei persoane la plata unor sume de bani cu titlu de majorări de întârziere calculate la o sumă datorată cu același titlu, de majorări de întârziere.
Astfel, în mod greșit s-au calculat majorări de întârziere, în condițiile în care debitul de achitat de către petent, la data transferului dosarului de executare silită de la AFP B. M. la AFP Șomcuta M., era format tocmai din majorări de întârziere.
În aceste condiții, Decizia nr. 2. /_ și Decizia nr. 2. /_
, atacate în speță de către petent, sunt lovite de nulitate, tribunalul admițând acțiunea formulată și în consecință s-a dispus anularea acestor decizii.
Situația analitică aferentă anului fiscal 2008 ce evidențiază solduri la nivelul sumei de 32.561, depusă la dosar la fila 58, criticată de reclamant în acțiune, relevă evidențierea unor obligații constând în transfer valori deținute, situație ce nu poate înlocui deciziile ce au statuat obligații accesorii, invocate mai sus, nefiind un act juridic producător de efecte juridice și care să fie supus controlului judiciar, reprezentând doar o evidență a intimatei.
Astfel, cererea reclamantului de a se dispune anularea titlului privind transferul de titluri de valori deținute al cărui număr și dată nu o cunoaște, evidențiat în Situația analitică debite plăți, solduri la nivelul sumei de 32.561 lei, în lipsa vreunui astfel de titlu, respectiv a unui act administrativ, apare ca fiind neîntemeiată, instanța respingând-o ca atare.
Pentru aceste motive și în baza dispozițiilor legale invocate, instanța a admis în parte acțiunea reclamantului, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta D. G. A
P. M. și reclamantul M. I. .
Prin recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. M.
s-a solicitat admiterea recursului; modificarea sentinței recurate in sensul soluționare a contestației in favoarea Biroului de Soluționare a Contestațiilor din cadrul DGFP - M. ; in subsidiar, respingerea acțiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurenta că, prin sentința penala nr. 988/_, Judecătoria Baia Mare a obligat inculpatul GIRBOAN I. la plata despăgubirilor civile in suma de 13.400 lei către D. G. a F.
P. a județului M., precum si a majorărilor; de întârziere in cota de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a sentinței si pana la achitarea integrala a debitului.
Prin înștiințarea de plata nr. 23595/_, Administrația F. P. B.
M. ii comunica domnului GIRBOAN I. ca figurează cu obligații fiscale restante reprezentând despăgubiri civile in suma de 13.400 lei, majorări de întârziere aferente in suma de 6.930 lei, calculate pana la data de_ si cheltuieli judiciare în suma de 8 lei.
In urma primirii instiintarii de plata nr. 23595/_, GIRBOAN I. a solicitat, prin adresa inregistrata la Administrația F. P. B. M. sub nr.
24704/_, eșalonarea plații debitului in suma de 13.400 lei si a majorărilor aferente, datorate conform sentinței penale nr. 998/_, in zece rate lunare începând cu luna aprilie 2003, afirmând ca in acel moment nu avea nici o posibilitate de plata a acestor sume întrucât nu lucra nicăieri.
Conform situației analitice din data de_, GIRBOAN I. figura in evidentele Administrației F. P. B. M. cu obligații fiscale restante reprezentând despăgubiri civile in suma de 15.450 lei.
In data de_, Administrația F. P. Somcuta M. a emis avizul de plata nr. 2. privind obligațiile fiscale datorate de MIRAVITCH I. bugetului de stat, reprezentând despăgubiri civile in suma de 15.450 lei.
Pentru neachitarea la termenul de scadenta de către M. I. a despăgubirilor civile în suma de 15.450 lei, Administrația F. P. Somcuta
M. a calculat in sarcina acestuia, prin deciziile referitoare la obligațiile fiscale accesorii nr. 2. /_ si nr. 2. /_, majorări de intarziere in suma de 5.817 lei, pentru perioada_ -_ .
La data de_, Administrația Fin|antelor P. Somcuta M. a emis titlul executoriu nr. 244080006305427 pentru suma totala de 5.817 lei reprezentând majorării de intarziere aferente obligațiilor fiscale reprezentând despăgubiri civile si somația nr. 244080008126252, pentru aceeași suma.
Prin adresa înregistrata la Administrația F. P. Somcuta M. sub nr. 2947/_, M. I. solicita, prin avocat, organelor fiscale sa-i comunica ce reprezintă sumele cuprinse in titlul executoriu nr. 244080066305427/_ si somația nr. 244080008126252/_ /_, in condițiile in care a achitat datorii in suma de 4.861 prin chitanțele nr. 2. si nr. 2. din data de_ .
Cu adresa nr. 2947/_, Administrația F. P. Somcuta M. i-a comunicat domnului M. I. următoarele:
Administrația F. P. B. M. a transferat cu adresa nr. 31123/_ către Administrația F. P. Somcuta M. dosarul de executare silita privind pe numitul M. I. (fost GIRBOAN).
Cu chitanțele nr. 2. si nr. 2. din data de_ a fost achitata suma de 4.861 lei reprezentând imputații fara majorări.
In același dosar de executare se afla sentința penala nr. 988/_, din dispozitivul căreia rezulta! ca numitul GIRBOAN, in prezent M. I., este obligat la despăgubiri civile in suma de 13.400 lei către D. G. a F. P. a județului M. .
La data de_, cand dosarul de executare a fost inaintat Administrației
F. P. a Somcuta M., debitul a ajuns la 15.450 lei, datorita majorărilor de intarziere.
Astfel, cele doua plați făcute in anul 2004 nu au nimic in comun cu debitul reprezentând despăgubiri civile.
Cu aceeași adresa, Administrația F. P. Somcuta M. i-a transmis lui M. I. si situația analitica cuprinzând sumele datorate la data de_, respectiv debitul in suma de 15.450 lei transferat de la Administrația Finahtelor
P. B. M. si majorările de intarziere in suma de 17.111 lei, calculate de Administrația F. P. Somcuta M. pentru perioada_ -_ .
Adresa nr. 2947/_ a fost transmisa de Administrația F. P. Somcuta M. la adresa indicata de debitor, respectiv B. M., str. George C., nr. 30/35, fiind primita de reprezentantul legal al acestuia in data de_, asa cum rezulta din confirmarea de primire anexata in copie la dosarul contestației.
M. I. a formulat contestație, prin avocat, împotriva deciziilor referitoare la obligațiile de plata accesorii nr. 2. /_ si nr. 2. /_
, a titlului executoriu nr. 244080006305427/_ si a somației nr.
244080008126252/_ /_, aceasta fiind înregistrata la Administrația F.
P. Somcuta M. sub nr. 5400/_ .
In conformitate cu prevederile art. 207 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata:
"Contestația se va depune in termen de 30 de zile de la data de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii."
Luând in considerare prevederile legale citate si având in vedere ca la data de_, Administrația F. P. Somcuta M. i-a comunicat debitorului M.
I. cuantumul obligațiilor fiscale datorate la data de 16;04.2009, inclusiv cele menționate in titlul executoriu nr. 244080006305427 /_, care conține majorările de intarziere in suma de 5.817 lei, stabilite prin deciziile referitoare la obligațiile de plata accesorii emise la data de_ si la data de_, se reține ca, intrucat acesta a depus contestația la data de_, fiind inregistrata la Administrația F. P. Somcuta M. sub nr. 5400, la mai mult de 4 luni de la data comunicării actelor administrative fiscale atacate, a decăzut din dreptul de a i se solutiona pe fond contestația.
De altfel, chiar reclamantul recunoaște in contestație ca somația nr. 244080008126252/_ /_ si titlul executoriu nr. 244080006305427/_, care se refera la deciziile referitoare la obligațiile de plata accesorii nr. 2. /_ si nr. 2. /_, i-au fost comunicate in cursul lunii iunie 2009, respectiv anterior datei de_, cand a fost înregistrata la Administrația F. P. Somcuta M. adresa prin care a solicitat informații cu privire la sumele înscrise in aceste acte administrative fiscale.
Din perspectiva celor descrise anterior și reținând ca debitorul urmărit a inregistrat contestația la data de_, consideră ca decizia atacata a fost emisa in condiții legale iar împrejurarea ca reclamantul ataca si actele administrative subsecvente, nu are relevanta în cauza.
Curtea de Apel C., prin Decizia nr.5097/_, pronunțata in dosar nr._, retine faptul ca reclamantului i-au fost comunicate somația de plata nr.2. si titlu executoriu nr.244080006305427 ce menționează ca natura a obligației transfer titluri valoare deținuta, iar ca document prin care s-ar fi evidențiat sumele de plata deciziile de calcul accesorii nr.2450050p3291 din_ și nr.2. din_ .
Având in vedere îndrumarea Curții de Apel, din care se retine faptul ca reclamantului nu i-au fost comunicate deciziile de calcul accesorii, consideră ca instanța de fond in mod nelegal a dispus anularea deciziei nr. nr.2. din_ si nr.2. din_ .
F. a de soluția pronunțata de instanța de fond, consideră ca aceasta trebuia sa stabilească competenta soluționării pe fond a contestației, tinand cont de indrumarul Curții de Apel si nu sa se substituie Biroului de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Direcției Generale a F. P. M., anulând actele administrative contestate fara sa existe o nivelul organului administrativ.
În drept, s-au invocat prevederile art. 299-304 pct. 9 din Codul de procedura civila.
Prin recursul declarat de reclamantul M. I.
s-a solicitat să se admită recursul, si pe cale de consecință să se dispună modificarea sentinței susmenționate, în sensul anulării parțiale al Transferului de titluri de valori deținute aferent anului fiscal 2008, prin care s-a stabilit în sarcina contestatorului un debit la nivelul sumei de 32.561 lei, contestatorul fiind de acord cu plata sumei de 15.450 lei (conform Adresei nr.31123/_ emisă de către A.F.P.B. M. ), cu dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat reclamantul că
instanța în mod greșit a hotărât respingerea cererii cu privire la anularea Titlului privind transferul de titluri de valori deținute, în condițiile în care, prin Adresa nr. 31123/_, AFP B. M. transferă dosarul de executare silită privindu-1 pe reclamant, la AFP Șomcuta M., iar conform situației analitice din evidențele AFP B. M., la data acestui transfer, reclamantul figura cu suma de 15.450 lei, despăgubiri civile, sumă care include și majorările de întârziere cumulate până la data transferului.
În aceeași manieră, expertul contabil Pușcaș I. prin raportul de expertiză financiar contabilă întocmit în prezenta cauză la pagina 9, prin răspunsul său la Obiectivul nr. 8 menționează faptul că în opinia dânsului suma pe care o datorează contestatorul-reclamant este de 15.450 lei și reprezintă majorări neachitate.
Având în vedere aceste aspecte apreciază că instanța în mod total eronat a pronunțat o hotărâre, în primul rând, ce nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în al doilea rând cuprinzând și motive contradictorii, în al treilea rând a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Pentru aceste considerente, apreciază că legal și temeinic ar fi fost ca instanța de fond să anuleze parțial Titlul privind transferul de titluri de valori deținute prin care s-a stabilit în sarcina contestatorului un debit la nivelul sumei de 32.561 lei, până la nivelul sumei de 15.450 lei, sumă pe care contestatorul- reclamant este de acord să o plătească. Menționează că numai în acest mod hotărârea instanței ai fi fost temeinică și legală, și dată cu respectarea normelor legale imperative în vigoare.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
În drept s-au invocat prevederile art. 299, art. 301, art. 302, art. 302 ind. 1,
art. 304 pct. .6, 7, 8 art. 304 ind. 1 și urmat. Cod proc. civ.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale, se poate formula contestație potrivit legii.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 213, în soluționarea contestației organul competent va verifica motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal. Analiza contestației se face în raport de susținerile părților, de dispozițiile legale invocate de acestea și de documentele existente la dosarul cauzei. Soluționarea contestației se face în limitele sesizării.
Ulterior, în temeiul dispozițiilor art. 218 alin. 2 din același act normativ, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit legii.
Evident că instanța investită potrivit dispozițiilor art. 218 Cod procedură fiscală procedează la analiza legalității/nelegalității deciziei contestate strict din perspectiva considerentelor reținute de către organul fiscal care a soluționat contestația, astfel încât, în situația în care se constată că în mod nelegal a fost respinsă contestația în baza unei excepții, soluția care se impune este cea a desființării deciziei și obligării organului fiscal la a analiza pe fond contestația.
Aplicând cele arătate mai sus la prezentul litigiu, Curtea constată că prin decizia nr. 202/_, Biroul de Soluționare a Contestațiilor din cadrul DGFP M. a respins, ca nefiind depusă în termen, contestația formulată de M. I. împotriva deciziilor referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 2. /_ și nr. 2. /_, precum și a titlului executoriu nr. 244080006305427/_
și a somației nr. 244080008126252/_ emise de Administrația F. P. Șomcuta M. .
Acțiunea în contencios fiscal promovată de reclamant a fost, inițial, respinsă prin sentința civilă nr. 780/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș.
Prin decizia civilă nr. 5097/_ pronunțată de Curtea de Apel C., a fost admis recursul reclamantului, casată sentința civilă nr. 780/2012 a T. ui M. și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se în considerentele deciziei de casare că susținerile reclamantului cu privire la greșita reținere a depășirii termenului de contestare sunt întemeiate.
Prin urmare, potrivit art. 315 Cod procedură civilă, această dezlegare, dată de instanța de recurs, cu privire la depunerea în termen a contestației se impune pentru judecătorii fondului, astfel încât soluția de anulare a deciziei nr. 202/2009 emise de DGFP M. este legală și temeinică.
Cu toate acestea, pentru considerentele arătate anterior, soluția instanței de fond, prin care aceasta a analizat pe fond contestația, este nelegală, în condițiile în care DGFP M. nu a procedat ea însăși la o astfel de analiză.
Prin urmare, soluția care se impunea era cea de a obliga DGFP M. la a soluționa pe fond contestația, cu consecința respingerii, ca prematură, a cererii reclamantei de anulare a actelor administrativ fiscale arătate în cuprinsul acțiunii.
În consecință, pentru considerentele expuse anterior, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul pârâtei și îl va respinge pe cel promovat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de D. G. A F. P. M., împotriva sentinței civile nr. 2446/_, pronunțată în dosarul nr._ * al T. ui
M., pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea cu consecința anulării deciziei de soluționare a contestației 202/_ și obligă organul de soluționare a contestației să soluționeze pe fond contestația împotriva deciziei 2. și 2. .
Respinge ca prematur formulate cererile de anulare a acestor acte precum și a titlului de valori.
Respinge recursul reclamantului.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, M. D. | Judecător, R. -R. D. | Judecător, L. U. |
G. , M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: C. G.
